7/23/2019 Capriciu de Marin Sorescu Comentariu

http://slidepdf.com/reader/full/capriciu-de-marin-sorescu-comentariu 1/2

Comentariu literar la poezia „Capriciu” de Marin Sorescu.

„Poezia lui Marin Sorescu a adus, la epoca apariţiei ei, o senzaţie de destindere şi prospeţime. Era o manieră de o candoare tristă şi de o gravitate şugubeaţă de a privi lumea. riginală, !ertilă, dar manieră.” "eorge Pruteanu #$n „Convorbiri

literare”, nr %#%%&, iunie '()*&

+ntradevăr, abordarea lumii $n poezia lui Sorescu devine o inova ie poetică, oț

caracteristică a genera iei i de la el $ncoace, un mod de a poetiza realitatea.ț ș

Capriciul sorescian, după -E/ „-orin ă trecătoare, adesea e0travagantă,ț

mani!estată cu $ncăpă $nare1...” e cel de a !i ascultat, de a avea un auditoriu docil,ț

aprobator i totodată inert, poate c2iar $mpietrit de versul său. 3iind str$nse „ș de prin vecini” aceste „scaune”, sunt de!apt oameni, ni te locuri de oameni, careș

mereu pot !i umplute cu al ii, di!eri i de penultimii, parcă autorul4eul liric ar aveaț ț

gri5a amena5ării unei săli doar apte să audă, de5a e !acultatea !iecărui audiator de aausculta, de a se pătrunde prin urec2e la su!let, i deseori sar !i pomenit poetul săș

!i !ost doar auzit i nu ascultat, să !i a5uns versurile sale un impuls nervos p$nă laș

creier, de acolo neav$nd cale spre su!let ceea ce ar $nsemna că poetul cite teș

versuri unor scaune, la urma urmei „Scaunele sunt foarte receptive/ La poezie,”.

6otu i, c$t de statică ar !i prezen a acelui auditoriu, receptivitatea lui e condi ionată,ș ț ț

„ Dacă tii să le a eziș ș ”, deci i scaunele necesită o pregărtire prepoetică/ „ș  Deaceea/ Eu mă emoţionez,/ Şi timp de câteva ore/ Le povestesc/ Ce frumos a murit sufletul meu/ Peste zi.”. Conc2idem, că i cel mai banal auditoriu are nevoie de oș

introducere, de un studiu al su!letului autorului $nainte de ai cunoa te opera, peș

 bune, cum alt!el am putea $n elege originea unei poezii, !ără a cunoa te origineaț ș

 poetului, parcă am studia ni te !ructe separat de a studia pomul $n care au crescut.ș

Maniera scrisului sorescian parodiant, umorul !in, aluziile !ragile i codi!icareaș

unor probleme ma5ore $n elemente minore, aparent banale se certi!ică $n această

 poezie. 7edem, prin ironizarea auditoriului poeziilor, o ironizare a g$ndirii deepocă, punerea la $ndoială a prezen ei absen ă a omului la !aptele culturale,ț ț

anume/ „ Întâlnirile noastre/ Sunt de oicei sore,/ !ără entuziasme/ De prisos.”.totul $ i pierde din !armec din cauza unei o!icialită i impuse, uneori atitudineaș ț

e0trem de serioasă poate dăuna perceperii lumii, mai ales dacă vorbim de cea poetică.

Marin Sorescu, prin „Capricii” e0pune dolean a pentru un auditoriu demn deț

 poezie, de artă $n genere, devine sentimental $n rigiditatea sa, !iind pro!und atins deincapacitatea societă ii4publicului de a !i prezent la crea ie, de a o contempla, nu deț ț

a asigura număr de „scaune” ci număr de su!lete, de creiere conectate la imagine iș

7/23/2019 Capriciu de Marin Sorescu Comentariu

http://slidepdf.com/reader/full/capriciu-de-marin-sorescu-comentariu 2/2

imagina ie. 8ceastă poezie vine ca o acuza ie la adresa publicului, care de i are locț ț ș

$n procesul cultural, nu are corp, nu are prezen ă, !apt ec2ivalent cu amena5areaț

unei camere pentru un copil nenăscut $ncă, toate sunt gata, dar destinatarul lipse teș

i ar !i totalmente banal ca o mamă să i adreseze dragostea i gri5a unui leagăn, iar ș ș ș

 poetul, discursul unor scaune.

S!$r itul acestei poezii seamănă mai mult a resemnare/ „ș  În orice caz,/ Înseamnă că fiecare/ "e#am făcut datoria,/ Şi putem mer$e/%ai departe.”. Poetul ia cititș

versurile unor scaune, dar să nu uităm că scriindule el le dedică i genera iilorș ț

viitoare, poate acelor care vor urca pe scaune, vor umple auditoriul cu oc2i iș

urec2i conectate la su!let, vor trece prin sine ca printrun scaner !iecare cuv$nt iș

vor poetiza alături de poet, !orm$nd pe l$ngă versuri o re ea de metasentimente,ț

!ăc$nd o intersentimentalietate i ast!el $ndeplinindu i datoria de public veritabil.ș ș

8tin i de !inul umor sorescian, parcă biciui i pentru genera iile anterioare, am vreaș ț ț

să nu mai !igurăm ca scaune, parcă ap i de a percepe opera literară i arta $nț ș

genere, !iecare cititor4 receptor e i un imediat emi ător, dar probabil, o !i !iind iș ț ș

azi un poet, a cărui operă să ne !acă scaune, să !ie prea matură pentru noi, copii$ncă, abea $nvă a i de a ne că ăra pe un scaun de la Sorescu.ț ț ț

9odica "otca, "r.::, 3ilologie, ;PSC