EMMANUELMAC RO N

Traducere din francezi de DoruMareg

TREI

REVOLUttE

Reaolulie

visuri. Care cer mire{ie de caracter gi exigenfd, r

Care impun angaiare, care ne impun urrgul"ie,Oq, ceea ce ne dorim sd reugim este o,"lroLrgie,pentru a reconcilia tn Franfa libertatea gi progre.sul. Aceasta ne este vocafia, gi atta mai frumoasdnu cunosc

3,4A UT

Cuprins

Sdinfruntdrnrealitatealumiitnseamnd... . . . . . 5

L Ceea ce sunt. 1ltr. Ceea ce cred. . . . 4lIII. . Ceea ce suntem 54

W. Mareatransformare.. ....... 66

V. Franla pe care ne-o dorim

\{. Sd investim in viitorul nostru 96

VU. Sd producem in Franfagi sH salvim planeta . . . 119

\trII. Se ne educ6m tofi copiii. . . . . . 137

D( Sdpofitrdidinmuncata........ :.. 153

X. Sd facem mai mult pentru ceicareaumaipufin ..... L73

)o. SdreconciliemFranfele ...... 1g7

XII. Si ne dorim Franfa . . . . 216

XIIL Si-iprotejdrnpe francezi. . . . . . . . . . . 235

Ranlulie

XIV. Sd fim stdpAni pe soarta noastri. . . . .

XV. Sd refundamentdm Europa.XVI. Sd ddm puterea celor care

cu adevdrat fac ceva . . . 310

Fiecare dintre noi este rodul propriei istorii. . . . . . gg6

342

253

283

ICeea ce sunt

Din moment ce am intrat in aceasti aven-

tur6, sunt obligat si vi sPun de unde vin 9i ince cred. Fiindci via{a publicd nu ifl permite si tejustifici cu adevdrat. Agadar: am treizeci 9i opt de

ani. Nimic nu mi predestina func,tiilor publice

pe care le-am ocupat - Precum aceea de minis-

tru al Economiei -, nici angajamentului politicpe care mi-l asum astbzi.Nici nu aq gti sd expliccalea parcursd. ii observ doar rezultatuf care,

tx fond, nu i1i este niciodatd definitiv atribuit,rezu\tat, agadar, al unei angajdri care de-acum

nu mai este ceva nou, al unui gust absolut al

libertdfii, dar, cu siguran!6, 9i algansei.M-am niscut in decembrie 1977,la Amiens,

capitala Picardiei, irtr-o familie de medici. Fami-

lieajunsi nu de multd vreme tn rAndurile bur-gheziei, ridicatd, cum se ziceape vremurr, prinmunci qi talent. Bunicii mei au fost: irvildtoaregi angajat la cdile ferate, respectiv asistentd

I't

Reaolulie

sociali gi inginer de drumuri gi poduri. Cu tofiiproveneau dink-un mediu social modest. poves-tea familiei mele este aceea a unei ascensiuni inmediul republicary tr Franfa provinciald, jumd-tate in Hautes-Pyr6n6es gi jumitate in Picardie.Aceasti ascensiune s-a produs pe calea cunoaq-terii, mai exact, lucru valabil pentru ultimagenerafie dinaintea me4 prin medicini. O caleregal6,, din punctul de vedere al bunicilor mei,care doreau ca ea si fie urmati de copiii lor. Ast-fef mai intAi pirinfii mei, acum gi fratele gi soramea au ajuns medici. Sunt singurul care nu aluat-o pe acest drum. Dar in niciun caz fiindcdag detesta medicina, intrucAt am avut dintotdea-una o inclinafie pentru gtiinfe.

Numai c5, la vremea la care if alegi calea inviafd, imi doream o lume qi o aventuri care sdmi caracterizeze.De c6nd md gtitl dintotdeaunaam vrut acest lucru: sd-mi aleg singur drumul.Am avut norocul sd am nigte pdrinfl care, incura-jAndu-mi sd muncesc, au considerat educafla ca peo ucenicieintru libertate. $i nu mi-au impus nimic.PermifAndu-rni si devin ceea ce era dat si fiu.

Prin urmare, mi-am ales calea de parcd,etapi cu etapd, descopeream o realitate evidentd.

t2

Ceea ce sunt

Lucrurile nu erau de fiecare datd ugoare, trsXerau simple. Afostnevoie si muncesc din greu,dar asta-mi pldcea. Am aflat ce inseamni ege-

cul, uneori usturitor, dar nu m-am ldsat irtorsdin drum, fiindcd eu insumi il alesesem. in acei

ani de ucenicie s-a diltuit fir mine convingereac5 nimic nu este mai de pre! decAt dreptul de adispune liber de propria ta fiinld, de a-!i urmaplanul pe care fi l-ai stabilit, de a-!i punein operitalentul, indiferent care ar fi acesta. Fiindcd fie-care este posesorul unui talent. Aceastd convin-gere a determinat angajamentul meu politic,fdcAndu-md si fiu sensibil la nedreptdlile uneisocietdli bazatepe ordine, statute, caste, dispre!social in care totul conspird - gi cu ce rezul-tat! - pentru a impiedica dezvoltarea personald.

Bunica m-a invilat sd muncesc. Inci de lacinci ani, dupi gcoald, petreceam ceasurii:rtregialdturi de ea, tnv5lAnd gramaticd, istorie, geo-grafie... $i si citesc. Zllein gir am citit cu vocetare stAndu-i aldturi. Molidre gi Racine, GeorgeDuhamel - autor pe care lumea l-a cam uitat,

Reaolulie

dar la care ea finea -, Mauriac Ai Giono. La felca pdrinfii mei, gi eain,telegea importanla studiu-lui, iar intreaga mea copil5rie s-a desfdgurat inritmul agteptdrii sale pline de nelinigte pentru a

aflarezultatul cu care mX irtorceam gi de la cel

mai neinsemnat dintre examene.Acesta mi-a fost luxul gi cred ci nu are pre!.

Aveam deci o familie care se preocupa de soartamea, pentru care/ in anumite momente, nimicnu conta in afara vreunui examerL a unei teze,

gi care gi-ar fi putut exprima acea grijd princuvintele lui L6o Ferr6 dintr-unul din cAntecele

sale care nu inceteaz1. s6. md emofioneze: Nzte-ntoarce prea thrziu gt, mai ales, aezi sd nu rdcegti.

Cuvinte care mi-au leginat copilXria gi care

confin o parte din tot ce poate fi mai impor-tant: tandrele, incredere, dorinli de a face bine.Sunt mulli aceia care nu au avut norocul meu.Ce facem mai tArziu cu asta este, desigur, oaltd poveste. insi nici in ziua de azinumi potgAndi la qcoala noastri republicand fdrd a-miaminti de familia ale cirei valori erau profundlegate de activitatea invilitorilor pentru careera o adevdrati onoare si aduci acele cunog-tinte necesare acolo unde se manifestau carenfe,

T4 15

Ceea ce sunt

pentru a-gi conduce elevii citre o condifie maibuni. Pu{ine {dri sunt in stare de o asemeneafrenezie, de o asemenea vointd, a" o asemeneaiubire gi suntem datori generafie dupd genera-

lie sd veghem pentru ca aceastd flacdri sd nuse sting6.

$i astfel mi-am petrecut copilXria printrecdrfi, cam in afara lumii. O viald staticd intr-unorag francez de provincie, o viafd fericiti, dedi-cati cititului gi scrisului. TrXiam de-abinelea printexte qi cuvinte. Lucrurile cipdtau materialitateafunci cAnd erau descrise gi, uneori, chiar maimultd realitate decAt realitatea insdgi. Cursulsecret, intim al literaturii cdpita un ascendentasupra aparenfelor, dAnd lumii intreaga ei pro-funzime pe care, in obiqnuitul de zi cu zi, abiadac6-1 intrezdream. Adevdrata viafi nu lipsegteatunci c6nd citeqti. Pe atunci nu cildtoream decAtspiritual. Cunogteam natura, florile gi copaciiprin intermediul stilului scriitorilor, ba chiarmai mult, prin vraja pe care acegtia o ficeau sd

se nascd. Am invdlat de la Colette ce inseamndo pisicd sau o floare, de la Giono vAntul inghefatdin Provence gi veridicitatea caracterelor. Gide gi

Cocteau erau tovariqii mei de neinlocuit. Trdiam

Reoolulie

o fericiti recluziune fir mijlocul pdrinlilor, {ra!-lor, surorilor 9i bunicilor.

Pentru pirinfii mei, studiul era esenfial.M-au inconjurat mereu cu deosebita lor atenfie,

lds6ndu-miinsd mie alegerile gi construirea edi-ficiului propriei libertdfi.

Pentru bunica, literatura, filosofia gi mariiautori insemnau mai mult decAt orice altceva. Stu-

diile ii permiseseri sd-qi schimbe viafa. Se ndscuse

intr-o familie modestd din Bagndres-de-Bigorre,tatil ei fiind gef de gard gi mama - menajeri.Fusese singurul copil din familie care continuasegcoala dupd terminarea gimnaziului, moment itrcare sora gi fratele ei fuseserd nevoifi sd meargi lamunci. Mama ei nu gtia si citeasci. Tht5l citea cu

greu gi fdrd ainlelege nuanfele. Bunicaigi amintea

cum, in clasa a gase4 intorcAndu-se de la gcoaliav6nd menlionatdin cametul de note observaflaeleudbund din toate punctele de aedere, tatdl ei, cre-

zAnd cdaceasta se referd la un comportament ugu-ratic, o pilmuise. Apot, in ultima clasd de liceu,intAlnise un profesor de filosofie care gtiuse sd-iscoati la iveald calitifile. Acesta o convinsesesi urmeze Literele prin corespondenfd, in aga

felftrcAt, cu cAfiva aniinainte derdzboi, reugise

t6 17

Ceea ce sunt

sd oblind diploma care i-a permis sd predea laNevers, unde igi luase qi mama, care era ceea cein ziua de azi s-ar chema o ,,femeie bdtutd" gi pecare nu avea s-o mai pdrdseascd p6ni la sfArgitulzilelor.

Bunica a fostirrv5ldtoare gi, scriinduJ, vreausd curd! acest cuv6nt de praful administrativ cares-a agtemut peste el, pentru a-i reda strilucireagenerati de o pasiune vie, trditd flt un devota-ment gi cu o rdbdare admirabile. imi aduc amintede scrisorile qi de vizitele pe care i le ficeau fos-tele ei eleve. Acestora le indicase calea pe care seajunge de la acumularea de cunogtinfe la libertate.De altfel, nu era un drum numai spini gi mdrdcini:dupd ore, beau impreuni ciocolati cald5" ascul-tAnd Chopin sau descoperinduJ pe Giraudoux.Bunica provenea din acelagi mediu ca elevele ei:fete de meqtegugari sau de agricultori din Picar-die. Le conducea, ca atare, prin etapele prin caregi ea trecuse, deschizAndule por,tile cunoagterii,ale frumosului, poate driar ale infinitului.

Pe vremea aceea, in familiile elevelor eraumulte prejudecdli de combdtut. Nimic nu odescuraja, fArX indoiald grafie temperamentu-lui ei optimist, dar, mai ales, fiindcd gtia, din

Revolulie

experienfi personald, ci lucrul pe care doreasd-l transmitd era tot ce putea fi mai bun dinceea ce numim civilizalie qi cd finea de onoareanoastrd, a futuror, sd nu tolerdm ca fetele sd fielipsite de aqa ceva.

Poate cd am fostultimul ei elev. Acum, cAndnu mai este, nu e ziin care sd nu md gAndescla ea ori sd nu-i caut privirea. Nu fiindcd mi-agdori sd citesc in ea aprobarea pe care nu mi-omai poate da, ci fiindcd m-ag bucura, in muncape care o fac, sd md arit demn de cele ce m-ainvdlat. M-am gAndit mult la aceste lucruri inultimii ani, in legdturd cu tinerele musulmanedin gcoli sau universitdfi, cu figura acoperitd devdl. Mi se pare ci bunica mea ar fi deplAns fap-tul cd presiunea obscurantismului le impiedicipe aceste tinere sd acceadd la adevirata cunoag-tere, cea care este liberd qi personali. Numai c6,

dedicAndu-gi intreaga viali educirii fetelor gi

fiind in stare sd aprecieze cd lucrul acesta nu se

infdptuiegte de la sine nici mdcar intr-o lard ca a

noastrS, cred ci ar fi deplAns totodatd faptul cinu reugim sd gdsim nimic mai bun decAt inter-diclia infruntare a, toatd aceastd ostilitate atAt denepotrivitd, prin natura ei, cu ceea ce ar trebui

18 19

Ceea ce sunt

sd observdm, de fapt. ln acest domeniu, nu se

poate face nimic bun fdrd dragoste.Or, eu am avut aceastd gans5. Imi aduc

aminte chipul ei. Vocea ei. fin minte amintirileei. Libertatea ei. Exigenfa ei.

imi aduc aminte acele dimineli cAnd, inzori,md duceam la ea in cameri ca s-o ascult poves-tind anecdote din rdzboi sau istorii despre pri-eteni. in copilirie, reinnodam in fiecare zi frruldisculiei intrerupte cu o zi mai i:rainte gi cdldto-ream prin viala ei de parci ag fi continuat citireaunui roman. Imi aduc aminte de aroma cafelei pecare o pregitea uneori incd din toiul nopfii. Deuga camerei mele intredeschizAndu-se la gaptedimineala dacd inci nu ajunsesem in camera ei,gi pe ea exclamAnd cu o prefdcutX ingrijorare:Mai dormi? De tot ce nu vreau sd scrirl dar carene leagd pentru totdeauna.

$i cu pdrinlii mei disculiile se invArteau ir:r

jurul cdrfilor. Gratie lor mi-a fost revelat un alt gende literaturd, mai filosoficd qi contemporand. Maierau discuf,ile de nafurd medicaldin care, ceasuride-a rAndul, viala de spitaf evolufia practicilorqi cercetdrilor in domeniu fdceau obiectul unornecontenite polemici. Discufii continuate cAfiva

Reaolulie

ani mai tilrziu, cAnd fratele melt Laurent, a ajunscardiolog iar sora mea, Estelle, nefrolog.

*

in fond, in acei ani am deprins efortul,dorinla de a gti pentru a gdsi libertatea. Dacd,dupd aceeA am descoperit plicerea activitdfiitrepidante gi responsabiliteflle, gtiu totugi ceinseamnd fericirea acelei viefi statice, departede zawa omeneascd. Sunt riddcini care te pro-tejeaz6. $i care, cred, te fac inlelept.

Nu mai aveam decAt inci alte doud orizon-turi: pianul qi teatrul. Pianul s-a dovedit o pasi-une din copildrie care nu m-a pdrdsit niciodati.

Am descoperit teatrul in adolescen!6. $i afost ca o revelafie. Nu poate decAt sd te emofio-neze sd spui pe scend ceea ce ai citit de atAtea oriimpreuni cu bunica, si-i asculli pe allii jucAnd,creAnd impreund o clipd care capdti trup, sd-ifaci pe alFi sd rAd6,, sd impresionezi.

Gralie teatrului am cunoscut-o pe Brigitte,pe cAnd eram la liceu. Lucrurile au evoluat peneobservate gi m-am fiezit ci eram indrigostit.Printr-o complicitate intelectuali care, zi dupd

20 21

Ceea ce sunt

zi, s-a transformat intr-o proximitate sensibili.Apot, fdrdcavreunul dintre noi sd lupte pentruasta, intr-o pasiune care dureazd gi acum.

Md duceam zilnicsi scriu impreund cu ea opiesi de teatru. $i asta a linut cAteva luni. Odatiscrisd, ne-am hotdrAt si o punem in scend totimpreund. Stdteam de vorbi despre absolutorice. Scrisul ajunsese un pretext. Descopereamcd parcd ne cunogteam dintotdeauna.

D*pX cAfiva ani, am reugit sd triiesc viafa pecare mi-o doream. Eram amAndoi de nedespdr$t,in ciuda vAnturilor potrivnice.

La gaisprezece ani am plecat din provinciela Paris. Transhumanli specifici multor tinerifrancezi. Pentru mine a fost cea mai frumoasidintre avenfuri. Mi mutam intr-un loc care nuexista decAt in romane, urma s-o iau pe dru-muri bitute de personajele lui Flaubert sau alelui Hugo. Eram purtat de ambifia devoratoarea tinerilor lupi ai lui Balzac.

M-am bucurat de acei ani triili pe coamadealului Sainte-Genevidve.

N-am contenit sd-nvdf zi dupd zi.Dar, tre-buie s-o recunosc, dacd la Amiens eram in fruntein fiecare an,Ia Paris nu mi afirmam cine gtie

Reoolulie

ce. Am descoperit in jurul meu talente inedite,adevdrate geniiintr-ale matematicii, pe cAnd eueram mai degrabd un student silitor. Mai trebuiesd mirturisesc qi cd in acei primi ariparizieni amales si trdiesc gi sd iubesc mai mult decAt sd mddedic competiliei dintre studenli.

Aveam o obsesie, o idee fixd: sd-mi trdiescviala pe care mi-am ales-o, impreuni cu femeiape care o iubeam. $i si fac tot posibilul pentrua ajunge la asta.

Cum ugile $colii Normale Superioare imirdmAneau inchise, am intrat din convingere lafilosofie, la Nanterre gi, cu un noroc fdrd margini,la $tiinle Politice.

*

Anii aceia au fost unii fericifi, insufle{ifi con-stant de o ucenicie liberi, de descoperiri gi deintah:dri. Am iubit acele locuri gi pe cei care m-auinvdlat atAt de multe. $ansa mea a fost, grafiebunivoinfei celui pe care l-am avut profesor deistorie gi biograf plin de ribdare al filosofului, dea-l cunoagte pe Paul Riceur. intAlnire aproapeintAmpldtoare, intrucAt pe atunci cduta pe cinevacare si-i arhiveze documentele.

22 23

Ceea ce sunt

Nu voi uita niciodati primele ore petrecuteimpreuni la Murs Blancs, in ChAtenay-Malabry.Il ascultam. Nu eram intimidat. $i ast4 trebuies-o mdrturisesc, dincattza completei mele igno-ranle: Riceur nu md impresiona, fiindcd nu-lcitisem. Se ldsase noaptea, dar nu aprinseserimnicio lumind. Rdmdseserim sd stdm de vorbdintr-o complicitate care incepea sd se constifuie.

Din seara aceea ainceputintre noi o legdturdunic6, in care eu lucram, ii comentam textele, ilinsofeam in lecturile sale. Mai bine de doi aniam invdfat in preajma lui. Nu aveam nicio cali-ficare care sd justifice rolul pe care il jucam. Darincrederea lui m-a obligat sd md dezvolt. Grafielui am citit gi aminvifat zilnic. Munca gi-o con-sidera ca pe o continud lecfurd a marilor texte,comparAndu-se adesea cu un pitic cocofat peumerii uriagilor. Olivier Mongrry FranEois Dosse,

Catherine Goldenstein gi Th6rdse Duflot au fostprezenfele prietenoase gi vigilente ale acelor ani,care m-au transformat profund.

Alituri de Riceur am invilat despre seco-

lul anterior gi cum si md raportezla Istorie. Mi-ainsuflat gravitatea necesard pentru a aprofundaanumite subiecte, anumite momente tragice. M-a