T PH

DE ACELAªI AUTOR

LE GRENIER À SELSouvenirs, Éditions de Fallois.

LES MAGISTRATS DU PARLEMENT DE PARIS AU XVIIIe

SIÈCLEEconomica, Marele Premiu Gobert 1961.

LE DESPOTISME ÉCLAIRÉPluriel.

LA VIE QUOTIDIENNE DE LA NOBLESSE FRANÇAISE AU XVIIIe SIÈCLE

Hachette.

LA VÉRITABLE HIÉRARCHIE SOCIALE DE L’ANCIENNEFRANCE

Droz (în colaborare cu Jean-François Solnon).

LA VIE QUOTIDIENNE AU TEMPS DE LOUIS XVIHachette.

LA VIE QUOTIDIENNE AU TEMPS DE LOUIS XIVHachette.

LOUIS XIVFayard, Pluriel, Marele Premiu pentru Istorie 1986.

LE PETIT MONDE DE LA COMTESSE DE SÉGURHachette.

LOUIS XIV VOUS PARLEStock.

DICTIONNAIRE DU GRAND SIÈCLEFayard.

FRANÇOIS BLUCHE

De la Cezar la ChurchillVorbe memorabile

explicate în contextul lor istoric

Traducere de PETRU CREÞIA

Ediþia a II-a

ÓHUMAN I TA S

BUCURE ª T I

Coperta colecþiei

DONE STAN

FRANÇOIS BLUCHEDICTIONNAIRE DES MOTS HISTORIQUESDe César à Churchill© Éditions de Fallois, 199222, rue La Boétie, 75008 Paris

© HUMANITAS, 2000, pentru prezenta versiuneromâneascã

ISBN 973-50-0108-X

PREFAÞÃ

Mai bine de cincizeci de ani de „nouã direcþie istoricã“i-au îndepãrtat pe elevii noºtri de imperativele cronologiei(ei nu mai ºtiu cã Napoleon se situeazã între Ludovic alXVI-lea ºi Ludovic al XVIII-lea) ºi de cunoaºterea „vor-belor istorice“. La drept vorbind, în clasele elementare einu mai învaþã mare lucru. În 1907, bine cunoscutele fileroz ale Micului Larousse — florilegiu umanist al vorbelorcelor mai celebre — aveau treizeci ºi douã de pagini, iarîn 1987 doar jumãtate.

Mai mult, dintre vorbele istorice cele mai uitate sînt celeautentice, cum ar fi cele ale Ioanei d’Arc, atestate de do-cumentele procesului. Supravieþuiesc, în schimb, sau chiarse statornicesc formule apocrife: „Ai învins, Galileene!“,E pur si muove!, „Statul sînt eu!“, „O clipã, domnule cã-lãu!“, „Republica nu are nevoie de savanþi“.

Este necesarã, aºadar, o restituire a vorbelor istorice atîtpentru tineri cît ºi pentru cei vîrstnici, atît pentru profesoricît ºi pentru marele public. Tocmai acest lucru l-am ur-mãrit publicînd cartea de faþã, în care am reunit cîteva sutede citate ºi am cãutat, fãrã pedanterie, sã le explic critic.

Nu este de-ajuns sã grupezi un numãr de formulãricelebre. Trebuie sã indici ºi gradul lor de credibilitate. În-tr-adevãr, de-a lungul anilor memoria colectivã s-a încãrcat,cu bunã-credinþã ori nu, de texte inventate ºi neverosimile.Indispensabila triere nu se putea face fãrã un comentariuºi, de aceea, alãturi de autenticele „Mi-a plãcut prea multrãzboiul“ ºi „Îi vom avea!“ se aflã aici ºi apocrifele „Mi-aplãcut prea mult sã clãdesc“ sau „Focul ucide“. Am pus

5

în joc întregul meu discernãmînt ºi toate cunoºtinþele, darnu pretind cã nu s-au strecurat unele erori.

Culegerea de faþã de aproximativ ºase sute de vorbe ce-lebre nu este o tiflã la adresa „noii direcþii istorice“. Într-a-devãr, aceasta, îmblînzindu-se cu vremea, a descoperit saua redescoperit virtuþile imaginarului. Dar ce ar fi oare ima-ginarul nostru moral ºi politic, universal ºi naþional, fãrãindispensabilul aport al cîtorva bune zeci de vorbe isto-rice? Ar fi un concert al cãrui solist ar cînta fãrã orchestrã.

*

Desigur, în cartea de faþã, tradiþia francezã a fost privi-legiatã. O lucrare analogã alcãtuitã în Anglia ar fi cuprinsnumeroase fraze rostite de Plantageneþi ºi de Lancasteri,de Wellington, de Disraeli, de Gladstone. În Germania arfi fost incluse de cinci ori mai multe citate din Frederic alII-lea sau din Bismarck. Imaginarele noastre sînt paralele,dar ele nu se confundã. Plecînd de la fondul comun al civi-lizaþiei antice, fiecare naþiune ºi-a constituit propriul ei ca-pital de vorbe istorice.

Poate mai mult decît vecinilor sãi din Europa, cocoºuluigalic i-a plãcut sã þinã minte ceea ce îi mãgulea vanitatea:„Ce naþie obraznicã!“, „Va fi destul sã spuneþi: Am luptatla Austerlitz…“, „Ce soldaþi viteji!“, „Iatã-ne, La Fayette!“,„Franþa e o persoanã“, „Franþa a pierdut o bãtãlie, ea n-apierdut însã rãzboiul“.

Memoria popoarelor pãstreazã, mai ales cînd e vorbade francezi, multe fanfaronade: „Bea-þi sîngele, Beauma-noir!“, „Mergeþi sã le spuneþi celor ce v-au trimis…“ (frazãpe care Mirabeau n-a rostit-o poate niciodatã), „Franceziinu cunosc cuvîntul «imposibil»“ (lãudãroºenie a lui Napo-leon), „Nu sînt urmaºul lui Ludovic al XVI-lea, ci al luiCarol cel Mare“ (lãudãroºenie atribuitã tot lui Napoleon).„Am stins în ceruri stele“ (o provocare absurdã a luiViviani).

Uneori o fanfaronadã poate fi înnobilatã de vecinãtateacu tragicul: „Garda moare dar nu se predã“, „O sã-l aduc

6

pe uzurpator într-o cuºcã de fier“, „Ridicaþi-vã, morþilor!“Însã, alãturi de aceste naivitãþi eroice, cîte declaraþii nãs-truºnice! „Cînd toþi oamenii vor fi liberi, ei vor fi egali“,„Imperiul înseamnã pace“, „Nu-i lipseºte nici mãcar unnasture“, „Avem pacea în mînã, n-o s-o lãsãm sã ne scape“,„Guvernatorul Parisului nu va capitula“, „Vom învingepentru cã sîntem cei mai puternici“, „Drumul fierului esteblocat definitiv“…

Riscul ca o culegere de acest fel sã fie o amestecãturãeste inevitabil. Vorbele istorice se situeazã pe un registrucare se întinde de la eroismul cel mai pur („Dacã înaintez,urmaþi-mã; dacã dau înapoi, omorîþi-mã; dacã mor, rãzbu-naþi-mã!“ — apostrofã memorabilã a lui La Rochejaquelein)pînã la calambur („«ªef»este un titlu de bucãtar“); de laelocvenþa de amvon („Prinþesa moare! Prinþesa a murit!“,„Tãcerea popoarelor este mustrarea regilor“) pînã la epi-tafele fanteziste („A murit cum a trãit, ca sublocotenent“sau „Aici odihneºte Marcelin Berthelot. Este singurul locpe care nu l-a solicitat“). Chiar vorbele vestite ale lui Napo-leon — în mãsura în care sînt autentice — se deosebescmult între ele. Unele sînt limpezi ºi adecvate („Iatã soarelede la Austerlitz“), altele familiare, ca la gura sobei („Dene-ar vedea tata, Joseph!“); unele dibaci ipocrite („Dorescca cenuºa mea…“), altele emfatice pînã la baroc („Vin, caTemistocle, sã caut adãpost la vatra poporului englez“).

*

Dinadins am citat un numãr de vorbe istorice înaintede a încerca sã le definesc. Publicul larg exagereazã so-cotindu-le literã de evanghelie. Astfel cã autorului i se vaaduce desigur reproºul de a fi inclus în carte „Salutul meupentru Fécamp, port la mare…“ sau „O merita din plin!“,glume, sau aproape glume, ale generalului de Gaulle. Darvorbele istorice n-ar fi, cît de cît, literã de evanghelie dacãn-ar fi în mãsurã sã treacã cele trei probe tradiþionale —autenticitate, istoricitate, exactitate — obþinînd o notãmult peste medie. Dar atunci ce-ar mai rãmîne din cele

7

cîteva sute de vorbe istorice cuprinse aici? Cea atribuitãnefericitului Galilei (E pur si muove!, adicã „ªi totuºi seînvîrteºte!“) ar avea de trei ori zero, fiind totodatã nevero-similã ºi confecþionatã, cum un zero tãiat ar obþine ºi fai-mosul „Soldaþi, din înaltul acestor piramide vã privescpatruzeci de veacuri“.

Trebuie, prin urmare, sã ne mulþumim cu istoricitateadestul de relativã pe care i-o conferã vorbei celebre me-moria colectivã a posteriori. Cît despre autenticitatea ºi maiales exactitatea frazelor (cîte vorbe machiate, înfrumuse-þate, trunchiate, deformate!), ele sînt, în majoritatea cazu-rilor, foarte îndoielnice. Jean Tulard respinge în bloc toatevorbele istorice atribuite lui Napoleon.

Pînã la urmã cea mai bunã definiþie a „vorbei istorice“este de gãsit într-un dicþionar. Potrivit Micului Robert, ovorbã istoricã — cuvînt, frazã sau formulã — este o vorbã„pãstratã de istorie“ sau care merita sã fie pãstratã. Or, dacãistoria este memoria umanitãþii, dacã istoria este totalã,vorba istoricã nu este în mod obligatoriu aceea „reþinutãpentru cã e scãldatã în lumina gloriei“ (Sainte-Beuve). Eapoate fi tot atît de bine popularã, comunã, vulgarã, mic-bur-ghezã, sforãitoare, absurdã, ironicã, polemicã, neîndreptã-þitã, nedreaptã. Poate fi un strigãt de agonie sau un calambur,o chemare la luptã sau un semn de ºovãialã, poate fi trium-fãtoare sau deznãdãjduitã.

Cîteodatã o devizã a devenit vorbã istoricã: „Nu sîntrege, nici prinþ, nici duce ºi nici conte…“, „Austriei îi estedat…“. Alteori o vorbã istoricã s-a prefãcut în proverb:Delenda Carthago, Hannibal ante portas, Cedant armatogae, Festina lente, „Nu existã mîntuire în afara Bisericii“,„Daþi Cezarului…“, „Punctualitatea este politeþea regilor“,„Sã guvernezi înseamnã sã prevezi“, „Nobleþea obligã“,„Bãtrîneþea e un naufragiu“.

Concizia îi dã vorbei istorice o ºansã de dãinuire. Sã negîndim la succesul unui „Voi vedea“ sau al unui „Acuz“,amîndouã autentice; la Non olet al împãratului Vespasianºi la ambiguul Mehr Licht! al lui Goethe pe patul de moarte.Uneori formula constã într-un singur cuvînt: Héureka!,

8

Vixerunt! sau Remember!, mesajul lui Carol I al Anglieipe eºafod, din care Alexandre Dumas a izbutit sã facã ur-zeala unei cãrþi. La limitã, vorba nu are decît o silabã, ceeace o face cu atît mai izbitoare. Cine vrea sã aprecieze laco-nismul rãzboinicului nu va lua în considerare prea lungulepitaf al lui Leonidas („Strãine ce treci pe aici, te du ºi ves-teºte la Sparta…“, preferîndu-i spontanul Merde al gene-ralului Cambronne (1815) sau ºi mai scurtul Nuts, aproapesinonim, al americanului McAuliffe (1944), eroul de laBastogne.

*

Cîteva sute de vorbe istorice reunite ºi comentate au,prin forþa lucrurilor, o anumitã valoare comparativã. Elepoartã pecetea unei civilizaþii ºi ne permit sã judecãm va-loarea unor oameni.

În cartea de faþã Antichitatea — aproximativ zece se-cole — este reprezentatã de peste o sutã ori. Alexandrucel Mare, Iulius Cezar ºi oratorul Cicero rivalizeazã în ma-terie de formule bine gãsite, însã Roma întrece Grecia ºivorbele lumii pãgîne pe cele ale creºtinismului la începu-turile sale. Aceiaºi Cezar ºi Cicero ºi apoi Cornelius Nepos,Quintus Curtius, Titus Livius, Tacit au adunat cu rãbdareaceste vorbe destinate unui mare viitor, însã principaliifurnizori — modele inepuizabile — rãmîn Suetoniu (Vie-þile celor doisprezece Cezari) ºi Plutarh, autorul Vieþilorparalele. Cei doi biografi nu s-au mãrginit sã colecþioneze„vorbe“. Este neîndoielnic, mai ales în cazul lui Plutarh,cã ei le-au lustruit, le-au înfrumuseþat ºi le-au pus într-uncontext favorabil. Dar oare cîte vor fi nãscocit pur ºi sim-plu? De fapt nu are importanþã: atîtea vorbe ca Alea iactaest! sau Tu quoque, fili!, adevãrate ori nu, însã verosimile,au avut greutatea lor în istorie, cîºtigînd astfel în realitateeficienþa care le va fi lipsind ca adevãr.

Evul Mediu se întinde ºi el peste zece secole, dar dinvremea lui se pot alege de trei ori mai puþine formule me-morabile. Nici nu este de mirare. Unei civilizaþii antropo-centrice, în care cei trufaºi puteau sã se laude, dar unde

9

moraliºtii încercau sã-ºi îndrepte semenii, i-a urmat o ci-vilizaþie teocentricã în care omul a încetat sã se mai creadãmãsura omului, unicul arhetip fiind de acum înainte perfec-þiunea lui Dumnezeu. Cele cîteva zeci de vorbe medievalepe care le-am selectat (cele ale Ioanei d’Arc, sau referitoarela ea, ocupã un loc privilegiat) sînt de altfel, în general,vorbe cu totul inocente (fraza atît de cunoscutã: „Omorîþi-ipe toþi, Dumnezeu îi va recunoaºte pe ai sãi“ este neauten-ticã): „Cine mã iubeºte sã mã urmeze“, „Deschide, caste-lane, bate la uºa ta norocul Franþei“, „Numai regele nupoate fi luat la ºah“ etc.

Urmeazã apoi ceea ce istoricii universitari numesc epocamodernã. Cele trei secole care despart descoperirea Ame-ricii (1492) de Revoluþia francezã (1789) ne-au furnizat circao sutã de vorbe notabile, adicã ceva comparabil cu numã-rul celor antice, numai cã rostite nu într-o mie de ani, cidoar în trei sute. „Vorbele“ acestea sînt mai asemãnãtoarecu cele din Evul Mediu decît cu frazele sforãitoare ale lumiivechi. Cu bune ºi cu rele, Occidentul de atunci rãmîne teo-centric, singurul punct asupra cãruia se împacã Reformaºi Contrareforma. Nici Renaºterea ºi nici chiar Iluminismuln-au izbutit sã impunã un umanism atotcuprinzãtor.

Ruptura o marcheazã anul 1789. Tonului rezervat alunui creºtinism cu o coloraturã stoicã i se opune de aiciîncolo o logoree fãrã precedent. Învãþînd bine retoricã încolegiile secolului al XVIII-lea, „marii strãbuni“, nostalgicidupã o vîrstã de aur confundatã adesea cu Republica ro-manã, cu capul plin de vorbele unui Cato ºi ale unui Ciceroºi avînd mereu pe buze numele lui Brutus, au avut pre-tenþia sã reconstituie, la scarã modernã, structurile uneiCetãþi antice imaginate de ei. Au izbutit cînd mai bine, cîndmai rãu. Mirabeau îi este superior lui Camille Desmoulins;Robespierre nu este la înãlþimea lui Danton. Însã clubuliacobinilor ºi Convenþia au avut Ciceronii ºi Brutuºii lor.În numai un sfert de secol (1789–1815), aproape o sutã devorbe istorice au nãzuit sã întreacã un mileniu de vorbeale lumii vechi.

10

Secolul al XIX-lea (1815–1914) este reprezentat în carteprin circa o sutã cincizeci de citate memorabile. Talleyrandºi Ludovic al XVIII-lea au acumulat vorbe istorice, frazede Curte ºi formule de salon. Chateaubriand a rostit nobileapostrofe („Zadarnic huzureºte Nero…“, „Doamnã, fiuldumneavoastrã este regele meu“). Guizot, Metternich,Cavour ºi Bismarck au umplut veacul cu vorbe de neuitat.Însã înflorirea „vorbelor“ este legatã în Franþa de începu-turile, destul de bogate în contraste, ale celei de a III-a Re-publici. Întocmai cum oamenii din ’89 ºi din ’93 au încercatsã-i învie pe romani, tot aºa întemeietorii Republicii auaspirat sã regãseascã accentul „marilor strãbuni“. Robes-pierre fusese un Cicero elocvent dar sãrãcãcios; Gambettaºi Jules Ferry au fost niºte Robespierre de întruniri sãteºti.Nivelul se ridicã doar cu Adolphe Thiers, al cãrui geniupolitic nu e dezminþit de moderaþia, de bunul-simþ ºi deumorul sãu; ºi mai ales cu Georges Clemenceau, polemistcu formule necruþãtoare.

Secolul al XX-lea (1914–1992) este reprezentat printr-unnumãr de aproximativ o sutã de vorbe, repartizate pe ºapte-zeci ºi opt de ani. E uºor de înþeles cã cele douã rãzboaiemondiale au generat declaraþii, apostrofe ºi obiºnuitul ºirde fraze eroice. Doar cã noile mijloace tehnice de expresieºi de comunicare — radioul, la Londra ºi la Vichy, apoiteleviziunea, unde generalul de Gaulle a fost aproape in-imitabil — au prilejuit noi ºi numeroase vorbe istorice(„V-am înþeles“, „Comitetul Gustave“ etc.). MareºalulPétain ºi generalul de Gaulle, rezumîndu-ºi programul ºiincitîndu-ºi partizanii, ºi-au pus pecetea pe istoria acestorvremi trãgînd salve dupã salve de vorbe.

*

Cel puþin în Franþa sîntem lacomi de asemenea formuleºi dezamãgiþi cînd în locul adevãratelor vorbe mari — de-venite rare — se rostesc doar „mici fraze“ considerate asa-sine, dar care nu sînt decît sloganuri politicianiste.

11

*

Numeroase lucrãri au fost deja consacrate vorbelor isto-rice. În Franþa, cele mai bune sînt cea a lui Jacques Boudet(Les Mots de l’Histoire, Paris, Robert Laffont, 1990) ºi ceaa lui Othon Guerlac (Les Citations françaises, ed. a 4-a,Paris, Armand Colin, 1953).

*

„Nimic nu este mai plãcut, scria Chateaubriand, decîtsã recunoºti în public serviciile pe care le-ai primit.“ Îi sîntdator nenumãrate mulþumiri lui Bernard de Fallois, edito-rul meu, precum ºi discipolului ºi excelentului meu prie-ten Jean-François Solnon.

Aduc de asemenea mulþumiri lui Michel Antoine, Marie-Françoise Baslez, Jean Bayot, Jean Bérenger, Guillaume deBertier, Frédéric Bluche, Philippe Brissaud, Jean Brun,François Caron, André Corvisier, Gilbert Dagron, JacquesIngold, Lucien Jerphagnon, Marcel Le Glay, Claude LePelley, Odile Mougenot, Guy Pedroncini, Jacques Robichez,Bertrand Schnerb, François Sentein, Olivier Sers, HenriSuhamy ºi Jean-Louis Voisin.

NOTÃ LA EDIÞIA ROMÂNEASCÃ

Spre deosebire de versiunea francezã a acestei cãrþi, or-donatã alfabetic, am optat pentru o ordonare istoricã ºicronologicã a vorbelor memorabile, considerînd cã lucra-rea cîºtigã astfel în coerenþã. Domnul Petru Creþia, tradu-cãtorul cãrþii, ºi-a asumat ºi aceastã laborioasã sarcinã dea reordona materialul, oferind pe alocuri un supliment deinformaþii, precum ºi versiunea originalã a multora dinaceste expresii celebre.

GRECIA VECHE

E de mirare cã la greci înþelepþii dau sfaturile, iarproºtii hotãrãscTHAUMÁZO HÓTI L GUSI M N HOI SOPHÓIPAR’H LLESI, KRÍNUSI D’HOI AMATH IS

Vorbã legendarã a unui personaj semilegendar, Anacharsis,filozof scit din secolul al VI-lea î. Cr., prieten al legis-latorului Solon. Plutarh (Solon, 5) spune cã Anacharsis arfi rostit aceste vorbe dupã ce a asistat la o ºedinþã a Adu-nãrii poporului din Atena. Unii autori îl includ pe Ana-charsis printre cei „ºapte înþelepþi“ ai Greciei.

Bucuraþi-vã, am învins!CHÁIRETE, ENIK SAMEN

Vestea adusã la Atena de Philippides, solul lui Miltiades,dupã victoria de la Maraton (490 î. Cr.). Alergase patruzeciºi doi de kilometri ºi, rostind-o, a cãzut ºi a murit. Maratona rãmas ca nume al probei de atletism care constã în aler-garea pe o distanþã de circa patruzeci ºi doi de kilometri.

Strãine ce treci pe aici, te du ºi vesteºte la Sparta:Morþi noi zãcem dupã ce legilor ei ne-am supusO X IN’, ANGH LLEIN LAKEDAIMONÍOIS HÓTI T DEK IMETHA TÓIS K INON RH MASI PEITHÓMENOI

Epitaf scris de Simonide din Ceos (556–467) ºi sãpat înstînca de la Termopile spre amintirea celor trei sute despartani de sub comanda regelui Leonidas, morþi pînã launul pentru a întîrzia cît mai mult cu putinþã înaintareaenormei armate a perºilor lui Xerxes (480 î. Cr.). Termopileeste o trecãtoare îngustã la sud de muntele Oeta care

15

deschidea drumul spre Grecia centralã. Pe acolo, dupã ni-micirea detaºamentului spartan, a trecut „uriaºul stol depãsãri înveºmîntate în sumbru azur“ de care vorbeºteEschil în Perºii (v. 559). Vor fi înfrînþi curînd graþie geniuluiºi dîrzeniei atenianului Temistocle, în bãtãlia navalã dingolful de lîngã Salamina.

Mai bine sã-mi vãd fata moartã decît soþia unui tiranH DION ÁN NEKRÁN HEÓRON T N KÓREN TYRÁNNOSYNORKÚSAN

Din cîte spune Plutarh (în Timoleon, 6), aºa ar fi rãspunsAristide din Locroi, un prieten al lui Platon, lui Dionysioscel Bãtrîn (430–367) care-i cerea mîna fiicei sale. Plutarhscrie apoi: „La puþin timp dupã aceea Dionysios, dupã cei-a omorît lui Aristide copiii, l-a întrebat, batjocoritor, dacãtot aºa gîndeºte în privinþa mãritiºului fiicelor sale. «Sîntîndurerat, a rãspuns el, de cele întîmplate copiilor mei,dar nu-mi pare rãu de ce-am spus.» Poate asemenea lu-cruri þin de o virtute mai înaltã ºi mai desãvîrºitã decît îieste datã omului“, încheie Plutarh.

Aristide a cîrmuit prin virtutea saFrazã a lui Platon pe care ne-a transmis-o Plutarh: „Te-mistocle, Kimon ºi Pericle au umplut Atena cu portice,cu bogãþii, cu nenumãrate prisosuri, în schimb Aristidea cîrmuit prin virtutea sa.“ Aristide, poreclit „cel Drept“(540–468), învingãtorul de la Maraton, a fost în mai multerînduri arhonte al Atenei.

Loveºte, dar ascultãPÁ TAXON M N, ÁKUSON D

Dupã Plutarh (Temistocle, 11), acesta a fost rãspunsulflegmatic dat de Temistocle amiralului spartan Eurybiades,care îl ameninþa în plin consiliu de rãzboi. Eurybiades eraun om fãrã mari înzestrãri militare, dar cãruia „prepon-derenþa Spartei i-a adus numirea de comandant suprem“.În ajunul bãtãliei navale de la Salamina (480 î. Cr.) între

16

conducãtorii militari ai grecilor s-a iscat o neînþelegere pri-vitoare la tacticã. Spartanul i-ar fi spus atenianului: „Te-mistocle, la jocurile publice cei care pornesc înainte dedarea semnalului sînt bãtuþi cu vergi.“ „E adevãrat, a rãs-puns Temistocle, însã cei care rãmîn în urmã nu primescnici o cununã.“ Socotindu-se insultat, Eurybiades l-a ame-ninþat pe atenian cu bastonul sãu de comandant. „Hai,loveºte, dar ascultã“ i-a spus calm Temistocle. Filozofîndasupra politicii, Guizot, în capitolul 39 al Memoriilor sale,scrie: „Sarcina guvernãrii este atît de importantã încît eacere de la cei care o poartã oarecare mãreþie. Cu cît po-poarele sînt mai libere cu atît conducãtorii lor trebuie sãaibã un spirit liber ºi o inimã mîndrã. E adevãrat cã ei, rãs-punzãtori în faþa popoarelor, sînt datori sã justifice ne-contenit felul în care, exercitîndu-ºi puterea, uzeazã delibertatea lor. Nimic mai drept ºi nimic mai necesar. Darresponsabilitatea presupune tocmai libertatea de decizie,iar cînd Temistocle îi spunea lui Eurybiades, supãrat deîmpotrivirea lui, «Hai, loveºte, dar ascultã», purtarea ºivorbele sale sînt cele pe care se cuvine sã le aibã, într-o þarãliberã, orice bãrbat vrednic sã o slujeascã.“

Marea! Se vede marea!THÁLASSA! THÁLASSA!

Strigãtul de bucurie al grecilor cînd, dupã lungi pere-grinãri ºi primejdii prin Asia, au revãzut marea (Xenofon,Anabasis, IV, 8). Anabasis (Expediþia în Asia, textual:„Drum dinspre mare în susul pãmînturilor“) este nara-þiunea expediþiei celor 10 000 de mercenari greci coman-daþi de Xenofon (430–355), pentru a lupta alãturi de Cyruscel Tînãr împotriva lui Artaxerxes al II-lea, amîndoi pre-tendenþi la tronul Persiei (401 î. Cr.). Armata lui Cyrus acîºtigat lupta de la Cunaxa, lîngã Eufrat, dar Cyrus ºi-apierdut atunci viaþa. Anabasis este povestirea retrageriiunei pãrþi din armata greacã de pe cursul inferior al Ti-grului pînã la Pontul Euxin, sub comanda lui Xenofon, oretragere care a durat 16 luni (401–400), istovitoare ºi

17

primejdioasã, rãmasã celebrã în analele militare. Ajunºila mare s-au simþit ca acasã ºi ajunºi la liman, astfel cã austrigat „Marea! Se vede marea!“, s-au îmbrãþiºat ºi au plîns.Mai era însã mult de mers, prin munþii Colhidei, pînã sãse poatã îmbarca pentru a se întoarce în Grecia.

Las dupã mine douã fiice nemuritoare, Leuctra ºi MantineeaMîndrã declaraþie, fãrã îndoialã apocrifã, atribuitã gene-ralului teban Epaminonda (418–362) de cãtre Plutarh.Epaminonda a murit spre sfîrºitul luptei de la Mantineea(362 î. Cr.), sigur de victorie (vezi „Neînfrînt, pot muriliniºtit!“), dar este greu de închipuit cum a putut în clipaaceea sã se refere la „douã fiice“; putea cel mult sã vor-beascã de un nume nemuritor sau de o glorie nemuritoare;pe de altã parte, lupta de la Mantineea nu avea cum sã fiintrat încã în istorie cu aura unei mari victorii cînd bãtãlianici nu se încheiase. În Viaþa lui Epaminonda, CorneliusNepos prezintã o versiune mai verosimilã. Pelopidas, ce-lãlalt mare general teban, i-ar fi reproºat prietenului sãuEpaminonda cã nu se cãsãtorise, ca sã-i lase patriei saleurmaºi. Iar Epaminonda ar fi declarat atunci: „Cum sã sestingã neamul meu o datã cu mine? Las drept fiicã bãtãliade la Leuctra, care va trãi ºi dupã moartea mea. Mai mult:care va avea parte de nemurire.“ Anecdota se poate situadupã Leuctra (371 î. Cr.), dar mult înainte de Mantineea.

Neînfrînt, pot muri liniºtit!Dupã Plutarh, ultimele cuvinte ale generalului teban Epa-minonda (418–362), în urma victoriei de la Leuctra, caremarcheazã începutul hegemoniei de zece ani a Beoþiei înGrecia (371 î. Cr.). Le-a rostit în 362, la Mantineea, în Ar-cadia: rãnit de moarte, vedea trupele pe care le comandaseieºind biruitoare asupra Spartei. Vorba se pãstreazã ºi laCornelius Nepos, Epaminonda, IX, 11, sub forma: Satisvixi, invictus enim morior! („Am trãit destul, de vreme cemor neînfrînt!“)

18

Macedonia nu te încapeMAKEDONÍA S’U CHOR I

Vorbã vãdit apocrifã atribuitã de Plutarh (în Alexandru, 6)regelui Filip al Macedoniei ºi adresatã fiului sãu Alexandru,care avea sã fie Alexandru cel Mare: „Bãiatul meu, cautã-þiun regat vrednic de tine! Macedonia nu te încape.“ Cuvin-tele acestea, de nimeni rostite la vremea lor, s-au dovedit,dupã evenimente, adevãrate: Alexandru ºi-a croit nu unregat, ci un uriaº imperiu euro-afro-asiatic care se întindeapînã la Indus.

M-aº lua la întrecere, dar numai cu regiAGONISÓIMEN ÁN, EI BASIL IS MMELLON H XEINANTAGONISTÁ S

Potrivit lui Plutarh, semeþul rãspuns al lui Alexandru celMare cînd, tînãr încã, i s-a sugerat sã participe, ca alergãtor,la jocurile olimpice.

Dã-te puþin la o parte din soare!MIKRÓN APÓ TÚ HELÍU METÁ STETHI

Rãspuns insolent al filozofului cinic Diogene din Sinope(413–327), adresat, la Corint, lui Alexandru cel Mare. Tînã-rul rege al Macedoniei venise la Corint, în 335, sã consoli-deze Liga de la Corint, organizatã de tatãl sãu Filip al II-lea,un stat federal sub hegemonie macedoneanã. Era lumemultã acolo, în preajma cuceritorului, oameni politici, filo-zofi, veniþi sã-l felicite. Nu ºi Diogene, care se þinea deoparte,stînd undeva întins la soare. Alexandru, cu întreaga suitã,s-a dus el la Diogene, l-a salutat ºi l-a întrebat dacã are sã-icearã ceva. Diogene s-a ridicat puþin, l-a privit pe Alexandruîn ochi ºi i-a spus: „Da, sã te dai puþin la o parte din soare!“.Umbra regelui îl deranja (Plutarh, Alexandru, 14).

Dacã n-aº fi Alexandru aº vrea sã fiu DiogeneEI M AL XANDROS MEN, DIOGH NES ÁN MEN

Aceasta a fost reacþia lui Alexandru cel Mare la vorba luiDiogene „Dã-te puþin la o parte din soare!“ ºi la felul

19

batjocoritor în care a fost primitã de anturajul sãu (Plutarh,Alexandru, 14).

Iar þie, rege, ce-þi rãmîne?— Speranþa!

SEAUTÓ , O BASIL U, TÍ KATALIP IS

— TÁ S ELPÍDAS

Alexandru cel Mare, înainte de a pleca sã cucereascã Asia,în 334 î. Cr., ºi-a împãrþit averea prietenilor. Întrebat dePerdiccas, un prieten apropiat, ce vrea sã pãstreze pentruel, a rãspuns: „Speranþa“. „Vom fi pãrtaºi speranþei ºi noi,plecînd spre rãzboaie cu tine“, i-a replicat Perdiccas (Plu-tarh, Alexandru, 15).

Nu conteazã cum desfaci un nodUDENÓS ESTÍ P ÓS ÁN LÚONTAI

Dupã Quintus Curtius (sec. I d. Cr.) în Viaþa lui Alexandru(III, 1), cuvintele acestea le-ar fi rostit Alexandru cel Marela Gordion, în vechime capitala regilor Frigiei (þinut dinnord-vestul Asiei Mici). Se spune cã acolo, în templul luiZeus, se pãstra jugul carului lui Gordias, tatãl lui Midas,o relicvã ciudatã fãcutã din noduri foarte încîlcite. Unoracol spusese cîndva cã omul care va fi în stare sã le dez-noade va ajunge degrabã stãpînitorul Asiei. Înconjurat defrigieni curioºi ºi de macedoneni neliniºtiþi, Alexandru arfi încercat întîi sã deznoade aceste „noduri gordiene“, darn-a izbutit. Atunci, temîndu-se ca lucrul sã nu fie luat drepto rea prevestire, ar fi retezat nodurile cu sabia spunînd,în traducerea latinã a lui Quintus Curtius: Nihil interestquomodo solvantur.

Eu nu fur biruinþaU KL PTO T N NÍKEN

Aºa ar fi rãspuns, dupã Plutarh, Alexandru cel Mare cînd,în ajunul bãtãliei de la Arbela (331 î. Cr.) i s-a propus ca,în loc sã înfrunte marea armatã persanã a lui Darius înplinã zi, sã o atace, prin surprizã, noaptea.

20

Am gãsit! Am gãsit!H UREKA! H UREKA!

Strigãt de triumf atribuit marelui matematician ºi fiziciangrec Arhimede, locuitor al Siracuzei (287–212). RegeleHieron, cu care Arhimede era rudã prin alianþã, i-a datsã rezolve urmãtoarea problemã: putea oare sã dovedeascã,lãsînd-o intactã, cã o coroanã prezentatã ca fiind din aurcurat conþine ºi argint? În timp ce Arhimede cãuta soluþia,se zice cã, fãcînd baie într-o cadã, a fost surprins de faptulcã trupul sãu, scufundat în apã, îi pãrea mai uºor. Astfela ajuns sã enunþe faimosul sãu principiu de hidrostaticã:„Orice corp cufundat într-un lichid suportã o presiune ver-ticalã, de jos în sus, egalã cu greutatea fluidului dislocuitºi aplicatã centrului de greutate a lichidului dislocuit, altfelnumit centru de presiune.“ Exaltat de descoperirea sa, Ar-himede ar fi ieºit din baie, începînd sã alerge gol pe strãzileSiracuzei ºi strigînd Héureka! Héureka! ªi de aici se vedecum imaginaþia popularã are nevoie de simboluri simplifi-cate: baia lui Arhimede, mãrul lui Newton. Balthasar Claës,eroul romanului lui Balzac Cãutarea Absolutului, dîndu-ºisufletul, a strigat cu un glas tunãtor: Héureka! În pronun-þarea neogreacã cuvîntul sunã Évrika!

Daþi-mi un punct de sprijin ºi voi miºca pãmîntulDÓS MOI PÚ STÓ KÁI KINÓ T N GH N

Afirmaþie a lui Arhimede (287–212), nu lipsitã de orgoliulgeniului; ea este implicit o propoziþie din domeniul fizicii.

Nu-mi ºterge cercurile!NOLI TURBARE CIRCULOS MEOS

Vorba e tot a lui Arhimede (287–212), ºi a fost ultima pecare a rostit-o. Siracuza, a cãrei rezistenþã la asediul romana fost mult prelungitã de maºinãriile inventate cu acest pri-lej de Arhimede, a fost cuceritã în 212 î. Cr. Strãzile eraupline de soldaþi romani, dintre care unul a dat peste Arhi-mede, care, absorbit, trasa pe nisip figuri geometrice. Mus-trat astfel de matematician, legionarul l-a ucis.

21

Marele Pan a muritPÁN HO M GAS T THNEKEN

Plutarh, în Despre încetarea oracolelor, relateazã cã Thamus,cîrmaciul egiptean al unei corãbii care trecea pe lîngã insulaPaxos, în Adriatica, a auzit un glas dinspre mare care îistriga: „Cînd vei ajunge la Palodes sã spui acolo cã marelePan a murit.“ Vorba s-a rãspîndit degrabã. Creºtinii au vã-zut în ea vestirea cã strãvechea religie pãgînã trage sãmoarã o datã cu moartea lui Pan, al cãrui nume înseamnãîn greceºte Totul.

ROMA

De vrei pace, fii gata de rãzboiSI VIS PACEM, PARA BELLUM

E fãrã îndoialã un vechi proverb de pe vremea Republicii,apoi reluat de Vegetius, la sfîrºitul secolului al IV-lead. Cr., în Epitoma rei militaris (Scurt manual de artã mili-tarã), atunci cînd Imperiul Roman de Apus se apropia desfîrºitul sãu, care n-a mai întîrziat nici un veac (476). Ve-getius scrie: Qui desiderat pacem, praeparet bellum („Cinedoreºte pace sã se pregãteascã de rãzboi“).

Dezbinã ca sã domneºtiDIVIDE UT REGNES

Maximã politicã (cu variantele Divide ut imperes sau Di-vide et impera) al cãrei autor nu se cunoaºte. Dupã PierreLarousse (Flora latinã), „aceasta a fost politica Senatuluiroman; iar Montesquieu, Bossuet ºi Polibiu spun cã acestprincipiu a contribuit mult la cucerirea lumii de cãtre unmic popor din Italia“. Vorba îi este adesea atribuitã luiMachiavelli, însã autorul Principelui nu pare s-o fi for-mulat în aceºti termeni. Totuºi el aratã, în Discurs asupraprimei decade din Titus Livius, cum a ºtiut Florenþa sã sefoloseascã de vrajbele dintre locuitorii din Pistoia pentrua anexa oraºul. Pe de altã parte, Machiavelli dã celui deal 57-lea capitol din acelaºi discurs titlul: „În care se aratãcã poporul, unit, e puternic, iar dezbinat este slab“ ºi ci-teazã din Titus Livius: Ex ferocibus universis, singuli metusuo obedientes fuere, adicã „ Din crînceni cum erau cît aufost uniþi, cînd s-au dezbinat au devenit, temîndu-se deel, supuºi.“

23

Învingãtorii nu au dreptul sã osteneascãNIKÓNTON UK STI TÓ KÁMNEIN

Vorbã a lui Caius Marcius Coriolanus (sec. V î. Cr.) ra-portatã de Plutarh (Caius Marcius, 9). Coriolan a rostit-odupã ce îi învinsese pe volsci într-o luptã grea ºi era„îngreunat de ostenealã ºi de rãni“. Exprimã hotãrîrea dea-i urmãri pe cei învinºi pînã la victoria deplinã.

Ai biruit în folosul patriei, dar spre paguba meaNENÍKEKAS EUTYCH M N T PATRÍDI NÍKEN, EMOÍ D’OL THRION

Dupã Plutarh (Caius Marcius, 37), cuvintele lui Coriolancãtre mama sa, venitã sã-l roage sã-i pãrãseascã pe volsci,cãrora li se alãturase dupã ce fusese surghiunit pe nedrept,ºi sã se întoarcã la Roma, ca apãrãtor al ei. Ascultînd-o,Coriolan s-a lãsat înduplecat, a ridicat-o, cãci îngenun-chease în faþa lui, ºi i-a spus: „Ce mi-ai fãcut, mamã! Aibiruit în folosul patriei, dar spre paguba mea.“ Toate aces-tea se petreceau în secolul al V-lea î. Cr., de fapt într-untimp aproape legendar, din care s-au inspirat Shakespeare(1607) ºi Beethoven (1807).

Vai de cei învinºiVAE VICTIS

Dupã Titus Livius (V, 48, 9), vorba aceasta ar fi fost spusãde un anume Brennus, cãpetenia jefuitorilor gali care audistrus ºi au prãdat Roma în 390 î. Cr. Dupã ce aurulrãscumpãrãrii a fost cîntãrit, el ar fi aruncat pe cîntar, casã atîrne mai greu, sabia lui, strigînd „Vai de cei învinºi“.Urmarea nu e fãrã haz. Brennus a trecut neîntîrziat în ta-bãra nefericiþilor învinºi, fiind la rîndul sãu învins de Mar-cus Furius Camillus (sfîrºitul sec. V–365 î. Cr.), „al doileaîntemeietor al Romei“. De fapt Brennus nu purta acestnume, aºa i-au spus romanii, de la brenn, numele celticpentru un înalt comandant militar. ªi e greu de crezut cãºtia destulã latinã ca sã spunã Vae victis. De asemenea, lavremea aceea nu se foloseau cîntare cu talgere. Toate aceste

24

legende despre Roma arhaicã au însã semnificaþia lor, iarmulte dintre ele au fost interpretate în structura lor deadîncime de cãtre Georges Dumézil.

Încã o victorie ca aceasta ºi sînt pierdut!SI ALTERAM TALEM VICTORIAM REPORTAVERO, MEA ERIT PERNICIES!

Vorbã a lui Pyrrhus al II-lea, regele Epirului (318–272),dupã victoria repurtatã asupra romanilor la Heracleea, în280 î. Cr. (sau poate dupã cea, ulterioarã cu un an, de laAsculum), victorie soldatã cu grele pierderi de partea lui.De aici vorba: „Victorie à la Pyrrhus“.

Hannibal e la porþile noastre!HANNIBAL AD PORTAS!

Strigãt de spaimã al romanilor, dupã ce fuseserã înfrînþi decartaginezii comandaþi de Hannibal la Cannae (216 î. Cr.).Într-adevãr, Roma era în primejdie sau ar fi fost în pri-mejdie dacã armata biruitoare n-ar fi fost, ºi ea, greu în-cercatã ºi nu s-ar fi împotmolit în „desfãtãrile de la Capua“.Vorba, citatã în cîteva rînduri de Cicero (de pildã în Desprescopuri, 4, 22), a dobîndit valoare de proverb: „Sîntem înmare primejdie“. Este „folositã adesea de oratorii politici,în momentele în care pare sã existe pericolul unei mari ca-tastrofe“ (P. Larousse). Mirabeau apeleazã la ea în Dis-cursul despre faliment.

ªtii sã învingi, Hannibal, dar nu ºtii sã te foloseºti de victorieVorbã atribuitã de Plutarh lui Barca (Titus Livius îl nu-meºte Maharbal), comandantul cavaleriei cartagineze, carei-ar fi reproºat astfel lui Hannibal cã n-a ºtiut sã exploatezevictoria sa asupra lui Paulus Aemilius la Cannae (2 august216 î. Cr.). Vorba este probabil apocrifã ºi, chiar dacãautenticã, nu foarte îndreptãþitã, orice ar zice istoricii la-tini. Nu este deloc evident cã Hannibal ar fi putut, imediatdupã Cannae, sã porneascã asupra Romei ºi mai ales s-o

25

cucereascã uºor. Vorba reprodusã de Cicero (în Despre þe-luri, IV, 9, 22): Hannibal ad portas, „Hannibal e la porþilenoastre“, exprima totuºi o spaimã realã, dar dateazã din211 î. Cr., în alt context militar. Hannibal fusese timp de20 de ani, pînã în 204, cel mai înverºunat adversar al Romeirepublicane. În 202, la Zama, în Africa de Nord, a fostzdrobit de Scipio Africanul.

Pîntecul înfometat n-are urechiVENTRE AFFAM N’A POINT D’OREILLES

Versul acesta al lui La Fontaine, ajuns proverb, este remi-niscenþa unei vorbe istorice venite din Antichitatea romanã.Plutarh, în Cato (e vorba de Cato cel Bãtrîn, Cenzorul,234–149) scrie: „Într-o zi, poporul Romei cerea cu stãruinþãºi fãrã vreun prilej anume o distribuþie de grîu. Cato, vrîndsã-i facã sã se rãzgîndeascã, ºi-a început cuvîntarea aºa:«Cetãþeni, e greu sã vorbeºti unui pîntec care n-are urechi.»“

Cartagina trebuie nimicitã!DELENDA CARTHAGO!

E vorba cea mai vestitã a lui Cato cel Bãtrîn (234–149). Spu-ne Plutarh (Marcus Cato, 26): „Cel din urmã dintre actelesale politice a fost, din cît se crede, nimicirea Cartaginei.Înfãptuirea acestui þel îi revine, e drept, lui Scipio Africa-nul, însã rãzboiul a fost purtat la sfatul ºi la propunerealui Cato.“ Dupã cel de al doilea rãzboi punic, Cato fusesetrimis în Africa în calitate de observator al conflictuluidintre cartaginezi ºi numizi. Dar Cartagina pe care a vã-zut-o Cato nu era nicidecum o cetate slãbitã ºi umilitã, aºacum îºi închipuiau romanii. Dimpotrivã, Cato „a vãzut-olocuitã de un tineret înfloritor, gemînd de bogãþii, cu de-pozitele pline de arme ºi de provizii de rãzboi ºi gîndin-du-se, în trufia belºugului ei, la un nou rãzboi cu Roma“.Cato s-a grãbit sã se înapoieze la Roma, unde sã determineSenatul sã ia mãsurile necesare. Era atît de conºtient deprimejdie ºi atît de îndîrjit în hotãrîrea lui, încît de atunciîncolo ºi-a încheiat obsesional toate discursurile, indiferentde subiectul lor, cu formula Ceterum censeo Carthaginem

26

esse delendam, „ªi, pe lîngã toate acestea, sînt de pãrerecã trebuie sã nimicim Cartagina“ (Florus, Istoria Romei,II, 15), pe scurt: Delenda Carthago.

„Cuvintele acestea se folosesc, scrie Pierre Larousse,pentru a face aluzie la o idee fixã, a cãrei înfãptuire esteurmãritã cu stãruinþã ºi cu înverºunare. Cãderea imperiu-lui francez a fost Delenda Carthago a lui William Pitt.“Larousse aminteºte de asemenea faptul cã La Harpe(1739–1803), cãruia i-a pãrut rãu cã în 1790 ceruse supri-marea vechilor parlamente, s-a exprimat aºa: „Spunîndmereu despre ele Delenda est Carthago comiteam o eroareºi o nedreptate, în care intra chiar oarecare resentiment.“

Patrie nerecunoscãtoare, nici oasele mele n-o sã le aiINGRATA PATRIA, NE OSSA QUIDEM HABEBIS

Din cîte spune Valerius Maximus, astfel i-a conceput epi-taful lui Scipio Africanul (235–183) învingãtorul Cartagi-nei. În ciuda marilor sale succese militare (contribuise lacucerirea Spaniei, îl înfrînsese pe Hannibal la Zama în 202î. Cr. ºi apoi pe Antiochos al III-lea al Siriei), a fost victimainvidiei adversarilor sãi politici ºi, spre sfîrºitul vieþii, s-aretras pe domeniul sãu de la Liternum.

Vegheze consuliiCAVEANT CONSULES

Formula completã este Caveant consules ne quid detri-menti respublica capiat, „Vegheze consulii ca statul sã nufie cumva vãtãmat“, folositã în decretele Senatului atuncicînd statul se afla în primejdie. A fost folositã pentru întîiaoarã în anul 121 î. Cr. împotriva lui Caius Gracchus. Prinasemenea decrete Senatul roman, în cazurile de crizã gravã,îi învestea pe consuli cu puteri excepþionale. Astfel de pu-teri a obþinut ºi Cicero, în calitatea lui de consul, la 22 oc-tombrie 63 î. Cr., pentru a face faþã situaþiei primejdioasecreate de conjuraþia lui Catilina. Aceeaºi stare de urgenþãa fost proclamatã de Senat ºi în momentul în care (49 î. Cr.)Cezar se apropia de Roma, întorcîndu-se din Galia cu le-giunile sale (vezi „Zarurile au fost aruncate“).

27

Zarva armelor m-a împiedicat sã aud glasul legiiReplica lui Marius (157–86), om politic ºi general roman,biruitorul numizilor (105 î. Cr.) ºi al teutonilor (102 î. Cr.),acuzat de ilegalitate pentru cã „acordase simultan cetãþe-nia la o mie de oameni din Camerii, ca rãsplatã a meritelorlor în rãzboi“.

Trebuie sã lupt ºi cu leul ºi cu vulpeaVorbã atribuitã de Plutarh (în Sylla) lui Gnaeus PapiriusCarbo, partizan credincios al lui Marius, aºadar duºmanal lui Sylla: „Trebuie sã lupt ºi cu leul ºi cu vulpea dinsufletul lui Sylla; dar vulpea îmi dã cel mai mult de furcã.“

Acela a fost cîntecul de lebãdã al marelui omILLA TANQUAM CYCNEA FUIT DIVINI HOMINIS VOX

Referire la importantul orator politic ºi judiciar LuciusLicinius Crassus (140–91), a cãrui elocinþã prevesteºte în-deaproape marea artã ciceronianã. Cicero însuºi spune de-spre el cã „reprezintã prima maturitate a elocvenþei latineºi aproape perfecþiunea ei“, iar în Despre orator (III, 2, 6)defineºte în felul de mai sus ultimul discurs al lui Crassus,dupã a cãrui rostire, la cîteva zile, oratorul s-a stins dinviaþã.

Cît o sã ne mai pui rãbdarea la încercare, Catilina?QUOUSQUE TANDEM, CATILINA, ABUTERE PATIENTIANOSTRA?

Cu aceste cuvinte ºi-a început Cicero (106–43) primul dintrecele patru discursuri împotriva conspiraþiei antisenatorialea lui Lucius Sergius Catilina (108–62). Rechizitoriul a fostrostit de Cicero, în faþa Senatului ºi în prezenþa lui Catilina,la 7 noiembrie 63 î. Cr. Consul în acel an, Cicero era învestitcu puterile extraordinare acordate de Senat prin decretul„Vegheze consulii“ (Caveant consules) (vezi „Ce vremuri!Ce moravuri!“). Discursul, în parte improvizat, a fost re-dactat în formã definitivã ceva mai tîrziu ºi „a rãmas dreptunul dintre cele mai celebre monumente ale elocvenþei

28

ciceroniene“ (P. Grimal). Aceastã primã Catilinarã este oinvectivã al cãrei þel era sã-l sileascã pe Catilina sã se de-maºte. Impresia pe care a fãcut-o asupra Senatului, prinfondul ºi forma interpelãrii, a fost atît de puternicã încît„senatorii au fost în sfîrºit convinºi de realitatea conspira-þiei“. Catilina s-a apãrat destul de slab ºi a pãrãsit adunareahuiduit, trebuind sã plece din Roma ºi sã amîne înfãp-tuirea planului sãu. Peste un an, în 62 î. Cr., a fost înfrîntde armata senatorialã la Pistoia, unde ºi-a pierdut viaþa.

Ce vremuri! Ce moravuri!O TEMPORA! O MORES!

Apostrofã a lui Cicero în exordiul primei Catilinare, discursprin care, la 7 noiembrie 63 î. Cr., marele orator, consul înanul acela, denunþa în faþa Senatului conspiraþia patricia-nului Lucius Sergius Catilina (108–62) împotriva Senatu-lui. Vorba s-a folosit mereu ca expresie retoricã a indignãriiîmpotriva stricãciunii vremilor ºi a societãþii.

Au trãitVIXERUNT

Cu acest cuvînt a anunþat Cicero, la 5 decembrie 63 î. Cr.,mulþimea romanã cã, la ordinul Senatului, complicii luiCatilina au fost executaþi. Astfel se termina greul ºi glori-osul consulat al marelui orator, anul celor patru Catilinare.Peste douãzeci de ani, dupã ce rostise cele patrusprezeceFilipice împotriva lui Marcus Antonius, avea sã fie exe-cutat din ordinul acestuia. S-ar fi putut spune ºi despre elcã cel mai strãlucit intelectual al vremii sale ºi cel mai mareorator al Romei „A trãit“, Vixit.

Armele plece-se togiiCEDANT ARMA TOGAE

Nu este o axiomã a dreptului public roman, prin care s-arproclama întîietatea puterii civile, ci reprezintã începu-tul unui vers al lui Cicero: Cedant arma togae, concedatlaurea linguae, „Armele sã-i dea întîietate togii, laurii debiruinþã — elocinþei“ (ca hexametru ar suna: „Armele

29

plece-se togii, laurii vorbei frumoase“). Cicero îºi celebracu versul acesta biruinþa asupra lui Catilina, proslãvitã ºiîntr-un alt vers, nu lipsit de o miºcãtoare trufie: „Fericitãeºti Roma cã te-ai nãscut sub consulatul meu“. Amîndouãversurile fac parte dintr-un poem istoric în trei cînturi,Despre consulatul meu (din care ne-au rãmas numaifragmente), compus de Cicero la ieºirea sa din funcþie.Consulatul lui, în 63 î. Cr., n-a fost deloc monoton; întimpul sãu a avut loc conjuraþia lui Catilina, tentativã de„a pune mîna pe magistraturi“ ºi nu de a înlãtura abu-zurile. Lui Cicero i-a trebuit o lunã (23 septembrie–22 oc-tombrie) pentru a alarma Senatul ºi a obþine de la el puteridiscreþionare (vezi „Vegheze consulii“). Marele orator arevãrsat torente de elocvenþã: cele patru Catilinare. Cati-lina a fost înfrînt ºi ucis în 62 î. Cr.; complicii sãi, de ase-menea, au fost arestaþi, condamnaþi ºi executaþi (vezi „Autrãit“).

Prea multã dreptate e o nedreptateSUMMUM IUS, SUMMA INIURIA

Formula se aflã la Cicero, în De officiis (Despre îndatoriri)I, 33. Ea vizeazã abuzurile care ar decurge din maximaDura lex, sed lex („Asprã legea, dar lege“) În Flora latinã,Pierre Larousse aratã cît de mult i-a frapat pe scriitorii Lu-minilor formula lui Cicero. Montesquieu spune: „Drep-tatea constã în a cumpãni bine între pedeapsã ºi vinã, iaraplicarea prea strictã a legii devine un act de nedreptateatunci cînd nu se þine seama de considerentele rezonabilecare trebuie sã-i tempereze rigoarea.“ D’Holbach, la rîndulsãu, scrie: „Chiar dupã pãrerea jurisconsulþilor, nimic nueste mai nedrept, ºi prin urmare mai potrivnic moralei,decît excesul în respectarea dreptului: Summum ius,summa iniuria.“

Lucullus cineazã astãzi la LucullusS MERON PARÁ LEUKÓLLO D IPNEI L UKOLLOS

Nu avem decît traducerea greacã a acestei replici a luiLucullus, în versiunea lui Plutarh (Lucullus, 41). Lucius

30

Licinus Lucullus (106–57) a fost om politic roman ºi gene-ralul care, înainte de Pompei, a condus rãzboiul împotrivalui Mitridate, regele Pontului. Prieten al lui Cato ºi al luiCicero, Lucullus era cunoscut ºi pentru hedonismul lui gas-tronomic. „Într-o zi, pe cînd mînca singur, i s-a servit doarun fel de mîncare, ºi acela de rînd. Nemulþumit, ºi-a che-mat slujitorul, care i-a spus: «Nu credeam cã e nevoie deun mare ospãþ, de vreme ce nu avem oaspeþi», la care Lu-cullus i-a replicat: «Ei, nu ºtiai cã Lucullus cineazã astãzila Lucullus?»“

Mai bine primul aici decît al doilea la RomaMALO HIC ESSE PRIMUS QUAM ROMAE SECUNDUS

Vorbã atribuitã de cãtre Plutarh lui Cezar. Cezar pleca dinItalia pentru a prelua postul de guvernator al Spaniei. „Sespune cã, traversînd Alpii ºi trecînd printr-un sat locuitde o mînã de oameni amãrîþi, a fost întrebat în glumã deînsoþitorii sãi: «Oare sã fie ºi aici uneltiri pentru a dobîndimagistraturi, rivalitãþi pentru a ajunge în frunte, invidiiîntre cetãþenii cei mai puternici?» Iar Cezar a rãspuns, cutoatã seriozitatea: «Prefer sã fiu primul aici decît al doileala Roma.»”

Soþia lui Cezar trebuie sã fie mai presus de oricebãnuialãT N EM N [GYNÁIKA] EXÍUN MED’ HYPONOETH NAI

Frazã atribuitã de Plutarh lui Iulius Cezar. Un tînãr patri-cian, Publius Clodius, „bogat ºi bun orator, însã de o in-solenþã ºi de o lipsã de scrupule mai mari decît ale celormai vestiþi ticãloºi“, se îndrãgostise de Pompeia, soþia luiCezar. Profitînd de sãrbãtoarea Zeiþei celei Bune (BonaDea), sãrbãtoare la care nu puteau lua parte decît femeile,Clodius a pãtruns în casa lui Cezar travestit în „tînãrã flau-tistã“, dar a fost recunoscut. Scandalul se dubla cu un sacri-legiu religios. Cezar a repudiat-o neîntîrziat pe Pompeia,iar Publius Clodius a fost urmãrit în justiþie pentru impie-tate. Citat ca martor, Cezar „a declarat cã nu ºtia nimic

31

despre faptele imputate acuzatului“. Judecãtorii au fostfoarte miraþi de un asemenea rãspuns. „Atunci de ce þi-airepudiat soþia?“ l-a întrebat acuzatorul. Cezar a rãspuns:„Pentru cã soþia mea trebuie sã fie mai presus de orice bã-nuialã.“

Asta nu înseamnã cã Cezar a fost un om cu moravuriaustere. Viaþa lui privatã a alimentat toate cronicile scan-daloase. Suetoniu (în Divinul Iulius, 52) spune fãrã nici oreþinere: „Ca sã nu mai rãmînã nici o îndoialã cã a fosthulit de toatã lumea pentru pasiunile lui adultere ºi per-verse, voi menþiona cã, într-unul dintre discursurile sale,Curion tatãl îl desemneazã drept «amantul tuturor soþiilorºi amanta tuturor soþilor»“.

Zarurile au fost aruncate!ALEA IACTA EST!

ANERRÍPHTHO K BOS

Vorba aceasta istoricã este paradoxalã. La prima vederee comparabilã cu o formulã de crupier (Les jeux sont faits;rien ne va plus, „Ce s-a jucat s-a jucat; rãmîne-aºa“). Însituaþia datã, ea este atribuitã — mai ales de Suetoniu (Jactaalea esto, „Aruncate fie zarurile“) ºi de Plutarh — lui IuliusCezar, în momentul cînd se hotãrãºte sã treacã Rubiconul,în 49 î. Cr., hotãrîre decisivã, consideratã ca actul de dez-lãnþuire a rãzboiului civil. Dominat de Pompei, Senatul ro-man i-a retras lui Cezar calitatea de guvernator al Galieiºi era pe punctul sã-l declare „duºman al statului“. Senatulproclamase starea de necesitate (vezi „Vegheze consulii“),iar Pompei chemase la arme întreaga Italie. Cezar a socotitcã cea mai bunã ripostã este ofensiva ºi a luat hotãrîrea dea-ºi conduce trupele spre Roma. Un astfel de act însemnatrecerea în ilegalitate. Nici un guvernator al Galiei nuavea dreptul sã se întoarcã cu legiunile la Roma fãrã per-misiunea Senatului. Frontiera era stabilitã în dreptul unuimic rîu care se varsã în Adriatica, Rubiconul (actualulRubicone, sau Uso, sau Fiumicino, sau Pisciatello?).

32

Suetoniu a dramatizat trecerea Rubiconului (Divinul Iulius,31–33). Îl înfãþiºeazã pe Cezar precedat de cohortele sale,ajungîndu-le din urmã pe un drum ascuns, oprindu-seapoi pe malul stîng al Rubiconului ºi spunînd celor dinpreajma lui: „Mai avem timp sã ne retragem. Dacã trecempeste podul acesta, hotãrîrea va fi a armelor.“ Dupã aceea,încurajat de „un semn ceresc“, Cezar ar fi declarat: „Hai-deþi încotro ne cheamã semnul zeilor ºi nelegiuirea duºma-nilor noºtri. Aruncate fie zarurile.“ Plutarh, contemporancu Suetoniu (a doua jumãtate a secolului I d. Cr.) evocãºovãielile ºi deliberãrile celui ce cucerise Galia. Îl aratãschimbîndu-ºi de mai multe ori hotãrîrea, sfãtuindu-se cuprietenii sãi. „Vedea în faþa ochilor toate relele care aveausã urmeze trecerii Rubiconului, se gîndea la judecata pos-teritãþii. Pînã la urmã se hotãrãºte. Respinge îndemnurileraþiunii: se avîntã orbeºte spre viitor ºi rosteºte vorba carevesteºte de obicei începutul întreprinderilor dificile ºi su-puse norocului: «Zarurile au fost aruncate!»“Numai cã, atunci cînd scrie însuºi Cezar (Rãzboiul civil,I, 8), el nu pomeneºte nici de arãtãri miraculoase, nici devreo vorbã istoricã. Mai mult, Rubiconul nu e nici mãcarmenþionat de cãtre cel care l-a trecut. Iar dacã a rostit vreovorbã memorabilã — ceea ce rãmîne de dovedit — arostit-o nu în latineºte, ci „în greceºte“ (Plutarh, Viaþa luiPompei).

Îl duci pe Cezar ºi destinul luiCAESAREM VEHIS CAESARISQUE FORTUNAM

Pe punctul, în cursul rãzboiului civil, de a-l înfrunta pePompei ºi partida senatorialã, lipsit de soldaþi, Iulius Cezara luat hotãrîrea îndrãzneaþã de a trece de la Apollonia, înIliria (Durrazzo) la Brindisi, unde se afla grosul trupelorsale, „singur, fãrã ºtirea nimãnui, pe o corabie cu douãspre-zece vîsle“, avînd de traversat o Adriaticã primejdioasãdin cauza croazierelor duºmane. Stîrnindu-se o furtunã,cîrmaciul a dat ordinul de întoarcere. „Cezar, auzind, aspus luînd mîna pilotului uluit de prezenþa generalului:«Haide, viteazule, urmeazã-þi drumul ºi nu te teme de

33

nimic. Duci în barca ta pe Cezar ºi soarta lui Cezar.»“ Înciuda strãdaniilor sale, cîrmaciul ºi vîslaºii n-au reuºit sãînainteze împotriva furtunii. Puþin dupã aceea însã a sositAntoniu cu întãririle de la Brindisi ºi Cezar a fost în mã-surã sã-l înfrunte pe Pompei, pe care l-a învins la Farsalos,în Tesalia, la 9 august 48 î. Cr. (Plutarh, Cezar, 38–39).

Iatã ziua mult aºteptatãHE PROSDOKOM NE H KEI HEM RA

Din cîte spune Plutarh (în Viaþa lui Pompei), aºa ar fi spusIulius Cezar înainte de a începe, la Farsalos în Tesalia(9 august 48 î. Cr.), bãtãlia cea mai hotãrîtoare a întreguluirãzboi civil. Cezar comanda atunci opt legiuni cu efectivulscãzut (80 de cohorte), însã cu moralul intact. Pompei, carecomanda 110 cohorte, a fost îndemnat de cei din preajmasa sã accepte o confruntare pe care n-o dorea atunci ºiacolo. „În sfîrºit, ar fi spus Cezar, iatã ziua mult aºteptatã,ziua în care vom avea de luptat nu împotriva lipsurilor ºia foamei, ci împotriva unor soldaþi!“ „Pompeienii au fostzdrobiþi. Pompei a scãpat cu fuga, însoþit de cîþiva oamenidevotaþi, lãsînd în urma lui, dacã e sã credem ce spuneCezar în Rãzboiul civil, 15 000 de morþi ºi aproape 25 000de prizonieri.

Am venit, am vãzut, am învinsVENI, VIDI, VICI

Vorbã atribuitã lui Iulius Cezar, atît de Plutarh cît ºi deSuetoniu, în versiuni diferite însã complementare. Înmomentul rãzboiului din Pont, Cezar (100–44) este în cul-mea gloriei sale. Cu un an înainte, la 9 august 48 î. Cr., îlînfrînsese pe Pompei la Farsalos, în Tesalia, ceea ce îi con-solidase reputaþia ºi puterea. Însã curînd ostilitãþile reîncepîn Orient, la instigarea lui Farnaces al II-lea, regele Pon-tului, fiul lui Mitridate. Cezar merge împotriva lui „cu treilegiuni, îl înfruntã într-o mare bãtãlie de lîngã Zela, îi zdro-beºte armata ºi îl alungã din Pont. «Veni, vidi, vici» sîntcuvintele prin care Cezar îl informeazã de biruinþã, de iu-þeala ei ºi de caracterul ei hotãrîtor pe unul dintre prietenii

34

sãi de la Roma, Amantius.“ Aºa relateazã Plutarh, careadaugã: „În latinã cele trei cuvinte se terminã toate în i,ceea ce face ºi mai frapantã concizia expresiei.“ Suetoniunu vorbeºte de o asemenea scrisoare — pe care unii aucrezut-o adresatã Senatului —, ci numai de ceremoniatriumfului pentru victoria din Pont (unul dintre cele cincicu care a fost onorat Cezar): „În timpul triumfului el a pussã fie dus în cortegiu ºi o tablã pe care, în loc de înºirarea,dupã obicei, a faptelor de rãzboi, scria doar: Veni, vidi, vici,vrînd sã arate astfel promptitudinea executãrii lor.“

Racine a folosit în chip parodic vorba lui Cezar, într-oepigramã la adresa lui Wilhelm de Orania, înfrînt de Condéla Seneffe (1674) ºi de ducele de Luxembourg la Steinkerque(1692) ºi la Neerwinden (1693):

Cezar a venit, a vãzut ºi-a învins, Guillaume, ºi el, a venit ºi-a vãzut;Este un Cezar mai mic, sînt convins;Din trei cîte Cezar fãcu, acest insNumai pe-al treilea nu l-a fãcut.

Africa, eºti în mîinile meleTENEO TE, AFRICA

Vorbã atribuitã de Suetoniu lui Cezar (Divinul Iulius, 59).„Dacã hotãra ceva, nu se lãsa înduplecat sã renunþe sausã amîne din nici un considerent religios. În Africa, cele-brînd un sacrificiu, i-a scãpat victima, semn rãu, totuºi n-aºovãit sã-i atace pe Scipio ºi pe Iuba. Cînd a debarcat,împiedicîndu-se, a cãzut la pãmînt: «Africa, eºti în mîinilemele», a strigat el pe datã, ca sã dezmintã orice înþeles rãuprevestitor al acestui semn.“ Ca mulþi alþii, Cezar era ºiel superstiþios, însã interpreta semnele prevestitoare dupãplacul sãu.

Cato, ce pãcat cã þi-ai luat viaþa!O, KÁTON, PHTHONÓ SOI TÚ TANÁ TU!

Vorbã atribuitã de Plutarh lui Cezar (în Cezar, 54), rostitãîn Africa, la Utica, lîngã Cartagina, la ºtirea sinuciderii lui

35

Cato cel Tînãr (46 î. Cr.), ultimul partizan al lui Pompei ºial partidei senatoriale: „O, Cato, ce pãcat cã þi-ai luat viaþaºi nu mi-ai dat prilejul sã þi-o dãruiesc!“ Prilejul ar fi fosto bãtãlie decisivã, luarea lui Cato ca prizonier ºi graþierealui. Cezar a fost aproape totdeauna generos cu adversariisãi înfrînþi, ºi poate nu numai din calcul politic. Doar cã,dupã o vreme de la moartea adversarului sãu, iritat de elo-giul fãcut de Cicero în Caton, Cezar a replicat cu un Anti-caton pãtimaº ºi vehement, astfel cã ne putem întreba,împreunã cu Plutarh, dacã, prinzîndu-l viu, l-ar fi cruþat.Pe de altã parte, Cezar ºtia bine cã duºmanul lui era ulti-mul om care sã se coboare pînã la a se lãsa luat prizonier.Peste patru ani, în 42 î. Cr., la Philippi, Cassius ºi Brutus,înfrînþi de Antonius ºi de Octavian, s-au sinucis ºi ei.

ªi tu, copilul meu?KÁI S , T KNON

TU QUOQUE, FILI

La 14 martie 44 î. Cr., Iulius Cezar, bãnuit cã vrea sã devinãmonarh al Romei, este asasinat în plin Senat de un grupde conjuraþi republicani. Vãzîndu-l printre ei ºi pe MarcusIunius Brutus, pe care îl iubea, i-ar fi strigat, în greceºte:Kái sy, téknon „ªi tu, copilul meu?“ Membrii aristocraþieiromane conversau curent în greceºte. Téknon era un cu-vînt afectuos, ºi nu e nevoie sã presupunem cã Brutus erafiul natural al lui Cezar. Vorba se aflã la Suetoniu. Din Plu-tarh, care povesteºte în douã rînduri asasinarea lui Cezar(în Cezar, 65 ºi în Brutus, 17), nu rezultã decît cã, la vederealui Brutus, Cezar ºi-a acoperit faþa cu toga ºi a tãcut. Darvorba din Suetoniu a rãmas, pentru veacuri, în memoriaomenirii ºi a culturii, putînd fi reluatã ori de cîte ori eºtiuimit de neagra trãdare a cuiva drag.

Un mort nu muºcãHO TETHNEKÓ S U DÁKNEI

Crîncenã vorbã atribuitã de Plutarh retorului Teodot dinChios, ministru al lui Ptolemeu al XIV-lea, care voia sã

36

justifice astfel iminenta asasinare a lui Pompei de cãtreegipteni. Dupã Farsalos (9 august 48 î. Cr.), adversarulînfrînt al lui Cezar se pregãtea sã debarce la Pelusa, la rã-sãrit de delta Nilului. Îi ceruse azil lui Ptolemeu, dar tî-nãrul rege, înainte de a se hotãrî, s-a sfãtuit cu principaliisãi consilieri. Teodot, mare orator, ar fi spus atunci: „A-lgãzdui pe Pompei înseamnã sã ni-l facem duºman pe Cezariar pe Pompei stãpîn. Numai cã, dacã îi spunem sã plece,s-ar putea ca într-o zi Pompei sã se rãzbune cã l-am alun-gat, iar Cezar cã l-am silit sã-l urmãreascã. Soluþia cea maibunã este sã-l primim ºi apoi sã-l omorîm. În felul acestavom fi pe placul lui Cezar fãrã sã ne temem de Pompei.“Apoi, surîzînd, ar fi încheiat spunînd „Un mort nu muº-cã“. Pãrerea retorului a fost acceptatã. Egipteanul Ahilas,un alt sfetnic al lui Ptolemeu al XIV-lea, ºi-a luat sarcinaomorului.

Zeilor le-a plãcut învingãtorulVICTRIX CAUSA DIIS PLACUIT

Primul hemistih al versului 128 din primul cînt al Farsalieilui Lucan (60 d.Cr.), epopee în hexametri despre rãzboaielecivile de la sfîrºitul Republicii romane. Învingãtorul e Cezar,învinsul — Pompei, cel care îl admirã pe învins — Catode Utica. Lucan se întreabã cine era mai îndreptãþit sã por-neascã rãzboiul ºi rãspunde cã a cãuta sã ºtii ar fi o impie-tate. Fiecare dintre cei doi se aflã sub judecata unui marearbitru: „Zeilor le-a plãcut învingãtorul, învinsul i-a plãcutlui lui Cato“ (Victrix causa diis placuit, sed victa Catoni).

La rele mari, remedii mariAUX GRANDS MAUX, LES GRANDES REMÈDES

Interpretarea acestui proverb se aflã în Micul Larousse:„Împotriva relelor grave ºi primejdioase sînt de luat hotã-rîri energice.“ Nu trebuie sã uitãm însã vorba lui Cato deUtica (95–46), consemnatã de Plutarh: „Cato a sfãtuit Sena-tul sã-i încredinþeze lui Pompei singur conducerea statului.

37

«Se cade, spunea el, ca aceia care au sãvîrºit mari rele sãgãseascã ei înºiºi marile remedii.»“

Cato, oamenii îþi blameazã tãcerea.— Numai viaþa sã nu mi-o blamezeM MPHONTAI SU KÁTON HOI ÁNTHROPOI T N SIOP N.— MÓNON M TÓN BÍON

Dialogul se aflã consemnat de Plutarh (Cato, 4–5) ºi esteatribuit lui Cato de Utica (95–46), strãnepotul lui Cato celBãtrîn (234–149), al cãrui rigorism moral se strãduia sã-limite prin felul sãu de viaþã. „Tãcerea“ reflectã aici rezervastoicã, lipsa de disponibilitate pentru discursul vacuu,pentru vorba fãrã rost. Altfel, Cato de Utica a fost un ora-tor politic remarcabil ºi neobosit, rezistînd adesea la tri-bunã o zi întreagã. O datã cîºtigatã cauza pe care o susþinea,revenea la tãcerea lui obiºnuitã.

Dormi, Brutus!KATH UDEIS, O BRÚTE!

Sloganul partizanilor lui Brutus, duºmani ai lui Cezar ºiai tendinþelor sale dictatoriale sau monarhice, dupã cumaflãm de la Plutarh (Cezar, 62): „Cei care doreau o schim-bare ºi care sperau numai în Brutus, sau în el în primulrînd, nu cutezau sã stea de vorbã cu el pe faþã. Noapteaînsã ei acopereau tribuna ºi jilþul de pe care împãrþea drep-tatea ca pretor cu inscripþii de felul acesteia: „Dormi, Bru-tus; nu eºti Brutus!“

O sã mã vezi la Philippi.— O sã te vãdÓPSEI ME PERÍ PHILÍPPUS.

— Ó P S O M A I

Ciudatã vorbã istoricã aceasta: este rostitã de o fantomãcare vorbeºte în numele lui Iulius Cezar, ameninþîndu-lpe Brutus, unul dintre ucigaºii sãi. Relatarea se aflã laPlutarh, în Cezar, 69 ºi în Brutus, 36 ºi 48. Scena se petrecelîngã Abydos, în Hellespont. Fãrã somn, Brutus mediteazã

38

ori viseazã în cortul sãu. „I se pare cã aude un zgomot laintrarea în cort; privind la lumina unei lãmpi gata sã sestingã, Brutus zãreºte o nãlucã înfricoºãtoare ºi uriaºã, cuun chip hidos. A fost întîi cuprins de fricã; cînd a vãzut însãcã spectrul, nemiºcat ºi mut, stã lîngã patul sãu, l-a întrebatcine este. «Brutus, i-a rãspuns nãluca, sînt daimonul tãurãu. O sã mã vezi la Philippi.» Atunci Brutus, prinzînd cu-raj, i-a rãspuns: «O sã te vãd», iar arãtarea a dispãrut peloc.“ La puþinã vreme dupã aceea, în acelaºi an 42 î. Cr.,lupta a avut loc în Macedonia, chiar la Philippi. Se înfrun-tau de o parte Antonius ºi Octavian, de cealaltã Brutusºi Cassius. Dupã o primã ciocnire, Antonius l-a învins peCassius, care s-a sinucis, iar Brutus l-a învins pe Octavian.A urmat o a doua înfruntare, defavorabilã lui Brutus, carepãrea sã ºtie cã va fi înfrînt, pentru cã spectrul se întorseseîn noaptea dinaintea luptei, de data aceasta „fãrã sã scoatão vorbã“. ªi se mai arãtaserã ºi alte semne rele: acvila pri-mei cohorte se acoperise de albine, din braþul unui ofiþermustea ulei de trandafir ºi, înainte de ultima luptã, doivulturi s-au repezit cu furie unul la celãlalt. Brutus, învins,pãrãsit de trupele sale, s-a repezit în vîrful sãbiei.

În Julius Caesar al lui Shakespeare (actul IV, sc. 3) luiBrutus îi apare chiar spectrul lui Cezar ºi îi spune Thoushalt see me at Philippi, ceea ce este corespondentul exactal textului din Plutarh.

Virtute, eºti doar o vorbã goalãAceastã vorbã, concisã dar pretenþioasã ºi nepotrivitã curostitorul ei, îi este atribuitã de legendã lui Marcus IuniusBrutus ca fiind ultima rostitã înainte de a muri. Ar fi spus-oîn greceºte, pentru cã e inspiratã din Euripide ºi spusã deun roman cultivat, impregnat de culturã elinã. La doi anidupã asasinarea lui Cezar, la care luase parte, Brutus, ne-obositã conºtiinþã republicanã, a fost învins la Philippi, în42 î. Cr., de Antoniu ºi de Octavian ºi, nevrînd sã supra-vieþuiascã acestei înfrîngeri a sa ºi a partidului sãu, s-asinucis, aruncîndu-se în sabie. Însã, departe de a defãima

39

virtutea, a þinut, înainte de a muri, aceastã cuvîntare: „Vãdcu nesfîrºitã bucurie cã n-am fost pãrãsit de nici unul din-tre prietenii mei ºi cã, dacã e sã mã plîng de soartã, mãplîng de ea doar pentru patria mea. Mã socotesc cu multmai norocos decît învingãtorii mei, ºi nu doar pentru tre-cut, ci ºi pentru clipa aceasta: las dupã mine o faimã devirtute pe care niciodatã ei n-o vor putea dobîndi nici pen-tru faptele lor de arme, nici pentru averile lor. Se va spunepururi despre ei cã au învins niºte oameni vrednici, pentrua uzurpa o stãpînire la care nu aveau nici un drept.“

Slavã þie, Împãrate, cei ce se duc la moarte te salutã!AVE, CAESAR, MORITURI TE SALUTANT!

Salutul ritual al luptãtorilor în timpul jocurilor de la Roma.Se pare cã gladiatorii îl rosteau înclinîndu-se, în timp cedefilau prin dreptul lojei imperiale, înainte de începerealuptelor. Suetoniu o atribuie însã ºi celor care s-au înfrun-tat, pentru plãcerea împãratului Claudius, cu prilejul ves-titei lupte navale simulate pe lacul Fucinus (DivinulClaudius, 21).

Sã ne mulþumim cu Catonii pe care îi avem!SATIS SINT NOBIS QUOS CATONES HABEMUS!

Vorbã a împãratului Augustus, ajunsã repede proverbialã.Se gãseºte în Suetoniu (Divinul Augustus, 87), colportorneobosit de vorbe istorice. Nu-l mai avem pe Cato Cenzo-rul (234–149), sã ne mulþumim cu Cato de Utica (95–46).În alþi termeni: oamenii de-acum fiind ceea ce sînt, sã nemulþumim cu cei pe care îi avem.

Grãbeºte-te încetFESTINA LENTE

În sensul de „Grãbeºte-te, însã nu te pripi“. Dupã Suetoniu(Divinul Augustus, 25), una dintre formulele preferate aleîmpãratului Augustus, rostitã pare-se în greceºte: Spéudebradéos ºi adesea asociatã de el cu un vers din Euripide

40

referitor la comandantul de oºti: „Decît prea îndrãzneþ, maibine chibzuit“ ºi cu maxima: „Lucrul bine fãcut îndeajunsde la vreme-i fãcut“. Frazele acestea nu aveau pretenþia dea consolida morala universalã sau de a reînnoi cugetareapoliticã. Ele se referã la treburile militare, recomandîndu-igeneralului chibzuinþã, prevedere, rãbdarea de a aºteptaprilejul cel mai bun.

Varus, Varus, dã-mi legiunile înapoi!VARE, VARE, LEGIONES REDDE!

Exclamaþie amarã ºi obsesionalã atribuitã de Suetoniu (Di-vinul Augustus, 23) împãratului Augustus, la amintireagrelei înfrîngeri de la Teutoburg (9 d. Cr.), unde cãpeteniagermanã, Arminius, a învins ºi masacrat trei legiuni ro-mane de elitã. Dezastrul acesta, spune Suetoniu „a fost cîtpe ce sã ducã la nãruirea imperiului“. Augustus a rãmasatît de zdruncinat încît „luni de zile dupã aceea nu ºi-a tã-iat pãrul ºi nu ºi-a ras barba ºi adesea îºi izbea capul deuºi, strigînd: «Quintilius Varus, dã-mi legiunile înapoi!»,luînd obiceiul de a face din ziua de aniversare a catastrofeio zi de doliu ºi de lamentaþii“. La ºase ani dupã dezastru,armata lui Germanicus a descoperit în pãdurea de la Teuto-burg osemintele celor trei legiuni ºi le-a înmormîntat dupãlege (Tacit, Anale, I, 61–62).

Mi-a fost încredinþat un oraº de cãrãmizi, las în urmã un oraº de marmurãMARMOREAM URBEM RELINQUO, QUAM LATERICIAMACCEPI

Vorbã atribuitã împãratului Augustus (63 î. Cr.–14 d. Cr.),mare constructor ºi mare sprijinitor al culturii (Suetoniu,Divinul Augustus, 28). Suetoniu nu vede aici nici o exa-gerare, ºi chiar adaugã: „Cît priveºte trãinicia Romei, s-aîngrijit de ea, pentru cei mai îndepãrtaþi urmaºi, atît cît stãîn puterile prevederii omeneºti.“

41

Piesa s-a terminatACTA EST FABULA

În teatrul roman orice reprezentaþie se încheia cu acestanunþ: Acta est fabula. Dupã Suetoniu, împãratul Augus-tus, în ziua morþii sale (19 august 14 d. Cr.), ºi-ar fi com-parat în felul acesta existenþa cu o piesã de teatru (DivinulAugustus, 99): „Primindu-ºi prietenii, le-a spus: «Ei bine,domnilor, am jucat bine piesa?», adãugînd formula ritualã:

«Dacã piesa v-a plãcut, aplaudaþi-mi jocul, Strigaþi cu toþii bravo, plini de veselie!»“

Se crede cã Rabelais ar fi spus ºi el, murind: „Trageþi cor-tina, piesa s-a terminat (la farce est jouée)“.

Pãstorul cel bun îºi tunde oile, nu le jupoaieBONI PASTORIS EST TONDERE PECUS, NON DEGLUBERE

Frazã care sunã a proverb, celebrã în Antichitate. Este atri-buitã lui Tiberiu. A fost adresatã de împãrat guvernatorilorde provincii romane ºi stã mãrturie pentru chibzuinþa po-liticã ºi cumpãtarea administrativã ale urmaºului lui Au-gustus, la începutul principatului sãu (Suetoniu, DivinulTiberiu, 32).

Loveºte-l bine, sã simtã cã moare!ITA FERI UT SE MORI SENTIAT

Potrivit mãrturiei lui Suetoniu (Gaius Caligula, 30), careînfãþiºeazã în amãnunt nebuniile ºi cruzimile lui Caligula,acesta era sfatul, ajuns proverbial, pe care împãratul îl fã-cea de fiecare datã cãlãului. Caligula a murit ºi el asasinat,în 41 d. Cr.

Îmi închei socotelileRATIONEM PURGO

Vorbã crudã, atribuitã de Suetoniu lui Caligula (Gaius Ca-ligula, 29): „De cîte ori semna, din zece în zece zile, con-damnãrile la moarte ale prizonierilor spunea: «Îmi închei

42

socotelile».“ Caligula ºi-a atras, prin atrocitãþile ºi actelelui de demenþã, atîta urã încît n-a domnit decît între 37 ºi41, cînd a fost asasinat: „Trãise douãzeci ºi nouã de ani ºiguvernase timp de trei ani, zece luni ºi opt zile.“

Sã mã urascã, dar sã se teamãODERINT, DUM METUANT

În traducere mai liberã, dar mai nuanþatã ºi mai exactã:„N-au decît sã mã urascã oricît vor, numai sã-mi ºtie defricã“. Vorba provine din tragedia Atreu a dramaturguluilatin Accius (170–85) ºi a fost folositã ºi de Cicero, în pri-ma Filipicã, dar mai ales de Caligula (împãrat al Romei între37 ºi 41), atunci cînd o confuzie de nume era responsabilãde moartea unui inocent (Suetoniu, Gaius Caligula, 30). Separe cã Tiberiu, predecesorul lui Caligula, a adaptat cuoarecare umor versul lui Accius. Aflînd de unele epigrameostile guvernãrii sale, ar fi spus: „N-au decît sã mã urascã,totul e sã mã aprobe“. Se referea la aprobarea hotãrîrilorlui de cãtre Senat.

De-ar vrea zeii ca poporul roman sã aibã un singurgrumaz!UTINAM POPULUS ROMANUS UNAM CERVICEM HABERET!

Frazã de urã dementã atribuitã de Suetoniu împãratuluiCaligula: „El ponegrea ordinul cavalerilor (cetãþenii ro-mani de al doilea rang) ca fiind prea iubitori de jocuri ºilupte de circ. Scos din fire cu prilejul unei curse, vãzîndcã mulþimea favorizeazã o facþiune rivalã celei pe care oîncuraja el, a exclamat: «De-ar vrea zeii ca poporul romansã aibã un singur grumaz!»” (Gaius Caligula, 30). Fireºte,ca sã-l poatã reteza cu o singurã loviturã.

Paetus, nu doarePAETE, NON DOLET

Senatorul Caecina Paetus, fost consul, se compromisese, în42 d. Cr., în conspiraþia antiimperialã a lui Furius CamillusScribonianus, nepotul lui Pompei. Împãratul Claudius

43

(41–54) l-a lãsat sã aleagã între sinucidere ºi o execuþie în-jositoare. Paetus, în tradiþie patricianã ºi stoicã, a preferatsã-ºi dea singur moartea, însã, cînd a venit momentul, aºovãit puþin. Soþia lui, Arria, s-a strãpuns întîi ea cu pum-nalul, apoi i l-a întins, însîngerat, bãrbatului ei ºi i-a spus,ca sã-i dea curaj, cã nu doare (Pliniu cel Tînãr, Scrisori,III, 16, 6).

Mi-ar fi plãcut sã fiu analfabet!QUAM VELLEM NESCIRE LITTERAS!

Frazã atribuitã de Suetoniu (în Nero, 10) împãratului Nero(37–68) ºi rostitã la începutul principatului sãu, pe cîndguverna „potrivit prescripþiilor lui Augustus ºi încerca sãîºi facã un nume bun“. I s-a dat sã semneze un act de con-damnare la moarte ºi a exclamat în felul acesta.

Voi locui în sfîrºit într-o casã vrednicã de un omQUASI HOMINEM TANDEM HABITARE CŒPI

Vorbã atribuitã de Suetoniu (în Nero, 31) lui Nero ºi rostitãla inaugurarea palatului numit Domus aurea (Casa de aur)care leagã Palatinul de Esquilin, o clãdire uriaºã ºi extra-vagantã aflatã lîngã Coliseu ºi reconstruitã cu un lux ne-maiîntîlnit dupã incendiul Romei. Pentru a o înãlþa a fostdãrîmat fãrã milã un imens cartier al oraºului. Vestibululavea o înãlþime de peste patruzeci de metri, triplul porticse întindea pe un kilometru ºi jumãtate. Interiorul era numaiaur ºi fildeº. Construcþia edificiului ºi amenajarea grãdini-lor ceruserã atîta mînã de lucru încît fuseserã întrebuinþaþiprizonieri aduºi din întregul imperiu. Aceastã „furie a chel-tuielii“ era, în ochii lui Nero, semnul progresului prodigiosal unei mari civilizaþii: „Voi locui în sfîrºit într-o casã vred-nicã de un om.“ N-a spus: „vrednicã de mine“.

O sã trãiesc din arta meaTÓ T CHNION HEMÁS DIATHR PSEI

Butadã, rostitã în greceºte, atribuitã lui Nero, împãrat alRomei începînd cu anul 54 d. Cr. ºi totodatã poet ºi muzi-

44

cian amator (Suetoniu, Nero, 40). „Cîndva astrologii prezi-seserã cãderea lui Nero, iar el a ripostat: «O sã trãiesc dinarta mea», înþelegînd prin aceasta arta de a cînta la lirã, pecare o practica în ceasurile de rãgaz, dar cu ajutorul cãreiaar fi putut sã trãiascã dupã ce ºi-ar fi pierdut tronul.“

Ce mare artist moare o datã cu mine!QUALIS ARTIFEX PEREO!

HÓIOS TECHNÍTES PARAPÓLLUMAI

Cuvinte pe care, dupã Suetoniu, împãratul Nero le-a rostitde mai multe ori înainte de a se sinucide, în 9 iunie 68d. Cr. Legiunile, apoi garda pretorianã (garda imperialã)i se alãturaserã lui Galba, iar Senatul îl declarase pe îm-pãrat duºman al statului. Nero, simþindu-se pierdut, numai conta decît pe vocaþia lui de artist. Cînta din lirã, fã-cea pe actorul printre histrioni ºi mimi, se gîndea chiar cã,dacã ar pierde imperiul, ar putea subzista din arta lui (vezi„O sã trãiesc din arta mea“).

Loveºte, dacã e în folosul romanilor!Aceasta a fost, dupã Plutarh, ultima vorbã a împãratuluiGalba (5 î. Cr.–69 d. Cr., urmaºul lui Nero, a domnit timpde ºapte luni), omorît de soldaþii din garda pretorianã la15 ianuarie 69 d. Cr. Suetoniu relateazã (Galba, 20) cã îm-pãratul, vãzînd ce se întîmplã, ar fi exclamat: „Ce faceþi,camarazi? Sînt al vostru ºi sînteþi ai mei“, adãugînd apoi:„Hai, daþi-i drumul, dacã tot trebuie sã mã loviþi, lo-viþi-mã!“

Luptãm între noi, romani cu romani. Învingãtori sau învinºi, ne vitregim patriaFrumoasã frazã a lui Marcus Salvius Otho, timp de trei luniîmpãrat al Romei, vorbind celor care îl urmaserã cu cre-dinþã în ajunul zilei cînd s-a sinucis (aprilie 69 p. Cr.). Celpuþin aceste vorbe i le atribuie Plutarh în biografia lui dinVieþi paralele.

45

Sã-i dãm vieþii noastre ºi aceastã noapteADICIAMUS VITAE ET HANC NOCTEM

Aceasta a fost, „cuvînt cu cuvînt“, potrivit lui Suetoniu,ultima vorbã a împãratului roman Otho (aprilie 69 p. Cr.),ameninþat de legiunile lui Vitellius. Nu domnise decît treiluni. Ca ºi Nero, predecesorul sãu, Otho s-a sinucis.

Orice duºman rãpus miroase bine, dar ºi mai bine miroase leºul unui concetãþeanOPTIME OLET OCCISUS HOSTIS ET MELIUS CIVIS

Simplificare a cuvintelor lui Vitellius, efemer împãrat ro-man în anul 69 d. Cr., rostite, dupã Suetoniu, pe cîmpul deluptã de la Betriacum. Dupã moartea lui Galba, legiunilel-au aclamat împãrat. În acelaºi timp, la Roma, Senatulacorda acelaºi titlu lui Otho. Însã Otho a fost înfrînt laBetriacum de o armatã favorabilã lui Vitellius ºi s-a sinucis.Vitellius, sosind cu alte trupe pe acelaºi cîmp de luptã, afost izbit de o „duhoare care se înãlþa din cadavre“. Însã,pe cînd cei din preajma sa pãreau copleºiþi, „el a îndrãznitsã-i îmbãrbãteze cu aceastã detestabilã vorbã: «Orice duº-man rãpus miroase bine, dar ºi mai bine miroase leºul unuiconcetãþean»“ (Suetoniu, Vitellius, 10). A împãrþit totuºivin trupelor, ca sã le ridice moralul.

Banii n-au mirosNON OLET

Expresia condensatã a unei conversaþii dintre împãratulroman Vespasian (69–79) ºi fiul sãu Titus. Ea nu poate fiînþeleasã decît dacã ºtim cã urina era folositã de tãbãcariiromani pentru prelucrarea pieilor. Suetoniu (în DivinulVespasian, 23) relateazã: „Fiul sãu Titus îl blama pentrucã pusese impozit chiar pe urinã. Vespasian i-a dat sã mi-roasã o monedã de argint provenitã din primele încasãriale impozitului ºi l-a întrebat: „Simþi vreun miros supãrã-tor?“ Titus a fãcut semn cã nu. „ªi totuºi, i-a spus împãra-tul, e scoasã din ce ºtii.“

46

Împãratul trebuie sã moarã în picioareIMPERATOR STANS MORI OPORTET

Dupã Suetoniu (Divinul Vespasian, 24), acestea au fost celedin urmã cuvinte ale lui Vespasian (9–79), cîrmuitor de oºtiºi împãrat înclinat, pare-se, sã rosteascã formule izbitoare(vezi „Banii n-au miros“). Unui tînãr din cale-afarã de par-fumat, Vespasian i-ar fi spus: „Mi-ar fi plãcut mai multsã puþi a usturoi!“ Cãtre sfîrºitul vieþii, slãbit de puteri ºigîndindu-se cu umor la divinizarea sa postumã, bãtrînulîmpãrat le-ar fi spus prietenilor: „Îmi dau seama cã începsã devin zeu“. Cu puþin înainte de a muri, doborît de di-zenterie, s-a cãznit sã se ridice ºi, cu ultima suflare, a ros-tit: Decet imperatorem stantem mori, apoi, spunînd aceasta,s-a stins în braþele celor care îl sprijineau, într-a noua ziînainte de calendele lui iulie.“

Pierre Larousse, în Flora latinã relateazã o vorbã a com-pozitorului Louis-Claude Daquin (1694–1772). Cu opt zileînaintea morþii, nevrînd sã lipseascã de la o sãrbãtoare reli-gioasã, ar fi spus: „Vreau sã mã duceþi pînã la orga mea;acolo trebuie sã mor: Decet imperatorem stantem mori.“

Mi-am pierdut ziua, prieteniAMICI, DIEM PERDIDI

Fiu ºi urmaº (79–81) al împãratului Vespasian, Titus avu-sese o tinereþe furtunoasã ºi lumea se temea cã va fi „unalt Nero“. Dar a fost altfel, ºi scurta lui domnie i-a adusporecla de „Iubire ºi desfãtare a omenirii“. Potrivit luiSuetoniu (Divinul Titus, 8), „dîndu-ºi seama într-o searã,pe cînd se ridica de la masã, cã în ziua aceea nu ajutasepe nimeni, a rostit aceste cuvinte memorabile ºi pe dreptlãudate“.

Pe unde pustiesc, ei zic cã au aºternut paceaUBI SOLITUDINEM FACIUNT, PACEM APPELLANT

În 84 d. Cr., Galgacus ºi aproape toþi caledonienii sãi au pie-rit în lupta de la actualul Stone-Haven, în Scoþia. Tacit, înViaþa lui Agricola, îi atribuie cãpeteniei scoþiene o frumoasã

47

elocinþã, acesta denunþînd, într-o ultimã cuvîntare, þinutãsoldaþilor sãi, fãþãrnicia cuceritorilor romani, pustiitori aiþãrilor pe care pretindeau cã le pacificã ºi le civilizeazã.Discursul e ticluit de Tacit, dar Galgacus, sã fi ºtiut vorbiatît de frumos în latinã, ºi l-ar fi asumat. Nu-i mai puþinadevãrat cã fãrã campaniile, adesea devastatoare, ale Ro-mei, ºi fãrã pax Romana, pacea statornicitã de Roma, omare civilizaþie n-ar fi existat, întinsã pe trei continente.

Cetatea ºi patria mea sînt Roma ºi lumeaPÓLIS KÁ I PATRÍS MOI HE RÓME KÁI HO KÓ S M O S

Simplificare a cugetãrii VI, 44 din Cãtre sine însuºi a îm-pãratului Marcus Aurelius (121–180): „Cetatea ºi patriamea, ca Antonin, este Roma, ca om — lumea. Aºadar sin-gurele lucruri bune pentru mine sînt cele de folos acestoradouã.“

Sub semnul acesta vei învingeIN HOC SIGNO VINCES

Inscripþia de pe steagul împãratului Constantin cel Mare(306–337). Deasupra ei figura semnul: monogramul luiIsus Cristos: un X (iniþiala de la Cristos) în care era înscrisun P (semnul grecesc pentru R, a doua literã din Cristos).Potrivit legendei, monogramul ºi inscripþia i s-ar fi arãtatlui Constantin în somn (Lactantius) sau ar fi apãrut pe cer(Eusebiu din Cezareea), ca semn divin ºi fãgãduinþã a uneiapropiate victorii, semn pe care Constantin l-a scris nunumai pe steag, ci ºi pe scuturile, cãºtile ºi armele ostaºilorsãi. Constantin l-a înfrînt pe Maxenþiu (împãrat al Romeiîntre 306–312), în ziua de 28 octombrie 312, lîngã podulMilvius (pe Tibru, la puþinã cale de Roma. Maxenþiu ºi-apierdut viaþa, iar creºtinismul a fost recunoscut de stat, în313, prin edictul din Milano).

Ai învins, Galileene!VICISTI, GALILAEE!

Vorbã atribuitã împãratului Romei Iulian (331–363), numitIulian Apostatul, care pãrãsise creºtinismul ºi încercase

48

sã restaureze religia pãgînã. Iulian a murit în Mesopotamia,de o ranã primitã în cursul unei lupte cu perºii. Avea 31de ani ºi era într-al doilea an al scurtului sãu principat.Iulian se arãtase neînfricat, izbutise chiar sã redreseze si-tuaþia, cînd a fost strãpuns de „o lance de cavalerie venitãnu se ºtie din ce parte“ (Ammianus Marcellinus). Într-ade-vãr, nu se ºtie pînã astãzi dacã Flavius Claudius Iulianusa murit de lovitura unei suliþe duºmane sau prin trãdareaunui roman (L. Jerphagnon). Sfîntul Efrem, scriitor sirian,contemporan, însã nu martor ocular, ne încredinþeazã cãIulian, înainte de a muri, ar fi strigat: „Ai învins, Galileene!“,Galileanul fiind Isus. Dupã alþi cronicari creºtini, împã-ratul, murind, ar fi ameninþat cerul, spunînd: „Helios, m-aipierdut!“, Helios fiind, în gîndirea lui, zeul suprem al re-ligiei pe care voia s-o statorniceascã în imperiu în loculcelei creºtine. Aceste versiuni legendare provin deci dinmedii creºtine ostile acestui nepot al lui Constantin celMare care devenise apostat. În schimb, admiratorii pãgîniai defunctului împãrat au încercat sã-i împodobeascã sfîr-ºitul cu o aurã socraticã. La douãzeci ºi cinci de ani dupãmoartea lui, Ammiamus Marcellinus îl înfãþiºeazã stîndde vorbã cu doi filozofi, înainte de moarte, despre soartasufletului.

Solomon, te-am biruit!NENÍKEKA SE, SÁLOMON

Vorbã pe cît de celebrã pe atît de apocrifã. Este atribuitãde cãtre un cronicar tardiv împãratului Iustinian I al Bi-zanþului (482–565, încoronat în 527). Ar fi fost rostitã în ziuasfinþirii mãreþei catedrale Sfînta Sofia din Constantinopolºi exprima mîndria ºi bucuria împãratului de a fi dus labun sfîrºit o asemenea întreprindere, asemãnãtoare cu tem-plul din Ierusalim, construit de Solomon (regele Israeluluiîntre 970 ºi 931). Povestirea în care se gãseºte pentru primaoarã atestatã aceastã vorbã a lui Iustinian dateazã din se-colul al IX-lea. Relatarea îl înfãþiºeazã întîi pe împãrat ve-nind „cu alai de la Palat … într-un car tras de patru cai“,

49

apoi sacrificînd „1 000 de boi, 6 000 de oi, 600 de cãprioare,1 000 de porci, 10 000 de pãsãri ºi 10 000 de cocoºi. ªi aîmpãrþit sãracilor ºi nevoiaºilor, timp de trei ceasuri, 30 000de mãsuri de grîu. Dupã aceea împãratul Iustinian, însoþitde patriarhul Eutychios, a intrat în catedralã cu crucea,apoi, desprinzîndu-se de patriarh, a alergat singur de lauºile împãrãteºti pînã la amvon, unde, întinzînd braþele,a rostit: «Slavã lui Dumnezeu, care m-a socotit vrednic sãduc la capãt o asemenea lucrare. Te-am biruit, Solomoane!»Dupã care a împãrþit mulþimii 30 000 de mãsuri de grîne,pe care magistrul Strategios le revãrsa la pãmînt.“ Era 22decembrie 537 d. Cr. (G. Dagron, Constantinopolul imagi-nar, pp. 207–208.)

E uºor de admis cã Iustinian avea sentimentul cã îl în-trecuse pe Solomon. Este însã cu neputinþã sã fi declaratacest lucru în public. Într-adevãr, Isus a prevestit nimicireaTemplului, care nimicit avea sã rãmînã pînã la sfîrºitul vre-milor. Cine ar încerca sã-l înalþe din nou n-ar fi nimeni altuldecît Anticristul.

Povestirea este o scriere tardivã, dar care relua, potrivitprofesorului Dagron, „o izbutitã anecdotã popularã, foarteironicã, putînd fi datatã în secolul al VI-lea“. Intrarea ma-iestuoasã a lui Iustinian e povestitã cu maliþie. Evocînd (oriinventînd) sacrificarea a mii ºi mii de animale, autorul avrut sã-l aºeze pe Iustinian în afara creºtinismului (sacri-ficiul lui Cristos exclude orice jertfã de sînge ulterioarã)ºi chiar în afara iudaismului rabinic. Pe de altã parte, îm-pãratul e înfãþiºat ca însufleþit de un orgoliu detestabil, cuatît mai de condamnat cu cît construirea rapidã a unei bi-serici uriaºe ruinase statul. Vorba împãratului, probabilimaginatã de autorul Povestirii, „corespunde în acelaºitimp unei vechi teme retorice, unei probleme exegetice spi-noase ºi unei critici a politicii imperiale. Vorba a prins ºia fost larg rãspînditã prin Constantinopol, unde s-a glumitpe socoteala ei“ (G. Dagron).

50

VECHIUL ªI NOUL TESTAMENT

Spune: ªiboletVorbã biblicã aflîndu-se în Judecãtori 12, 6. Galaadiþii, oa-menii judecãtorului Iefta, i-au înfrînt pe efraimiþi. Supra-vieþuitorii încearcã atunci sã treacã Iordanul, pentru aajunge în þara lor, Efraim. „Cînd unul dintre fugarii luiEfraim zicea «Lasã-mã sã trec!», bãrbaþii Galaadului îlîntrebau: «Eºti efraimit?» Dacã rãspundea: «Nu», atunciîi ziceau: «Ei bine, spune ºibolet (adicã fie «spic», fie «rîuumflat de ploi»). ªi el zicea: sibolet, cãci nu putea rostibine. Atunci bãrbaþii Galaadului îl apucau ºi-l înjunghiaulîngã vadurile Iordanului. Astfel au pierit în vremea aceeapatruzeci ºi douã de mii de bãrbaþi din Efraim.“ Într-adevãr,în grai efraimit, ca ºi în arabã, se pronunþa s în loc de º.

Veacuri lungi mai tîrziu, în rãzboiul pentru hotar dintreScoþia ºi Anglia (1314), „scoþienii îi recunoºteau imediat peinvadatorii din Northumbria dupã felul lor de a pronunþacuvîntul tree (copac) ºi îi omorau pe loc“ (D. Guthrie). Între1870 ºi 1914, mai mulþi spioni germani încã novici se trã-dau cînd li se cerea sã numere foarte repede în francezã dela unu la zece. Ei spuneau huit rostind u în loc de ü.

Omul acela eºti tuTU ES ILLE VIR

Din Samuel, II, 12: Regele David, vrînd sã ia de nevastã peBetsabeea, soþia rãzboinicului Urie din Het, l-a trimis peacesta „în greul luptei“, expus duºmanilor ºi lipsit de apã-rare. Urie a fost ucis. Dupã aceea a venit la rege profetulNathan ºi i-a povestit o parabolã: un om bogat care nu seteme sã ia de la un om sãrac singura lui oaie. Regele, în-

51

trebat, a spus rãspicat cã tîlharul acesta bogat merita moar-tea. Atunci Nathan i-a spus: „Omul acela eºti tu!“

La apa Vavilonului, acolo ºezum ºi plînsemSUPER FLUMINA BABYLONIS, ILLIC SEDIMUS ET FLEVIMUS

Începutul psalmului 136, unul dintre cei mai frumoºi, inspi-rat din plîngerile lui Ieremia, în care este vorba despre robiapoporului evreu în Babilon, dupã nimicirea Ierusalimuluiîn 587 î. Cr.

Acum slobozeºte-l, Doamne, în pace pe robul tãu,dupã fãgãduinþa taN N APOLÚEIS TÓN DÚLON SU, D SPOTA, KATÁ T ÓRH MA SU, EN EIR NENNUNC DIMITTIS SERVUM TUUM, DOMINE, SECUNDUMVERBUM TUUM IN PACE

Primele cuvinte din cîntarea bãtrînului Simeon (Luca, 2, 29):„Omul acesta era fãrã prihanã ºi cu frica lui Dumnezeu(…) Duhul Sfînt îl înºtiinþase cã nu va muri înainte de a-lvedea pe Unsul Domnului“, adicã pe nou-nãscutul Isusînfãþiºat, dupã prescripþiile Legii, la Templul din Ierusalim.În forma sa latinã (cuvîntul, transmis în greacã de evan-ghelistul Luca, a fost rostit în ebraicã sau în aramaicã),Nunc dimittis, a intrat în uz cu sensul: „Pot în sfîrºit sãmor în pace“. Aflînd, la Königsberg, cã regalitatea a fostabolitã în Franþa (de cãtre Convenþia naþionalã, la 21 sep-tembrie 1792), Kant ar fi exclamat (J. Boudet): „Pot acumsã spun ca Simeon: «Doamne, lasã-þi robul sã moarã înpace, pentru cã am trãit ziua aceasta memorabilã.»“

Tu eºti Petru, ºi pe aceastã piatrã voi clãdi biserica meaS I P TROS KÁI EPÍ TÁ UTE T P TRA OIKODOM SOMU T N EKKLESÍANTU ES PETRUS ET SUPER HANC PETRAM AEDIFICABOECCLESIAM MEAM

Sînt vorbele pe care Isus i le adreseazã lui Petru dupã ceacesta a recunoscut în Isus pe fiul lui Dumnezeu. Textul

52

(Matei, l6, 18) se întemeiazã pe un joc de cuvinte: Simon(forma greacã a ebraicului Simeon) avea, în aramaicã, po-recla de kephas „piatrã“, de la kepha „stîncã“, ceea ce îngreacã se redã prin petros „piatrã“, respectiv petra „stîncã“.Isus îi spune deci apostolului: „Tu, cãruia þi se zice Petros(kephas „piatrã“) eºti stînca (kepha, „stîncã“) pe care voiclãdi biserica mea.“ Numele Petru, traducerea greacã aunei porecle aramaice, n-a fost folosit ca antroponim îna-inte de vremurile creºtine ºi îºi aflã originea în Noul Tes-tament. Catolicismul vede în vorba aceasta confirmareaputerii spirituale conferite cãpeteniei celor doisprezeceapostoli ºi urmaºilor sãi, papii, în mãsura în care Petru afost primul episcop al Romei. Protestanþii considerã însãcã aceastã autoritate a fost acordatã tuturor celor doispre-zece ucenici. În orice caz, se poate discuta dacã „stînca“este Petru însuºi sau credinþa în divinitatea lui Isus ex-primatã de el, ca purtãtor de cuvînt al celorlalþi: „Tu eºtiCristos [= alesul Domnului], Fiul Dumnezeului celui viu.“

Sileºte-i sã intreANÁ N K ASON EISELTH IN

COMPELLE INTRARE

Citat din Evanghelia dupã Luca (14, 15–24), în traducerealatinã a Vulgatei, datoratã Sfîntului Ieronim. Face partedin parabola celor poftiþi la cinã, care este imaginea Ceru-lui, gazda fiind Dumnezeu. Musafirii se lasã rugaþi, maimarele slujitorilor este trimis sã-i aducã la locurile lor pecei rãmaºi pe uliþe ºi prin pieþe. „Iar, vãzînd cã zãbovesc,stãpînul i-a zis slujitorului: «Ieºi pe drumuri ºi pe lîngãgarduri ºi, pe cei ce-i vei gãsi, sileºte-i sã intre, ca sã mi seumple casa.»“ Sfîntul Augustin s-a referit la Compelleintrare pentru a îndreptãþi convertirile prin stãruinþã. Epis-copii din vremea lui Ludovic al IV-lea, folosindu-se de ace-laºi Compelle intrare pentru a legitima convertirea forþatãa protestanþilor — prin persecuþii ºi agresiuni armate —au transformat un citat din Evanghelie într-o respingã-toare „vorbã istoricã“. Adversarii catolicismului, la rîndul

53

lor, au fãcut din Compelle intrare deviza Romei, simbolultuturor intoleranþelor reale sau imaginare.

Daþi Cezarului ce este al CezaruluiAPÓDOTE TÁ K Á I SAROS KÁISARI

REDDITE QUAE SUNT CAESARIS CAESARI

Un grup de farisei ºi de partizani ai regelui Irod încearcãsã-l punã pe Isus în încurcãturã: „Spune-ne ce crezi: esteîngãduit sã-i plãtim bir Cezarului?“ Isus le cere o monedãdin cele cu care se plãtea birul, pe care era chipul împã-ratului Romei: „«Chipul acesta ºi slovele scrise pe ea alecui sînt?» «Ale Cezarului» i-au rãspuns. Atunci el le-azis: «Daþi Cezarului ce este al Cezarului ºi lui Dumnezeuce este al lui Dumnezeu»“ (Matei, 22, 17–22). Se aflã aiciîn germene separaþia dintre puterea temporalã ºi cea spi-ritualã, care va domina îndelung, începînd cu Evul Mediu,istoria Europei.

Iatã omulIDÚ HO ÁNTHROPOS

ECCE HOMO

Evanghelistul Ioan (19, 5) reproduce în greacã (Idú ho án-thropos) vestitul Ecce homo al lui Pilat. Procuratorul romanîl arãta astfel mulþimii evreilor din Ierusalim pe Isus pur-tînd o cununã de spini ºi îmbrãcat cu o hainã de purpurã,o parodie a regalitãþii celeste invocate de Isus. Chateau-briand relateazã cã nefericitul papã Pius al VI-lea, sosind,ca prizonier al Republicii franceze, în 13 iulie 1799 la Va-lence (unde avea sã moarã peste ºase sãptãmîni), a excla-mat înaintea mulþimii „Ecce homo!“, în sensul de „Iatã cee omul“.

Ce este adevãrul?TÍ ESTIN AL THEIA;

QUID EST VERITAS?

Aºa întreabã Pilat din Pont, procuratorul roman al Iudeeiîntre 26 ºi 36 (Ioan, 18, 38). Isus spusese: „Eu pentru aceasta

54

m-am nãscut ºi am venit în lume: ca sã stau mãrturie ade-vãrului. Oricine vine dintru adevãr dã ascultare glasuluimeu.“ Iar Pilat îl întreabã: „Ce este adevãrul?“ Afirmaþialui Isus e limpede: cei care vin din partea adevãrului, toþicei care cred în revelaþia divinã, îl ascultã ca martor al aces-tui adevãr, nu a vreunui adevãr teoretic despre lume îngeneral. Este însã exagerat ca întrebãrii lui Pilat sã i se con-fere prea mare adîncime sau vreo semnificaþie filozoficã,precum cea pe care ar fi rostit-o un sceptic din ºcoala luiPyrrhon sau a lui Sextus Empiricus. Pilat era doar un „pre-fect“, un „procurator“, un guvernator cu funcþii adminis-trative ºi militare, de origine socialã mijlocie. „Ce esteadevãrul?“ nu avea cum fi în gura lui mult mai mult decîto ridicare din umeri în faþa unui lucru care îl depãºea ºicare îi era indiferent.

Împãrãþia mea nu e din lumea aceastaHE BASIL IA HE EM UK STIN EK TÚ KÓ S M U T Ú T U

REGNUM MEUM NON EST DE MUNDO HOC

Aºa a rãspuns Isus întrebat fiind de Pilat din Pont: „Eºtitu împãratul iudeilor?“ (Ioan 18, 33–36). Dar Isus nu aveacîtuºi de puþin de gînd sã reconstituie regatul lui David,strãbunul sãu, punîndu-se în fruntea iudeilor, astfel cã îirãspunde, pe înþelesul procuratorului roman: „Împãrãþiamea nu este din lumea aceasta. Dacã aºa ar fi, însoþitoriimei s-ar fi luptat sã nu fiu dat pe mîna iudeilor. Dar împã-rãþia mea nu este de aici.“ Pilat stãruie: „Eºti deci împã-rat?“ Iar Isus îi rãspunde: „Tu spui cã sînt împãrat. Eu deaceea m-am nãscut ºi am venit în lumea aceasta, ca sã staumãrturie adevãrului.“

Ce am scris, rãmîne scrisHÓ GH GRAPHA, GH GRAPHA

QUOD SCRIPSI, SCRIPSI

Rãspunsul lui Pilat din Pont cãtre preoþii templului din Ie-rusalim. Isus fusese condamnat la moarte. În Evangheliadupã Ioan stã scris: „Pilat a scris o inscripþie pe care a pus-o

55

pe cruce: «Isus Nazarineanul, Regele Iudeilor». Mulþi iu-dei au citit-o, pentru cã locul unde a fost rãstignit Isus eraaproape de cetate ºi pentru cã era scrisã în ebraicã, în la-tinã ºi în greacã. Arhiereii iudeilor i-au spus lui Pilat: «Nuscrie Regele iudeilor, ci scrie cã el a spus: Sînt regele iu-deilor». Pilat a rãspuns: «Ce am scris, rãmîne scris»“ (Ioan,19, 19–22). Expresie a unei hotãrîri irevocabile. AlexandreDumas povesteºte cum Cosimo de Medici i-a dat lui Dona-tello sarcina de a construi mormîntul defunctului sãu prie-ten antipapa Ioan al XXIII-lea. Martin al V-lea, rivalul luiIoan, a vrut sã fie ºterse inscripþiile de pe mormînt. Cosimos-ar fi mulþumit sã-i rãspundã legitimului papã: Quodscripsi, scripsi.

Sînt nevinovat de sîngele neprihãnitului acestuiaATHOÓS EIMI APÓ TÚ HÁIMATOS TÚTU

INNOCENS EGO SUM A SANGUINE IUSTI HUIUS

Aºa s-a adresat Pilat, procuratorul Iudeii, mulþimii evreilordin Ierusalim, care cerea sã fie graþiat tîlharul Baraba ºinu Isus (Matei, 27, 25).

Treacã de la mine paharul acestaPÁ TER MU, PARELT H ÁTO AP’EMÚ TÓ POT RION TÚTO

MI PATER, TRANSEAT A ME CALIX ISTE

Matei 26, 36 ºi 39: „Atunci Isus s-a dus cu ei într-o grãdinãnumitã Ghetsemani ºi le-a spus ucenicilor: «ªedeþi aicipînã mã voi duce pînã acolo, sã mã rog». […] Apoi a merscîþiva paºi mai departe ºi a cãzut cu faþa la pãmînt ºi s-arugat, zicînd: «Tatã, dacã este cu putinþã, treacã de la minepaharul acesta»“ (cf. Marcu, 14, 34–36, Luca, 22, 41–42).

Cei ce scot sabia, de sabie vor pieriPÁNTES HOI LABÓ N T E S M ÁCHAIRAN EN MACHÁIREAPOLÚNTAI

OMNES QUI ACCEPERINT GLADIUM GLADIO PERIBUNT

Matei, 26, 51–52: „ªi unul dintre cei ce erau cu Isus a scossabia ºi l-a lovit pe robul marelui preot ºi i-a tãiat urechea.

56

Atunci Isus i-a spus: «Pune-þi sabia la locul ei. Cãci toþicei ce scot sabia, de sabie vor pieri.»“ Din Ioan, 18, 10–11rezultã cã „unul dintre cei ce erau cu Isus“ era Simon Petru.Petru era impulsiv ºi schimbãtor: peste puþin avea sã-l re-nege în trei rînduri pe Isus, ultima oarã chiar cînd a fostrecunoscut de un alt rob al marelui preot, rudã cu cel cã-ruia Petru îi tãiase urechea (Ioan, 18, 26).

Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, de ce m-ai pãrãsit!ELI, ELI, LEMA SABACTHANI!

THE MU, THE MU, HÍNA TÍ ME ENKAT LIPES!

DEUS MEUS, DEUS MEUS, UT QUID DERELIQUISTI ME!

Matei, 27, 45–46: „De la ceasul al ºaselea pînã la ceasul alnouãlea s-a fãcut întuneric peste toatã þara. ªi, pe la ceasulal nouãlea, Isus a strigat cu glas tare: «Eli, Eli, lema sa-bacthani», adicã: «Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pen-tru ce m-ai pãrãsit?»“ (cf. Marcu, 15, 33–34).

Încotro te duci?PÚ HYPÁ GHEIS

QUO VADIS?

Întrebarea se aflã în Evanghelia dupã Ioan (13, 33–36). Isusle spune apostolilor: „Copiii mei, doar puþinã vreme maisînt lîngã voi.“ Simon Petru îl întreabã: „Doamne, încotrote duci?“, iar Isus îi rãspunde: „Unde mã duc tu nu mãpoþi urma acum, mã vei urma mai tîrziu.“ În 1895, scrii-torul polonez Henryk Sienkiewicz (1846–1916; premiulNobel în 1905) a publicat Quo vadis? Roman din vremeaCezarilor, care avea îndoitul merit de a descrie persecuþiileîmpotriva primilor creºtini ºi de a evoca viaþa zilnicã dinRoma imperialã. Sienkiewicz îl aratã pe apostolul Petrunedumerit: „Dacã rãmîn la Roma o sã fiu omorît, un mar-tir mai mult fãrã prea mare folos pentru cauza lui Isus.Dacã plec, ºi Dumnezeu mã mai lasã pe pãmînt, aº maiputea sã fiu de folos.“ Sfãtuit de Linus, Petru pleacã dinRoma, însã curînd vede înaintea lui un om care venea „cu

57

picioarele desculþe în praful drumului“. Petru îl recunoaºte:„Isuse! Isuse! încotro te duci, Doamne? Quo vadis Domine?ºi un glas i-a rãspuns: „Þi-am spus sã pãstoreºti oile mele,iar tu le pãrãseºti, astfel cã mã duc în oraºul blestemat, sãmã mai rãstigneascã o datã.“ Fãrã sã mai ºovãie, bãtrînulapostol s-a întors la Roma.

Nu putemU DYNÁMETHA

NON POSSUMUS

Expresia aceasta, devenitã astãzi un substantiv (a rãspundeprintr-un non possumus, adicã un refuz absolut) a fostfolositã de-a lungul întregii ere creºtine. „În gura unui re-prezentant al unei autoritãþi, mai ales ecleziastice, ea ex-primã o imposibilitate, un refuz asupra cãruia nu se maipoate reveni; îndeosebi în chestiunile spirituale“ (P. La-rousse). Formula provine din Faptele apostolilor (4, 20).Puþin dupã Rusalii, Petru ºi Ioan, care „vestiserã, în pildalui Isus, învierea morþilor“, au fost arestaþi ºi duºi în faþasinedriului, sã fie judecaþi de marele preot Ana ºi de Caiafa,care, neavînd cum sã-i pedepseascã, i-au eliberat porun-cindu-le sã nu mai predice în numele lui Isus. Dar Petruºi Ioan au rãspuns: „Nu putem sã nu vorbim despre celepe care le-am vãzut ºi le-am auzit.“ (U dynámetha heméishá éidamen kái ekúsamen mé laléin; Non possumus quaevidimus et audivimus nopn loqui). Istoria e jalonatã de maimulte non possumus celebre: cel al papei Clement al VII-learefuzînd sã anuleze cãsãtoria dintre Henric al XVIII-leaTudor ºi Caterina de Aragon; cel al papei Pius al IX-learefuzînd, la 8 februarie 1860, sã-i cedeze regelui SardinieiRomagna, în ciuda presiunilor lui Napoleon al III-lea; celal lui Charles Maurras, din 24 decembrie 1926, respingîndcondamnarea Acþiunii franceze de cãtre papa Pius al XI-lea(Action française [1908–1944] era titlul cotidianului fondatde Charles Maurras, J. Bainville ºi Léon Daudet, organ almiºcãrii omonime de inspiraþie monarhistã ºi antidemo-craticã ce se revendica de la un naþionalism integral).

58

APOLOGEÞI CREªTINI

Cred pentru cã este de necrezutCREDO QUIA ABSURDUM

Este condensarea ºi adaptarea medievalã a unei fraze fai-moase a apologetului creºtin Tertulian (155–220): Et mor-tuus est Dei Filius; credibile est quia ineptum est („Iar FiulDomnului a murit; trebuie sã credem pentru cã e de necre-zut“) (Despre trupul lui Cristos, V, 4). Pãrintele Bisericiivoia sã apere miracolul Crucii, lucru fãrã noimã ºi pentruevrei ºi pentru greci: „A murit Fiul Domnului? Trebuie sãcredem tocmai pentru cã e de necrezut. A înviat: lucrulnu poate fi pus la îndoialã, de vreme ce e cu neputinþã.“Într-adevãr, Tertulian, care nu se temea de paradoxuri, avrut prin asta sã punã în luminã — în spirit fideist (acor-dînd deci preeminenþã credinþei asupra raþiunii) — carac-terul paradoxal al revelaþiei creºtine. Se dovedeºte astfelurmaºul direct al Sfîntului Pavel (I Corintieni, 1, 22–25).„Iudeii cer minuni, iar grecii cautã înþelepciune, dar noiîl propovãduim pe Cristos cel rãstignit, ceea ce îi nedu-mereºte pe iudei, pentru greci este nebunie, iar pentrucei chemaþi, fie iudei, fie greci, este puterea ºi înþelep-ciunea lui Dumnezeu. Pentru cã nebunia lui Dumnezeueste mai înþeleaptã decît înþelepciunea oamenilor, iar slã-biciunea lui este mai puternicã decît puterea oamenilor.“Rãstignirea mîntuitoare a lui Cristos, care e o absurditateîn ochii lumii, îºi aflã rostul în înþelepciunea Domnului(J. P. Mahé), în timp ce, în privinþa aceasta, creºtinul arenevoie de credinþã — un dar al lui Dumnezeu — care sãia locul raþiunii.

59

Nu existã mîntuire în afara BisericiiVestitã axiomã creºtinã. Se gãseºte în Scrisorile (73, 11) Sfîn-tului Cyprian (mort în 258 d. Cr.), pãrinte al Bisericii cato-lice, autorul tratatului De unitate Ecclesiae (Despre unitateaBisericii). În timpul Reformei, nici Luther ºi nici Calvin n-auvrut sã pãrãseascã Biserica. Conform doctrinei lor, numaiDumnezeu ºtie care sînt hotarele Bisericii; ele nu se con-fundã cu cele ale Bisericii tradiþionale. Este bine cunoscutadistincþie dintre Biserica vãzutã ºi cea nevãzutã, adicã din-tre Biserica istoric instituitã ºi cea de dincolo de orice de-terminare istoricã.

Ia ºi citeºteTOLLE, LEGE

Într-o zi cînd Sfîntul Augustin (354–430) era chinuit de în-doielile care i-au precedat convertirea ºi se retrãsese în grã-dinã, ca sã se reculeagã, a auzit un glas spunîndu-i „Ia ºiciteºte“. Aruncînd ochii pe o carte pe care o citea prietenulsãu Alypos, a început sã citeascã o Epistolã a SfîntuluiPavel, care a pus capãt ºovãielilor sale.

Iubeºte, apoi fã ce vreiAMA, ET FAC QUOD VIS

Expresie dragã Sfîntului Augustin, pe care o foloseºte în-deosebi în comentariul sãu la Scrisorile Sfîntului Ioan. Ma-joritatea celor care o repetã vãd în ea formularea concisãa unei doctrine a mîntuirii prin iubire, comparabilã oare-cum cu justificarea prin credinþã. „Crede, apoi fã ce vrei.“Dar nu acesta era gîndul lui Augustin. Pentru el era vorbade a justifica autoritatea ºi chiar severitatea, necesare pã-rintelui de familie silit sã pedepseascã un copil care a gre-ºit, sau aceea a polemistului catolic obligat sã-i mustre peeretici. „Iubeºte, apoi fã ce vrei“ este o transpunere creºtinãa lui Qui bene amat bene castigat, „Cine iubeºte bine pe-depseºte bine“.

60

Fericit pãcatFELIX CULPA

Vorbã vestitã, atribuitã Sfîntului Augustin, folositã de elîntr-o predicã ºi trecutã de acolo în textul unui imn carese cîntã la liturghia catolicã din sîmbãta Paºtilor: O felixculpa, quae talem ac tantum meruit habere Redemptorem!(„Fericit pãcatul care ne-a fãcut vrednici de un asemeneaMîntuitor!“). E vorba de pãcatul originar, al lui Adam ºial Evei, moºtenit de toþi urmaºii lor ºi care a fãcut necesarãvenirea lui Isus, ca mîntuitor (numit ºi Noul Adam ori Aldoilea Adam). Cele douã vorbe paradoxale rezumã o în-treagã teologie.

RÃZBOAIE ªI PERSECUÞII RELIGIOASE

Omorîþi-i pe toþi, Dumnezeu îi va recunoaºte pe ai sãiTUEZ-LES TOUS, DIEU SAURA RECONNAÎTRE LES SIENS

Îndemnul acesta brutal este tipic pentru vorba istoricã „ti-cluitã dupã eveniment“ (A. Luchaire) — în cazul de faþãea aparþine unui cãlugãr german pe nume Cesarius dinHeisterbach (O. Guerlac). Este atribuitã de unii lui Simonde Montfort (1150–1218), dar adevãratul ei autor pare afi abatele Arnaud Amaury, legat al papei ºi comandant-ºefal cruciadei împotriva albigenzilor (altfel numiþi cathari,sectã maniheistã ºi iconoclastã din sudul Franþei, o speciede bogomili occidentali, îndeosebi meseriaºi ºi þãrani). Încursul asediului oraºului Béziers (iulie 1209), care a dus lao mãcelãrire sãlbaticã a populaþiei civile, Amaury i-ar fiîndemnat pe baroni ºi pe soldaþi sã nu cruþe pe nimeni.Dacã darea acestui ordin este mai mult decît îndoielnicã,„cruciaþii s-au comportat exact ca ºi cînd ea ar fi fost pro-nunþatã“ (Luchaire).

61

Dumnezeu ne va rãzbuna moarteaDIEU VENGERA NOTRE MORT

Cea din urmã vorbã a lui Jacques de Molay (1243–1314),ultimul mare maestru al ordinului Templierilor, executatla Paris, lîngã palatul Vechiului Oraº, în 19 martie 1314.Marele maestru era întemniþat de ºapte ani. Victimã a rãz-bunãrii lui Filip cel Frumos, el sperase pînã la capãt, za-darnic, sã fie judecat cu mai multã dreptate de papa de laAvignon, Clement al V-lea.

O, sfîntã naivitate!O SANCTA SIMPLICITAS!

Vorba i-a fost atribuitã lui Ian Hus (1369–1415), marele re-formator religios ceh, dar ea îi aparþine discipolului ºi prie-tenului sãu Ieronim din Praga, condamnat, cu un an dupãHus, la ardere pe rug, pentru erezie, de cãtre Conciliul dinKonstanz (1414–1418). A fost ars la 30 mai 1416, chiar laKonstanz, în Germania. Vãzînd cã o biatã femeie, fie dinsimplu zel religios, fie în speranþa de a cîºtiga indulgenþe,aduce un mãnunchi de vreascuri pentru rug, Ieronim ar fiexclamat: O sancta simplicitas! Scriitorul florentin Poggio(1380–1459), martor ocular al supliciului, a vrut „sã scrieo lungã relatare, aºa cum citim în istoriile Antichitãþii“. Ast-fel cã, din cîte spune Poggio, cînd cãlãul s-a apropiat cutorþa de rug, Ieronim i-ar fi spus, în germanã: „Vino prinfaþã ºi aprinde focul aici, unde sã-l pot vedea. Dacã m-aºteme, nu m-aº afla aici.“ Pînã atunci Ieronim cîntase în la-tinã mai multe imnuri, Credo (Crezul) ºi Salve festa dies (Slã-vitã sã fii, zi de sãrbãtoare). Apoi, cînd au început sã-l atingãflãcãrile, osînditul a înãlþat rugãciuni în cehã, limba lui.

MARTIN LUTHER

Sã te mistuie focul, pentru cã ai pîngãrit adevãrulDomnuluiVersiunea curentã, însã inexactã, a cuvintelor rostite deMartin Luther în ziua de 11 decembrie 1520, la Wittenberg,

62

cînd a rupt definitiv cu Roma, rupturã previzibilã încã din1517, cînd Luther a afiºat, tot la Wittenberg, cele nouãzeciºi cinci de teze care marcau începutul Reformei. La 15 iu-nie 1520, papa Leon al X-lea (1513–1521) a promulgat bulaExurge Domine („Ridicã-te Doamne“), prin care se hotãracã „în scrierile lui Luther se aflã patruzeci ºi una de pro-poziþii ori eretice, ori scandaloase, ori impertinente, caretrebuie condamnate în bloc“ (R.-J. Lovy). În termenii bulei,Luther era „un mistreþ sãlbatic care rãvãºeºte via Domnu-lui“. Lui Luther i se acorda, dupã promulgarea bulei înprovincia lui, un rãgaz de ºaizeci de zile pentru a-i adresapapei o retractare. Bula a fost afiºatã la Brandenburg, în29 septembrie, ºi a ajuns la cunoºtinþa lui Luther la 2 oc-tombrie. A replicat cu douã pamflete înflãcãrate: Desprenoua bulã ºi Împotriva bulei lui Anticrist. Apoi, „la 10 de-cembrie 1520, Luther a anunþat, pe tabla neagrã a Univer-sitãþii din Wittenberg, cã a doua zi dimineaþa va arde înpublic cãrþile dreptului canonic (dreptul bisericesc), pentrua afirma simbolic propria sa libertate faþã de Roma ºi in-dependenþa dreptului civil faþã de cel bisericesc. În ziuahotãrîtã, studenþii ºi profesorii îºi însoþesc maestrul ºi co-legul pînã în piaþa din faþa turnului Elstertor, unde era obi-ceiul sã fie arse hainele ciumaþilor. Cînd se înãlþã vãpaiarugului, Luther aruncã în ea bula papalã, precum ºi LegeaCanonicã, spunînd: «Pentru cã ai mîhnit pe Sfîntul Dom-nului [pe Isus], sã te mistuie focul»“ (A. Grenier). Peste unan, în 1521, Luther a fost exclus din Imperiu în timpul Die-tei de la Worms, dupã care s-a retras timp de zece luni (4mai 1521–1 martie 1522), la Wartburg, unde a tradus NoulTestament (tipãrit întîi în septembrie 1522 ºi numit „Testa-mentul din Septembrie“), completat apoi cu Vechiul Tes-tament (1534, cu importantã revizuire în 1546, textul deîntemeiere a limbii literare germane). Luther, fiu de þãran,a studiat la Erfurt, unde a ajuns profesor de filozofie laUniversitate (1505), a fost apoi cãlugãr augustinian, preot(1507), doctor în teologie. Avea o fire hotãrîtã ºi aprigã,uneori impulsivã, dar n-a promovat niciodatã spiritul depersecuþie ºi de intoleranþã.

63

Rãmîn la crezul meu! Altfel nu pot!HIER STEHE ICH! ICH KANN NICHT ANDERS!

Declaraþia finalã a lui Martin Luther (1483–1546), rostitãla 18 aprilie 1521 înaintea Dietei din Worms, unde fuseseconvocat sã-ºi retracteze doctrina.

Dumnezeu sã mã ajute! Amin!GOTT HELFE MIR! AMEN!

Ultimele cuvinte ale mãrturisirii de credinþã rostite de Mar-tin Luther, în 18 aprilie 1521, înaintea Dietei din Wormsºi a judecãtorului ecleziastic delegat de episcopul diocezeidin Trier, care aºtepta de la el o retractare teologicã. Lutherºi-a rostit discursul în latinã, cu excepþia invocãrii finale,în germanã. „Dacã nu voi fi convins prin mãrturii din Sfîn-ta Scripturã sau printr-o dovadã evidentã (nu-mi ajungenici cuvîntul papei nici hotãrîrile conciliilor: prea adeseaau greºit ºi prea adesea s-au contrazis), rãmîn credinciostextelor pe care le-am înfãþiºat. Conºtiinþa mea se aflã în-chisã între cuvintele Domnului. Nici nu pot, ºi nici nu vreausã tãgãduiesc nimic din ce am spus. Nu este nici cinstit,nici lipsit de primejdie sã te porþi împotriva conºtiinþei tale.Dumnezeu sã mã ajute! Amin!“ Apoi, în mijlocul unuimare tumult, Luther s-a retras. Cuvintele de încheiere alereformatorului au fost apoi amplificate de rîvna unor dis-cipoli. În locul simplului „Dumnezeu sã mã ajute!“ s-a pusîn circulaþie ºi apoi a fost introdusã în ediþia de la Witten-berg a operelor lui Martin Luther o altã formulã finalã:„Iatã-mã, acesta sînt, altfel nu pot! Dumnezeu sã mã ajute!Amin! (Hier stehe ich! Ich kann nicht anders! Gott helfe mir!Amen!). La 15 mai 1521, Luther a fost exclus din Imperiu.De la 4 mai 1521 pînã la 1 martie 1522 a locuit în Wartburg,unde a tradus Biblia.

Pãcãtuieºte oricît PECCA FORTITER

Vorba aceasta a lui Luther este o polemicã implicitã împo-triva calviniºtilor, care considerau pãcatul inerent naturiiumane, cãreia îi este predestinat ºi de care nu-l poate mîn-

64

tui decît graþia divinã. Luther credea însã în puterea izbãvi-toare a credinþei ºi în libertatea actelor omeneºti. De aceea,fiind prizonier voluntar în castelul din Wartburg, îi scriediscipolului ºi prietenului sãu Melanchton, la 1 august1521: „Pãcãtuieºte, pãcãtuieºte oricît, dar ºi mai tare sã-þifie credinþa“ (Esto peccator et pecca fortiter, sed fortius fide).Formularea este cumva excesivã, dar sfatul are sensul sãuadînc: izbãviþi de Cristos, putem sã biruim, prin credinþaîn el, ºubrezenia naturii noastre, oricît ar fi ea de supusãpãcatului. „Pãcãtuieºte oricît“ nu este un îndemn la pãcat,o concesie fãcutã oricãrui exces, ci doar o afirmare energicãa puterii credinþei.

De vreme ce episcopii au inimi slabe de fete,fetele trebuie sã aibã mîndre inimi de episcopiPUISQUE LES VÊQUES ONT DES COURAGES DE FILLES,LES FILLES DOIVENT AVOIR DES COURAGES D’ VÊQUES

Frazã superbã, extrasã dintr-o scrisoare din 22 iunie 1661,adresatã cãlugãriþei Angélique [Arnauld] de Saint-Jean,ajutoare de stareþã la Port-Royal în Paris, de cãtre sora deSainte-Euphémie [Jacqueline Pascal]: „ªtiu prea bine cã nufetelor le revine datoria de a apãra Adevãrul, deºi, în acestetriste împrejurãri, putem spune cã, de vreme ce episcopiiau inimi slabe de fete, fetele trebuie sã aibã mîndre inimide episcopi; dar, dacã nu e datoria noastrã sã apãrãm Ade-vãrul, sîntem mãcar datoare sã murim pentru el.“ Soralui Blaise Pascal a murit de altfel curînd, „la 4 octombrie1661, ca primã victimã a semnãrii“ formularului antijanse-nist. Sora de Sainte-Euphémie, superioara novicelor de laPort-Royal des Champs, n-a scris aceastã scrisoare — adre-sîndu-se îndeosebi marelui Arnauld — decît „dupã ce s-acuminecat cu inima plinã de amãrãciune“. Aceste eveni-mente au avut loc în cadrul miºcãrii religioase janseniste(de la numele episcopului ºi teologului olandez Jansenius,1585–1638), potrivit doctrinei cãreia libertatea omeneascãeste mãrginitã în virtutea principiului cã graþia divinã esteacordatã unor oameni încã de la naºtere ºi refuzatã altora.Centrul jansenismului a fost, din 1635, mînãstirea de cãlu-gãriþe Port-Royal des Champs din Paris, unde au venit sã

65

se stabileascã, din 1648, cîteva mari spirite solitare: Le-maistre de Sacy, Nicole, Arnauld, Lancelot, Namon, careau înfiinþat „les Petites Écoles“ (unde a învãþat ºi Racine).Tot acolo s-a retras, în 1654, ºi Blaise Pascal. Din 1656 asu-pra aºezãmîntului s-a abãtut persecuþia sistematicã a ie-zuiþilor, care s-a sfîrºit, în 1709, cu expulzarea cãlugãriþelorºi în 1710 cu dãrîmarea mînãstirii. Marele Arnauld esteAntoine Arnauld (1612–1694), care a scris, cu Claude Lan-celot, în1660, Gramatica generalã ºi raþionalã (vestita Gra-maticã de la Port-Royal), cu Nicole, Logica de la Port-Royalºi, în 1667, Noi elemente de geometrie. Sora lui, Angélique(1591–1661), a fost multã vreme stareþa mînãstirii, iar Jacque-line Pascal, sora mult iubitã a lui Pascal.

Sã rãmînã cum sînt sau sã nu mai fie delocSINT UT SUNT, AUT NON SINT

Declaraþie privitoare la iezuiþi, atribuitã generalului lorLorenzo Ricci (1703–1775). Compania lui Isus, ordinul ie-zuiþilor, întemeiat în 1540 de Sfîntul Ignaþiu de Loyola pen-tru convertirea ereticilor ºi propãºirea Bisericii, instrumental Contrareformei între secolele al XVI-lea ºi al XVIII-lea,fusese suprimatã în Portugalia (1759), în Franþa (1764), laParma (1768) ºi pierduse, în februarie 1769, pe cel din urmãmare protector al ei, papa Clement al XIII-lea (1758–1769).Încã dinainte de 1769 iezuiþilor li se ceruse sã-ºi modificeConstituþiile. Pãrintele Ricci ar fi rãspuns: „Sã rãmînã cumsînt sau sã nu mai fie deloc.“ Fraza, acceptatã ca autenticãde istoricul Philippe Segnac, n-a fost niciodatã asumatã deiezuiþi. Dar, chiar apocrifã, ea rezumã bine gîndirea ºi poli-tica generalului Ricci (ordinul avea în fruntea lui un coman-dant general ales), care nu credea cã o totalã secularizarea iezuiþilor ar fi salvat ordinul. Ricci a murit prizonier laRoma, în castelul Sant’ Angelo, pedepsit pentru cã nu ac-ceptase dizolvarea Companiei lui Isus de cãtre Clemental XIV-lea, la 21 iulie 1773. „Suprimarea ordinului celui maiinfluent al Bisericii romane, scrie Segnac, era o grea lovi-turã datã papalitãþii. Janseniºtii, filozofii iluminiºti, magis-traþii exultau.“

66

FRANÞA

MEROVINGIENII, CAROLINGIENII ªICAPEÞIENII

Faramond! Faramond! Noi am luptat cu sabia!PHARAMOND! PHARAMOND! NOUS AVONS COMBATTUAVEC L’ P E!

Refrenul cîntecului de rãzboi al francilor, pean barbar com-pus de Chateaubriand, în cartea a VI-a a Martirilor. Versula devenit vorbã „istoricã“ îndatã ce s-a ºtiut cã el se aflã laoriginea inspiraþiei lui Augustin Thierry (1795–1856), au-torul Povestirilor din vremurile merovingiene (1835–1840).Faramond, cãpetenie francã legendarã, fusese, în secolulal XVII-lea (Secolul cel Mare, cum i se spune), eroul unuiroman de La Calprenède (1610–1663). În secolul urmãtor,istoricii au fãcut din el primul „rege al Franþei“, pentru a-iarãta pe Merovingieni drept coborîtori din vechii troieni,ceea ce scãdea importanþa lui Clovis (1481–1511) ºi a creº-tinãrii sale. Lucrul a dus la inventarea unor genealogii „re-gale“ din ce în ce mai fanteziste.

Aminteºte-þi de vasul de la Soissons!SOUVIENS-TOI DU VASE DE SOISSONS!

Aceasta este prima mare vorbã istoricã a tradiþiei franceze.Mai veche decît „Pleacã-þi fruntea, mîndrule sicambru“,provenitã ºi ea din Historia Francorum (Istoria francilor) alui Grégoire de Tours (538–594), a fost obiectul multorinterpretãri. Cronicarul relateazã întîi: „În vremea aceeamulte biserici au fost prãdate de oºtirea lui Clovis, pentrucã era încã stãpînit de îndîrjirea pãgînã.“ Apoi spune cã

67

francii jefuiserã o bisericã în care se afla „un vas de o rarãmãrime ºi frumuseþe“. Pentru cã pãgînul Clovis, rege tî-nãr dar politician abil, începea sã se sprijine pe Bisericã,episcopul s-a gîndit cã poate obþine de la cãpetenia francãrestituirea sfîntului vas. La Soissons (la nord-est de Paris,nu departe de Laon), Clovis le-a cerut tovarãºilor sãi dearme sã-i lase lui vasul, ca parte a sa din pradã, iar majo-ritatea luptãtorilor franci au fost de acord. Un rãzboinic asfãrîmat însã vasul cu o loviturã de secure, strigînd: „N-osã ai decît ceea ce o sã-þi cadã la sorþi.“ Clovis nu ºi-a arã-tat mînia pe loc ºi apoi, timp de un an, ºi-a ascuns dorinþade a se rãzbuna. Apoi a fãcut-o, în timp ce îºi trecea tru-pele în revistã pe Cîmpul lui Marte. Cel care sfãrîmase va-sul comisese în ziua aceea o abatere de la regulament, iarClovis i-a spus: „Nimeni n-a venit aici cu arme mai neîn-grijite decît ale tale, nici suliþa, nici sabia, nici securea ta nusînt cum trebuie sã fie“, apoi i-a despicat capul chiar cuacea secure, zicînd: „Aºa ai fãcut ºi tu la Soissons cu va-sul.“ Generaþii dupã generaþii de ºcolari au învãþat ºi reþi-nut anecdota aceasta. Cît despre istorici, ei au vãzut aicigrija lui Clovis de a-ºi ralia clerul galo-roman, însã au in-sistat în general pe de o parte asupra barbariei germanice,pe de alta asupra limitei evidente a puterilor „regelui fran-cilor salieni din Tournai“. Clovis, în ciuda unui norocosînceput de domnie, pãrea sã nu aibã asupra sãlbaticilorsãi rãzboinici decît o autoritate restrînsã, în mijlocul unei„anarhii barbare“.

Totuºi trecerea în revistã a trupelor, la 1 martie, in CampoMarcio, ar fi trebuit sã-i alerteze pe istorici mai de timpu-riu. Karl-Ferdinand Werner crede cã armata lui Clovis erade fapt un corp de elitã, aliat al Romei, „credincios uzanþe-lor ºi disciplinei din armata Imperiului tîrziu“. Împãrþireaprãzii era conformã tradiþiei ºi „regulamentului strict“ alacestei armate. Cel care a sfãrîmat vasul era în dreptul sãucînd se împotrivea unei derogãri. Chiar pedepsirea unuisoldat pentru indiferent ce abatere disciplinarã, mai alescînd era vorba de întreþinerea armelor, oricît de exageratãar pãrea în acest caz, intra ºi ea în logica disciplinei. Iatã de

68

ce K.-F. Werner considerã „istorioara vasului de la Soissons“drept „una dintre cele mai flagrante erori de înþelegere atradiþiei istorice franceze“, agravatã ºi de faptul cã întîm-plarea cu vasul este „o poveste inventatã“. O poveste in-ventatã, cînd este atît de celebrã, e rareori fãrã rost; ea esteaproape întotdeauna încãrcatã de simboluri. Reaºezatã încontextul ei roman, parabola vasului de la Soissons devinemai bogatã în sensuri. Îl vedem pe Clovis întemeindu-sede pe acum pe ceea ce avea sã-i aducã puterea: latinitateaºi creºtinãtatea. E încã barbar, este pãgîn, dar este aliatulRomei ºi nu departe de ziua cînd, în 498, îl va boteza Sfîn-tul Remi.

Dumnezeu al Clotildei, dacã mã ajuþi sã birui, o sã mã creºtinezDIEU DE CLOTILDE, SI TU ME DONNES LA VICTOIRE, JEME FERAI CHR TIEN

Invocaþie atribuitã lui Clovis ºi rostitã de el în timpul bã-tãliei de la Tolbiac împotriva alamanilor. Fraza este rezu-matul didactic al unei lungi tirade din Istoria francilor deGrégoire de Tours (538–594). Acesta, dornic sã lege con-vertirea lui Clovis de cea a împãratului Constantin, puneîn gura lui Clovis, într-un moment în care rãzboinicii francise aflau în mare cumpãnã: „Isuse Cristoase, tu pe care Clo-tilda îl proclamã fiu al Dumnezeului viu, tu care, se zice,vii în ajutor celor în suferinþã ºi dãruieºti biruinþa celorcare nãdãjduiesc în tine, cer ºi eu, plecat, slãvitul tãu spri-jin; dacã îmi dai biruinþa asupra acestor duºmani ºi dacãmã voi bucura de puterea minunatã pe care credincioºii tãispun cã au pus-o la încercare, atunci voi crede în tine ºi mãvoi boteza în numele tãu.“ Cucernicul cronicar nu ºi-a datînsã seama cã împãratul Constantin se supusese unui im-perativ al Cerului, cîtã vreme eroul sãu franc se tîrguia cuDumnezeu. Oricum, Clovis n-a zãbovit mult ºi s-a botezat(vezi „Pleacã-þi fruntea, mîndrule sicambru“), la Reims (?),de Crãciunul anului 498 (?). Calitatea lui de a fi singurulprincipe barbar devenit catolic, aliat oficial al Romei papale,

69

i-a asigurat o poziþie unicã în Europa, care a marcat timpde secole viitoarea istorie a Franþei.

Pleacã-þi fruntea, mîndrule sicambru; închinã-te la ce ai ars, arde la ce te-ai închinatCOURBE LA TÊTE, FIER SICAMBRE; ADORE CE QUE TUAS BRÛL , BRÛLE CE QUE TU AS ADOR

Potrivit legendei, Clovis fãgãduise sã devinã catolic dacãva cîºtiga bãtãlia de la Tolbiac împotriva alamanilor (Vezi„Dumnezeu al Clotildei, dacã mã ajuþi sã birui“…). În rea-litate, cãpetenia francilor salieni o luase de soþie pe Clo-tilda, prinþesã creºtinã, ºi acceptase sã-i fie botezaþi copiii.Clovis nu era un pãgîn îndãrãtnic. Însã botezul sãu (carea avut loc probabil în 496 sau 498, de Crãciun, la Reims,unde slujea ca episcop Remi, apostolul francilor) a fost uneveniment capital. El avea sã facã din regele Franþei (Clo-vis era doar regele francilor) „întîiul nãscut al Bisericii ca-tolice“, într-o vreme cînd ceilalþi principi importanþi dinEuropa erau pãgîni sau arieni. Dacã este adevãrat cã treimii de franci l-au urmat de îndatã pe rege, botezîndu-se ºiei (cifra corespunde celor trei mii de evrei din Ierusalim con-vertiþi în prima zi de Rusalii în urma cuvîntãrii apostoluluiPetru, Faptele apostolilor, 2, 41), Clovis apare a fi cu ade-vãrat „cãlãuza poporului sãu“ (K.-F. Werner). În schimbeste greu de admis autenticitatea cuvintelor rostite înainteabotezului ºi atribuite lui Remi de cãtre Grégoire de Tours:„Pleacã-þi fruntea, mîndrule sicambru; închinã-te la ce aiars, arde la ce te-ai închinat“.

Vremile trec ºi se schimbã ºi noi o datã cu eleTEMPERA MUTANTUR, ET NOS MUTAMUR CUM ILLIS

Vers hexametric atribuit lui Lothar I (795–855), nepotul luiCarol cel Mare, împãrat germanic al Occidentului. A fostsilit sã-ºi împartã imperiul cu fraþii lui (843) ºi ºi-a sfîrºitviaþa în cãlugãrie.

70

Cine te-a fãcut conte?— Cine te-a fãcut rege?QUI T’A FAIT COMTE?

— QUI T’A FAIT ROI?

Întrebãrii orgolioase a lui Hugues Capet, ajuns rege în 987,Aldebert de Périgord i-ar fi rãspuns cu impertinenþã: „Cinete-a fãcut rege?“ Anecdota, „relatatã într-una dintre celetrei redactãri ale Cronicii lui Adémar de Chabannes, paresã aparþinã categoriei de vorbe istorice imaginate dupã eve-niment“ (A. Luchaire). Tot Luchaire ne asigurã cã înscãu-narea lui Hugues Capet nu întîlnise „la cei mari decît oîmpotrivire fãrã însemnãtate“. Regalitatea, pe atunci, nuera deloc apãsãtoare. „Putem fi siguri cã, în minþile celormari, singura obligaþie faþã de rege era doar aceea de a nu-ipricinui vreun rãu“ (Y. Sassier). „Prin teritoriul din stãpî-nirea lui, precum ºi prin numãrul fidelilor lui, noul regeera mai puþin puternic decît ducele de Franþa, tatãl sãu“(J. Favier).

Regele te atinge, Dumnezeu te vindecã!LE ROI TE TOUCHE, DIEU TE GU RIT!

Formulã consacratã folositã de regii Franþei — consideraþi„taumaturgi“, fãcãtori de minuni tãmãduitoare începîndcu Robert al II-lea cel Pios, rege în 996 — cînd îi atingeaupe cei bolnavi de supurãri tuberculoase. „Pustulele sauscrofulele sînt manifestarea a ceea ce astãzi se numeºte ade-nitã tuberculoasã, inflamare a ganglionilor limfatici dato-ratã bacilului tuberculozei, cei mai afectaþi ganglioni fiindîn general, cum se ºtie, cei de la gît“ (Jacques Boudet). Dupãîncoronare, regii îºi fãceau conºtiincios aceastã datorie, reli-gioasã ºi politicã, a „atingerii“. Fãceau asta ºi la marile sãr-bãtori religioase, dupã ce luau cuminecãtura. Se spunea cãregele face „ziua lui bunã“. ªi regii Angliei aveau reputaþiade vindecãtori, mai ales începînd cu Henric al II-lea Plan-tagenet (1154–1189). Îi imitau pe regii Franþei, al cãror tronar fi vrut sã-l ocupe.

71

Eu l-am îngrijit, Dumnezeu l-a vindecatJE LE PANSAI, DIEU LE GU RIT

Frumoasa vorbã îi este atribuitã lui Ambroise Paré (1509–1590),„pãrintele chirurgiei moderne“, medicul de casã al lui Hen-ric al II-lea, Francisc al II-lea, Carol al IX-lea (care l-a scã-pat de masacrul din noaptea Sfîntului Bartolomeu) ºi al luiHenric al III-lea. Vorba a fost plãsmuitã (are ºi varianta: „Eute-am îngrijit, Dumnezeu sã te vindece!“), dar este foarteverosimilã ºtiutã fiind modestia lui Paré ºi religiozitatea lui.În orice caz, de cîte ori unul dintre cei operaþi de el se vindeca,marele chirurg spunea: „Domnul l-a tãmãduit“ (O. Guerlac).Este de observat analogia în idee ºi în expresie cu formula-rea taumaturgicã a regilor Franþei: „Regele te atinge, Dum-nezeu te vindecã“.

Numai regele nu poate fi luat la ºahON NE PREND PAS LE ROI AUX CHECS

Vorbã poate prea bine ticluitã pentru a fi adevãratã, atribu-itã de cronicã lui Ludovic al VI-lea cel Gras (1081–1137, regedin 1108) ºi pe care ar fi spus-o la 20 august 1119, în cursulluptei de la Brémule, lîngã Noyon-sur-Andelle. Fãrã sã-lasculte pe Montmorency (care a fost fãcut prizonier în ziuaaceea), „Ludovic al VI-lea, împins de cavaleria din þinutulVexin ºi nedînd ascultare decît vitejiei sale, s-a nãpustit îngalop asupra englezilor“. Anglo-normanzii regelui Henric Iau cîºtigat bãtãlia. Regele Franþei ºi-a pierdut în luptã ca-lul ºi drapelul ºi a fost nevoit sã scape cu fuga, îndreptîn-du-se spre Andelys. În cursul luptei era gata sã cadã înmîinile unui arcaº englez. Abia scãpînd, regele Ludovic stri-gã: „Numai regele nu poate fi luat la ºah“ ºi îi crãpã capulacelui duºman prea sigur de el.

Regele pentru regat, iar nu regatul pentru regeLE ROI POUR LE ROYAUME ET NON LE ROYAUME POUR LE ROI

Deviza lui Ludovic al IX-lea cel Sfînt.

72

Nu existã leprã mai urîtã decît pãcatul de moarteIL N’Y A SI LAIDE LÈPRE QUE LE P CH MORTEL

Vestitã vorbã a lui Ludovic cel Sfînt (Ludovic al IX-lea alFranþei, 1214–1270, rege din 1226), adresatã seniorului deJoinville (1224–1317), seneºal de Champagne, prieten alregelui ºi autorul unor Memorii, terminate în 1309, caresînt o importantã sursã istoricã. „Ce-ai prefera, sã fii leprossau sã fi sãvîrºit un pãcat de moarte?“ Astfel întrebat derege, Joinville a rãspuns cã ar prefera sã fi comis treizecide pãcate de moarte decît sã aibã leprã. Regele i-a spuscã greºeºte: „Te ia gura pe dinainte… Nu existã leprã maihîdã decît pãcatul de moarte, pentru cã sufletul care l-asãvîrºit e asemenea diavolului… Astfel cã te rog din totsufletul ca, de dragul lui Dumnezeu ºi al meu, sã te gîn-deºti cã e mai bine ca trupul tãu sã cadã pradã leprei sauoricãrei boli decît ca sufletul sã-þi fie pãtat de un pãcat demoarte.“ Dialogul acesta i-a inspirat lui Charles Péguy(1873–1914) un pasaj din marele sãu poem Franþa. În poemvorbeºte Dumnezeu care, în încheiere, nu spune cã „Join-ville este de treizeci de ori mic“. El socoteºte mai degrabãcã „Ludovic, regele Franþei, e cel care este de treizeci deori mare ºi de treizeci de ori deasupra celor de rînd. ªi eleste de treizeci de ori mai aproape de inima mea ºi detreizeci de ori fratele fiului meu.“

O, Ierusalim, Ierusalim!Ô J RUSALEM, Ô J RUSALEM!

Penultimele cuvinte, autentice, ale lui Ludovic al IX-leaal Franþei (1214–1270). În noaptea de 24 spre 25 august1270, Ludovic cel Sfînt, fiind pe moarte, la Cartagina, fãrãa fi putut ajunge pe Pãmîntul Sfînt, þelul celei de a VIII-aCruciade, a murmurat: „O, Ierusalim, Ierusalim!“. Aceastaar putea fi vorba de durere a tuturor celor care nu atingun þel mult visat. În schimb, mãrturiile cu privire la ulti-mele sale cuvinte nu concordã. Dupã Thibaud de Cham-pagne, regele Franþei ar fi psalmodiat: „Voi pãtrunde înlãcaºul tãu, mã voi închina în sfîntul tãu Templu.“ Dupã

73

Geoffroy de Beaulieu, monarhul ar fi spus, ca Isus pe cruce:„Tatã, primeºte sufletul meu în mîinile tale“ (J. Richard).Ludovic cel Sfînt este prãznuit în fiecare an, la 25 august,de întreaga creºtinãtate catolicã.

CASA DE VALOIS

Cine mã iubeºte sã mã urmezeQUI M’AIME ME SUIVE

Vorbã de raliere adresatã de Filip al VI-lea de Valois(1293–1350) baronilor sãi în iulie 1328, chiar la începutuldomniei. Putînd conta pe lealitatea conetabilului Gaucherde Chatillon („Cine are inimã bunã gãseºte oricînd timpbun pentru luptã!“), regele îi invitã astfel pe seniori la oexpediþie-fulger în Flandra, unde îi zdrobeºte pe flamanzila Cassel. Peste optsprezece ani avea sã fie greu înfrînt deenglezi la Crécy (1346). „Cine mã iubeºte sã mã urmeze“,vorbã avîntatã ºi caldã, a fost folositã adesea mai tîrziuºi a fost îndeosebi strigãtul de raliere în luptã al lui Henride la Rochejaquelein (1772–1794), una dintre cãpeteniileinsurecþiei antirevoluþionare din Vendée.

Deschide, castelane, bate la uºa ta norocul Franþei!OUVREZ, CHÂTELAIN, C’EST LA FORTUNE DE LA FRANCE!

Vorbã a lui Filip al VI-lea de Valois (1293–1350), adversaral lui Eduard al III-lea al Angliei, care reclama coroanaFranþei, ca nepot, prin mama sa, al lui Filip al IV-lea celFrumos. În seara bãtãliei de la Crécy (26 august 1346),unde vitejia personalã a regelui ºi cea a cavaleriei francezen-a putut împiedica un dezastru, Filip, cu o escortã depatruzeci de oameni, a ajuns la castelul din Logroye.Seniorul de acolo, auzind strigãte, a venit la poartã sã în-trebe ce este. Suveranul i-a rãspuns: „Deschide, deschidecastelane, este nefericitul rege al Franþei!“ (C’est l’infortunéroi de France!). Însã primul editor al Cronicilor lui Froissart(1333–1400) a citit „norocul Franþei“ (la fortune de la

74

France), înþelegînd prin fortune atît soarta bunã cît ºi cearea (ºi la noi, mai demult, noroc însemna soartã, n. t.). Fi-lologul André Dacier (1651–1722) a rectificat textul, dar,ca vorbã istoricã, a rãmas în forma iniþialã, mai expresivã.

Tatã, pãzeºte-te la dreapta… pãzeºte-te la stînga!PÈRE, GARDEZ-VOUS À DROITE… OU À GAUCHE

Avertisment adresat lui Ioan al II-lea cel Bun (1319–1364),înconjurat de duºmani în cursul luptei de la Poitiers, la19 septembrie 1356. Aºa îi striga al patrulea fiu al sãu, Filipcel Curajos (1342–1404), pe atunci de 14 ani, care, dupã cro-nicarul florentin Matteo Villani, îºi ajuta pãrintele, dupãputerile lui, înainte ca tatãl ºi fiul sã fie, în puterea nopþii,siliþi sã se predea unui cavaler din Artois. Ludovic al II-leaa fost învins la Poitiers de Prinþul Negru, prinþul de Wales(1330–1376), care l-a fãcut prizonier ºi l-a dus la Londra.Dupã 1360 s-a reîntors în Franþa, lãsînd în Anglia doi fiiostatici, dar, dupã evadarea unuia dintre ei, s-a întors laLondra, sã-i ia locul. În amintirea curajului sãu din luptade la Poitiers, Ioan cel Bun i-a acordat lui Filip, în 1363,ducatul de Bourgogne, el devenind astfel ºeful celei de adoua case de Bourgogne. În timpul minoritãþii lui Carolal VI-lea (1368–1422) a condus politica Franþei în interesulcasei de Burgundia.

Opreºte-te, nobil rege, nu merge mai departe, eºti trãdatARRÊTE, NOBLE ROI, NE PASSE OUTRE, TU ES TRAHI

În felul acesta alarmant a fost interpelat, cãtre amiaza zi-lei de 5 august 1392, în pãdurea de lîngã Mans, Carol alVI-lea al Franþei de cãtre „un om cu o înfãþiºare suspectã,îmbrãcat doar într-o tunicã albã“ (Michelet) — „nebun sauînþelept“? — care a ieºit pe neaºteptate în calea regelui ºii-a apucat calul de frîu. Un cãlugar de la Saint-Denis a reþi-nut: „Nu merge mai departe, nobil rege, pentru cã eºti trã-dat.“ Juvénal des Ursins a auzit: „Încotro, rege? Nu mergemai departe, pentru cã eºti trãdat.“ Froissart a notat: „Rege,

75

nu cãlãri mai departe, ci întoarce-te, pentru cã eºti trãdat.“În sfîrºit, autorul Primilor patru Valois a auzit: „Rege, dacãintri în pãdure ca sã te duci la Mans, o sã se întîmple o ne-norocire… Dacã mergi mai departe, vei muri.“ Dar regelemerge mai departe, prin arºiþa amiezii. În spatele lui, lan-cea unui paj izbeºte într-o cascã. Carol strigã: „Sînt trãdat!“ºi începe sã-i loveascã pe cei din preajmã, chiar ºi pe fra-tele sãu, pînã în clipa în care, cu privirile rãtãcite, nemai-recunoscînd pe nimeni, este dezarmat. Nebunia lui Carolcel Preaiubit izbucnise. Mai avea sã domneascã treizeci deani, pînã în 1422.

Aceasta fiind voia noastrãCAR TEL EST NOTRE BON PLAISIR

Formulã uzualã în mesajele regale adresate parlamentului(lettres patentes) începînd cu domnia lui Carol al VII-lea(1422–1461). Reprezintã o adaptare a formulei latine Placetnobis et volumus („Astfel credem cã e bine ºi voim“) ºiexprimã nu capriciul regal, ci pãrerea bine chibzuitã ºi ho-tãrîrea bine cîntãritã a suveranului. Transformatã în „Deoa-rece acesta este bunul nostru plac“, a devenit formula deîncheiere a actelor imperiale (sub Napoleon I) ºi apoi re-gale (o datã cu Restauraþia) ºi a contribuit mult la acredi-tarea retrospectivã a ideii eronate cã monarhia absolutã areprezentat domnia „bunului plac“, a arbitrarului despotic.

Cine nu se preface nu poate domniQUI NESCIT DISSIMULARE NESCIT REGNARE

Sainte-Beuve, nu se ºtie de ce, a vrut sã facã din aceastãmaximã latinã cuvîntul de ordine favorit al lui Ludovical XI-lea (1423–1483). Apoi s-a crezut cã aceste cinci vorbeerau singurele cuvinte latine autorizate pentru educaþiaDelfinului, viitorul Carol al VIII-lea (1470–1498). De faptdeviza latinã a lui Ludovic al XI-lea era cu totul alta: Sa-piens nihil invitus facit, „Omul înþelept nu face nimica fãrã

76

voia lui“. În chip ciudat, regele acesta cultivat, cunoscãtorbun al marilor autori ai Antichitãþii, n-a gãsit cu cale sã-ºitransmitã cultura urmaºului sãu: „interzisese sã fie educatca om de litere, adicã sã înveþe latina, preferînd ca, înaintede toate, sã i se asigure dezvoltarea fizicã“ (Y. Labande-Mailfert). În sfîrºit, în textele destinate formaþiei politicea viitorului Carol al VIII-lea (Trandafirul rãzboaielor, Car-tea celor trei vîrste, Pravila din noiembrie 1482), Ludovical XI-lea s-a strãduit sã-ºi îndrepte fiul spre idealul princi-pelui creºtin ºi nu, cum ar rezulta din preceptul în discuþie,sã-i inculce reþete premachiavelice.

Regele Franþei nu rãzbunã ofensele aduse duceluide OrléansLE ROI DE FRANCE NE VENGE PAS LES INJURES FAITESAU DUC D’ORL ANS

Ludovic al XII-lea (1462–1515) tocmai îi urmase, în 1498,vãrului sãu Carol al VIII-lea (1470–1498), cînd o delegaþiea oraºului Orléans — capitala fostului sãu ducat — a ve-nit sã-l implore sã uite trecutul. Într-adevãr, locuitorii aces-tui oraº nu-i fuseserã deloc credincioºi, mai ales în timpuldomniei lui Ludovic al XI-lea (1461–1483). Acum îl rugauca, în ceea ce-i priveºte, sã „dea o pedeapsã pe mãsuravinii“. Atunci, din cîte spune cronica, fãrã sã se ridice depe tron, dar cu o pãrinteascã blîndeþe, Ludovic al XII-leale-a rãspuns cã „n-ar fi nici potrivit ºi nici spre cinsteaunui rege al Franþei sã rãzbune ofensele aduse duceluide Orléans“. Poate vorba nu e autenticã, este însã vero-similã. „Chiar dacã fraza nu este de o exactitate garantatã,chiar dacã nu chiar acestea au fost vorbele rostite, ati-tudinea generalã a regelui în aceste împrejurãri pãrea sãindice o bunã ºtiinþã a gestului care impresioneazã ima-ginaþia ºi a formulei care frapeazã opinia publicã, pe carede altfel a menajat-o ºi a pus-o de partea sa de-a lungulîntregii sale domnii“ (B. Quilliet). Era numit „Pãrinte alpoporului“.

77

Cine se teme, sã stea în spatele meu, nu va pãþi nimicQUICONQUE AURA PEUR, QU’IL SE METTE DERRIÈREMOI, IL N’AURA POINT DE MAL

„Frumoase vorbe, cu pietate reþinute de martori, repro-duse de cronicari, repetate de istorici“ (B. Quilliet), rostitede Ludovic al XII-lea (1462–1515), la 14 mai 1509, în timpulluptei de la Agnadel, în Lombardia, împotriva veneþieni-lor, cînd regele Franþei s-a bãtut ca un leu. Biruinþa france-zilor a fost hotãrîtã de o miºcare îndrãzneaþã de învãluirea lui Bayard. Francezii au pierdut 400 de oameni, armataveneþianã vreo 9 000.

Mai bine moartea decît dezonoareaPOTIUS MORI QUAM FOEDARI

Vorba este atribuitã cardinalului Iacob de Portugalia (mortîn 1459), ºi a fost preluatã ca devizã de Anne de Bretagne(1477–1514), soþia lui Carol al VIII-lea (1491) ºi apoi a luiLudovic al XII-lea (1499) ºi de contemporanul ei Ferdinandal II-lea de Aragon, numit Ferdinand Catolicul (1452–1516),duºmanul lui Ludovic al XII-lea pentru ducatul Milano,pe care regele Franþei l-a cucerit în 1499–1500.

Totul este pierdut, numai onoarea nuTOUT EST PERDU, FORS L’HONNEUR

Contragere abuzivã, destinatã însã sã dea sunet de vorbãistoricã oralã unui pasaj din scrisoarea din 24 februarie1525, scrisã de cãtre Francisc I (1494–1547) ºi adresatã iu-bitei sale mame, Luiza de Savoia, în seara de dupã luptade la Pavia — unde imperialii zdrobiserã trupele regeluiFranþei. În Încercare asupra moravurilor ºi a spiritului na-þiunilor (1756), Voltaire citase aceastã scrisoare, rezumînd-oîn forma: „Doamnã, totul este pierdut în afarã de onoare.“Textul exact era: „Doamnã, pentru a vã încunoºtinþa cumse întoarce norocul meu, sã ºtiþi cã din toate nu mi-a rãmasdecît onoarea ºi viaþa ºi, pentru ca ºtirile mele sã vã aducãoarecare mîngîiere, am cerut sã mi se dea îngãduinþa de avã scrie.“ Începea, pentru regele Franþei, un an de prizo-

78

nierat, dupã care lupta lui împotriva lui Carol Quintul ºia Casei de Austria a continuat la fel de înverºunatã.

Este mai mare mort decît viu!IL EST PLUS GRAND MORT QUE VIVANT!

Fraza aceasta, adesea amplificatã („Doamne, cît e de mare!Este mai mare…“) ar fi fost pronunþatã la castelul din Blois,în zorii zilei de 23 decembrie 1588, de cãtre regele Henrical III-lea (1551–1589), în faþa leºului lui Henric, duce deGuise, pe care tocmai îl uciseserã „cei patruzeci ºi cinci“,oamenii din garda regalã. Aceastã exclamaþie a ultimuluiValois este fãrã îndoialã apocrifã. Jean-Marie Constant orespinge fãrã apel. Pierre Chevallier nici mãcar n-o men-þioneazã. Chiar de-ar fi fost spusã cu adevãrat, n-ar fi avutnimic original. De altfel Henric al III-lea s-a referit la sta-tura uriaºã a lui de Guise, ºef al Sfintei Ligi (confederaþiacatolicã întemeiatã de ducele de Guise în 1576), cu puþintimp înainte de asasinarea lui. Regele ar fi început prin aspune: „Lucrurile au ajuns atît de departe încît în dimi-neaþa aceasta ori moare el, ori mor eu.“ Apoi, din cîte spunemagistratul François Miron (1560–1609), suveranul s-arfi arãtat neliniºtit: „Ia sã vedem, cîþi dintre voi aveþi pum-nale?“ Dupã aceea ºi-a prevenit gãrzile: „E mare! E pu-ternic! Pãziþi-vã bine!“ (J.-M. Constant).

Fiul meu, lucrul e bine croit, dar mai trebuie ºi cusutMON FILS, C’EST BIEN TAILL , MAIS IL FAUT COUDRE

Rãspuns pare-se legendar al Caterinei de Medici (1519–1589)dat, în 23 decembrie 1588, la castelul din Blois, fiului eiHenric al III-lea (1551–1589), care venise sã-i anunþe moarteaCrestatului (le Balafré), Henric, duce de Guise (1550–1588),ºeful Ligii, executat din ordinul sãu. Din cîte spune biogra-ful lui Henric al III-lea, Pierre Chevallier, rezulta cã regelevenise s-o informeze pe regina-mamã despre rezultateleasasinatului ordonat de el din raþiuni de stat ºi i-a spus:„Bunã ziua, Doamnã, te rog sã mã ierþi. Domnul de Guisea murit, ºi n-o sã mai fie vorba despre el. Am ordonat sã

79

fie ucis. I-am împiedicat planul pe care îl concepuse îm-potriva mea. Nu mai puteam sã-i tolerez insolenþa, deºi aºfi vrut sã-l pot suporta, ca sã nu-mi pãtez mîinile cu sînge.“Aceasta este mãrturia cuiva care asistase la evenimente,trimisul Toscanei, Cavriana. Dupã ambasadorul Veneþiei(în vremea aceea nimeni nu era mai bine informat decît am-basadorii Serenisimei Republici), Caterina de Medici arfi rãspuns: „Fiul meu, mã bucurã ce-mi spui, numai sã fiespre binele statului.“ Atîta cã, din cîte se pare, regina-mamãnu era cîtuºi de puþin convinsã cã aºa stau lucrurile. A treiazi, în 25 decembrie, vorbind despre rege cu cãlugãrul Ber-nardo d’Osimo, ar fi spus: „Vai de el, nefericitul! Îl vãd mer-gînd spre pierzanie, mã tem cã o sã-ºi piardã viaþa, sufletulºi regatul“ (I. Cloulas). Caterina de Medici a murit, cum seºtie, la 5 ianuarie 1589. Henric al III-lea a fost asasinat deJacques Clément ºi a murit în noaptea dintre 1 ºi 2 august1589, la mai puþin de opt luni dupã ducele de Guise.

HENRIC AL IV-LEA1553–1610rege al Navarrei din 1562 ºi al Franþei din 1589

Þineþi-vã dupã panaºul meu albRALLIEZ-VOUS À MON PANACHE BLANC

Chemarea lui Henric al IV-lea cãtre ofiþerii sãi, în ziua de14 martie 1590, înainte de lupta de la Ivry-la-Bataille îm-potriva ducelui de Mayenne ºi a armatei Sfintei Ligi cato-lice. În Încercare asupra moravurilor ºi a spiritului naþiunilor(1756), o rapidã panoramã a evoluþiei civilizaþiilor de laCarol cel Mare pînã în secolul al XVII-lea, Voltaire îl facepe rege sã spunã: „Dacã îi pierdeþi pe purtãtorii de stea-guri, þineþi-vã dupã panaºul meu alb. O sã-l gãsiþi mereupe drumul onoarei ºi al gloriei.“ Mai aproape de eveni-ment ºi deci mai sigurã ni se pare versiunea lui Agrippad’Aubigné (1552–1630), tovarãºul de arme al lui Henrical IV-lea (ºi autorul epopeii Tragicele, din 1616, unul dintre

80

marile monumente literare ale barocului francez renascen-tist, compus între 1577 ºi 1589, nu doar cronicã a rãzboa-ielor religioase, ci ºi poem mistic): „Tovarãºii mei de luptã,Dumnezeu este cu noi, iatã-i pe duºmanii lui ºi ai noºtri.Iatã-l pe regele vostru. Pe ei! Dacã îi pierdeþi pe purtãtoriide steaguri, þineþi-vã uniþi dupã panaºul meu alb, o sã-l gã-siþi pe drumul victoriei ºi al onoarei!“ (în Istorie universalã,unde sînt înfãþiºate, în context european, luptele susþinutede protestanþi împotriva catolicilor între 1553 ºi 1602.

Parisul meritã o liturghiePARIS VAUT BIEN UNE MESSE

Vorbã bine spusã, dar neadevãratã, atribuitã lui Henrical IV-lea. Primul suveran din ramura Bourbonilor era regeal Franþei de la moartea, în 1589, a vãrului ºi cumnatuluisãu Henric al III-lea. Însã calitatea lui de hughenot (dupãnumele german Eidgenossen, „confederaþi“, dat de catoliciprotestanþilor calviniºti) îi punea în cale piedici dupã pie-dici. Liga (Sfînta Ligã, confederaþia ultracatolicã întemeiatãîn 1576 de ducele de Guise), susþinutã de Filip al II-lea alSpaniei, rãmînea încã foarte puternicã. Parisul îndeosebirefuza sã-l accepte pe Henric drept rege. Acesta, presat de„politici“ (aºa se numeau moderaþii din amîndouã taberelereligioase), a fãcut în 1593 un „salt primejdios“, abjurîndu-ºiprotestantismul în catedrala de la Saint-Denis, unde erausfinþiþi regii Franþei. Lucrul a fost vãzut cu ochi rãi de pro-testanþii convinºi (Duplessis–Mornay, Agrippa d’Aubignéºi alþii) ºi n-a potolit neîncrederea celor din Ligã, cum stãmãrturie cîntecul satiric:

Faci pe dreptcredinciosulDoar sã ne pãcãleºti.

Abjurarea deschidea totuºi calea unor evenimente impor-tante: la 27 februarie 1594 Henric a fost sfinþit la Chartres;la 6 martie ducele de Mayenne (1554–1611), ºeful Ligiidupã moartea ducelui de Guise, fratele sãu, pãrãsea Pa-

81

risul; în 22 regele Franþei îºi fãcea în sfîrºit intrarea în în-dãrãtnica lui capitalã.

Nu e cu neputinþã de întrezãrit originea acestei vorbeapocrife. Unul dintre „politici“, catolic din vechea Curte,marchizul de O, pare sã fi intervenit în aceºti termeni pen-tru a pune capãt ºovãielilor Maiestãþii Sale: „Sire, nu maitrebuie sã o suciþi atîta, peste opt zile, dupã alegerea unuialt rege al Franþei, veþi avea pe cap, cum aþi avut, pe toþiduºmanii: partida prinþilor catolici, papa, regele Spaniei,Împãratul german, ducele de Savoia. Împotriva lor nu-i veþimai avea decît pe amãrîþii de hughenoþi dacã nu luaþi de-grabã viteaza hotãrîre de a asculta o liturghie. Alegeþi: oridaþi dreptate prezicãtorilor dumneavoastrã din Gascogneºi începeþi iar sã daþi goanã dupã fuste, lãsîndu-ne pe noisã ne luãm cîmpii, ori înfrîngeþi Liga, care de nimic nu seteme mai mult decît de convertirea dumneavoastrã.“ Dom-nul de Rosny, viitorul ºi celebrul duce de Sully, marele sfet-nic ºi ministru al lui Henric al IV-lea de mai tîrziu ºi mareleadministrator al regatului sãu, protestant, gîndea la fel.Poate de aici vine faptul cã în Pãlãvrãgelile lehuzei (1622)citim dialogul acesta între Rege ºi ministrul sãu: „De ce— întreabã Henric al IV-lea — nu te duci la liturghie, ca ºimine? — Sire, Coroana meritã o liturghie.“

Sã nu vã mai întoarceþiN’Y REVENEZ PLUS

Apostrofã ironicã a lui Henric al IV-lea, adresatã în 22 mar-tie 1594, dupã intrarea sa în Paris, demnitarilor spanioli careîi încadraserã pe cei 3 000 de oameni ai garnizoanei strãine,ce a pãrãsit neîntîrziat capitala. Aºezat la fereastra centralãa porþii Saint–Denis, deasupra bolþii, Henric al IV-lea areplãcerea sã-i priveascã pe cei care treceau ca niºte învinºiosîndiþi sã se plece sub jug. Treceau rînd pe rînd napolitani,spanioli, mercenari germani, valoni. În mijlocul coloanei,care ºerpuieºte sub ploaia grea, se disting „ducele de Feria,don Diego d’Ibarra ºi J.-B. Taxis“ (J.-P. Babelon). Sînt po-somorîþi ºi se posomorãsc ºi mai tare auzindu-l pe învin-gãtorul lor cum le strigã, cu ironie: „Urãrile mele de bine

82

stãpînului vostru [Filip al II-lea al Spaniei]. Mergeþi cuDumnezeu, ºi sã nu vã mai întoarceþi.“

Am fãcut destul pentru Franþa, e vremea sã mai fiuºi regele NavarreiC’EST ASSEZ FAIT LE ROI DE FRANCE, IL EST TEMPS DEFAIRE LE ROI DE NAVARRE

Exclamaþie spontanã a lui Henric al IV-lea al Franþei, înmartie 1597. Tocmai cînd rezistenþa Ligii începea sã slã-beascã, Henric a aflat cã spaniolii au ocupat Amiens. Re-gele a plecat în fruntea armatei sale, ca sã elibereze cît maigrabnic oraºul. Referirea la regatul Navarrei se explicã prinfaptul cã o parte din teritoriul sãu se aflã în Spania ºi cãeliberarea oraºului Amiens de sub spanioli ar fi fost sar-cina regelui Navarrei. Henric al IV-lea era ºi rege al Na-varrei, sub numele de Henric al III-lea.

O sã-þi vinã sã te spînzuri, viteazul meu Crillon:am luptat la Arques ºi nu erai acoloPENDS-TOI, BRAVE CRILLON: NOUS AVONS COMBATTU ÀARQUES, ET TU N’Y TAIT PAS

Vorba se gãseºte în Încercare asupra moravurilor ºi a spi-ritului naþiunilor (1756) al lui Voltaire, care a modificat-oºi a dat o alurã „vorbitã“ unei scrisori, prezentatã ca au-tenticã, a lui Henric al IV-lea cãtre Louis Berton des Balbesde Crillon (1543–1615), tovar㺠de arme ºi prieten al re-gelui, care l-a numit mai tîrziu „viteazul vitejilor“. S-a dis-tins la Calais în 1557, la Lepanto în 1571, la La Fère în 1580ºi, mai tîrziu, la Ivry, în 1590. Din pãcate luptele de laArques, în care a fost înfrînt ducele de Mayenne, cãpeteniaLigii catolice, au avut loc în septembrie 1589, iar scrisoarea,autenticã, a regelui cãtre vestitul cãpitan este datatã din20 septembrie 1597, deci nu se referã la Arques, ci la ase-dierea oraºului Amiens, recucerit de Henric al IV-lea de laspanioli. Regele scrie: „Viteazule Grillon (în loc de Crillon,poate o glumã, ca între prieteni; grillon înseamnã „gre-ier“), spînzurã-te cã n-ai fost aici, lîngã mine, lunea trecutã,la cea mai frumoasã împrejurare care s-a vãzut sau, poate,

83

se va vedea vreodatã.“ Aranjamentul lui Voltaire, fals cumeste, sunã mai bine.

Fiecare cu o gãinã în oalãAVOIR UNE POULE DANS SON POT

Formulã celebrã a lui Henric al IV-lea, raportatã de istori-cul Pierre Matthieu (1631) ºi a cãrei autenticitate este admisãde J.-P. Babelon, biograful modern al primului Bourbon.La începutul lui 1600 (Henric al IV-lea era rege din 1589)regele Franþei i-a spus ducelui de Savoia, Carol-Emanuel I:„Dacã Dumnezeu îmi mai dã zile, voi avea grijã ca fiecareplugar din regatul meu sã aibã o gãinã în oala lui.“

În Franþa regii nu mor niciodatãLES ROIS NE MEURENT POINT EN FRANCE

Maximã a dreptului public ºi dinastic, ilustratã de formulaREGELE A MURIT, TRÃIASCÃREGELE! Conform legilorfundamentale ale regatului — Constituþia cutumierã aFranþei monarhice —, Coroana nu este niciodatã vacantã.În seara de 14 mai 1610, ziua în care Henric al IV-lea a fostasasinat (pe cînd se pregãtea de un rãzboi impopular îm-potriva Imperiului germanic ºi a Spaniei), cum Maria deMedici, plîngînd, a exclamat: „Ah, Regele a murit!“, cance-larul Brûlart de Sillery i-a rãspuns: „Maiestatea Voastrãsã mã ierte, în Franþa regii nu mor niciodatã“ ºi, arãtîndu-lpe Delfin, prinþul moºtenitor care devenea în momentulacela Ludovic al XIII-lea, a strigat: „Doamnã, iatã-l pe Re-gele viu!“ Tot într-un 14 mai, din 1643, s-a încheiat ºi reg-nul lui Ludovic al XIII-lea.

Regele a murit, trãiascã Regele!LE ROI EST MORT, VIVE LE ROI!

Formulã oficialã fixatã în secolul al XVI-lea ºi folositã pînãla funerariile lui Ludovic al XVIII-lea, prin care un dem-nitar al Curþii franceze anunþa dispariþia unui suveran ºineîntîrziata înscãunare a urmaºului sãu. „Regele a murit,trãiascã Regele!“ era manifestarea concretã a tezei care

84

postula continuitatea Coroanei, una dintre componenteleesenþiale ale legii fundamentale de succesiune la tronulFranþei. Se ºtie cã „legile fundamentale ºi nescrise“ þineauloc, înainte de 1791, de constituþie a regatului.

Îl rog pe Dumnezeu sã vã aibã în sfînta ºi vrednica Sa pazãJE PRIE DIEU QU’IL VOUS AIT EN SA SAINTE ET DIGNEGARDE

Formula finalã a ordinelor regale sub vechea monarhie. Or-dinul regelui — aplicarea prerogativei sale judiciare —începea prin: „Domnule… vã trimit aceastã scrisoare pen-tru a vã spune…“ ºi se încheia cu „Acestea fiind spuse, îlrog pe Dumnezeu sã vã aibã în sfînta ºi vrednica Sa pazã.Scris la …, în ziua de…“ (G. Tessier). Aceste formule erauinvariabile. Scrisorile de acest fel, purtînd sigiliul regelui(de unde numele de lettres de chachet) erau adesea solici-tate de familii pentru a-ºi asigura protecþia. Ele nu priveauexclusiv mãsurile de încarcerare. Cînd însã de asemeneamãsuri era vorba, formula comporta o bunã dozã de umorinvoluntar.

LUDOVIC AL XIII-LEA1601–1643rege din 1610

Sã fi fost eu acolo, l-aº fi omorît cu sabia mea!AH, SI J’Y EUSSE T AVEC MON P E, JE L’EUSSE TU !

Prima declaraþie, în calitate de rege, a lui Ludovic al XIII-lea,pe cînd, încã prinþ moºtenitor, avea doar opt ani ºi jumã-tate: tocmai aflase, în 14 mai 1610, cã tatãl sãu, Henric alIV-lea, fusese asasinat de Ravaillac pe strada de la Ferron-nerie. Vorba este autenticã, ea se aflã reprodusã în foarteexactul Jurnal al doctorului Héroard.

85

Acum sînt rege!A CETTE HEURE JE SUIS ROI!

La 24 aprilie 1617 Concino Concini, marchiz d’Ancre ºi ma-reºal al Franþei, favoritul atotputernic însã impopular alMariei de Medici, detestat de tînãrul rege Ludovic al XIII-lea,este asasinat din ordinul acestuia de cãtre marchizul deVitry, cãpitan al gãrzii regale. Informat de mareºalul d’Or-nano, monarhul exclamã: „Îþi mulþumesc, îþi foarte mulþu-mesc! Acum sînt rege!“ În realitate, Concini, un bun om destat, era mai presus de reputaþia lui de favorit iresponsabil.

Situaþii analoge determinã inventarea unor vorbe simi-lare. Dupã ce a ordonat asasinarea, la Blois, a ducelui deGuise (23 decembrie 1588), Henric al III-lea îi scria nunþiu-lui papal: „Acum sînt rege!“ (A présent je suis roi!)

Dacã n-aº fi uitat sã încui uºa, cardinalul ar fi fostpierdutSI JE N’AVAIS PAS N GLIG DE FERMER UN VERROU, LE CARDINAL TAIT PERDU

„Dacã nasul Cleopatrei ar fi fost mai scurt — scria Pascal —întreaga faþã a pãmîntului ar fi fost alta.“ La fel, istoriaFranþei a fost influenþatã de acest faimos zãvor. La 10 no-iembrie 1630 lui Richelieu i s-a retras titlul de suprainten-dent al Casei Reginei-mame. Maria de Medici ºi partidapotrivnicã lui Richelieu a fraþilor de Marillac credeau cãl-au convins pe Ludovic al XIII-lea sã-l îndepãrteze pe multprea puternicul cardinal ºi ministru. A doua zi dimineaþaRegina-mamã stãtea de vorbã cu fiul ei, vrînd sã-l con-vingã cu orice preþ. Conversaþia lor a fost însã întreruptãde apariþia lui Richelieu. Maria de Medici încuiase uºileapartamentului ei, dar uitase sã o zãvorascã pe cea carecomunica cu capela castelului, astfel cã Richelieu a pututsã intre ºi sã întrebe: „Maiestãþile Voastre vorbesc despremine?“ Scoasã din fire, Regina-mamã nu ºi-a putut stãpînifuria ºi excesele ei au avut asupra regelui un foarte ne-plãcut efect. Ludovic al XIII-lea, pe atunci un tînãr de 29de ani, i-a ordonat cardinalului sã se retragã. Curtea a in-

86

terpretat lucrul ca pe o dizgraþie, dar, în noaptea de 11 spre12 s-a aflat adevãrata hotãrîre a regelui: în dizgraþie cãdeauRegina mamã, fraþii Marillac ºi partida lor. Armand Jeandu Plessis, cardinal de Richelieu (1585–1642), primit în Con-siliul Regelui în 1624, a condus politica francezã pînã lamoartea lui, în 1642, fiind creatorul absolutismului regalºi al centralizãrii administrative, precum ºi fondatorul Aca-demiei Franceze (1635).

LUDOVIC AL XIV-LEA1638–1715rege din 1643

Uite-l pe Marele Turc!VOILÀ LE GRAND TURC!

Marele Turc era numele pe care creºtinãtatea îl dãdea odi-nioarã Sultanului. Vorba îl vizeazã pe cardinalul Mazarinºi a fost spusã de un copil de nici ºase ani la ale cãrui cu-vinte toþi erau atenþi: tînãrul rege Ludovic al XIV-lea. Scenase petrecea la Compiègne, în 1645. Cardinalul, principalulministru al regatului, se deplaseazã în fruntea unui strã-lucit cortegiu. Copilul-rege, pe care valetul sãu de camerã,Pierre de la Porte, l-a influenþat puþin împotriva naºului ºitutorelui sãu, lasã sã-i scape vorba aceasta picantã: „Uite-lpe Marele Turc!“ Întrebat de Ana de Austria cine i-a pututºopti aceastã insolenþã, Ludovic n-a scos o vorbã. ªtia saubãnuia deja cã ºeful unui stat nu este bine slujit decît dacãnu-ºi divulgã informatorii. În acest caz se pare cã îl protejachiar pe Pierre de la Porte, în Memoriile cãruia este relatatãanecdota.

Parlamentul o sã fie foarte supãratLE PARLEMENT SERA BIEN FACH

Vorbã atribuitã tînãrului Ludovic al XIV-lea ºi spusã cînda aflat de victoria repurtatã la 20 august 1648, la Lens, decãtre prinþul de Condé împotriva spaniolilor. Cel care a

87

pus-o în stil direct este Voltaire, în Secolul lui Ludovic alXIV-lea. Din Memoriile doamnei de Motteville aflãm cã Re-gele „a exclamat cu glas puternic cã Parlamentul o sã fiefoarte supãrat la auzul acestei ºtiri“. Încurajatã de aceastãvictorie, Regina mamã, Ana de Austria, a socotit cã estemomentul de a îngrãdi puterea susceptibilului Parlamentdin Paris. A pus sã fie arestaþi cei doi principali agitatori,consilierul Bronssel ºi preºedintele Potier de Blanc-Mesnil,mãsurã autoritarã necugetatã care a declanºat Fronda par-lamentarã (1648–1649), rãscoala împotriva guvernãrii luiMazarin în timpul minoritãþii lui Ludovic al XIV-lea.

Statul sînt eu!L’ TAT, C’EST MOI!

Aceastã vorbã de tiran dement, pe care nu se ºtie cine anãscocit-o, este atribuitã fãrã nici un temei — de aproapetrei veacuri — lui Ludovic al XIV-lea. Regele, încã tînãr,ar fi adresat-o Parlamentului în cursul ºedinþei din 13 apri-lie 1655. Chiar dacã vorba ar fi fost rostitã, ea ar fi fost celmult stîngãcia unui principe de 16 ani, nu programul deguvernare al viitorului stãpîn de la Versailles. Însã, în acestfragment de legendã neagrã, totul este neautentic ºi neve-rosimil. Pînã ºi Ernest Lavisse, coordonatorul marii Istoriia Franþei publicatã între 1900 ºi 1912, istoric puþin înclinatsã-l favorizeze pe Regele-Soare, ne încredinþeazã: „Legen-da acestei zile este cunoscutã: Regele aflã, la Vincennes, cãParlamentul urmeazã sã delibereze asupra edictelor carefuseserã înregistrate în prezenþa sa, se duce în grabã laPalatul de Justiþie în þinutã de vînãtoare, cu biciul în mînã,admonesteazã, ameninþã ºi, cînd primul-preºedinte al Par-lamentului, Pomponne de Bellière, invocã interesul statu-lui, îi spune rãspicat: „Statul sînt eu!“ Regele nu era înstare de o atît de brutalã necuviinþã. Ce era neobiºnuit înconduita sa era doar faptul cã s-a înfãþiºat acolo într-o þi-nutã neprotocolarã ºi cã a interzis deliberãrile fãrã sã res-pecte formele uzuale. Drept urmare Parlamentul a trimisla Vincennes o delegaþie care s-a plîns cã Maiestatea Sa aprocedat „într-un chip ciudat, foarte neasemãnãtor cu cel

88

al înaintaºilor sãi“. Delegaþia a fost bine primitã. În fondfusese vorba de o nuanþã de procedurã, nu de una dintrecauzele Revoluþiei franceze.

Voltaire, în Secolul lui Ludovic al XIV-lea, a jucat închestiunea aceasta un rol ambiguu. ªtia foarte bine cã Re-gele n-ar fi putut sã spunã niciodatã „Statul sînt eu!“ S-astrãduit însã sã gãseascã, în registrele Parlamentului, cu-vintele rostite de Ludovic al XIV-lea ºi sã le reproducã cîtmai exact. În schimb a scris, pãcãtuind împotriva adevãru-lui: „Regele a plecat de la Vincennes în costum de vînãtoare,urmat de întreaga sa curte, a intrat la Parlament cãlcînd încizme grele, cu biciul în mînã.“ Voltaire contribuia astfella alimentarea unei calomnii pe care, în alte privinþe, voias-o dezmintã.

Iatã faptele aºa cum s-au petrecut: Ludovic n-a intratnicidecum în Palatul de Justiþie în veºmînt de vînãtoare,în cizme, cu biciul sau cu cravaºa în mînã. ªi nu i-a ame-ninþat cîtuºi de puþin pe magistraþi. Pe de altã parte, vizitalui n-a fost improvizatã. ªedinþa regalã din 13 aprilie 1655fusese anunþatã onoraþilor membri ai Parlamentului decãtre cãpitanii gãrzii ºi la timpul cuvenit. Tînãrul rege avenit însoþit de cancelarul Antoine Séguier (1552–1624),primul demnitar al Coroanei ºi totodatã ºeful Justiþiei, ºia fost precedat de domnul de Rhodes, marele maestru deceremonii. Maiestatea Sa era, potrivit obiceiului, escortatde cãtre duci ºi de marii seniori (care aveau ºi ei dreptulde a participa la lucrãrile Parlamentului) ºi chiar de ma-reºalii de Franþa. S-a dus întîi sã-ºi facã îndatoririle de pie-tate la Sainte-Chapelle, apoi a intrat cu toatã solemnitateacerutã în Camera Mare a Parlamentului ºi a declarat cugravitate: „Domnilor, toþi ºtim cîte nenorociri au pricinuitadunãrile Parlamentului [nu cele reglementare, aici estevorba de ºedinþele ocazionale]. Vreau sã nu se mai întîm-ple asemenea lucruri ºi, ca atare, cer sã înceteze dezbatereaedictelor pe care le-am prezentat, pe care le vreau ratifi-cate. Domnule prim-preºedinte, vã interzic sã toleraþi vreoºedinþã în aceastã materie, ºi nici unul dintre dumnea-voastrã sã nu o cearã.“ Procesul-verbal — pe care oricine

89

poate sã-l consulte în arhivele naþionale sub cota Xla8390,filele 89–90 — adaugã: „ªi imediat dupã aceasta s-a retras.“

Nu ºtiu ce m-aº fi fãcut dacã mai trãiaJE NE SAIS CE QUE J’AURAIS FAIT S’IL AVAIT V CU PLUSLONG TEMPS

Cuvînt „istoric“ pe cît de neautentic pe atît de neverosimilprin care tînãrul Ludovic al XIV-lea (cînd a murit Mazarin,naºul ºi principalul lui ministru, în 1661, nu avea nici 23de ani) ar fi comentat dispariþia maestrului sãu în politicãºi a iniþiatorului sãu în sprijinirea literelor ºi artelor. Neputem imagina acest „Nu ºtiu ce m-aº fi fãcut“ sub formaunui monolog interior, dar atunci ne-am afla în plin romanistoric. În schimb sigurã pare autenticitatea unei vorbespuse de Ludovic al XIV-lea cãtre ducele de Gramont pu-þin dupã moartea lui Mazarin: „Domnule mareºal, am pier-dut un prieten bun!“ (Abatele de Choisy)

Totuºi, de ce a ajuns Ludovic al XIV-lea sã suporte greuautoritatea prea mare ºi de prea multã vreme acordatã car-dinalului (1643)? Pentru cã era o fire autoritarã, pentrucã se simþea în stare sã guverneze, pentru cã avea despre„meseria de rege“ o concepþie dinamicã ºi nu pasivã orisimbolicã ºi, în sfîrºit, pentru cã, deºi recunoºtea remar-cabilele calitãþi diplomatice ale ministrului sãu, îi reproºaîn secret delãsarea din administrarea internã. Mazarin, cumarea lui inteligenþã, bãnuia cã nu mai are la Curte credi-tul de care se bucurase pînã atunci. Se spune cã ar fi vrutsã se miruiascã preot (era cardinal, dar nu învestit cu or-dinele superioare) ºi apoi sã-ºi încerce norocul cu prilejulviitorului conclav de alegere a unui papã.

Voi vedeaJE VERRAI

Aºa spunea adesea Ludovic al XIV-lea cît a domnit în nu-mele sãu propriu (1661–1715). Vorba a fost rãutãcios inter-pretatã de Saint-Simon. Micul duce vedea în ea nu doaro ºovãialã a voinþei, ci ºi a gîndului. Uita însã cã Gastond’Orléans, fratele lui Ludovic al XIII-lea, rãspundea tot aºa

90

partizanilor sãi: „Se va vedea“ (Doamna de Motteville). Uitamai ales cã „Voi vedea“ era expresia prudenþei indispen-sabile cîrmuitorilor de state. Lucrul e adevãrat în politicã,dar ºi în alte domenii, ca mecenatul. Ludovic al XIV-lea,dupã ce ascultase mai mulþi candidaþi la postul de organistal Curþii, a spus: „Voi vedea“, în loc sã ia o hotãrîre pe loc,pentru a pãrea infailibil. Cîteva zile mai tîrziu se afla carefusese alegerea regelui: François Couperin, care a fost celmai mare maestru francez al clavecinului ºi un mare com-pozitor.

Sîntem ai popoarelor noastre tot atît cît ele sînt ale noastreCOMME NOUS SOMMES À NOS PEUPLES, NOS PEUPLESSONT À NOUS

Formulare importantã a lui Ludovic al XIV-lea, cuprinsã înMemoriile anului 1661. În aceste Îndrumãri sau Memorii,redactate pentru formarea Delfinului, prinþul moºtenitor,sub strictul control al regelui (ºi în care academicianul Pel-lisson a vãzut „secretele regalitãþii“) se mai gãsesc ºi altecugetãri de acest fel, ca de pildã „Trebuie sã avem în vederebinele supuºilor noºtri mai presus decît binele nostru. Eisînt ca o parte din noi înºine, membrele unui trup al cãruicap sîntem noi.“ Aceste fraze autentice sînt dovada uneisensibilitãþi politice ºi morale total opuse calomnioaseivorbe „Statul sînt eu“, care s-a dovedit atît de dãunãtoare.

Nu mulþi sînt pe potriva meaNEC PLURIBUS IMPAR

Devizã adoptatã de Ludovic al XIV-lea, înscrisã pe emble-ma soarelui. ªi emblema ºi deviza au fost alese cu prilejulfaimoasei parade de cavalerie de la Tuilleries din 5 ºi 6 iu-nie 1662, pe cînd Regele avea 34 de ani. Latina aceastaobscurã e greu de tradus. De ce o dublã negaþie, nec ºiimpar? Deviza sã se fi aplicat soarelui, superior tuturorastrelor vizibile? Se va fi referit la relaþiile dintre regeleFranþei ºi ceilalþi principi din Europa? Marchizul de Lou-vois (1641–1691), unul dintre cei mai importanþi miniºtri

91

ai lui Ludovic al XIV-lea, cel care reorganizase armata re-galã, i-a dat un sens politic-militar: „Pe deplin în stare sãþinã piept unei coaliþii.“ Posteritatea a înþeles sau i s-a pã-rut adesea cã înþelege: „Superior tuturor“, vãzînd în de-vizã expresia unui orgoliu nemãsurat. Poate ar trebui s-ointerpretãm ca: „Nu mulþi sînt pe potriva mea.“ În Me-moriile sale, Regele-Soare dã propria lui interpretare: „Sealege pentru corpul [devizei] soarele, care, potrivit regu-lelor artei [heraldice], este cel mai nobil dintre toate ºi careeste fãrã îndoialã imaginea cea mai vie ºi cea mai frumoasãa unui mare monarh. ªi aceasta pentru cã este unic, pentrustrãlucirea care îi face cununã, pentru lumina pe care, caunei Curþi a sale, o dã celorlalte astre, prin faptul cã îºi îm-parte strãlucirea deopotrivã ºi cu dreptate tuturor clima-telor lumii, prin binele pe care îl face pretutindeni, dîndfãrã încetare viaþã ºi bucurie, pentru cã, arãtîndu-se mereuliniºtit, se miºcã fãrã încetare, urmîndu-ºi drumul fãrã aba-tere ºi fãrã ocol. Cei care mã vedeau guvernînd [îºi înce-puse domnia personalã cu un an în urmã, în 1661] cu destulãuºurinþã ºi fãrã sã mã arãt stînjenit de nici una dintre nu-meroasele griji pe care le cere domnia m-au convins sãadaug soarelui ºi globul pãmîntesc ºi, pentru a face lim-pede sensul emblemei, sã înscriu pe ea nec pluribus impar,prin care înþelegeau, lucru plãcut ºi mãgulitor pentru am-biþia unui tînãr rege cã, ajungîndu-mi puterile pentru atîtealucruri, îmi vor ajunge desigur ºi pentru a guverna altestãpîniri, aºa cum soarele poate sã lumineze ºi alte lumicare s-ar afla în bãtaia razelor sale.“ Se citeºte aici un impe-rialism exprimat sau sugerat cu politeþe ºi în acelaºi timpprogramul unui despotism luminat. Deviza ar însemna „pemãsura celor mai mulþi“, dubla negaþie se dovedeºte a fio atenuare politicoasã, iar pluribus pare sã sugereze cã,oricît de mare ar fi vrut sã se înfãþiºeze, marele rege nu as-pira la imperiul universal.

Supremul argument al regilorULTIMA RATIO REGUM

Se spune îndeobºte cã aceastã devizã latinã era gravatã petunurile lui Ludovic al XIV-lea. În unele cazuri poate este

92

chiar aºa. Dar nu în toate. Chiar se ºtie cã, cel mai adesea,pe tunurile regelui scria NEC PLURIBUS IMPAR. Celedouã devize au în comun faptul cã sînt în latinã ºi cã dauexpresie politicii de „apãrare agresivã“ a Regelui-Soare(A. Corvisier).

A fost una din cele mai mari regine ale noastre —nu, unul dintre regii cei mai mariCE FUT UNE DE NOS PLUS GRANDES REINES. — NON,UN DE NOS PLUS GRANDS ROIS

Ludovic al XIV-lea a avut replica aceasta auzind elogiulAnei de Austria, moartã la Luvru în 20 ianuarie 1666. Estecitatã în Memoriile doamnei de Motteville. A doua zi dupãmoartea mamei sale, tînãrul rege i-a spus ducesei de Mon-tausier: „Mã mîngîie gîndul cã nu m-am arãtat niciodatãnesupus faþã de ea cînd era vorba de lucruri importante“ºi, continuînd sã vorbeascã despre calitãþile ei, a adãugat:„Regina-mamã n-a fost numai o mare reginã, ea meritã sãfie numãratã printre regii cei mai mari.“

Interesul statului trebuie sã aibã întîietateaL’INTERÊT DE L’ TAT DOIT MARCHER LE PREMIER

Aforism al lui Ludovic al XIV-lea, cuprins în Cugetãri asu-pra meseriei de Rege (1679), text scris de el pentru a „jus-tifica“ dizgraþierea, poate inoportunã, a marchizului dePomponne (1618–1699), ºeful diplomaþiei franceze între1672 ºi 1679, pe care îl considera prea puþin dispus sã sus-þinã politica regalã de cuceriri numitã „politica reunirilor“,reuniri cu teritorii pierdute considerate ca aparþinînd Franþei.

Bunicul meu îi iubea pe hughenoþi ºi nu se temeade ei; tatãl meu nu-i iubea ºi se temea de ei; eu nici nu-i iubesc, nici nu mã tem de ei

Frazã picantã, însã cu totul apocrifã, atribuitã lui Ludovical XIV-lea de cãtre Voltaire, în Secolul lui Ludovic al XIV-lea,care o reproduce precedînd-o, prudent, de: „Se susþinecã…“ Poate cã marele rege, în 1685, cu trei ani înainte de

93

revocarea Edictului de la Nantes (1598) va fi avut în gîndceva de felul acesta, însã nici un text contemporan seriosnu îi atribuie aceastã declaraþie, foarte strãinã de stilul luiLudovic al XIV-lea.

V-aº lãuda mai mult dacã m-aþi fi lãudat mai puþinJE VOUS LOUERAIS DAVANTAGE SI VOUS M’AVIEZMOINS LOU

Cuvintele adresate de Ludovic al XIV-lea lui Jean Racine(1639–1699), istoriograful ºi prietenul sãu. În 1685 ThomasCorneille fusese ales la Academia Francezã. Racine, caretrebuia sã rosteascã discursul de recepþie, fãcuse un magni-fic elogiu al fratelui lui Thomas, Pierre Corneille (1606–1684),vechiul ºi vestitul sãu rival ºi emul. Regele i-a cerut lui Ra-cine sã-i citeascã întreg discursul, apoi i-a spus conmesea-nului sãu: „Sînt foarte mulþumit. V-aº lãuda mai mult dacãm-aþi fi lãudat mai puþin.“ Într-adevãr, pe vremea aceeafiecare discurs academic trebuia sã conþinã ºi complimenteaduse monarhului.

Puþin a lipsit sã am de aºteptatJ’AI FAILLI ATTENDRE

Vorbã a lui Ludovic al XIV-lea simplificatã ºi deformatãde zvon. Racine povesteºte întîmplarea care a prilejuit-o.Într-o zi, Regele, pentru a ieºi din parcul de la Versailles,a luat-o pe alt drum decît cel obiºnuit. Paznicul de la ie-ºire era în clipa aceea undeva prin preajmã, iar cei din suitãl-au mustrat cã nu se aflã la post. Atunci Ludovic al XIV-leaar fi spus: „De ce îl certaþi? Nu vedeþi cã e ºi aºa destulde necãjit cã m-a fãcut sã aºtept?“

Sînt foarte mulþumit de dumneavoastrã ºi de întreaga flotãJE SUIS TRÈS CONTENT DE VOUS, ET DE TOUTE LA MARINE

În lupta navalã de la La Hougue, între 29 mai ºi 3 iunie 1692,francezii înfruntaserã o flotã anglo-olandezã de douã ori

94

mai numeroasã ºi mai bine înarmatã. Flota francezã, co-mandatã de viceamiralul de Tourville (1642–1701), învin-gãtorul de la Wight (1690), pierduse cincisprezece vase,fãcînd astfel greu de sperat o restaurare apropiatã a regeluiAngliei Iacob al II-lea. Curtenii de la Versailles socoteaucã, în situaþia aceasta de învins glorios, însã totuºi învins,contele de Tourville va avea de îndurat dacã nu dizgraþia,cel puþin reproºurile regelui. Dar, primindu-l în audienþãla 16 iulie, Ludovic al XIV-lea i-a spus domnului de Tour-ville: „Sînt foarte mulþumit de dumneavoastrã ºi de întreagamea flotã. Am fost bãtuþi, dar dumneavoastrã ne-aþi aco-perit de glorie pentru dumneavoastrã ºi naþiunea noastrã.Am pierdut un numãr de vase, dar lucrul va fi remediatîn anul viitor ºi nu încape îndoialã cã îi vom bate pe duº-mani“ (Dangeau, Jurnal, vol. IV, p. 129). ªi într-adevãr,Tourville a fost învingãtor în anul urmãtor (1693), în largulcapului São Vicente, lîngã coasta portughezã. De altfel, con-trar unei legende persistente, înfrîngerea de la La Houguen-a fost cîtuºi de puþin începutul declinului flotei regalefranceze, care, pînã în 1705, a fost adesea în stare sã în-frunte cu succes flota regalã englezã.

Sã nu uiþi niciodatã cã eºti francezN’OUBLIEZ JAMAIS QUE VOUS ÊTES FRANÇAIS

Articolul 28 din instrucþiunile date de Ludovic al XIV-leaîn 1700 nepotului sãu, ducele de Anjou, devenit (graþie tes-tamentului lui Carol al II-lea) Filip al V-lea, rege al Spaniei„Sã nu uiþi niciodatã cã eºti francez ºi ce se va putea în-tîmpla atunci cînd, avînd copii, vei fi asigurat succesiuneala tronul Spaniei.“ Se putea întîmpla ca Filip sã devinã fiulmai mare din ramura mare a Capeþienilor ºi deci, potrivitlegii de succesiune, rege al Franþei. Marþi 16 noiembrie 1700,cînd bãtrînul rege prezentase la Curte pe Filip al V-lea,el i-a spus întîi ambasadorului Spaniei: „Puteþi sã-l salutaþidrept regele dumneavoastrã“; apoi le-a declarat curtenilor:„Domnilor, iatã-l pe regele Spaniei; era sortit prin naºtereacestei coroane; întreaga naþiune a dorit acest lucru ºi mi

95

l-a cerut stãruitor, ceea ce i-am acordat cu plãcere: era po-runca Cerului“; în sfîrºit, i-a spus ducelui de Anjou: „Sãfii un bun spaniol, acum aceasta este întîia dumitale dato-rie; aminteºte-þi însã cã te-ai nãscut francez pentru a între-þine concordia dintre cele douã naþiuni. Acesta este mijloculde a le face fericite ºi de a pãstra pacea Europei“ (Dangeau,Jurnal, vol.VII, p. 418).

Nu mai existã Pirinei!IL N’Y A PLUS DE PYR N ES!

Propoziþia aceasta concisã ºi percutantã este atribuitã demulþi lui Ludovic al XIV-lea, care ar fi rostit-o dupã ce,în noiembrie 1700, regele Franþei a acceptat testamentullui Carol al II-lea al Spaniei în favoarea ducelui de Anjou,nepot al lui Ludovic al XIV-lea. În realitate meritul vorbeiîi revine marchizului de Castel-Rodrigo, ambasadorul spa-niol pe lîngã Curtea Franþei. Din cîte se poate citi în LeMercure Galant, diplomatul ar fi exclamat: „Ce bucurie!Nu mai existã Pirinei, ºi sîntem acum o singurã þarã.“ Au-tenticitatea vorbei e confirmatã de foarte seriosul me-morialist Dangeau (1638–1720): „Ambasadorul Spaniei aspus, pe bunã dreptate, cã pentru a cãlãtori dintr-o þarãîn alta Pirineii parcã nici n-ar mai fi.“

Sã fi uitat oare Dumnezeu ce-am fãcut pentru el?EST-CE QUE DIEU AURAIT OUBLI CE QUE J’AI FAITPOUR LUI?

Vorbã pe care, dacã e sã îl credem pe Voltaire (care a men-þionat-o în Secolul lui Ludovic al XIV-lea), ar fi rostit-o Lu-dovic al XIV-lea la ºtirea înfrîngerii de la Ramillies (23 mai1706). În urma acestei bãtãlii, pierdute de mareºalul deVilleroy, coaliþia franco-spaniolã a pierdut aproape întreagaBelgie. Regele a aflat de dezastru în dimineaþa zilei de 26.În 28, cãtre searã, regele a primit în audienþã pe marchizulde Brancas, „cu care a stat de vorbã îndelung“ (Dangeau).Dupã Voltaire, care susþinea cã ºtie lucrul chiar de laBrancas, Ludovic al XIV-lea, evocînd lupta de la Ramillies,

96

ar fi declarat: „Sã fi uitat oare Dumnezeu ce am fãcut pen-tru el?“ E greu de înþeles cum persistã încã vorba aceastaniciodatã rostitã, incompatibilã ºi cu caracterul ºi cu stilulmarelui rege.

Domnule mareºal, la anii noºtri nu mai putemavea mari bucuriiMONSIEUR LE MAR CHAL, ON N’EST PAS HEUREUX À NOTRE ÂGE!

Vorbã imaginarã atribuitã lui Ludovic al XIV-lea de cãtreVoltaire. Regele ar fi consolat în aceºti termeni binevoitoripe mareºalul de Villeroi, prietenul sãu, a cãrui armatã fu-sese zdrobitã de cãtre Malbourough, în 23 mai 1706, la Ra-millies, lîngã Louvain. Pierderea acestei bãtãlii însemnapentru Ludovic al XIV-lea ºi pentru nepotul sãu, regeleFilip al V-lea al Spaniei, pierderea Belgiei întregi. În ciudadezamãgirii ºi a necazului sãu, regele l-a primit pe Villeroila 6 august. Orice ar spune Voltaire, nimic precis din aceas-tã întrevedere nu a fost cunoscut. Însã zvonurile n-au fostpuþine. Dupã Dangeau (familiar al regelui, autorul unuiJurnal) martor prob, Ludovic al XIV-lea i-ar fi arãtat ma-reºalului „numeroase semne de bunãvoinþã“. Dupã mar-chizul de Sourches, Villeroi „a fost bine primit de rege,dar dupã aceea toatã lumea l-a gãsit foarte trist“ (ceea ceînseamnã cã nu scãpase de orice reproº). În sfîrºit, dupãducele de Saint-Simon, audienþa ar fi fost „scurtã ºi rece“.De unde sã fi scos Voltaire, care în 1706 avea 12 ani, nobilafrazã, la ale cãrei determinãri exacte pare de altfel nici sãnu se fi gîndit? În 1706, Ludovic al XIV-lea avea 67 de ani,Villeroi 62. Dar generali bãtrîni mai avusese Ludovic alXIV-lea: în 1675, în ajunul ultimei sale bãtãlii, vicontelede Turenne avea 64 de ani, iar pe marchizul de DuquesneLudovic al XIV-lea l-a trimis cu o escadrã sã bombardezeGenova pe cînd avea 74 de ani, în 1684. Legendele despreconsolãrile aduse generalilor care pierduserã bãtãlii cir-culau destul de multe pe atunci. Unele sînt autentice (vezi„Sînt foarte mulþumit…“), altele suspecte. Cum este ºi una

97

transmisã de acelaºi duce de Saint-Simon, atît de asemã-nãtoare cu cea despre Villeroi încît poate sã provinã dinaceeaºi sursã: Regele, primindu-l la 13 decembrie 1706 peFrançois de La Feuillade (1612–1697), învinsul de la Torino(în cursul aceluiaºi rãzboi pentru succesiune la tronul Spa-niei), i-ar fi spus: „Domnule, sîntem la fel de mîhniþi amîn-doi.“ Numai cã apoi, uitîndu-ºi obiºnuita politeþe, Ludovical XIV-lea i-ar fi întors spatele nefericitului mareºal.

Domnule ambasador, am fost întotdeauna stãpînacasã la mine, cîteodatã ºi la alþii, nu mã obligaþisã-mi amintescMONSIEUR L’AMBASSADEUR, J’AI TOUJOURS T LEMAÎTRE CHEZ MOI, QUELQUE FOIS CHEZ LES AUTRES;NE M’EN FAITES PAS SOUVENIR

Frazã apocrifã. A fost pusã în gura lui Ludovic al XIV-lea,ca replicã, dupã 1713, la reproºurile învãluite ale lorduluiStair, ambasador al Marii Britanii, care se plîngea de lucrã-rile de amenajare portuarã de la Mardyck, consideratecontrare clauzei din tratatul de la Utrecht (1713) privitoarela dezarmarea portului Dunkerque. Vorba e frumoasã ºiplinã de nobleþe. Pînã ºi Pierre Gaxotte pare sã fi crezut înautenticitatea ei. Dar nu este nici autenticã, nici verosimilã.Încã din 1715, în Secolul lui Ludovic al XIV-lea, Voltaire oconsiderã astfel: „Sînt în mãsurã sã ºtiu cu certitudine cãLudovic al XIV-lea n-a dat niciodatã un rãspuns atît depuþin convenabil. Niciodatã lordul Stair nu i-a vorbit Re-gelui altfel decît în prezenþa secretarului de stat Torcy (fiullui Colbert, 1665–1746), care a declarat cã n-a auzit niciodatãasemenea lucru. O astfel de replicã ar fi fost, retrospectiv,extrem de umilitoare pentru Ludovic al XIV-lea dupã ce adispus întreruperea lucrãrilor de la Mardyck.“

Se laudã cu propriile lui crimeC’EST UN FANFARON DE CRIMES

Judecatã muºcãtoare — Saint-Simon spune: „O mare tuºãde pensulã“ — atribuitã lui Ludovic al XIV-lea, care l-ar

98

fi definit astfel pe nepotul sãu, Filip, duce de Orléans, vii-torul regent. Vorba se gãseºte în Memoriile lui Saint-Simon,prieten al ducelui, ostil regelui. Memorialistul pretinde cãa aflat-o de la Georges Mareschal, prim-chirurg al Maies-tãþii Sale. Lucru de neînchipuit. Regele nu putea sã spunãaºa ceva, n-ar fi corespuns nici caracterului, nici manierelorsale, ºi nici stilului sãu. Cum ar fi putut Ludovic al XIV-leasã scape, într-un moment de supãrare, un cuvînt crud ºiindiscret în faþa lui Mareschal? ªi cum ar fi putut acesta,prieten al regelui, om delicat ºi care, în dubla sa calitatede medic ºi conmesean, era de douã ori obligat sã nu di-vulge nimic, oricum nu sã relateze o asemenea vorbã toc-mai lui Saint-Simon, o gurã clevetitoare ºi rea.

Mi-a plãcut prea mult rãzboiulJ’AI TROP AIM LA GUERRE

Formulã simplificatã, rezumînd esenþialul din mesajul adre-sat, la 26 august 1715, de cãtre Ludovic al XIV-lea, pe pa-tul de moarte, strãnepotului sãu, Delfinul, viitorul Ludovical XV-lea. Textul complet, transmis de marchizul de Dan-geau, este urmãtorul: „Dragul meu, vei fi un mare rege, darfericirea ta va depinde în întregime de cîtã supunere veiarãta lui Dumnezeu ºi de cîtã grijã vei avea sã uºurezi po-vara supuºilor tãi. Pentru aceasta va trebui sã te fereºti cîtîþi stã în putinþã sã porþi rãzboaie: ele sînt ruina popoarelor.Sã nu urmezi în privinþa aceasta rãul meu exemplu. Ade-sea am întreprins rãzboaie cu uºurãtate ºi am stãruit dintrufie. Nu mã imita, cautã sã fii un principe paºnic ºi sã ur-mãreºti mai presus de orice alinarea vieþii supuºilor tãi.“

Unele manuale sau dicþionare insistã excesiv asuprapierderilor Franþei la încheierea tratativelor de la Utrecht(1713) ºi Rastatt (1714), ºi anume Terre-Neuve ºi Acadie (dinactuala Canada), cedate Angliei, uitînd în schimb sã men-þioneze dobîndirea a douã teritorii: principatul de Oraniaºi Valea Barcelonnettei. Ni se pare aºadar necesar sã enu-merãm achiziþiile rezultînd din rãzboaiele lui Ludovical XIV-lea. Dupã Rãzboiul de treizeci de ani, tratatele din

99

Westphalia (1648) îi aduc Franþei Cele-trei-episcopate(Metz, Toul ºi Verdun), pînã atunci doar „ocupate“, Alsa-cia de sus ºi drepturi încã vagi asupra „decapolei“ din Al-sacia (Landau, Wissemburg, Hagenau, Rosheim, Obernai,Selestat, Turckheim, Münster, Kayserberg ºi Colmar). Lasfîrºitul rãzboiului franco-spaniol, tratatul din Pirenei (1659)sporeºte regatul cu comitatul Artois cedat (Arras), cu Mont-médy, Thionville ºi Luxemburgul francez, cu Roussillonºi Cerdagne. Tratatul de la Aix-la-Chapelle (1668), cu carese încheie rãzboiul „de devoluþie“ dintre Franþa ºi Spania,acorda Franþei Lille ºi Flandra meridionalã. Pacea de la Nij-megen (Nimwegen sau Nimègue), încheiatã între 1678 ºi1679, la sfîrºitul rãzboiului împotriva Olandei, îi conferãdefinitiv Franþei restul de Artois (Saint-Omer), Cambresis(Cambrai), partea francezã din Hainaut (Maubeuge ºi Valen-ciennes), Charlemont (Giret) ºi teritoriul sãu, Longwy ºi, maiales, Franche-Comté. Tratatele de la Ryswick (1697–1698),de la încheierea rãzboiului cu Liga de la Augsburg, îi asi-gurã regatului francez posesiunea Strasbourgului ºi a Al-saciei de jos.

Este posibil ca rãzboaiele lui Ludovic al XIV-lea sã fidus la moarte cinci sute de mii de soldaþi, francezi sau înserviciul regelui Franþei, dar ele au cîºtigat pentru regatdouãsprezece provincii. Rãzboaiele Revoluþiei ºi ale Impe-riului au costat un milion ºi jumãtate de morþi. O heca-tombã înspãimîntãtoare care a avut drept rezultat pierdereaa patru oraºe (Philippeville, Marienburg, Sarrelouis ºiLandau) ºi cîºtigarea a patru oraºe mai mari (Montbéliard,Mulhouse, Senones, Avignon). ªi totuºi puþini îi reproºeazãlui Napoleon cã i-a plãcut prea mult sã poarte rãzboaieºi nimeni nu îndrãzneºte sã aducã asemenea învinuireRevoluþiei.

Mi-a plãcut prea mult sã clãdescJ’AI TROP AIM LES BÂ TIMENTS

Frazã neautenticã atribuitã lui Ludovic al XIV-lea pe patulde moarte de o singurã „mãrturie“, altfel neconfirmatã,

100

aceea din Memoriile ducelui de Saint-Simon (1675–1755).Ducele, scriitor genial, însã cronicar adesea suspect, de-testa ºi pe Ludovic al XIV-lea ºi Versailles-ul. El a inter-pretat pur ºi simplu o frazã din mesajul adresat Delfinuluide cãtre bãtrînul Rege la 26 august 1715 (vezi „Mi-a plãcutprea mult rãzboiul“). Rezultatul: „Copilul meu [în loc de«Dragul meu»], o sã fii un mare rege [propoziþie autenticã].Nu imita gustul meu prea mare pentru clãdiri [invenþia luiSaint-Simon], nici cel pe care l-am avut pentru rãzboaie“(un rezumat plat al celor trei fraze lungi consemnate deDangeau). Saint-Simon ºtia ce face. Acest „Mi-a plãcutprea mult sã clãdesc“, nãscocit de el, rãmîne, de aproapetrei secole, lipit de memoria lui Ludovic al XIV-lea ca ocãmaºã a lui Nessus.

Conturile clãdirilor înãlþate de el (care includeau pen-siile acordate oamenilor de litere ºi se pot compara cu bu-getul unui minister al culturii de astãzi) se cunosc exact:199 059 000 de livre între 1664 ºi 1715, adicã o medie de3 826 900 de livre pe an, timp de mai bine de o jumãtatede secol.

Între 1661 ºi moartea lui Ludovic al XIV-lea, Versailles— inclusiv imensul parc ºi dependinþele — n-a costat maimult de 68 000 000 de livre.

Eu mã duc, dar statul va dãinui mereuJE M’EN VAIS, MAIS L’ TAT DEMEURERA TOUJOURS

Vorba aceasta frumoasã, raportatã de marchizul de Dan-geau (1638–1720) în Jurnalul sãu este totodatã istoricã ºiautenticã. Ea face parte dintr-o scurtã cuvîntare adresatãmembrilor Curþii, la 26 august 1715, de cãre Ludovic alXIV-lea pe patul de moarte. Din ea rezultã limpede cã re-gele, cãruia îi plãcea sã se defineascã drept cheia de boltãa statului ºi drept primul lui slujitor (în privinþa aceasta„despoþii luminaþi“ din secolul al XVIII-lea, ca Frederical II-lea al Prusiei de pildã, nu vor fi decît imitatorii sãi),nu pretindea cã în persoana lui se întrupeazã statul.

101

LUDOVIC AL XV-LEA1710–1774rege din 1715

Totul i se datoreazã lui Dumnezeu ºi lui Mauricede SaxaTOUT VIEN DE DIEU ET DE MAURICE DE SAXE

Cuvintele adresate de Ludovic al XV-lea mareºalului deSaxa (1696–1750) în dupã-amiaza zilei de 11 mai 1745, laFontenoy în Belgia, dupã victoria francezilor asupra du-celui de Cumberland (1721–1765). Mareºalul, înclinîndu-seîn faþa Regelui, spusese: „Sire, am trãit de-ajuns, astãzi amdorit sã rãmîn în viaþã doar pentru a o vedea pe MaiestateaVoastrã victorioasã. Vedeþi de ce depind bãtãliile.“ Ludovical XV-lea l-a ridicat, l-a îmbrãþiºat ºi i-a rãspuns: „Totul ise datoreazã lui Dumnezeu ºi lui Maurice de Saxa.“ Ceeace nu era adevãrat. Ludovic al XV-lea a rãmas pe cîmpulde luptã în momentul cel mai riscant, în ciuda rugãminþi-lor stãruitoare ale mareºalului de Saxa ºi ale mareºaluluide Noailles. Apoi a ordonat ca garda regalã sã treacã laatac. „Victoria de la Fontenoy — scrie Napoleon — i sedatoreazã lui Ludovic al XV-lea, care a rãmas pe cîmpulde luptã. Dacã ar fi trecut rîul Escaut, cu voia mareºaluluide Saxa, bãtãlia ar fi fost pierdutã“ (M. Antoine).

Iatã cît costã o victorieVOYEZ CE QUE COÛTE UNE VICTOIRE

Vorbã plinã de omenie, mîhnitã ºi totodatã pedagogicã, cutotul autenticã, a lui Ludovic al XV-lea, rostitã la Fontenoy,dupã victoria mareºalului de Saxa (ºi a lui personalã) asu-pra ducelui de Cumberland (11 mai 1745) ºi asupra tru-pelor coaliþiei anglo-olandeze. „Însoþit de fiul sãu, Ludovical XV-lea a strãbãtut cîmpul de luptã, a cãrui priveliºte eraatît de tragicã încît contelui de Argenson era gata sã i se facãrãu ºi a fost nevoit sã respire niºte sãruri“ (M. Antoine).Numai de partea englezã zãceau acolo 9 000 de morþi, ceeace pãrea sã-l bucure pe Delfin. Regele i-a spus atunci: „Iatã

102

cît costã o victorie. Sîngele duºmanilor noºtri este ºi el sîn-gele unor oameni. Adevãrata glorie este sã-l cruþi.“

Dupã mine — potopulAPRÈS MOI, LE D LUGE

Vorbã atribuitã lui Ludovic al XV-lea, ºi nu cu gînd bun:era un fel de a-l învinui de frivolitate ºi de indiferenþã po-liticã. În realitate formula rezumã un cuvînt de consolareadresat regelui de doamna de Pompadour cînd l-a vãzutmîhnit de ºtirea înfrîngerii de la Rosbach (1757). În timp ceQuentin de la Tour lucra la portretul favoritei, l-a vãzut in-trînd pe Ludovic al XV-lea, cu chipul posomorît, ºi a auzit-ope marchizã murmurîndu-i suveranului: „Nu te întrista,o sã te îmbolnãveºti; dupã noi — potopul!“ (A. Chuquet).

De fapt, sire, nu mai aveþi flotã. — Cum aºa? Dar marinele lui Vernet?AU FAIT, SIRE, VOUS N’AVEZ POINT DE MARINE. — QUEDITES-VOUS LÀ? ET VERNET, DONC?

Dialog imaginar ºi caricatural între Quentin de la Tour ºiLudovic al XV-lea, într-o pauzã, în timp ce pictorul îi fãceaportretul. Se pare cã La Tour a aranjat destul de mult con-versaþiile sale cu monarhul sau le-a inventat (vezi „Dupãmine — potopul“). Anecdota, transmisã de clevetitorulChamfort, este neverosimilã. Nimeni nu i se adresa regeluineîntrebat. ªtim astãzi cã Ludovic al XV-lea a fãcut multpentru marina sa de rãzboi. Biografia lui Michel Antoineîl aratã ca pe un suveran inteligent, fin ºi cultivat, incapabilsã spunã o asemenea nerozie, incapabil sã confunde „ma-rinele“ lui Joseph Vernet cu starea flotei sale militare. Acesttip de vorbe, în întregime nãscocite sau formate cu bunãºtiinþã, a înflorit din nou, o sutã de ani mai tîrziu, de dataaceasta pe seama mareºalului de Mac-Mahon.

Urîtã vreme o sã aibã azi pe drumul ei marchizaLA MARQUISE AURA AUJOURD’HUI UN MAUVAIS TEMPSPOUR SON VOYAGE

Vorbã cinicã, inventatã pentru a-l înfãþiºa pe Ludovic alXV-lea ca pe un monstru de egoism ºi de rãcealã a inimii.

103

Regele ar fi rostit-o la Versailles „privind de la o fereastrãdoi lachei care duceau prin ploaie trupul neînsufleþit aldoamnei de Pompadour“ (Jacques Bondet). În realitate,marchiza, pe care Regele o vizitase în zilele de 13 ºi 14 apri-lie 1764, a murit în seara de 15, la 44 de ani. „Corpul i-afost imediat transportat în casa ei de pe strada des Réser-voirs. Foarte afectat, Ludovic al XV-lea ºi-a ascuns durerea.A decomandat „marele serviciu“ din protocolul Curþii ºia cinat doar cu cîþiva intimi.“ „A dat dispoziþiile necesareunor funeralii ducale, care s-au desfãºurat în ziua de marþi17 aprilie. Nici el, nici vreunul dintre ai sãi nu erau îndrep-tãþiþi sã asiste la înmormîntare. Se afla în apartamentul sãuinterior […] cînd a auzit sunetul de clopote care anunþasfîrºitul serviciului religios. Se lãsa noaptea ºi era o vremeîngrozitoare. Regele […] s-a dus în balcon, sub ploaie, cuChamplost, [primul sãu valet] pîndind momentul în carecortegiul, venind dinspre bisericã, se îndrepta spre Paris.Ludovic a privit în tãcere trecerea înceatã a alaiului, ur-mãrind-o pînã cînd s-a pierdut din priviri. Apoi s-a întorsîn cabinetul lui. Lacrimi mari îi curgeau pe obraji ºi i-a spuslui Champlost: «Atîta mi-a stat în putinþã sã fac. Gîn-deºte-te, a fost prietena mea timp de douãzeci de ani!»“(Michel Antoine, Louis XV, p. 824). Ludovic al XV-lea, po-reclit Multiubitul, avea atunci 54 de ani ºi mai avea detrãit zece.

LUDOVIC AL XVI-LEA1754–1793rege din 1774

Ce povarã! Sînt nepregãtit pentru astaQUEL FARDEAU! ET L’ON NE M’A RIEN APPRIS

Vorbã apocrifã a lui Ludovic al XVI-lea, întregitã cu „Îmipare cã Universul o sã se prãbuºeascã peste mine“. Ar firostit-o la vestea morþii bunicului sãu, Ludovic al XV-lea(1774), cãruia îi urma la tron (E. Lavisse). Se pare mai de-

104

grabã cã tînãrul monarh (avea 20 de ani) a spus, repetînd„fraza rostitã cu o clipã înainte de soþia lui, Maria-Antoa-neta: «Doamne, ocroteºte-ne, domnim încã prea tineri»“(J.-F. Chiappe). Povara a fost mai grea decît îºi putea închi-pui cineva atunci, cu cincisprezece ani înainte de Revolu-þie. În instruirea nici unui Delfin nu era de prevãzut vreoprescripþie în vederea urcãrii pe eºafod.

Vreau sã fiu iubitJE VEUX ÊTRE AIM

Aºa a spus tînãrul Ludovic al XVI-lea a doua zi dupã înscã-unarea lui (1774). Din cîte crede Edgar Faure, aceastã nevoiede popularitate a regelui a fost una dintre cauzele reconvo-cãrii parlamentelor ºi ale tendinþei de a revizui opera re-formatoare de la sfîrºitul domniei lui Ludovic al XV-lea.

Cred cã numai domnul Turgot ºi cu mine iubimpoporulJE CROIS QU’IL N’Y A QUE M. TURGOT ET MOI QUIAIMIONS LE PEUPLE

Declaraþie adesea atribuitã lui Ludovic al XVI-lea ºi datatã,generic, în 1776. Dupã J.-F. Chiappe, originile ei trebuie cãu-tate în anul precedent, în timpul foametei ºi al „rãzboiuluifãinilor“. Un muncitor care beneficiase de un ajutor acor-dat de rege ar fi spus: „Sire, numai Maiestatea Voastrã ºidomnul Turgot iubiþi poporul.“ Spusa aceasta l-ar fi încîn-tat pe rege, care, în ciuda reþinerii sale obiºnuite, ar fi re-petat-o sau ºi-ar fi însuºit-o.

Este legal pentru cã aceasta e voinþa meaC’EST L GAL, PARCE QUE JE LE VEUX

Frazã fãrã ambiguitate a lui Ludovic al XVI-lea, spusã pen-tru a-i rãspunde vãrului sãu, ducele de Orléans (viitorulFilip Egalité), în timpul faimoasei ºedinþe regale din 19 no-iembrie 1787. De fapt a fost rostitã cu emfazã ºi, în ciudaaparenþei sale brutale, era conformã cu dreptul public dinFranþa monarhicã. Întãrit prin prezenþa prinþilor de sînge

105

ºi a marilor seniori, Parlamentul din Paris fusese convocatde Ludovic al XVI-lea, în acord cu Loménie de Brienne,principalul ministru, ºi cu Lamoignon, ministrul Justiþiei.Scopul adunãrii era propunerea de înregistrare a unei seriide acte regale ºi în special a unui edict prin care se urmãreaobþinerea unui împrumut pe cinci ani, destinat sã redre-seze finanþele regatului. Magistraþii, cãrora regele le îngã-duia sã-ºi spunã liber pãrerea, nu erau dispuºi sã acceptetoate aceste dispoziþii, iar cei mai înflãcãraþi dintre ei pro-puneau sã fie convocate Statele Generale (care nu se reuni-serã din 1614). Iatã de ce ºedinþa a durat peste opt ore, dela nouã ºi un sfert seara pînã la cinci ºi jumãtate dimineaþa.În faþa acestei situaþii, Ludovic al XVI-lea, transformîndºedinþa regalã (ºedinþã normalã, þinutã în prezenþa monar-hului) în sesiune de justiþie (ºedinþã solemnã, prezidatã derege, care putea impune Parlamentului înregistrarea ac-telor), declarã: „Dupã ce am ascultat pãrerile voastre, con-sider cã se impune legiferarea împrumuturilor menþionateîn edictul meu. Am promis convocarea Statelor Generaleînainte de 1792, cuvîntul meu trebuie sã vã ajungã. Ordonca edictul meu sã fie înregistrat.“ Atunci ducele de Orléanss-a ridicat ºi a rostit un protest, confuz ca exprimare ºi neo-biºnuit în asemenea împrejurare: „Consider cã înregistra-rea ar fi ilegalã.“ Regele, surprins ºi iritat, a rãspuns, fãrãsã ridice însã vocea: „Ba da, este legal pentru cã aceasta evoinþa mea.“ Fraza aceasta, desprinsã din contextul ei, acãpãtat prin unele manuale sensul unei provocãri despo-tice. Dar, dacã a fost ceva provocator atunci, a fost tocmaideclaraþia celui dintîi prinþ de sînge, ducele de Orléans. ScrieTalleyrand: „În întreaga istorie a monarhiei nu s-a mai pe-trecut asemenea lucru. Au existat prinþi de sînge care s-auîmpotrivit cu arma în mînã autoritãþii regale. Nu s-a po-menit însã ca vreunul sã fi încercat sã punã autoritãþiiregelui îngrãdiri constituþionale“ (citat de J. Egret în Pre-revoluþia francezã).

Dimpotrivã, afirmaþia lui Ludovic al XVI-lea — oricîti s-ar putea contesta oportunitatea ºi stilul — rezuma teo-ria monarhicã. În vestita ºedinþã numitã „ªedinþa Biciuirii“

106

(sesiunea de justiþie din 3 martie 1766) Ludovic al XV-leaspusese Parlamentului: „Puterea suveranã rezidã numaiîn persoana mea, al cãrei caracter este chibzuinþa, drep-tatea ºi raþiunea.“

Vor sã rãmînã? Bine, dracul sã-i ia, n-au decît sã rãmînã!ILS VEULENT RESTER? EH BIEN, F…! QU’ILS RESTENT!

Acesta ar fi fost, potrivit amintirilor abatelui Jallet, rãs-punsul dat de Ludovic al XVI-lea marchizului de Dreux-Brézé, în seara zilei de 23 iunie 1789, atunci cînd marelemaestru de ceremonii i-a transmis refuzul deputaþilor Stãriia treia de a pãrãsi sala „des Menus“ de la Versailles. ÎnsãJ.-F. Chiappe nu crede cã vorba este autenticã, întrebîndu-se:„Sã-ºi fi transferat regele cumplita lui dezamãgire în faþanesupunerii prin folosirea unui vocabular nepotrivit cudemnitatea sa?“ Fapt este cã Jallet nu a avut cum sã-l audãpe Ludovic al XVI-lea, iar Brézé nu relateazã nimic de felulacesta. (Vezi „Mergeþi sã le spuneþi celor ce v-au trimis…“)

NimicRIEN

Însemnare laconicã, singura care figureazã pentru ziua de14 iulie 1789 în jurnalul lui Ludovic al XVI-lea. Numai cãacest jurnal era aproape exclusiv rezervat însemnãrilorsale de vînãtoare, iar în ziua aceea de 14 regele nu vînase.Pe de altã parte, Ludovic al XVI-lea nu putea sã consem-neze seara, înainte de culcare, cãderea Bastiliei, despre carea aflat doar în cursul nopþii (vezi „Este o rãzmeriþã?“).

Este o rãzmeriþã? — Nu, Sire, e o revoluþieC’EST UNE R VOLTE? — NON, SIRE, C’EST UNER VOLUTION

Schimb de cuvinte care ar fi avut loc între Ludovic al XVI-leaºi ducele de la Rochefoucauld-Liancourt, mare maestru algarderobei, la Versailles, la cãderea nopþii, dupã ziua de14 iulie 1789, marcatã de tulburãrile din Paris ºi de ocuparea

107

Bastiliei. Potrivit lui Rabaut Saint-Étienne, domnul de Lian-court ar fi venit sã-l trezeascã pe rege, care se culcase deja.Dupã ce a auzit, din gura acestui mare senior cu vederiliberale, ce s-a petrecut — cãderea Bastiliei ºi masacrareaguvernatorului ei, Launay, precum ºi a domnului de Fles-selles, staroste al negustorilor — Ludovic al XVI-lea ar fizis: „Este o mare rãzmeriþã“, la care ducele i-ar fi rãspuns:„Nu, Sire, e o revoluþie.“ Autenticitatea dialogului este în-doielnicã.

Mor nevinovatJE MEURS INNOCENT

La 21 ianuarie 1793, la Paris, în Piaþa Revoluþiei (acum Pia-þa Concordiei), regele Ludovic al XVI-lea, înainte de a fighilotinat, s-a adresat poporului: „Nu sînt vinovat de niciuna dintre crimele pentru care sînt condamnat la moarte.Îi iert pe cei care m-au osîndit. Mã rog lui Dumnezeu casîngele pe care îl veþi vãrsa sã nu cadã asupra Franþei.“ Ul-tima frazã nu s-a auzit aproape deloc, pentru cã Santerre,comandantul Gãrzii naþionale, dãduse ordin toboºarilorsã acopere glasul osînditului. Un bãtrîn bard din Bretaniade jos, mãturãtor în Saint-Malo, i-a cîntat tînãrului ErnestRenan, în bretonã, un cîntec de jale despre moartea regelui.„A izbucnit în plîns. Cînd a ajuns la ropotul de tobe al luiSanterre, n-a mai putut sã continue. Apoi, ridicîndu-se cumîndrie, mi-a spus: «Dacã l-ar fi lãsat sã vorbeascã, po-porul s-ar fi rãzvrãtit.»“ Regicizii din Convenþie ºi cei carevoiserã moartea lui Ludovic al XVI-lea credeau sau sperau„cã sîngele regelui se va mulþumi sã facã sã încolþeascã orecoltã nouã“. În realitate „sacrificiul de la care se aºteaptãun bine se întoarce uneori împotriva sacrificatorului ºi dez-lãnþuie o nebunie sîngeroasã… Ucigaºii regilor aveau sãmoarã, cum aveau sã moarã ºi ucigaºii ucigaºilor. ªi aveausã piarã apoi, în timpul rãzboaielor civile ºi al rãzboaielorcu strãinii care nu se mai sfîrºeau, tineretul Franþei ºi tinere-tul Europei, în umbra idolului corsican“ (Jean-Paul Roux).

108

Urcã la cer, fiu al sfîntului Ludovic!FILS DE SAINT LOUIS, MONTEZ AU CIEL!

La 21 ianuarie 1793, în Piaþa Revoluþiei, nefericitul Ludovical XVI-lea, urcat pe eºafod, a încercat sã se adreseze po-porului (vezi „Mor nevinovat“), dar la ordinul lui Santerreglasul lui a fost acoperit de rãpãitul tobelor. Atunci preotulirlandez Edgeworth de Firmont (1745–1807), ultimul con-fesor al regelui, prelat refractar care izbutise deja „sã pã-trundã în închisoarea Templierilor în calitate de comis alavocatului“ (E. Lever) a strigat: „Haide, fiu al SfîntuluiLudovic, Cerul te aºteaptã!“ (Girault de Coursac). Dar nul-au auzit decît soldaþii ºi cîþiva membri ai federaþiilor re-publicane.

MARIA ANTOANETA1755–1793cãsãtoritã în 1770reginã din 1774

N-au pîine? Sã mãnînce cozonac!ILS N’ONT PAS DE PAIN? QU’ILS MANGENT DE LABRIOCHE!

Vorbã atribuitã în chip abuziv Mariei-Antoaneta, soþie aurmaºului la tron, delfinã în 1770, reginã în 1774. Cei carecolporteazã fraza aceasta vor sã o înfãþiºeze pe reginã cafiind proastã, plinã de dispreþ ºi neºtiind nimic despre via-þa poporului. Este vorba de fapt de o legendã, de o glumãtradiþionalã. În cartea a VI-a a Confesiunilor sale, scrisãînainte de 1769 ºi desigur încã din 1767, Rousseau face„confesiunea“ urmãtoare: Scena se petrece în 1740, acasãla domnul de Mably. Rousseau a pus mîna pe cîteva sticlede vin d’Arbois pentru „sufleþelul lui“. „Din nefericire —scrie el — niciodatã nu pot bea fãrã sã mãnînc. Dar de undesã fac rost de pîine? Nu aveam cum sã-mi pun de-o parte.Iar ca sã-l trimit pe lacheu sã-mi cumpere însemna sã mãdau de gol ºi chiar sã-mi ofensez gazda. ªi nici sã-mi cumpãr

109

eu nu cutezam. Cum sã se ducã un domn arãtos, cu sabiala ºold, la brutar, sã-ºi cumpere o bucatã de pîine! Pînã laurmã mi-am amintit de soluþia propusã de o mare prinþesãcãreia i se spusese cã þãranii nu au pîine: «Sã mãnînce co-zonac!» Mi-am cumpãrat cozonac.“ Cozonacul prinþeseiimaginare a lui Rousseau ne este servit cu o undã de umor,nu are gustul acru al tot atît de imaginarului cozonac atri-buit „austriecei“.

Martore îmi sînt toate mameleJ’EN APPELLE À TOUTES LES MÈRES

Apostrofã miºcãtoare, istoricã ºi autenticã rostitã de Maria-Antoaneta la 15 octombrie 1793, în cursul procesului ei: nuputea îndura sã fie acuzatã cã ºi-ar fi pervertit fiul, neferici-tul Ludovic al XVII-lea. Extremistul Hébert (1757–1794)susþinea cã aflase de la pantofarul Simon cã Delfinul a fost,în închisoarea Templierilor, iniþiat în pãcat de mama ºi demãtuºa lui. Cînd unul dintre juraþii Tribunalului revoluþio-nar a somat-o pe reginã sã dea lãmuriri în privinþa acestuipresupus incest, ea a declarat cu nobleþe: „Dacã n-am rãs-puns este pentru cã firea omeneascã nu poate rãspundeunei asemenea învinuiri aduse unei mame. Martore îmisînt toate mamele care se aflã aici!“

Vã rog sã mã scuzaþi, domnule, n-am fãcut-o anumeMONSIEUR, JE VOUS DEMANDE EXCUSE, JE NE L’AI PASFAIT EXPRÈS

Ultimã politeþe a Mariei-Antoaneta, în clipa în care, la nouãluni dupã soþul ei, urca pe eºafod, în 16 octombrie 1793,în Piaþa Revoluþiei. Cu mîinile legate la spate (cum a fostdesenatã de David), Regina, dupã ce a coborît din cãruþã,s-a îndreptat spre ghilotinã cu atîta grabã încît întîi ºi-apierdut un pantof, apoi l-a cãlcat pe cãlãu pe picior. ªi ºi-acerut iertare în termenii de mai sus, atestaþi de martorivrednici de încredere, rostind o vorbã de neuitat în istoriapoliteþii umane.

110

MEMBRI AI CASEI REGALEDIN VREMEA MONARHIEI ABSOLUTE

Nu mai am nimic ºi nu mai vreau nimicRIEN NE M’EST PLUS, PLUS NE M’EST RIEN

Devizã deznãdãjduitã, aleasã, în vãduvia ei, de fiica duce-lui de Milano, Valentina Visconti (1366–1408), vara ºi soþialui Ludovic de Franþa, duce de Orléans (fratele lui Carolal VI-lea). Ducele de Orléans a fost asasinat la Paris, lîngãpoarta Barbette, în 23 noiembrie 1407, la instigarea duceluide Bourgogne, Ioan fãrã Teamã (1371–1419). Ducesa deOrléans i-a cerut zadarnic regelui Carol al VI-lea sã-i facãdreptate. A murit la castelul din Blois un an dupã soþul ei,la 4 decembrie 1409. Valentina Visconti a fost mama poe-tului Charles d’Orléans (1394–1465).

Prinþesa moare! Prinþesa a murit!MADAME SE MEURT! MADAME EST MORTE!

O mostrã vestitã a stilului rapid ºi concis al marelui Bossuet(1627–1704). Se aflã în magnificul discurs funebru de la în-mormîntarea Henrietei-Ana de Anglia (1644–1670), cum-nata ºi vara primarã a lui Ludovic al XIV-lea. Sub boltacatedralei din Saint-Denis, la 21 august 1670, Bossuet evocamoartea subitã a prinþesei, la Saint-Cloud: „O, noapte ne-fericitã! O, noapte înfricoºãtoare, cînd a rãsunat deodatã,ca un tunet, nãprasnica ºtire: «Prinþesa moare! Prinþesa amurit!» Fiecare dintre noi a simþit, auzind aceasta, ca ºicînd însãºi familia lui ar fi fost lovitã de o grea nenorocire.“Cei de faþã nu ºi-au putut reþine lacrimile ºi gemetele. Prin-þesa, „Madame“ cum se spunea la Curtea Franþei celei carese afla în gradul acesta de rudenie cu monarhul, se cãsã-torise la 31 martie 1661 cu Filip de Franþa, duce de Orléans,fratele Regelui. Era plinã de farmec, ºi Ludovic al XIV-lea,încã foarte tînãr, a fost puþin îndrãgostit de ea. I se recu-noºteau frumoase înzestrãri ale minþii, ºi Regele, cumnatulei, i le-a folosit trimiþînd-o cu o misiune secretã în Anglia.A murit atît de brutal la 30 iunie 1670, la 26 de ani (poate

111

de un ulcer perforat) încît s-a crezut cã a fost otrãvitã. Zvo-nul acesta s-a rãspîndit, fãrã nici o dovadã, amplificîndu-seîn timpul procesului otrãvitoarei Marie-Madeleine Brin-villier (1676) ºi reînnoindu-se cu prilejul „afacerii otrã-vurilor“ (1679–1682), izbucnitã cãtre sfîrºitul unui ºir descandaloase otrãviri.

Am o micã religie numai a meaJ’AI UN PETIT RELIGION À PART MOI

Replica unui englez pe nume Fielding, reprodusã ºi adap-tatã cu umor, într-o scrisoare din 13 septembrie 1690, decãtre Prinþesa Palatinã (Élisabeth-Charlotte de Wittelsbach,cumnata lui Ludovic al XIV-lea). Prinþesa considerã cã „înzilele noastre la noi religia ºi pietatea au cãpãtat un înþelesciudat“. ªi adaugã: „Mie una lucrul acesta nu-mi place de-loc ºi mã simt ispititã sã fac ca englezul acela cãruia i sespune Fildin. Acum cîþiva ani Wendt îl întreba la Fontaine-bleau: «Sînteþi hughenot, domnule? — Nu, rãspunse el.— Aºadar sînteþi catolic. — Cu atît mai puþin. — A, în-seamnã cã sînteþi luteran. — Nici pomenealã. — Atunci cesînteþi? — O sã vã spun: Am o micã religie numai a mea.»Cred cã ºi eu o sã am curînd o micã religie numai a mea.Aºa ar fi trebuit sã facã ºi bunul rege Iacob, nu sã piardã,din atîta habotnicie, trei regate“ (Prinþesa Palatinã, Scrisori,ed. Amiel, p. 97). Iacob al II-lea (1633–1701), rege al Anglieiºi al Irlandei ºi, sub numele de Iacob al VII-lea, al Scoþiei,ºi-a pierdut toate regatele pentru cã se convertise la cato-licism ºi se aliase cu Ludovic al XIV-lea. Dupã înfrîngerealui de cãtre Wilhelm de Orania ºi o încercare eºuatã de areveni la tron, Iacob al II-lea se refugiazã în Franþa cu nu-mai douã luni înainte de data scrisorii de mai sus.

Sînt singurul care a putut spune: Regele tatãl meu ºi Regele fiul meuJAMAIS HOMME NE S’EST TROUV EN TAT DE POUVOIRDIRE COMME MOI: LE ROI MON PÈRE ET LE ROI MON FILS

Vorbã a Monseniorului (Ludovic de Franþa, 1661–1711, nu-mit ºi Delfinul cel mare), fiu ºi moºtenitor al lui Ludovic

112

al XIV-lea, rostitã cînd a aflat, în noiembrie 1700, cã, în vir-tutea testamentului lui Carol al II-lea, Filip, al doilea fiu alsãu, devenise rege al Spaniei. Vorba a cãpãtat un gust amar,dupã moartea, în 1711, a Monseniorului, un prinþ care aveatoate calitãþile pentru a fi un suveran remarcabil. Autenti-citatea frazei este garantatã de mãrturii ale marchizului deDangeau (VII, 420).

CONTESA DU BARRY (JEANNE BÉCU)1743–1793

Franþa, cafeaua ta ia cîmpii!LA FRANCE, TON CAF FOUT LE CAMP

Vorbã apocrifã atribuitã contesei du Barry (1743–1793),nãscutã Jeanne Bécu, amantã ºi favoritã a bãtrînului regeLudovic al XV-lea (fusese prezentatã la Curte în 22 aprilie1769). „La France“ ar fi o formã de a se adresa regelui, tutu-indu-l. În realitate, doamna du Barry era blîndã ºi bunã,þinuse un salon literar (unde frecventau de Colle, drama-turgul Crébillon, Moncrif, ducele Louis de Duras, prinþulaustriac ºi cosmopolit de Ligne, libertinul mareºal de Ri-chelieu). În ciuda originii sale modeste, se exprima ca odoamnã de neam bun. E greu de crezut cã ºi-ar fi permissã-l tutuiascã pe rege în public. Pare-se cã avea un valet cunumele de La France, care poate era nepriceput la pregã-tirea sau la servirea cafelei. Ducele de Choiseul (1719–1785),ministru de externe ºi apoi de rãzboi sub Ludovic al XV-lea,ºi clanul sãu, precum ºi partida Parlamentului au fãcuttotul ca s-o discrediteze pe doamna du Barry, au inventatdespre ea o „legendã obscenã“ ºi o „pornografie politicã“(Michel Antoine); înjosindu-i favorita, urmãreau sã-l dez-onoreze pe rege. „Cafeaua ta ia cîmpii“ nu este decît undetaliu din aceastã campanie. Succesul ulterior al vorbei,înlesnit de reaua cunoaºtere a vechiului regim, provine dinfaptul cã Jeanne Bécu îi reproºa regelui, sub forma aceastafiguratã, pierderea coloniilor franceze.

113

Frumoasã domnie care începe cu o opreliºte regalãLE BEAU FOUTU RÈGNE, QUI COMMENCE PAR UNELETTRE DE CACHET

Vorbã apocrifã a doamnei du Barry. Ea ar fi vorbit în felulacesta de neînchipuit, în 12 mai 1774, la douã zile dupãmoartea lui Ludovic al XV-lea; ordinul cu pecetea regalã,de altfel foarte politicos, emis de ducele de la Vrillière, mi-nistru al Casei regelui, suna astfel: „Nãdãjduiesc, Doamnã,cã nu vã veþi îndoi de via neplãcere pe care o simt de afi constrîns sã vã aduc la cunoºtinþã interdicþia de a maiapãrea la Curte. Mã vãd însã obligat sã execut ordinul Re-gelui, care mã însãrcineazã sã vã informez cã dorinþa Ma-iestãþii Sale este ca dumneavoastrã sã nu mai veniþi acolopînã la un nou ordin din partea Sa“ (Cl. Quétel). Contesanu avea de ce sã fie surprinsã de o excludere a ei de la Curte,care stãtea în firea lucrurilor. În noaptea de 3 spre 4 mai, bã-trînul rege, ºtiindu-se bolnav de vãrsat, îºi luase rãmas-bunde la ea cu aceste vorbe: „Acum, cînd ºtiu care este stareamea, nu trebuie sã se repete scandalul de la Metz. Astfelcã mîine trebuie sã vã retrageþi“ (M. Antoine).

O clipã, domnule cãlãu!ENCORE UN MOMENT, MONSIEUR LE BOURREAU!

Nãscocire greu de dezrãdãcinat, trecînd drept ultima vorbãa contesei du Barry, fostã favoritã a lui Ludovic al XV-lea,rostitã pe cînd urca pe eºafod, la 8 decembrie 1793. JacquesLevron, devotat biograf al victimei ºi care a reconstituit nu-meroase amãnunte ale procesului þinut în faþa Tribunaluluirevoluþionar, n-o menþioneazã. El evocã mersul lent al cã-ruþei, spre searã, printr-un Paris îngheþat. „Jeanne stã prã-buºitã pe banchetã, nãucitã, pe jumãtate moartã deja. Auajuns în dreptul ghilotinei. Cãruþa se opreºte. Ajutorul decãlãu e nevoit s-o ia pe doamna du Barry în braþe ºi s-o ducãpe eºafod. ªi atunci, dupã ce a îngenuncheat, cu capul înscobitura ghilotinei, a scos un strigãt cumplit, un urlet defiarã mãcelãritã, lung, lung pentru cã, în gîtul prea gras,cuþitul intrã greu. Pînã cînd strãbate, întrerupînd brutalaceastã agonie, ºi totul ia sfîrºit.“

114

MARI SFETNICI REGALI DIN VREMEAMONARHIEI ABSOLUTE

Nimic cu neputinþã unei inimi vitezeA COEUR VAILLANT RIEN D’IMPOSSIBLE

Formularea ca proverb a orgolioasei devize a lui JacquesCoeur: „Pentru viteze inimi, nimic cu neputinþã“. JacquesCoeur (Bourges 1395–Chios 1456), om „înzestrat cu mintebunã ºi voinþã puternicã, supraintendent al finanþelor subCarol al VII-lea, a avut capacitatea „sã recucereascã pentruFranþa pieþele de unde era pe cale sã fie eliminatã… Înaintede a se încheia Rãzboiul de o sutã de ani, el a acumulat, înfolosul sãu ºi al Franþei, o prodigioasã avuþie comercialã“(Ch. Petit-Dutaillis). A avut, între 1440 ºi 1451, o influenþãconsiderabilã la Curte, dar a murit dizgraþiat, în exil.

Acopãr totul cu mantia mea roºieJE COUVRE TOUT DE MA ROBE ROUGE

Vorbã atribuitã cardinalului de Richelieu. Versiunea ceamai credibilã (A. Chuquet) este fãrã îndoialã: „O datã ceam hotãrît un lucru, merg drept la þel ºi acopãr totul cumantia mea roºie.“ E vorba de mantia roºie de cardinal.Michelet s-a folosit de vorba aceasta, dar autenticitatea eie îndoielnicã.

Sã cînte, dar sã plãteascãQU’ILS CHANTENT, POURVU QU’ILS PAIENT

Vorbã inventatã, atribuitã lui Mazarin (1602–1661), mi-nistru cu puteri depline în timpul minoritãþii lui Ludovical XIV-lea (1643–1661). Impopular, Mazarin a fost obiectulmultor „mazarinade“ rãutãcioase, unele cîntate. Cardina-lul, aºa cum îl înfãþiºeazã „Sã cînte, dar sã plãteascã“ searatã mai interesat de plata impozitelor decît de bunul sãurenume.

115

De cîte ori Maiestatea Voastrã creeazã o funcþie, Dumnezeu creeazã un nerod care s-o cumpereCHAQUE FOIS QUE VOTRE MAJEST CR E UN OFFICE,DIEU CR E UN SOT POUR L’ACHETER

Cuvînt atribuit cancelarului Louis de Pontchartrain, în vre-mea cînd, fiind sub Ludovic al XIV-lea inspector generalal finanþelor (1689–1699) ºi în cãutare de expediente ne-cesare cheltuielilor de rãzboi, înmulþea sau dubla funcþiilesusceptibile de a fi vîndute. Cinismul acesta glumeþ paretotuºi incompatibil cu discreþia lui Pontchartrain („Face unmister din orice“, spune despre el abatele de Choisy) ºi cusensibilitatea delicatã a acestui rigid jansenist. Într-adevãr,în 1714 a renunþat de bunãvoie la înaltul post de cancelaral regatului, din scrupule de jurist ºi de om cinstit, pentrua se pregãti în liniºte de moarte.

Nu existã monarhie fãrã parlamentSANS PARLEMENT, POINT DE MONARCHIE

Acest concis enunþ, drag bãtrînului conte de Maurepas(1701–1781), principalul consilier politic al tînãrului Lu-dovic al XVI-lea abia urcat pe tron (1774), era voit parado-xal. El însemna: „Fãrã rolul moderator al Parlamentului,consistoriu al legilor, monarhia absolutã francezã ar riscasã se transforme în despotism sau în tiranie.“ Perceptoruluigeneral Augeard, ministrul statului, îi declara: „Fãrã Parla-ment nu existã monarhie. Acestea sînt principiile pe carele-am învãþat de la cancelarul de Pontchartrain“ (1643–1727),bunicul contelui de Maurepas. Maurepas a obþinut fãrãgreutate de la Ludovic al XVI-lea reconvocarea vechilorparlamente, ceea ce zãdãrnicea eforturile de reformã admi-nistrativã ºi financiarã ale lui Ludovic al XV-lea, care urmã-rise tocmai sã diminueze puterea castei pe care o constituiamagistratura parlamentarã. Iar Revoluþia a început princonflictul dintre monarhie ºi Parlament, în urma convo-cãrii Statelor generale.

116

MARI COMANDANÞI ªI LUPTÃTORIDIN VREMEA MONARHIEI ABSOLUTE

Nu sînt rege, nici prinþ, nici duce ºi nici conte, sînt doar Seniorul de CoucyROI NE SUIS, NE PRINCE, NE DUC, NE COMTE AUSSI, JESUIS LE SIRE DE COUCY

Orgolioasã ºi nobilã devizã a lui Enguerrand al III-lea, ziscel Mare, senior de Coucy în Laonnais. Acest importantsenior feudal a însufleþit liga ostilã regentei, Blanche deCastillia, (1188–1252), fosta soþie a lui Ludovic al VIII-leaîn timpul minoratului lui Ludovic al IX-lea (1226–1236), fiulei. Casa de Rohan avea o devizã asemãnãtoare: „Rege nupot sã fiu, duce nu vreau, sînt doar Rohan.“ Casa de Ro-han-Rohan se trãgea din vechii duci din Bretagne. Sub Lu-dovic al XIV-lea ei fãceau parte — împreunã cu Casa deLorraine, cu Casa de Bouillon etc. — din grupul foarte re-strîns al „prinþilor strãini“.

Bea-þi sîngele, Beaumanoir, o sã-þi potoleºti setea!BOI TON SANG, BEAUMANOIR, ET LA SOIF TE PASSERA!

Anecdotã legatã de vestita luptã dintre cei treizeci, epi-sod breton de la începutul Rãzboiului de o sutã de ani.În 1351 cãpitanul englez Bremborough, cu tabãra laPloërmel, ºi seniorul de Beaumanoir, instalat la Josselin,au hotãrît sã se înfrunte venind fiecare cu cîte treizecide tovarãºi de arme. Lupta a avut loc la 25 martie 1351,lîngã Ploërmel, ºi a fost înverºunatã. Potrivit cronicii,cum comandantul pãrþii franceze, rãnit, cerea de bãut,Geoffroy du Bois i-ar fi spus: „Bea-þi sîngele, Beaumanoir,ºi o sã-þi potoleºti setea!“ „Cînd s-a lãsat seara, toþi lup-tãtorii erau rãniþi. Bremborough împreunã cu ºase en-glezi muriserã, ceilalþi au rãmas prizonieri ai bretonilor.Pentru contemporani a fost ca o judecatã a lui Dumne-zeu“ (A. Corille).

117

Rãscumpãrarea mea ar cîºtiga-o, lucrînd, toate torcãtoresele din FranþaMA RANÇON, SI LA GAGNERAIENT À FILER TOUTES LESFILERESSES DE FRANCE

Vorbã multã vreme extrem de popularã, scoasã din Cro-nica în prozã a lui Bertrand du Guesclin. Du Guesclin(1320–1380), mai tîrziu conetabil comandant suprem alarmatei regale franceze — care apãra în Spania pretenþiilela tronul Castilliei ale lui Don Enrique de Trastamare, vii-torul Henric al II-lea al Castilliei — fusese luat prizonierla 3 aprilie 1367 de cãtre Eduard, prinþ de Wales, numitPrinþul Negru (1330–1376). În decembrie, cei doi, învin-gãtorul ºi prizonierul sãu, ar fi stat de vorbã cu privire lao posibilã rãscumpãrare: „ — Hai spune, Bertrand, cum îþimerge? — Sire, cînd veþi binevoi, o sã-mi meargã mai bine.M-am înnegrit de-atîta fum ºi am auzit destul ºoarecii ºiºobolanii.“ Apoi ar fi negociat rãscumpãrarea, tîrguindu-se,iar du Guesclin a declarat: „Prinþe, Enrique se poate lãudacã va muri rege al Spaniei, oricît l-ar costa, ºi îmi va îm-prumuta jumãtate din banii de rãscumpãrare, iar regeleFranþei cealaltã jumãtate. Iar dacã nu voi putea ajunge laei, nici sã le trimit vorbã, rãscumpãrarea mea ar cîºtiga-o,lucrînd, toate torcãtoresele din Franþa.“

Nu e loc de milã pentru mine, care mor ca un om cinstit, mi-e milã de dumneata, vãzîndu-te cã slujeºti împotriva regelui, a patriei ºi a jurãmîntului datMONSIEUR, IL N’Y A POINT DE PITI POUR MOI CAR JEMEURS EN HOMME DE BIEN, MAIS J’AI PITI DE VOUS,DE VOUS VOIR SERVIR CONTRE VOTRE PRINCE, ETVOTRE PATRIE, ET VOTRE SERMENT

Rãspuns atribuit lui Bayard care, rãnit, trãgea sã moarã laRomagnano, în 30 aprilie 1524. Îi vorbea aºa conetabilu-lui Charles de Bourbon, care i-ar fi spus: „Mi-e foarte milãde dumneata vãzîndu-te în starea aceasta.“ „Adevãrat orinu, episodul a devenit curînd simbolic“ (J. Jacquart). ªi

118

totuºi acest dialog, transmis datoritã Memoriilor lui Martin(sau Guillaume?) du Bellay (1491–1543), general ºi consilieral lui Francisc I, a fost poate în întregime inventat. Tradusãîn vorbã istoricã simplificatã, fraza atribuitã cavaleruluiBayard devine uneori: „Mai bine în locul meu decît într-aldumitale.“ Pierre Terrail, senior de Bayard (1476–1524) s-aacoperit de glorie în timpul rãzboaielor lui Carol al VIII-lea,Ludovic al XII-lea ºi Francisc I, în luptele de la Canossa(1502), Agnadel (1509), Brescia (1512), Ravenna, Mezières(1521). Vitejia lui i-a adus renumele de cavaler fãrã teamãºi fãrã prihanã. În lupta lui Francisc I împotriva Casei deAustria ºi a lui Carol Quintul, trãdarea conetabilului deBourbon, urmatã, în 1525, de înfrîngerea de la Pavia au fostniºte lovituri grele pentru tînãrul rege. Charles de Bourbona fost deposedat în 1527.

Cînd ai arma în mînã ºi dosul în ºa, nimeni nu-þi mai e stãpînLE BRAS ARM ET LE CUL SUR LA SELLE, TOUT LEMONDE EST COMPAGNON

În 1575, Charles Dupuy, senior de Montbrun (1530–1575),partizan „semeþ, …ºef al hughenoþilor din Dauphiné“(J.-H. Mariéjol), a avut îndrãzneala sã jefuiascã bagajelelui Henric al III-lea, în drumul sãu spre Avignon. Somatsã se supunã, el ar fi rãspuns, din cîte spune memorialistulBrantôme (1540–1614): „Cum adicã, regele îmi scrie ca ºicînd eu ar trebui sã-l recunosc drept rege? Spuneþi-i cã astaar mai merge în vreme de pace ºi cã atunci l-aº recunoaºte,dar cã în timp de rãzboi, cînd ai arma în mînã ºi dosul înºa, nimeni nu-þi mai e stãpîn.“ În acelaºi an, înfrînt de tru-pele catolice, Montbrun a fost arestat, condamnat lamoarte de cãtre Parlamentul din Dauphiné ºi executat.I-a urmat, în fruntea hughenoþilor din Dauphiné, vestitulLesdiguières (1543–1626), viitor mareºal de Franþa, duceºi apoi conetabil, cu alte cuvinte comandant suprem alarmatei regale.

119

Tremuri, sac de oase, dar ce-ai mai tremura sã ºtiiunde te ducTU TREMBLES, CARCASSE, MAIS TU TREMBLERAIS BIENDAVANTAGE SI TU SAVAIS OÙ JE VAIS TE MENER

Frazã apocrifã, atribuitã vicontelui de Turenne (1611–1675),unul dintre cei mai mari comandanþi militari ai istoriei. Nicidoamna de Sévigné, nici Voltaire, care au arãtat, amîndoi,un mare interes pentru mareºal, nu o menþioneazã, ºi nicicel mai bun biograf al sãu, Jean Bérenger. Este însã adevã-rat cã, asemeni tuturor soldaþilor curajoºi, Turenne a fostsilit uneori sã-ºi învingã teama. Chamfort (1740–1794) re-produce, în Cugetãri, maxime ºi anecdote, urmãtorul dialog:„În timp ce domnul de Turenne cina la domnul de La-moignon, acesta l-a întrebat dacã, la începutul unei lupte,curajul lui nu se întîmpla sã fie zdruncinat. «Da, simt unmare neastîmpãr ºi oarecare neliniºte. Se aflã însã în ar-matã cîþiva ofiþeri subalterni ºi numeroºi soldaþi care nusimt nimic.»“

Domnilor din garda francezã, trageþi primii.— Cinstea aceasta vã revine!MESSIEURS LES FRANÇAIS, TIREZ LES PREMIERS.— A VOUS L’HONNEUR!

Dialog simplificat situat în cursul luptei de la Fontenoy(11 mai 1745), înaintea atacului frontal al celor douã infan-terii de elitã: garda regalã francezã ºi garda regalã englezã.Posteritatea a fost extaziatã de schimbul acesta de vorbe,vãzînd în el expresia ºi simbolul unui „rãzboi în dantele“,sportiv ºi cavaleresc, cu totul strãin de ororile rãzboiului.Dialogul a fost prezentat pînã acum în douãzeci ºi trei deversiuni. Versiunea lui Voltaire, din Secolul lui Ludovical XIV-lea, pare sã fie cea mai bunã: „Ofiþerii englezi îi sa-lutarã pe francezi ridicîndu-ºi pãlãriile. Le-au rãspuns con-tele de Chabanes, ducele de Biron, care ieºiserã mai în faþã,ºi, la fel, toþi ceilalþi ofiþeri din gardã. Milord Charles Hay,ofiþer din garda englezã [avea grad de locotenent-colonel]a exclamat: «Domnilor din garda francezã, trageþi». Contelede Auteroche [de fapt Anteroche], pe atunci locotenent la

120

grenadieri, apoi cãpitan, le-a spus, cu glas puternic: «Dom-nilor, noi nu tragem niciodatã primii, trageþi dumneavoas-trã.»“ Tirul britanic, foarte susþinut, a fost ucigãtor. Totuºimareºalul Maurice de Saxa (1696–1750), unul dintre cei maimari conducãtori militari ai vremii sale, un excelent tacti-cian, ºi Ludovic al XV-lea, care a asistat la bãtãlie, însoþitde Delfin, au cîºtigat bãtãlia împotriva trupelor englezecomandate de ducele de Cumberland (1721–1765).

Nu pe mine sã mã plîngi, ci pe acest mare omCE N’EST PAS MOI, C’EST CE GRAND HOMME QU’ILFAUT PLEURER

Dupã Voltaire (Secolul lui Ludovic al XIV-lea), acestea sîntcuvintele pe care Pierre de Mormès de Saint-Hilaire le-aadresat fiului sãu Armand, la Sasbach (în Baden), la 27 iu-lie 1675. Aceeaºi ghiulea îl omorîse pe vicontele de Tu-renne (1611–1675) — „marele om“ — ºi îi smulsese un braþlui Saint-Hilaire tatãl (mort în 1680), comandant generalal artileriei. Iatã cum povesteºte doamna de Sévigné: „Mise pare cã citesc istoria romanã. Saint-Hilaire, comandan-tul general al artileriei, l-a oprit pe domnul de Turenne dingalop ca sã-i arate o baterie de tunuri. Era ca ºi cînd i-arfi spus: «Domnule general, opriþi-vã puþin, aici veþi muri.»Vine lovitura de tun, smulge braþul cu care Saint-Hilairearãta spre baterie ºi îl ucide pe domnul de Turenne. Fiullui Saint-Hilaire se repede la tatãl sãu, strigînd ºi plîngînd.«Taci, bãiatul meu — îi spune el —, priveºte (ºi i-l arãtãpe domnul de Turenne mort). Iatã pe cine trebuie sã plîngiacum ºi mereu. Iatã ce este fãrã leac.»“

A murit astãzi un om care aducea cinste omeniriiIL EST MORT AUJOURD’HUI UN HOMME QUI FAISAITHONNEUR À L’HOMME

Frazã pronunþatã, la 27 iulie 1675, la Sasbach (în Baden) decãtre feldmareºalul Montecuccoli la vestea morþii temutu-lui sãu adversar, vicontele de Turenne, lovit de o ghiulea.În 6 august, doamna de Sévigné scrie: „Moare în culmeagloriei sale. Mai multã n-ar fi putut dobîndi.“

121

De obicei Dumnezeu ia partea regimentelor mariîmpotriva celor miciDIEU EST D’ORDINAIRE POUR LES GROS ESCADRONSCONTRE LES PETITS

Formulã frapantã a contelui Bussy-Rabutin (1618–1693), ge-neral ºi scriitor, vãr al doamnei de Sévigné. Poate fi cititãîntr-o scrisoare adresatã contelui de Limoges (Rochechouart)în 18 octombrie 1677. Peste o sutã de ani, o afirmaþie ase-mãnãtoare se gãseºte într-o altã scrisoare — a lui Voltairecãtre Le Riche: „Se zice cã Dumnezeu þine întotdeauna curegimentele mari“ (6 februarie 1770). Aceasta din urmã esteformula cea mai cunoscutã.

Ce naþie obraznicã!L’INSOLENTE NATION!

Vorbã atribuitã de ducele de Saint-Simon lui Wilhelm deOrania (Wilhelm al III-lea al Angliei) ºi rostitã în timpulluptei de la Neerwinden, din 29 iulie 1693, unde a fost în-vins de mareºalul duce de Luxembourg. Iatã textul din Me-moriile lui Saint-Simon: „Prinþul de Orania, uimit cã foculcontinuu ºi bine þintit al artileriei sale nu rupea rîndurilecavaleriei noastre, care l-a îndurat timp de ºase ceasuri fãrãsã se clinteascã, rãmînînd în aceeaºi formaþie pe mai multerînduri, s-a nãpustit furios spre bateriile sale, învinuindu-ipe þintaºi cã nu ochesc cum trebuie. Vãzînd însã ce se întîm-pla, ºi-a întors calul, exclamînd: «O, ce naþie obraznicã.»“Poate vorba a fost înfrumuseþatã, dar trebuie sã menþionãmfaptul cã ducele de Saint-Simon servea atunci în armatã.„Cãlãrea un frumuºel cal sur“, cu care a fãcut mai multe ºarje.

Dacã Dumnezeu ne ajutã sã mai pierdem o bãtãlie ca aceasta, Maiestatea Voastrã îºi poate socoti duºmanii nimiciþiSI DIEU NOUS FAIT LA GRÂCE DE PERDRE ENCORE UNEPAREILLE BATAILLE, VOTRE MAJEST PEUT COMPTERQUE SES ENNEMIS SONT D TRUITS

Pasaj dintr-o scrisoare a mareºalului de Villars cãtre Lu-dovic al XIV-lea, scrisã în 14 septembrie 1709, trei zile dupã

122

greaua bãtãlie de la Malplaquet. Armatele coalizate (en-glezi, imperiali ºi olandezi), conduse de Marlborough ºi deprinþul Eugeniu de Savoia i-au înfrînt pe francezii de subcomanda ducelui de Villars, dar pierzînd 23 000 de oameni,faþã de cei 11 000 de francezi scoºi din luptã. Villars fiindgrav rãnit, trupele s-au retras în bunã ordine sub comandamareºalului de Boufflers. Mareºalul de Villars (1653–1734)a fost unul dintre cei mai strãluciþi generali ai lui Ludovical XIV-lea, biruitor la Friedlingen (1702) ºi la Höchstädt(1703), a comandat armata de pe Moselle în 1705–1706 ºia recucerit Cevenii de la comisarzii protestanþi. La trei anidupã înfrîngerea de la Malplaquet, în 1712, l-a învins peprinþul Eugeniu de Savoia la Denain, luptã care a dus laîncheierea rãzboiului pentru succesiunea la tronul Spaniei,care opusese Franþa Austriei, Angliei ºi Provinciilor-Unite.

La mine, Auvergne! Duºmanii sînt aici!A MOI, AUVERGNE! VOILÀ LES ENNEMIS!

Din cîte spune Voltaire, aºa ºi-a prevenit compatrioþii devenirea duºmanilor cavalerul d’Assas, viteaz gentilom dinLanguedoc ºi cãpitan al regimentului din Auvergne, la15 octombrie 1760, în ajunul bãtãliei de la Clostercamp. Iatãcum relateazã Compendiul secolului lui Ludovic al XV-leaacest episod eroic al nefericitului rãzboi de ºapte ani. Prin-þul ereditar de Brunswick ºi hanovrienii sãi pãrãsiserã peneaºteptate Wesel, pregãtindu-se sã ia prin surprindere, înapropierea mînãstirii din Clostercamp, trupele franceze alemarchizului de Castries (ºi el un gentilom din Languedoc):„Generalul francez, care bãnuia ce plãnuieºte prinþul, dãordin soldaþilor sãi sã doarmã sub arme. Îl trimite în timpulnopþii, în cercetare, pe domnul d’Assas, comandantul regi-mentului din Auvergne. Abia fãcuse cãpitanul cîþiva paºi,cã grenadierii inamici, în ambuscadã, îl împresoarã ºi îl cap-tureazã, la micã distanþã de regimentul sãu. Îl ameninþã cubaioneta, spunîndu-i cã, dacã strigã, îl vor omorî. Domnuld’Assas se reculege o clipã, ca sã-ºi dreagã glasul, ºi începesã strige: «La mine, Auvergne! Duºmanii sînt aici!» A cãzut

123

mort pe loc, strãpuns de baionete. Devotamentul acesta,vrednic de vechii romani, ar fi fost imortalizat pe vremealor. Unui om ca acesta i s-ar fi ridicat statui. În zilele noas-tre, asemenea oameni sînt uitaþi, iar eu am auzit de aceastãfaptã memorabilã cu mult timp dupã ce am scris cartea.Am aflat însã de curînd cã vitejia lui d’Assas a fost rãs-plãtitã printr-o pensie de o mie de livre acordatã în per-petuitate fiilor mai mari din aceastã familie.“

Fraza cavalerului d’Assas nu este confirmatã (Rocham-beau îi pune în gurã: „Trageþi, bãieþi!“), însã dãruirea luiºi moartea sa glorioasã au ajuns legendare. Apare în stam-pe, strãpuns de baionete. Numele sãu e mereu pomenit înºcolile ºi în colegiile militare: el, un singur om, pãrea sãaline amãrãciunea înfrîngerii de la Rossbach (1757). Dom-nul d’Assas era însã gentilom, astfel cã Republica a încer-cat, în secolul al XIX-lea, sã-i micºoreze gloria sau sã i-oatribuie nu lui, ca ofiþer, ci unui simplu sergent, Dubois.

IOANA D’ARC

Afarã din Franþa cu engleziiBOUTER LES ANGLAIS HORS DE FRANCE

Formulã adesea repetatã de Ioana d’Arc, cãreia îi rezumamisiunea. La 22 martie 1429 Ioana a trimis regelui Anglieiºi ducelui de Bedford o scrisoare ameninþãtoare. Vestitamisivã începea aºa: „Faceþi voia Celui de sus. Predaþi Fe-cioarei, care este aici trimisa Domnului, cheile tuturor mîn-drelor oraºe pe care le-aþi cucerit ºi le-aþi prãdat în Franþa.“Era un ultimatum lansat în numele lui Dumnezeu ºi nuconþinea nici un echivoc: „Sînt trimisã aici de Dumnezeu,Regele Cerului, ca sã vã alung din întreaga Franþã.“ Laprocesul de la Rouen judecãtorii Ioanei au fãcut din scri-soarea aceasta, aproape fãrã a-i adãuga vreun comentariu,articolul XXII din actul de acuzare. La 3 martie 1431, înacelaºi act de acuzare este citat ºi îndemnul: „Atacaþi-i fãrãpreget pe englezi!“

124

A fost la greu, e drept sã fie ºi la cinstireIL A T À LA PEINE; C’EST BIEN RAISON QU’IL SOIT ÀL’HONNEUR

Fecioara din Orléans vorbeºte aºa despre steagul ei, îndrep-tãþindu-i prezenþa la ungerea ca rege a lui Carol al VII-lea,la Reims. Procesul de condamnare a Ioanei d’Arc — re-dactat în latinã ºi în stil indirect — conþine textul, faimos,al audienþei din 17 martie 1431: „Întrebatã de ce, în bisericadin Reims, steagul ei a avut un loc de frunte faþã de cel alaltor comandanþi, ea a rãspuns cã steagul ei a fost la greuºi cã era drept sã fie ºi la cinstire“.

Hirotonisirea lui Carol al VII-lea (pe care pînã atunciIoana nu l-a numit altfel decît „Dragul Delfin“, deºi erarege încã de la moartea tatãlui sãu, Carol al VI-lea), cerutãstãruitor de „glasurile“ pe care le auzea Fecioara, avea oîntreitã importanþã ºi un întreit rost: sã facã impresie asu-pra poporului, sã-l supere pe regele Angliei ºi sã-l con-vingã, în sfîrºit, pe Carol al VII-lea cã nu este un bastard.Iar þinerea ceremoniei la Reims ºi nu în altã parte o legade botezul lui Clovis ºi de cele mai vechi tradiþii ale mo-narhiei franceze, iar, pe de altã parte, marca hotãrîrea luiCarol de a se înstãpîni pe Champagne, zonã de influenþãa Burgundiei ºi încã, practic, în posesia regelui englez.

Am ars pe rug o sfîntãNOUS AVONS BRÛL UNE SAINTE

Vorbã atribuitã martorilor englezi ai supliciului Fecioarei,la Rouen. În Procesul de anulare a condamnãrii Ioanei d’Arc,domnul Jean Tressart, secretarul regelui Angliei, „revenindde la locul supliciului, trist ºi gemînd“, spune: „Sîntemcu toþii pierduþi, pentru cã cineva bun ºi sfînt a fost ars perug“ (III, 208–209). Sau: „Sîntem cu toþii pierduþi, pentrucã o sfîntã a fost arsã pe rug“ (IV, 133).

Rouen, Rouen, aici va fi sã mor?ROUEN, ROUEN, MOURRAI-JE ICI?

Cuvînt mîhnit al Ioanei d’Arc, citat de douã ori în Procesulde anulare a condamnãrii… (III, 215 ºi IV, 136). Mai tîrziu,

125

cînd lemnele pentru rug erau deja clãdite, un martor a au-zit-o pe Fecioarã exclamînd: „Ah, Rouen! Tare mã tem cão sã ai de suferit de pe urma morþii mele!“ (Ibid., IV, 37).Era 30 mai 1431.

Dacã nu am harul Domnului, voiascã Domnul sãmi-l dea. Iar dacã îl am, deie Domnul sã-l pãstrezSI JE N’Y SUIS [EN TAT DE GRÂCE], DIEU VEUILLE M’YMETTRE; ET SI J’Y SUIS, DIEU M’Y VEUILLE TENIR

Declaraþie a Ioanei d’Arc, fãcutã la 24 februarie 1431, întimpul celei de a treia ºedinþe a procesului ei, la Rouen, „în-trebatã dacã ºtie cã are harul Domnului“. Aceastã frazã, unadintre cele mai celebre ale procesului, nu este atît de origi-nalã cît s-a crezut multã vreme ºi este fãrã îndoialã inspi-ratã din rugãciunile care se fac, în parohii, dupã predicaduminicalã.

Am fãcut totul la porunca DomnuluiTOUT CE QUE J’AI FAIT EST PAR COMMANDEMENT DEDIEU

Rãspuns al Ioanei d’Arc la procesul ei (27 februarie 1431),care i-a atras articolul XXV din actul de acuzaþie: „De ase-menea, numita Ioana, luînd asuprã-ºi slujba îngerilor, aspus ºi a întãrit cã este trimisã din partea lui Dumnezeu,chiar în ceea ce priveºte numai ºi numai faptele de luptãºi vãrsarea de sînge. Ceea ce e cu totul strãin de sfinþenie,grozav ºi mîrºav pentru orice cuget cucernic.“

Du-te, du-te, ºi întîmple-se ce s-o-ntîmpla!VA, VA, ET ADVIENNE QUE POURRA!

Îngãduinþã datã Ioanei d’Arc de a i se înfãþiºa lui Carolal VII-lea de cãtre Robert de Baudricourt, locþiitor militaral regelui la Vaucouleurs. Baudricourt a ºovãit mult pînãsã ia aceastã hotãrîre, ºi a luat-o în disperare de cauzã, învremea asedierii Orléans-ului. Ioana l-a vãzut pe rege laChinon, l-a convins de misiunea ei, a fost pusã în frunteaunei trupe cu care a despresurat oraºul asediat, i-a înfrînt

126

pe englezi la Patacy ºi a prilejuit apoi sfinþirea regelui laReims, în 17 iulie 1429.

REVOLUÞIA FRANCEZÃ1789–1794

Cine n-a trãit ultimii ani de dinainte de 1789 nu ºtie ce e plãcerea de a trãiQUI N’A PAS V CU DANS LES ANN ES VOISINES DE 1789NE SAIT PAS CE QUE C’EST QUE LE PLAISIR DE VIVRE

Talleyrand îi spunea aºa lui Guizot. Fostul episcop deAutun, fostul ministru al lui Napoleon, evoca astfel, nufãrã nostalgie, „cel mai ispititor, cel mai ademenitor dintreveacuri“.

Forma de guvernãmînt a Franþei este o monarhieabsolutã temperatã prin cînteceLE GOUVERNEMENT DE LA FRANCE EST UNEMONARCHIE ABSOLUE TEMP R E PAR DES CHANSONS

Paradox amuzant care circula prin Paris la sfîrºitul Vechiu-lui Regim. Formula ne-a fost transmisã de spiritualulChamfort (1740–1794), autorul scrierii, publicatã postum,Cugetãri, maxime ºi anecdote. Nunta lui Figaro a lui Beau-marchais, reprezentatã pentru întîia oarã în primãvaralui 1784, se încheie cu: „Toate se sfîrºesc cu cîntece (bis).“Revoluþia nu i-a priit nici lui Beaumarchais (1732–1799),silit sã plece în exil, nici lui Chamfort, care, pus sub ur-mãrire în timpul Terorii, s-a sinucis.

În Scrisori din Rusia. Rusia în 1893, marchizul de Custine(1790–1858) scria: „Forma de guvernãmînt din Rusia esteo monarhie absolutã temperatã prin asasinat.“

Revoluþia francezã este un întreg indivizibilLA R VOLUTION FRANÇAISE EST UN BLOC

Fãrã a se teme cã legitimeazã, dupã o sutã de ani, Tribuna-lul revoluþionar, Georges Clemenceau (1841–1929), deputat

127

din 1875, ºef al stîngii radicale, exclama, la 29 ianuarie1891, în Camera deputaþilor: „Domnilor, fie cã vrem saunu, cã ne place sau ne ºocheazã, Revoluþia francezã esteun întreg indivizibil, un bloc din care nu putem desprindenimic pentru cã nu ne permite adevãrul istoric.“ Puþiniistorici au fost la fel de lucizi. Multã vreme, în secolulal XX-lea, a avut mare trecere teza „derapajului“, prin carenenorocirii — accidentale — a celor douã sau trei Teroriîi era opusã fericirea din 1789. Astãzi acest punct de ve-dere indulgent este din nou pus în discuþie. În 1988, celmai bun specialist în istoria Revoluþiei, un om altmintericu vederi liberale, declara: „Dacã vreþi Declaraþia dreptu-rilor omului trebuie sã acceptaþi ºi ghilotina.“ Ajungeaastfel, pe cu totul alte cãi ºi cu altã motivaþie, la ceva asemã-nãtor cu judecata lui Burke. Încã din toamna anului 1799,acest mare gînditor politic al Angliei, din partidul whig(precursorii liberalilor), intuise, în Revoluþia francezã abiaînceputã, germenii de teroare pe care îi conþinea. Consi-dera revoluþia primejdioasã pentru Franþa ºi pentru în-treaga lume pentru cã protagoniºtii ei erau, dupã pãrerealui, atei ºi doctrinari abstracþi. Orice utopie este, într-o mã-surã mai micã sau mai mare, teroristã.

Acest întreg care este Revoluþia trebuie înþeles în suc-cesiunea ºi articulaþiile sale, pe întreaga lui duratã de zeceani (1789–1799): prima lui perioadã este încã monarhicã(1789–1792) ºi îºi gãseºte expresia în lucrãrile AdunãriiConstituante (9 iulie 1789–l octombrie 1791), care a datConstituþia din 1791, aceea a unei monarhii constituþionalecare, abia legiferatã, a fost rãsturnatã de insurecþia de la10 august 1792; a doua perioadã este cea republicanã(1792–1799), cea a Primei Republici, guvernatã întîi de Adu-narea Legislativã (1 octombrie 1791–21 septembrie 1792)ºi apoi de Convenþia Naþionalã (21 septembrie 1792–26 oc-tombrie 1795). Aceasta a dat Constituþia din anul III (1795),prin care se instituia regimul Directoratului, acela al uneirepublici burgheze, care a durat patru ani, între 26 octom-brie 1795 ºi lovitura de stat napoleonianã din 9 noiembrie1799 (18 brumar, anul VIII), care, prin Constituþia din anul

128

VIII, a legiferat Consulatul (1799–1804), un regim din ceîn ce mai personal, încheiat prin Constituþia din anul XII.Aceasta îi conferea lui Napoleon demnitatea imperialã (18mai 1804). Cît despre Teroare, ea este perioada Revoluþieifranceze cuprinsã între votarea „legii asupra suspecþilor“,din 5 septembrie 1793, ºi cãderea lui Robespierre la 27 iulie1794 (9 termidor). Ea a fost marcatã de atotputernica in-fluenþã a Comitetului Salvãrii Publice din Paris ºi de organi-zarea Tribunalului revoluþionar, responsabil de numeroaseexecuþii. Marea Teroare din iunie–iulie 1794 a trimis la eºa-fod aproape 1 400 de condamnaþi. În acest timp a func-þionat un guvern provizoriu, guvernul revoluþionar, numitde Convenþia Naþionalã ºi care, cum spune Robespierreîn raportul sãu, „nu datoreazã duºmanilor poporului decîtmoartea“. Conducerea guvernului revoluþionar îi reveneaComitetului Salvãrii Publice, instituit la 6 aprilie 1793, înfruntea cãruia s-au aflat întîi Hébert ºi Danton, apoi, dupãexecutarea acestuia din urmã, la 5 aprilie 1794, Robespierre,care, ca simplu membru al Comitetului Salvãrii Publice,a exercitat, între aprilie ºi iulie 1794, un fel de dictaturãmoralã, susþinut de iacobini ºi cu precãdere de Saint-Just.Robespierre, Saint-Just ºi alþi 20 de promotori ai Terorii aufost executaþi prin ghilotinare, a doua zi dupã evenimen-tele din 27 iulie 1794 (9 termidor), în seara zilei de 28 iulie.Cãderea lui Robespierre a însemnat prãbuºirea politicii de-mocratice ºi egalitare ºi victoria burgheziei, a politicienilorºi a speculanþilor; 9 termidor pregãtea 18 brumar ºi ceza-rismul napoleonian.

Sîntem cu toþii d’Éprémesnil ºi Montsabert!NOUS SOMMES TOUS D’ PR MESNIL ET MONTSABERT!

Forma consacratã a vestitului vuiet de glasuri care s-a înãl-þat din Palatul de Justiþie în noaptea dintre 5 ºi 6 mai 1788,prin care magistraþii Parlamentului din Paris, în conflict cuputerea regalã, îºi exprimau solidaritatea cu cei doi frun-taºi ai lor. Aceºtia, pe punctul de a fi arestaþi în ajun, scã-paserã de urmãrire ºi se refugiaserã în Palatul de Justiþie,

129

unde era adunat Parlamentul. Parlamentul a refuzat sã-ipredea ºi a rãmas în ºedinþã timp de 36 de ore. Înconjuratde armatã, Ludovic al XVI-lea, la cererea principalului sãuministru, însãrcinat cu finanþele, Loménie de Brienne(1724–1794), vrînd sã punã capãt obstrucþiei parlamentare,semnase acest ordin: „Ordon domnului d’Agoult, coman-dantul gãrzilor mele, sã meargã la Palatul de Justiþie, înfruntea a ºase companii, ºi sã aresteze, în Camera Marea Parlamentului meu, sau oriunde altundeva, pe domniiDuval d’Éprémesnil ºi Goislard de Montsabert.“ Marchi-zul d’Agoult, întîrziat de mulþime, n-a putut pãtrunde înCamera Mare decît între 1 ºi 2 din noapte. Tratat cu dispreþde Gourgues, preºedintele Parlamentului, insultat de maimulþi seniori, a dat înapoi în faþa mîniei magistraþilor, carestrigau „Sîntem cu toþii domnii Duval ºi Goislard. Pe noitrebuie sã ne arestaþi“ (versiunea din Journal al libraruluiHardy); sau: „Sîntem cu toþii domnii d’Éprémesnil ºi Gois-lard: de vreme ce nu-i cunoaºteþi, luaþi-ne pe toþi ori ale-geþi“ (versiunea consilierului Guy-Marie Sallier). A douazi, 6 mai, la ora 11 dimineaþa, cei doi parlamentari rebeliau acceptat sã se predea de bunãvoie, „unul dupã celãlalt,mergînd fãrã nici o grabã, jucînd rolul de þapi ispãºitoricare le revenea. D’Éprémesnil cu mãiestria unui mare ac-tor; Montsabert cu decenþa timidã ºi mîndrã potrivitã cu ti-nereþea lui.“ (J. Égret). Primul a fost dus pe insulele Lérins(în Mediterana, pe lîngã Nisa), Montsabert la Pierre Encize.Cine citeºte manualele elementare îºi poate închipui cã acestneinspirat act de autoritate al slabului Ludovic al XVI-leaa lovit în niºte oameni „de stînga“, revoluþionari de dina-intea Revoluþiei. Dar aceasta înseamnã a ignora naturaegoistã ºi adesea retrogradã a opoziþiei parlamentare dinsecolul al XVIII-lea. Iar d’Éprémesnil (care, de la 12 augusta putut sã-ºi aibã lîngã el soþia ºi copiii ºi care a fost eli-berat, prin ordin regal, la 15 septembrie) a fost mai tîrziu,în Adunarea Constituantã, un apãrãtor înverºunat al pri-vilegiilor ºi unul dintre cei mai dîrji oratori ai dreptei. Afost ghilotinat în 1794.

130

Ce este starea a treia? Totul. Ce a fost ea pînã acum în orînduirea politicã? Nimic. Ce anume cere ea? Sã devinã cevaQU’EST-CE QUE LE TIERS TAT? TOUT. QU’A-T-IL TJUSQU’À PR SENT DANS L’ORDRE POLITIQUE? RIEN.QUE DEMANDE-T-IL? A Y DEVENIR QUELQUE CHOSE

Bãtute ca niºte medalii, aceste trei întrebãri se aflã la înce-putul unui pamflet faimos, al cãrui plan îl anunþã: Ce estestarea a treia? Pamfletul a apãrut în ianuarie 1789, cu cîtevaluni înainte de alegerile pentru Statele Generale. Acesteas-au întrunit la 4 mai, apoi, în 17 iunie, au devenit Aduna-rea Naþionalã ºi în 19 iulie Adunarea Constituantã. Auto-rul lui este abatele Emmanuel-Joseph Sieyès — pronunþatsi–es — (1748–1836), mare vicar la Chartres, deputat alstãrii a treia din Paris. Ales în Sarthe, a fost deputat în Con-venþie, a supravieþuit zilei de 27 iulie 1794 (9 termidor),a fost membru al Directoratului, apoi unul dintre cei treiconsuli (noiembrie–decembrie 1799, alãturi de Roger Ducosºi de Bonaparte), în sfîrºit preºedinte al Senatului. Faptulcã a supravieþuit atîtor brutale eliminãri a fãcut sã se creadãcã este un moderat. Totuºi, el a votat moartea regelui ºipare sã fi susþinut în secret Teroarea. Robespierre l-a pore-clit „cîrtiþa Revoluþiei“. Cuiva care îl întreba cum a petre-cut anii cei mai grei ai Revoluþiei, Sieyès i-ar fi rãspuns:„Am trãit“, vorbã cu totul inventatã, atribuitã de mulþi luiTalleyrand.

Mergeþi sã le spuneþi celor ce v-au trimis cã ne aflãm aici prin voinþa poporului ºi cã n-o sã plecãm decît prin forþa baionetelorALLEZ DIRE À CEUX QUI VOUS ENVOIENT QUE NOUSSOMMES ICI PAR LA VOLONT DU PEUPLE ET QUE NOUSN’EN SORTIRONS QUE PAR LA PUISSANCE DESBAÏONNETTES

Versiunea clasicã a unei fraze atribuite contelui de Mira-beau, deputat de Provenþa. Acesta este rãspunsul pe carel-ar fi dat, la 23 iunie 1789, marchizului de Dreux-Brézé, ma-rele maestru de ceremonii, însãrcinat de Ludovic al XVI-lea

131

sã-i împrãºtie pe deputaþii stãrii a treia ºi o parte dintre ceiai clerului, care se încãpãþînau sã nu plece de la faþa lo-cului dupã ºedinþa regalã din aceeaºi zi. Regele, în timpulºedinþei, anulase hotãrîrile revoluþionare din 17 iunie (trans-formarea Statelor Generale în „Adunare Naþionalã“) ºi ce-ruse reprezentanþilor celor trei stãri revenirea la deliberãriseparate. Însã nu încape îndoialã cã acest avînt oratoric allui Mirabeau este o nãscocire.

Numele tribunului lipseºte din relatarea scrisã, înce-pînd cu 24 iunie, de cãtre deputatul Branche. El nu se gã-seºte nici în memoriile lui La Revellière-Lepeaux, Gaultierde Biauzat, Thibaudeau, Barère. Abatele Grégoire nu atri-buie vreun rol decît lui Sieyès ºi… lui Grégoire. În proce-sul-verbal oficial nu e consemnatã decît atitudinea lui Bailly,preºedintele Adunãrii Constituante: „Marele maestru deceremonii s-a apropiat de domnul preºedinte ºi i-a spuscã auzise ordinul de retragere al regelui. Domnul preºe-dinte i-a rãspuns cã Adunarea nu se putea separa înaintede a fi deliberat în aceastã chestiune. Marele maestru deceremonii a spus cã o sã-i raporteze regelui acest rãspuns.“

Jurnalul abatelui Jallet, deputat, nu citeazã nume, darîn relatarea lui apar faimoasele baionete. „Unul dintre de-putaþi s-a ridicat ºi a spus: «Nu putem fi scoºi de aici decîtcu baionetele.»“ Bouche, deputat ºi el tot de Aix-en-Pro-vence ca ºi Mirabeau, scriind în seara zilei de 23, nu vor-beºte nici de baionete, nici de Mirabeau, colegul sãu direct:„I s-a rãspuns cã Adunarea Naþionalã hotãrîse, dupã de-liberare, sã rãmînã unde este ºi sã nu plece de acolo decîtizgonitã prin violenþã.“ Mai rãmîn Memoriile lui Bailly(1804), publicate postum ºi fãrã garanþia autenticitãþii. Gã-sim acolo o versiune vagã ºi mãgulitoare: „Într-adevãr,Mirabeau a luat cuvîntul ºi, însufleþindu-se împotriva ma-relui maestru de ceremonii, i-a spus cam ceea ce se zicecã i-a spus.“

Iatã acum relatarea lui Mirabeau, scriind delegaþilor sãi:„Imediat dupã aceea domnul marchiz de Brézé a venit sãle spunã: «Domnilor, desigur ºtiþi care sînt ordinele rege-lui». Unul dintre membrii Comunelor [starea a treia] i-a

132

replicat: «Da, domnule, am aflat ce intenþii i-au fost sugerateregelui, însã dumneavoastrã, care nu aveþi cum fi delega-tul Maiestãþii Sale pe lîngã Statele Generale, care nu aveþiaici nici loc, nici drept de vot, nici drept de a vorbi, dumnea-voastrã nu sînteþi îndreptãþit sã ne amintiþi vorbele sale.Totuºi, pentru a evita orice echivoc ºi orice amînare, vãdeclar cã, dacã aþi primit însãrcinarea de a ne scoate deaici, trebuie sã obþineþi ordinul de a folosi forþa, pentru cãnoi n-o sã ne pãrãsim locurile decît prin puterea baione-tei». Atunci, într-un glas, toþi deputaþii au strigat: «Aceastaeste voinþa Adunãrii!»“ Cum a fost cu putinþã ca o atît delungã tiradã sã le fi scãpat tuturor celor de faþã? De altfel,ceea ce este amuzant aici este contrastul dintre falsa modes-tie, care impune anonimatul, ºi tonul triumfal al încheierii.Dar în stadiul acesta, chiar imaginarã cum este, apostrofeiîi lipseºte vigoarea.

Intrarea în legendã a fost înlesnitã de cariera ulterioarãa lui Mirabeau ca mare orator ºi apoi de moartea lui pre-maturã (1791). Clubul iacobinilor i-a comandat lui Houdonun bust al marelui tribun, pe care Barnave a pus sã se gra-veze: „Mergeþi sã le spuneþi celor ce v-au trimis cã ne aflãmaici prin voinþa naþionalã ºi cã n-o sã plecãm decît prin for-þa baionetelor.“ „Baionetelor“ în loc de „baionetei“ sunãmult mai bine.

Dar un iacobin gãseºte întotdeauna pe cineva ºi maiiacobin decît el, iar formula atribuitã lui Mirabeau s-a al-terat, luînd forma excesivã care s-a fixat apoi în atîtea me-morii: „Mergeþi sã-i spuneþi stãpînului dumneavoastrã cã neaflãm aici prin voinþa poporului ºi cã n-o sã fim smulºi deaici decît prin forþa baionetelor.“

La capãtul acestei exegeze se impune totuºi sã þinemseamã de un lucru. Chiar dacã Mirabeau n-a rostit decît ofrazã scurtã, chiar dacã s-a mãrginit la cuvîntul „forþã“ saula cuvîntul „violenþã“, chiar dacã intervenþia lui a fost maipuþin decisivã decît aceea a lui Bailly, el rãmîne pentru pos-teritate omul zilei de 23 iunie 1789, gentilomul aliat cupoporul care se aratã gata sã înfrunte baionetele, înarmatdoar cu sãbiuþa lui de paradã.

133

Tãcerea popoarelor este mustrarea regilorLE SILENCE DES PEUPLES EST LA LEÇON DES ROIS

Vorbã necruþãtoare — Voltaire a socotit-o, pe bunã drep-tate, nelalocul ei — rostitã de Monseniorul Jean-Baptiste[de] Beauvais (1731–1790) în bazilica de la Saint-Denis, în27 iulie 1774, în discursul funebru pentru Ludovic al XV-lea.Vestit pentru elocinþa lui (se credea un al doilea Bossuet),Beauvais fusese predicator al Curþii ºi mare vicar al dioce-zei din Noyon. În 1765, panegiricul pe care i l-a fãcut Sfîn-tului Augustin trezise admiraþia Adunãrii clerului. Deºiplebeu, la 42 de ani fusese numit (1773) episcop de Senez,deci nu avea de ce sã se plîngã de Ludovic al XV-lea. Pestezece ani, în 1783, Beauvais a renunþat la episcopat. În 1789a fost ales deputat al clerului. Era deci de faþã, în AdunareaConstituantã, cînd, la 15 iulie 1789, Ludovic al XVI-lea aveasã previnã Adunarea cã s-a hotãrît sã disperseze trupeleºi cînd, în gura altcuiva, a rãsunat ecoul vorbei pe care arfi rostit-o el însuºi cu un sfert de veac în urmã. Într-adevãr,înainte de sosirea suveranului, Mirabeau se avîntase într-undiscurs împotriva anturajului lui Ludovic al XVI-lea. Dincît spune Thiers, nãvalnicul deputat de Provence ar fi ex-clamat: „Cu un mohorît respect sã fie întîmpinat monarhulîn aceastã clipã de durere. Tãcerea popoarelor este mustra-rea regilor“ (O. Guerlac). Se pare însã cã vorba în cauzã afost lansatã în realitate de episcopul de Chartres, Monse-niorul de Lubersac (J.-F. Chiappe).

Poporul ºi-a recîºtigat regeleLE PEUPLE A RECONQUIS SON ROI

La 17 iulie 1789 Ludovic al XVI-lea, rãspunzînd rugãminþiicapitalei, a luat drumul Primãriei din Paris (Hôtel de Ville).La bariera Chaillot, monarhul a fost primit de Bailly, pri-marul Parisului, care i-a spus, pare-se cã fãrã nici o maliþie:„Henric al IV-lea ºi-a recîºtigat poporul, acum poporul ºi-arecîºtigat regele.“

134

Vã înmînez o cocardã care va face ocolul lumiiJE VOUS APPORTE UNE COCARDE QUI FERA LE TOURDU MONDE

Începutul unui mic discurs þinut — din cîte se pare — luiLudovic al XVI-lea, la Primãria Parisului, în 17 iulie 1789,de cãtre generalul La Fayette (1757–1834), care a fost co-mandantul Gãrzii naþionale din Paris între 1789 ºi 1791.Era a treia zi dupã cãderea Bastiliei. În 17 iulie, regele s-adus la Primãrie, sancþionînd prin prezenþa lui faptele pe-trecute. Cocarda pe care i-a înmînat-o La Fayette era co-carda tricolorã: albastru-alb-roºu, combinaþie între culorileParisului ºi ale regelui, simbol al Franþei transformate. Tex-tul intervenþiei lui La Fayette, regalist liberal, se aflã înMemoriile sale, desigur elaborat, în forma aceasta, dupãevenimente: „Vã înmînez o cocardã care va face ocolullumii, ºi o instituþie, totodatã civicã ºi militarã, care va tri-umfa asupra vechilor tactici ale Europei ºi care va obligacîrmuirile arbitrare sã fie înfrînte dacã nu o imitã ºi rãs-turnate dacã vor îndrãzni s-o facã.“ Pentru data aceea dis-cursul este total neverosimil, o „profeþie“ post eventa, dupãce faptele s-au petrecut.

Sîngele acesta era oare chiar atît de pur?CE SANG TAIT-IL DONC SI PUR?

Vorbã crudã ºi autenticã a lui Barnave, deputat de Isère înAdunarea Constituantã. La 22 iulie 1789, o mulþime exal-tatã a masacrat pe strãzile Parisului pe Joseph-FrançoisFoullon de Doué, intendent al finanþelor, ºi pe ginerele sãuLouis-Bénigne-François Bertier de Sauvigny, intendent alParisului. Adoua zi, înaintea Adunãrii, marchizul de Lally-Tollendal a condamnat aceste excese, atrãgîndu-ºi rãs-punsul lui Barnave: „Domnilor, se urmãreºte înduioºareadumneavoastrã pentru sîngele vãrsat ieri în Paris: sîngeleacesta era oare chiar atît de pur?“ Poate fãrã sã-ºi dea sea-ma, acest tînãr deputat extremist (doi ani mai tîrziu se vanumãra printre moderaþi) justifica prin vorbele sale masa-crele „spontane“, care s-au repetat, amplificate ºi aproape

135

instituþionalizate, în septembrie 1792. Într-adevãr, la insti-garea lui Marat, membru al Comitetului de Supraveghereal Comunei Paris, între 2 ºi 6 septembrie au fost omorîte,în închisori, 1100 de persoane, printre care preoþi, bãtrîni,femei.

Nu mai au pîine, sã mãnînce fînILS N’ONT PLUS DE PAIN, QU’ILS MANGENT DU FOIN

Formã condensatã a unei alte fraze, la fel de neautentice:„Dacã aceastã calicime nu are pîine, sã mãnînce fîn.“ Vor-ba s-a rãspîndit prin Paris în iulie 1789, în urma crizei degrîne. Ea este cu atît mai neverosimilã cu cît presupusulei autor a fost un senior clement ºi moderat. E vorba deJoseph-François Foullon de Doué, intendent al finanþelorºi, timp de trei zile (de la 12 la 14 iulie), controlor general.La 22 iulie, a încãput pe mîinile unei mulþimi împãtimiteºi a fost spînzurat de un felinar. Capul i-a fost apoi purtatpe strãzi în chip de trofeu: gura îi era înfundatã cu fîn. Vor-bele cele mai ucigaºe sînt arareori adevãrate.

O sã ajungã departe, crede tot ce spuneIL IRA LOIN, IL CROIT TOUT CE QU’IL DIT

Aºa pare sã-l fi judecat în 1789 Mirabeau pe Robespierre.Diagnosticul implicã: ambiþie, credinþã în ideile sale, dog-matism, fanatismul implacabil al unui spirit abstract ºiutopic.

De la Capitoliu la stînca tarpeianã nu e cale lungãIL EST PEU DE DISTANCE DU CAPITOLE À LA ROCHETARP IENNE

Fragment din discursul pronunþat de Mirabeau înainteaAdunãrii Constituante, la 22 mai 1790. Pentru cã fusesesuspectat de complicitate cu Curtea, oratorul vrea sã se jus-tifice. Prin Paris circula un pamflet în care se vorbea, fãrãnuanþe, despre Marea trãdare a contelui Mirabeau. „CîndMirabeau a sosit la Adunare, a fost primit cu ameninþãri ºii s-a arãtat textul acuzator. «ªtiu tot, voi fi dus de la Adunare

136

triumfãtor sau sfîrtecat.» Volney îi strigã: «Mirabeau, ieriîn Capitoliu, astãzi la stînca tarpeianã», furnizîndu-i astfel,fãrã sã vrea, o bunã intrare în subiect“ (G. Chaussinand-Nogaret). Se mai cunoaºte cel puþin o variantã. Dupã LaHarpe, Rivarol este cel care i-ar fi strigat lui Mirabeau, înstradã: „Stînca tarpeianã e la un pas de Capitoliu“ (acelaºiRivarol care publicase, în 1784, un Discurs asupra universa-litãþii limbii franceze). Oricum, Mirabeau, deputat de Aix,a ºtiut sã se foloseascã cu mãiestrie de aceste simboluriale Romei antice: „Cu cîteva zile în urmã era gata sã fiupurtat în triumf, acum se strigã pe strãzi Marea trãdare acontelui de Mirabeau. Nu aveam nevoie de aceastã lecþieca sã ºtiu cã de la Capitoliu la stînca tarpeianã nu e calelungã. Însã omul care luptã pentru raþiune, pentru patrie,nu se dã bãtut atît de uºor.“

În Antichitate, generalii consacraþi triumfului urcau, so-lemn, pe Capitoliu, cea mai ilustrã colinã a Romei. Stîncatarpeianã se gãsea la un alt capãt al aceluiaºi Capitoliu. Învremea Republicii, unii dintre condamnaþi erau aruncaþidin vîrful acestei stînci. Fraza lui Mirabeau, devenitã pro-verbialã, evoca aºadar o cãdere care urmeazã foarte curînddupã un triumf.

Naþiunea francezã renunþã la orice rãzboi decucerireLA NATION FRANÇAISE RENONCE À ENTREPRENDREAUCUNE GUERRE DANS LA VUE DE FAIRE DESCONQUÊTES

Declaraþie generoasã, cuprinsã în decretul Adunãrii Consti-tuante din 22 mai 1790. „Acest decret celebru a fost numitDeclaraþia de pace cu lumea“ (J. Godechot). Numai cã pestecîþiva ani începeau marile campanii de cucerire ale unuiadintre generalii Revoluþiei, Napoleon Bonaparte.

Vom reuºi!Ç A IRA!

Primul vers al unui cîntec revoluþionar compus de poetulLadré, în 1790, pe melodia unui vechi dans þãrãnesc, pre-

137

lucrat de Bécourt. Expresia fusese folositã mai înainte deBenjamin Franklin, ca rãspuns dat celor care îi cereau, laParis, ºtiri despre Rãzboiul de independenþã din America.A circulat neverosimila anecdotã cã Mariei Antoaneta îiplãcea sã cînte Ça ira la clavecin. Al doilea vers era însãÎi vom spînzura pe aristocraþi, ceea ce în gura sanculoþilorva fi sunat destul de sinistru.

Cînd toþi oamenii vor fi liberi, ei vor fi egaliQUAND TOUS LES HOMMES SERONT LIBRES, ILS SERONT GAUX

Frumoasã tiradã egalitarã, mai degrabã utopicã. A fostscrisã de viitorul membru al Convenþiei ºi apropiat cola-borator al lui Robespierre, Louis de Saint-Just (1767–1794),teoreticianul Revoluþiei franceze, ºi se aflã în încheiereascrierii sale Spiritul Revoluþiei ºi al Constituþiei franceze(1791). Iatã textul complet: „Cînd toþi oamenii vor fi liberi,ei vor fi egali. Cînd vor fi egali, vor fi drepþi. Lucrurile buneîºi urmeazã unul altuia de la sine.“

Mai bine sã piarã coloniile decît un principiuP RISSENT LES COLONIES PLUTÔT QU’UN PRINCIPE

Textul exact folosit de Pierre-Samuel Dupont de Nemours(1739–1817), economist francez, autor al Fiziocraþiei, în dis-cursul sãu din 13 mai 1791 în faþa Adunãrii Constituante,este: „Ar fi mai bine sã sacrificãm colonia decît un princi-piu.“ Dupont rãspundea argumentelor invocate de pro-prietarii de sclavi, care susþineau cã abolirea sclavajului arprovoca ruina coloniilor. Sclavia a fost abolitã de Conven-þie în 4 februarie 1794 (16 pluviose, anul II), apoi reinsti-tuitã de Bonaparte în 1802. Traficul de negri a fost interzisla 29 martie 1815, însã emanciparea sclavilor n-a avut locîn coloniile franceze decît în 1848.

Veniþi, voi fii ai patriei!ALLONS, ENFANTS DE LA PATRIE!

Primul vers al cîntecului revoluþionr francez care a deve-nit, în 1795 ºi apoi, din nou, în 1879, imnul naþional francez.

138

Versurile ºi muzica au fost compuse în timpul insurecþieide la 10 august 1792 de cãtre un cãpitan genist, ClaudeRouget de Lisle (1760–1836), pe cînd era în garnizoanã laStrasbourg, sub titlul Cîntec de luptã pentru armata de peRin. Titlul Marsilieza îi vine de la faptul cã a fost cîntatpentru întîia oarã de batalionul de federaþi marsiliezi, laintrarea lor în Parisul revoluþionar.

Cînd patria e în pericol, totul îi aparþine!TOUT APPARTIENT À LA PATRIE QUAND LA PATRIE ESTEN DANGER!

Georges-Jacques Danton (1759–1794), orator viguros ºi plinde avînt, „Mirabeau al mulþimii“ este mult lãudat pentruexpresia: „Neînfricare ºi iar neînfricare, mereu neînfricare!“,apostrofã nu tocmai strãlucitã, în timp ce este dat uitãriifaimosul sãu discurs din 28 august 1792, în faþa AdunãriiLegislative: „Trebuie ca toþi cei care poartã arme sã zboarespre hotare! Cum ºi-au pãstrat libertatea cei care ºi-au cu-cerit-o? S-au zorit cãtre duºman, n-au aºteptat sã vinã el!Ce-ar spune Franþa dacã Parisul, amorþit, toropit, ar aº-tepta sosirea inamicului? Poporul francez a vrut sã fie liberºi liber va fi! Curînd forþe numeroase se vor aduna aici. Seva pune la dispoziþia municipalitãþilor tot ce va fi necesar,urmînd ca posesorii sã fie despãgubiþi. Cînd patria e înpericol, totul îi aparþine!“ Revoluþia era în primejdie: la19 august, La Fayette dezertase, iar duºmanul pãtrunseseîn Lorena, Longny a cãzut în 23 august, peste douã zileavea sã înceapã asedierea Verdunului. În 2 septembrieDanton a þinut un al doilea discurs formidabil. Invazia afost zdrobitã, de Dumouriez ºi de Kellerman, la Valmy, în20 septembrie 1787. „Patria în pericol“ a fost salvatã.

Acestea sînt Termopilele FranþeiVOICI LES THERMOPYLES DE LA FRANCE

Vorbã apocrifã a generalului republican Dumouriez(1739–1823). Se spune cã a rostit-o la 28 august 1792, cutrei sãptãmîni înainte de lupta de la Valmy, arãtînd pe o

139

hartã þinutul Argonne, viitorul lui cîmp de operaþii, regiunedin rãsãritul bazinului parizian plinã de dealuri împãdu-rite ºi de mlaºtini, greu de strãbãtut altfel decît prin celecinci defileuri ale ei. Numai cã, la data aceea, „el nu se gîn-dea deloc sã apere Argonne; voia sã atace Þãrile de Jos aus-triece“ (A. Chuquet). Comparaþia cu Termopilele a fãcut-oArthur Dillon, general ca ºi Dumouriez ºi aristocrat ca ºiel. În mijlocul lui septembrie îi scria comandantului sãu:„Este trecãtoarea Termopilelor“. Lui Dumouriez i-a plãcutaceastã definiþie, care, dupã victoria de la Valmy, din 20septembrie, fãcea din el un nou Leonida, însã biruitor. S-afolosit aºadar de ea în faþa Convenþiei, la 12 octombrie:„Defileurile Argonnei au fost Termopilele în care o mînãde soldaþi ai libertãþii au rezistat timp de cincisprezece zileunei armate formidabile. Mai norocoºi decît spartanii, înajutorul nostru au sosit douã armate“, respectiv trupeleconduse de Kellermann ºi întãririle din Flandra. Francezii,departe de a fi „o mînã de soldaþi“, erau 47 000 faþã de cei34 000 de soldaþi germani ai ducelui de Brunswick. Du-mouriez nu mai era, în aprilie 1793, decît un trãdãtor ºi undezertor. Kellermann, al cãrui rol la Valmy a fost hotãrîtor,a rãmas credincios Revoluþiei. Napoleon l-a fãcut duce deValmy ºi mareºal al Imperiului. A murit sub Restauraþieca „pair de France“.

Neînfricare ºi iar neînfricare, mereu neînfricareDE L’AUDACE, ENCORE DE L’AUDACE ET TOUJOURS DEL’AUDACE

Aceste cuvinte pline de curaj ºi de avînt sînt ale lui Danton.Scena se petrece în 2 septembrie 1792. În 10 august, Ludo-vic al XVI-lea a pierdut puterea, în 23 al aceleiaºi luni acãzut Longny. Acum, în 2 septembrie, Parisul aflã de cã-derea Verdunului. Teama de invazie ºi exaltarea patrioticãpun în fierbere populaþia. Adunarea Legislativã, care, în30 august, se încumetase sã desfiinþeze turbulentul Con-siliu General al Comunei, revine asupra acestei hotãrîri.Nu se mai aud decît glasurile agitatorilor Comunei, careproclamã: „La arme, cetãþeni, la arme! Duºmanul este la

140

porþile noastre“; tobele bat aceeaºi chemare, la strîngereatuturor trupelor de rezistenþã ºi, în timp ce voluntarii seînroleazã la estradele improvizate la rãspîntii, clopoteleoraºului sunã alarma.

Pentru cei mai mulþi dintre parizieni nu încape îndoialã:duºmanul este prusacul, este austriacul, strãinul care le-aîncãlcat hotarele la 19 august. Însã pentru membrii Comu-nei ºi pentru cîteva bande de extremiºti, duºmanul este ºicel dinlãuntru: „aristocraþii“, preoþii, cãlugãrii ºi cãlugãri-þele. Toþi suspecþi ºi deja întemniþaþi, ajung tot mai multsã fie consideraþi drept complici primejdioºi ai lui Pitt ºi ailui Cobourg, care viseazã sã-i extermine pe „patrioþi“ ºi sãrestaureze „tirania“. Mare orator, dar slab ministru al jus-tiþiei, Danton este informat despre toate acestea ºi ºtie cãanumiþi „patrioþi“ plãnuiesc sã „cureþe închisorile“. TotuºiDanton nu ia nici o mãsurã. Masacrele din septembrie, de-but sîngeros al apropiatei Terori, aveau sã înceapã cu pu-þin înainte ca Danton sã-ºi fi sfîrºit discursul.

La unu dupã-amiazã ministrul justiþiei s-a adresat depu-taþilor din Adunarea Legislativã. „Patria va fi salvatã. Toatãlumea se înflãcãreazã, se pune în miºcare, toþi abia aºteap-tã sã lupte… O parte a poporului va pleca spre frontiere;alta va înãlþa fortificaþii, o a treia va apãra dinlãuntru, cusuliþe, oraºele noastre. Parisul va sprijini toate aceste strã-danii… Clopotele care vor suna nu sînt un semnal de alar-mã, ci un îndemn la luptã împotriva duºmanilor noºtri.Domnilor, pentru a-i înfrînge ne trebuie neînfricare ºi iarneînfricare, mereu neînfricare ºi atunci Franþa va fi salvatã!“

Din pãcate neînfricarea cîtorva francezi nu avea sã sedovedeascã numai la hotarele þãrii, iar „duºmanii patriei“,împotriva cãrora clopotele Parisului îndeamnã „la atac“n-au fost austriecii sau prusacii, ci victimele nevinovateale „septembriºtilor“.

Continuaþi-vã treabaCONTINUEZ VOTRE OUVRAGE

Se zice cã Billaud-Varenne, locþiitor al procurorului Comu-nei pariziene (ºi succesorul lui Danton) i-ar fi aprobat ºi

141

încurajat în aceºti termeni pe cei care, în 3 septembrie 1792,masacraserã pe prizonierii din închisoarea de l’Abbaye(vezi „Sîngele acesta era oare chiar atît de pur?“): „Respec-tabili cetãþeni, aþi exterminat niºte ticãloºi; aþi salvat patria;întreaga Franþã vã datoreazã o recunoºtinþã veºnicã; mu-nicipalitatea nu ºtie cum sã vã rãsplãteascã… Am primitsarcina sã ofer fiecãruia dintre voi douãzeci ºi patru delivre… Continuaþi-vã treaba, iar patria se va simþi datoaresã vã aducã mereu alte omagii.“

Aici ºi astãzi începe o epocã nouã în istoria lumii.Veþi putea spune: Am fost acolo!ICI ET AUJOURD’HUI COMMENCE UNE ÈRE NOUVELLEDE L’HISTOIRE DU MONDE, ET VOUS POURREZ DIRE:J’ TAIS LÀ!

Aºa ar fi comentat Goethe, în seara de 20 septembrie 1792,bãtãlia de la Valmy, în care trupele republicane ale Franþei,comandate de Dumouriez ºi de Kellermann, au înfrînt ar-mata prusacã. Cuvintele, poate puþin cizelate, figureazã înCampania din Franþa, publicatã în 1822, la 30 de ani dupãce Goethe asistase la bãtãlia de la Valmy, unde îl însoþisepe Carol-August, ducele de Saxa-Weimar.

Cei care nu pot fi guvernaþi prin justiþie trebuie guvernaþi prin sabieIL FAUT GOUVERNER PAR LE FER CEUX QUI NEPEUVENT L’ÊTRE PAR LA JUSTICE

Formulã programaticã alarmantã enunþatã de Saint-Justla 10 octombrie 1793, într-un raport privitor la necesitateade a avea un guvern revoluþionar. În chip paradoxal, acestadmirator al lui Brutus folosea adesea formule „à la Brutus“pentru a susþine teze pe care acesta, duºman al lui Cezar,le-ar fi dezaprobat cu asprime.

Nu poþi domni fãrã vinãON NE PEUT POINT R GNER INNOCEMMENT

Asprã formulã din discursul þinut la 13 noiembrie 1792de Saint-Just, în faþa Convenþiei, împotriva judecãrii lui

142

Ludovic al XVI-lea. Acest tînãr prieten al lui Robespierre— Saint-Just nu avea decît 25 de ani — se impune, cu acestdiscurs, drept unul dintre cei mai buni oratori ºi tribuniai Revoluþiei. „Ludovic al XVI-lea trebuie sã fie judecat caun duºman strãin“, ca „duºmanul poporului francez“. Este„un alt Catilina“. „Ludovic a luptat împotriva poporului;a fost învins.“ „El este ucigaºul de la Bastilia, de la Nancy,de pe Cîmpul lui Marte, de la Tournai, de la Tuileries.“ „Tre-buie judecat fãrã întîrziere.“ „Popor, dacã regele este cumvaachitat, aminteºte-þi cã nu vom mai fi vrednici de încre-derea ta ºi cã ne vei putea acuza de trãdare.“

Omul acesta trebuie sã domneascã sau sã moarãCET HOMME DOIT R GNER OU MOURIR

Frazã-cheie a discursului þinut de Saint-Just în faþa Con-venþiei, la 13 noiembrie 1792. Vorbind despre Ludovical XVI-lea, tînãrul orator a declarat: „Aceiaºi oameni careîl vor judeca pe Ludovic au de întemeiat o republicã.“ ªimai departe, fãrã ocoliºuri: „În ce mã priveºte, nu vãd so-luþie de mijloc: omul acesta trebuie sã domneascã sau sãmoarã.“

Ludovic nu poate fi judecat. El este deja judecatLOUIS NE PEUT ÊTRE JUG . IL EST DEJÀ JUG

Formulã percutantã a lui Robespierre vorbind în faþa Con-venþiei la 3 decembrie 1792, cu o sãptãmînã înainte de aîncepe procesul lui Ludovic al XVI-lea: „Ludovic nu poatefi judecat. El este deja judecat. El este condamnat, altfelRepublica nu este legitimatã. A propune judecarea lui Lu-dovic al XVI-lea înseamnã o întoarcere la despotismul regalºi constituþional. Este o idee contrarevoluþionarã.“ Patimaîi inspirã aici oratorului o elocvenþã spartanã. Procesul aavut totuºi loc.

O idee asemãnãtoare era susþinutã tot atunci de Saint-Just: „Ludovic este un strãin, prizonier de rãzboi… ce duº-man, ce strãin v-a fãcut mai mult rãu?“ Iar Robespierreîntãrea: „Nu trebuie fãcut nici un proces. Ludovic nu este

143

un acuzat, voi nu sînteþi niºte judecãtori; voi nu puteþi fidecît oameni de stat ºi reprezentanþi ai naþiunii; nu aveþide dat o sentinþã ci de luat o mãsurã de salvare publicã.“

Ludovic trebuie sã moarã pentru cã patria trebuiesã trãiascãLOUIS DOIT MOURIR PARCE QU’IL FAUT QUE LA PATRIEVIVE

„Adevãr fatal“ pronunþat „cu pãrere de rãu“ de cãtre Maxi-milien de Robespierre în faþa Convenþiei în cursul proce-sului regelui. Acest orator, în general limbut — prin lungulºi prolixul discurs þinut în faþa Adunãrii la 26 iulie 1794(8 termidor, anul II) ºi-a pecetluit soarta —, adesea con-strîns sã recurgã la cîte un „Mã rezum“, enunþa acum oformulã frapantã, expresia vãditã a convingerii sale.

Istoria va judeca judecata voastrãL’HISTOIRE JUGERA VOTRE JUGEMENT

Simplificare a frazei finale din pledoaria lui Romain deSèze, unul dintre cei trei avocaþi ai lui Ludovic al XVI-lea,vorbind în faþa Convenþiei Naþionale la 26 decembrie 1792.Tînãrul apãrãtor al regelui nu s-a temut sã declare: „Cautprintre voi judecãtori ºi nu gãsesc decît acuzatori.“ Pentrua conchide, cu acordul celorlalþi doi avocaþi, Malesherbesºi de Tronchet: „Închei privind cãtre Istorie: gîndiþi-vã cãea va judeca judecata voastrã, ºi cã judecata ei va fi aceeaa veacurilor!“

De fapt nu toþi membrii Convenþiei socoteau cã Ludo-vic al XVI-lea trebuie executat, dar lucrurile s-au precipitatdupã ce au fost gãsite printre hîrtiile regelui numeroasedovezi ale legãturilor sale cu emigranþii ºi ale activitãþiisale contrarevoluþionare. Început la 11 decembrie 1792,procesul s-a încheiat la 20 ianuarie 1793. Ludovic al XVI-leas-a comportat cu o desãvîrºitã demnitate, însã s-a mulþu-mit sã tãgãduiascã orice acuzaþie. Dupã pledoariile celortrei avocaþi (dintre care Malesherbes îi fusese ministru) ºidupã dezbateri pãtimaºe, s-a trecut la un interminabil votprin apel nominal. Au votat pentru vinovãþia regelui 707

144

deputaþi din 721, restul de 14 abþinîndu-se. Pedeapsa cumoartea a fost aprobatã prin 387 de voturi contra 334. Mo-þiunea de amînare a pedepsei a fost respinsã cu 380 de vo-turi contra 310 (ºi 31 de abþineri). Regele a fost executat înziua urmãtoare, duminicã 21 ianuarie 1794. A murit dove-dind un mare curaj (vezi „Mor nevinovat“).

Caut printre voi judecãtori ºi nu gãsesc decîtacuzatoriJE CHERCHE PARMI VOUS DES JUGES ET JE N’Y VOISQUE DES ACCUSATEURS

Înfruntîndu-i, la 26 decembrie 1792, pe deputaþii Conven-þiei întruniþi ca sã-l judece pe Ludovic al XVI-lea, tînãrulavocat Romain de Sèze a vorbit fãrã cruþare: „Cetãþeni, voivorbi în faþa voastrã deschis, ca un om liber: caut printrevoi judecãtori ºi nu gãsesc decît acuzatori.“ A încheiat spu-nînd: „Istoria va judeca judecata voastrã.“

Revoluþia începe o datã cu moartea tiranuluiLA R VOLUTION COMMENCE QUAND LE TYRAN FINIT

Fraza-cheie a celui de al doilea discurs privitor la condam-narea lui Ludovic al XVI-lea, þinut de Saint-Just (1767–1794)în faþa Convenþiei la 27 decembrie 1792. Oratorul respingeorice idee de indulgenþã: „Unii vor spune cã Revoluþia s-aîncheiat, cã nu mai avem sã ne temem de nimic din parteatiranului“, însã abuzurile abolite pot oricînd sã aparã dinnou. Rãul trebuie deci curmat din rãdãcinã: „Revoluþia în-cepe o datã cu moartea tiranului.“

Moartea, fãrã atîta vorbãLA MORT, SANS PHRASES

O veche ºi tenace legendã îi atribuie aceste cuvinte nemi-loase abatelui Sieyès. Se zice cã ar fi rostit-o de la tribunaConvenþiei, la 16 ianuarie 1793, cînd i-a venit rîndul sã vo-teze condamnarea lui Ludovic al XVI-lea, regele detronat.Sieyès (1748–1836) a fost într-adevãr unul dintre regicizi,însã procesul-verbal nu consemneazã decît: „Moartea“.De bunã seamã vreun martor va fi notat: „Moartea, fãrã

145

atîta vorbã“ pentru a sublinia laconismul intervenþiei. Mulþideputaþi îºi însoþeau votul cu un comentariu, chiar cu undiscurs (unii au votat doar „moartea cu amînare“). PaulBastid crede cã Sieyès este totuºi autorul afirmaþiei incri-minate, dar cã ar fi fãcut-o într-o conversaþie pe coridoare,nu în momentul apelului nominal.

Arborele libertãþii nu poate creºte decît udat cu sîngele regilorL’ARBRE DE LA LIBERT NE SAURAIT CROÎTRE S’ILN’ TAIT ARROS DU SANG DES ROIS

„Anacreonul ghilotinei“, Bertrand Barère de Vieuzac(1755–1841), a lansat aceastã frazã la 20 ianuarie 1793, înConvenþie — pe care în acel moment o prezida — pentrua obþine, fãrã vreo amînare, condamnarea la moarte a luiLudovic al XVI-lea.

Piarã Adunarea Naþionalã ºi amintirea ei, numai Franþa sã fie liberã!P RISSENT L’ASSEMBL E NATIONALE ET SA M MOIRE,POURVU QUE LA FRANCE SOIT LIBRE!

Frumos efect de elocinþã al lui Vergniaud într-un discursîn faþa Adunãrii Legislative în care condamna, destul detîrziu, masacrele din septembrie 1792: „Cînd Wilhelm Tellîºi potrivea sãgeata care urma sã loveascã mãrul fatal pecare un monstru îl aºezase pe capul fiului sãu, el a strigat:«Piarã numele meu ºi amintirea mea, numai Elveþia sã fieliberã!» Acum ºi noi vom spune: «Piarã Adunarea Naþionalãºi amintirea ei, numai Franþa sã fie liberã!»“ Pierre Vic-turnien Vergniaud (1753–1793), membru al Convenþiei, a fostarestat împreunã cu girondinii ºi ghilotinat în iunie 1793.

Dupã pîine, educaþia este prima nevoie a poporuluiAPRÈS LE PAIN, L’ DUCATION EST LE PREMIER BESOINDU PEUPLE

Vestitã formulã a lui Danton, bine cunoscutã parizienilor:este gravatã pe statuia lui de pe bulevardul Saint-Germain.

146

În 13 august 1793, vorbind de la tribuna Convenþiei, Dantonreclamã instituirea în Franþa a învãþãmîntului public obliga-toriu ºi gratuit: „Copilul din popor va fi crescut din priso-surile celor cu averi scandaloase… Cînd semeni pe întinsulogor al Republicii nu trebuie sã te uiþi la cheltuialã, oricîtte-ar costa sãmînþa! Dupã pîine, educaþia este prima ne-voie a poporului!… Fiul meu nu mai este al meu, este alRepublicii.“

Teroarea este pe ordinea de ziLA TERREUR EST À L’ORDRE DU JOUR

Sub presiunea strãzii ºi a deputaþilor iacobini, Convenþiaa votat, la 5 septembrie 1793, acest scurt decret: „Teroareaeste pe ordinea de zi.“

Poporul are un singur duºman primejdios: propria sa conducereLE PEUPLE N’A QU’UN ENNEMI DANGEREUX: C’EST SONGOUVERNEMENT

Diatribã paradoxalã a lui Louis de Saint-Just (1767–1794).Ca ºi altã vorbã a sa, „Cei care nu pot fi guvernaþi prin jus-tiþie trebuie guvernaþi prin sabie“, ea face parte din faimo-sul Raport asupra necesitãþii de a institui guvernãmîntulrevoluþionar pînã la încheierea pãcii, citit de el la 10 oc-tombrie 1793.

Republica Francezã nu primeºte de la duºmanii eidecît gloanþe ºi tot gloanþe le trimiteLA R PUBLIQUE FRANÇAISE NE REÇOIT DE SESENNEMIS ET NE LEUR ENVOIE QUE DU PLOMB

Rãspunsul energic ºi laconic dat unei propuneri de armis-tiþiu. Acest rãspuns a fost semnat la 1 noiembrie 1793 (11brumar, anul II) la Strasbourg, de cãtre reprezentanþii înmisiune Saint-Just, membru al Comitetului Salvãrii Pu-blice (ºi teoreticianul Terorii), ºi Philippe Le Bas, membrual Comitetului Siguranþei Generale, amîndoi printre ceimai importanþi organizatori ai armatei republicane.

147

O, libertate, cîte crime se comit în numele tãu!Ô LIBERT ! QUE DE CRIMES ON COMMET EN TON NOM!

Apostrofa aceasta amarã pare sã fi fost (din cîte spuneLamartine în Istoria girondinilor, II, 8) ultima vorbã adoamnei Roland, ghilotinatã în Piaþa Revoluþiei la 8 no-iembrie 1793. Manon Philipon, mai tîrziu doamna Rolandde la Platière (1754–1793), a þinut în Paris un salon, frec-ventat mai ales de girondini, a cãrui influenþã politicã afost considerabilã. Girondinii (conduºi de deputaþi ai de-partamentului Gironde, cu capitala la Bordeaux) ocupau,din 1791, dreapta Adunãrii Legislative. Au ajuns la putereîn martie 1792, în timpul ministeriatului la interne al luiJean-Marie Roland, soþul doamnei Roland, ºi au pierdut-ola 13 iunie. Dupã cãderea lui Ludovic al XVI-lea, ei s-auopus iacobinilor ºi masacrelor din septembrie. Fãcuþi res-ponsabili de eºecurile militare din 1793, au fost scoºi înafara legii la 3 mai ºi lichidaþi, prin ghilotinare, în octom-brie–noiembrie. Doamna Roland a fost sufletul miºcãrii ºiguvernãrii girondine, prin inteligenþa, graþia ºi convinge-rile ei pasionate. Apostrofa ei de pe eºafod, dacã a fost cuadevãrat rostitã, corespundea sentimentelor ei ºi stiluluiretoric, de inspiraþie romanã, al epocii. Poate ea are o le-gãturã ºi cu un monument înãlþat Revoluþiei: „statuia luiLudovic al XV-lea rãsturnatã la 11 august 1792 ºi înlocuitãcu o mare efigie a Libertãþii, opera lui Lemot, fãcutã dinzidãrie ºi ipsos, pictatã în bronz. Purta pe cap bonetã roºieºi þinea în mînã o lance“ (Jacques Boudet).

Tremuri, Bailly?— Da, însã de frigTU TREMBLE, BAILLY?

— OUI, MAIS C’EST DE FROID

Scurt dialog între fostul preºedinte al Adunãrii Constituante,apoi primar al Parisului, Jean Sylvain Bailly (1736–1793),astronom ºi membru al Academiei Franceze, ºi cãlãul sãu,pe eºafod, la 11 noiembrie 1793, pe Cîmpul lui Marte. Cu-noaºtem cel puþin douã variante. Una, laconicã: „Nu, mi-e

148

frig“, cealaltã, nobilã: „Tremur, dragul meu, însã tremur defrig.“ Se pare cã vorba e autenticã. La Muzeul Grévin sepãstreazã ordinul de executare a lui Bailly: „TribunalulPenal Revoluþionar înfiinþat prin Legea din 10 martie 1793,anul II al Republicii. Executorul sentinþelor penale estedator sã se ducã mîine, 21 al lunii brumar (urmeazã 1793ºters) la sediul Tribunalului pentru a da curs sentinþei careîl condamnã la pedeapsa cu moartea pe Jean Sylvain Bailly,fost primar al Parisului; execuþia va avea loc la unsprezecedimineaþa pe Esplanada dintre Cîmpul lui Marte ºi Sena.Acuzatorul public A. Q. Fouquier [-Tinville]. Se va mergepe drumul obiºnuit.“

Ce puhoi revoluþionar este Loara!QUEL TORRENT R VOLUTIONNAIRE QUE LA LOIRE!

Vorbã a lui Jean-Baptiste Carrier (1756–1794), membru alConvenþiei în misiune în Bretagne, inventatorul extermi-nãrilor în grup prin înecare, pe care le numea „îmbãieri“sau „deportãri verticale“. Este inclusã în scrisoarea luicãtre guvernul revoluþionar, din 10 decembrie 1793 (frimar,anul II). Textul acesta cinic ºi crud anunþa înecarea, ordo-natã de el în ajun, a unor preoþi îmbarcaþi cu forþa pe unvas care avea în partea de jos o trapã: „Cincizeci ºi opt deindivizi, desemnaþi drept preoþi refractari, au sosit de laAnvers la Nantes ºi au fost imediat închiºi într-un vas peLoara. În noaptea trecutã rîul i-a înghiþit pe toþi. Ce puhoirevoluþionar este Loara!“ Textul, citit în Convenþie, a fostsalutat cu aplauze îndelungate (J.-J. Brégeon). Carrier a fostghilotinat în 1794.

Nu-mi reproºez luarea nici unui prizonierJE N’AI PAS UN PRISONNIER À ME REPROCHER

A doua zi dupã nimicirea „armatei catolice ºi regale“,23 decembrie 1793 (este vorba de insurecþia contrarevolu-þionarã a þãranilor din Vendée, Poitou ºi Anjou, provocatãde legislaþia anticlericalã a Revoluþiei), dar înainte ca ves-titele „coloane infernale“ sã fi pustiit sistematic regiunea,

149

începînd cu ianuarie 1794, generalul Westermann (vezi„Am ºapte rãni“) scria Comitetului Salvãrii Publice: „Ven-dée nu mai existã, cetãþeni republicani. Ea a pierit sub sa-bia noastrã liberã, cu femei ºi cu copii cu tot. Tocmai amînmormîntat-o în mlaºtinile ºi în pãdurile din Savenay. Po-trivit ordinelor pe care mi le-aþi dat, am strivit copiii subcopitele cailor, am mãcelãrit femeile, care astfel nu vor maizãmisli tîlhari. Nu-mi reproºez luarea nici unui prizonier.Am exterminat tot.“ Trebuie notat cã Teroarea (5 septem-brie 1793–17 iulie 1794) urmãrea sã contribuie la apãrarea„patriei în pericol“. Dar masacrul din Vendée s-a înteþit toc-mai cînd situaþia militarã se redresase pe toate fronturile.

Dacã înaintez, urmaþi-mã; dacã dau înapoi,omorîþi-mã; dacã mor, rãzbunaþi-mãSI J’AVANCE, SUIVEZ-MOI; SI JE RECULE, TUEZ-MOI; SI JE MEURS, VENGEZ-MOI

Îndemnul adresat de Henri de la Rochejaquelein (1772–1794)þãranilor pe care îi ducea la luptã, la începutul rãzboiuluidin Vendée (1793), înainte de lupta de la Aubiers. Viitorulgeneralisim al armatei catolice ºi regale (care avea sã moarãpeste un an, la Nouaillé, în vîrstã de 22 de ani) le-ar fi spus:„«Prieteni, dacã tatãl meu ar fi aici aþi avea încredere în el.Eu sînt doar un copil, însã, prin curajul meu, mã voi arãtavrednic sã vã conduc la luptã. Dacã înaintez, urmaþi-mã;dacã dau înapoi, omorîþi-mã; dacã mor, rãzbunaþi-mã.» Oa-menii i-au rãspuns prin mari aclamaþii“ (Memoriile mar-chizei de la Rochejaquelein, cumnata lui Henri).

Dupã a regelui pildã se rînduie lumea întreagãREGIS AD EXEMPLAR TOTUS COMPONITUR ORBIS

Hexametrul acesta al lui Claudian din Alexandria (370–404),poet oficial la curtea regentului Stilicon ºi a împãratuluiHonorius ºi ultimul poet important al Romei, ar fi pututsã devinã deviza unui monarh ca Ludovic al XVI-lea. Peoamenii Revoluþiei însã ideea din acest vers îi irita, spuneGeorges Couthon (1755–1794), cel mai apropiat de Robes-pierre alãturi de Saint-Just: „Se spunea odinioarã: Regis ad

150

exemplar totus componitur orbis. Sã înlocuim preceptulacesta medieval cu altul: Moralitatea legislatorilor este mo-ralitatea cetãþenilor.“

Teroarea nu este decît dreptatea promptã, asprã,neînduplecatãLA TERREUR N’EST AUTRE CHOSE QUE LA JUSTICEPROMPTE, S VÈRE, INFLEXIBLE

Afirmaþia-cheie a Raportului lui Robespierre prezentatConvenþiei la 5 februarie 1794. Ceea ce nu-l împiedica, înacelaºi discurs, sã proslãveascã „o ordine a lucrurilor…în care patria asigurã binele fiecãrui om“. ªi trebuie amintitfaptul cã Maximilien de Robespierre, pe cînd era deputatîn Adunarea Constituantã, ceruse abolirea pedepsei cumoartea.

Fericirea este o idee nouã în EuropaLE BONHEUR EST UNE ID E NEUVE EN EUROPE

Aceastã frazã celebrã, care pãrea sã vesteascã o erã pasto-ralã, este extrasã dintr-un foarte dur raport prezentat în faþaConvenþiei la 3 martie 1794 (13 Ventôse, anul II), de cãtreSaint-Just, în numele Comitetului Salvãrii Publice (vezi„Revoluþia francezã…“). Acest raport propunea un noutext (reprezentînd al doilea dintre „decretele din Ventôse“,date între 26 februarie ºi 3 martie 1794), cu trei articole:primul obliga comunele sã alcãtuiascã „o evidenþã a pa-trioþilor sãraci“; al doilea avea în vedere „sã-i îndemnizezepe toþi cei mizeri cu bunurile duºmanilor Republicii“; altreilea urmãrea stabilirea unui fiºier naþional cuprinzînd„numele ºi purtarea tuturor deþinuþilor, începînd cu 1 mai1789“. Convenþia a votat „acest vast transfer de proprietatede la o clasã la alta“ (A. Mathiez) ºi aceastã întãrire a „legiisuspecþilor“ din februarie-martie. Fraza lui Saint-Just (careurma sã redacteze codul „instituþiilor sociale“) se înscriaîn urmãtorul context: „Europa trebuie sã ºtie cã voi nu maivreþi sã existe pe teritoriul francez nici un nefericit ºi niciun asupritor. Fie ca acest exemplu sã dea roade pe întregpãmîntul, rãspîndind dragostea pentru virtute ºi fericirea!

151

Fericirea este o idee nouã în Europa.“ Aºa se încheia rapor-tul. Urmau cele trei articole ale decretului.

Pe un om ca mine nu-l cumperi cu 80 000 de franciON N’A PAS UN HOMME COMME MOI POUR 80 000 FRANCS

La Fayette i-ar fi reproºat lui Danton cã, prin mijlocirea con-telui de Montmorin, ar fi încasat bani de la regaliºti. IarDanton i-ar fi rãspuns: „Se oferã lesne 80 000 de franci unuiom ca mine, dar pe un om ca mine nu-l cumperi cu 80 000de franci.“ La Fayette i-a transmis vorba, caldã încã, lor-dului Holland, care a dãruit-o posteritãþii. Autenticitateaspusei e greu de garantat, ea este însã caracteristicã pentruumorul adesea cinic al vestitului tribun: nu oricine poateprimi bani pãstrîndu-ºi libertatea de gîndire ºi de acþiune.E adevãrat cã un asemenea tîrg nu e tocmai cinstit.

Nu-þi iei þara cu tine pe tãlpile pantofilor!ON N’EMPORTE PAS LA PATRIE À LA SEMELLE DE SESSOULIERS!

Rãspunsul acesta superb, deloc neverosimil, dar imposibilde verificat, ar fi fost dat în martie 1794 de Danton unorprieteni care îl sfãtuiau sã fugã în strãinãtate pentru a scã-pa de ura, acum declaratã, a lui Robespierre. Danton a fostarestat la 29 martie 1794, judecat între 2 ºi 4 aprilie de Tri-bunalul revoluþionar ºi executat în 5 aprilie. Pierre La-rousse opune nobila formulã a lui Danton confortabiluluiproverb latin Ubi bene, ibi patria, „Unde þi-e bine, acolo þi-eºi þara“. Numai cã, spune el, „patria nu este doar un loc; eaeste un ansamblu de tradiþii, de suferinþe ºi de mãreþiicomune, la fel de greu de renegat ca legãturile de sînge.“

Zilele crimei au trecut: vai de aceia care ar maisusþine-o!LES JOURS DU CRIME SONT PASS S: MALHEUR À CEUXQUI SOUTIENDRAIENT SA CAUSE!

Nu, aceasta nu este o declaraþie termidorianã condamnîndTeroarea robespierristã, ci un pasaj din raportul „asupraconspiraþiei urzite pentru a dobîndi o schimbare a dinastiei

152

ºi împotriva lui Fabre d’Églantine, Philippeaux, Lacroix,Danton ºi Camille Desmoulins“, raport redactat de Robes-pierre ºi de Saint-Just ºi citit de acesta din urmã în faþa Con-venþiei Naþionale la 31 martie 1794 (11 germinal, anul II).Cu o lunã înainte, împotriva Comitetului Salvãrii Publiceºi deci în principal împotriva lui Robespierre ºi a lui Saint-Just, se contura o dublã ofensivã: dinspre extrema stîngã,cea a Ultrarevoluþionarilor conduºi de Hébert, iar dinspredreapta, cea a Indulgenþilor, conduºi de Danton (despre careSaint-Just spunea cã „vor sã sfãrîme eºafoadele pentru cãse tem cã se vor urca pe ele într-o bunã zi“). În urma mã-surilor luate de Comitet, hébertiºtii au fost executaþi la 24martie 1794, iar dantoniºtii arestaþi în 30 martie ºi ghilo-tinaþi în 5 aprilie. Peste mai puþin de patru luni, la 28 iu-lie 1794, Robespierre, Saint-Just, Conthon, în total douãzeciºi doi de proscriºi, au fost executaþi, la rîndul lor, în urmaloviturii de stat din 27 iulie 1794 (9 termidor, anul II), con-dusã de Fouché, Tallien, Barras ºi Fréron, o clicã de oamenimai mult sau mai puþin pãtaþi de sînge ºi de jafuri, teroriºtiei înºiºi dar înfãþiºîndu-se drept moderaþi.

Am ºapte rãni, toate primite din faþã!J’AI REÇU SEPT BLESSURES, TOUTES PAR DEVANT!

Generalul François-Joseph Westermann (1751–1794) s-adistins în timpul rãzboiului din Vendée prin bravura ºinecruþarea lui. El a spus: „Nu-mi reproºez luarea nici unuiprizonier“, în contextul: „Vendée nu mai existã… Am ex-terminat tot.“ Dar acest om, care fusese scutier la grajdu-rile contelui de Artois ºi consilier muncipal în Strasbourg,nu era lipsit de culturã, cum rezultã ºi din anecdota careurmeazã. La 3 aprilie 1794, judecat de Tribunalul revolu-þionar împreunã cu toþi partizanii lui Danton, el l-a apos-trofat astfel pe acuzatorul Fouquier-Tinville: „Am ºapterãni; toate primite din faþã; din spate am fost rãnit într-unsingur rînd: prin actul meu de acuzare.“ Poate cã Wester-mann a rostit într-adevãr cuvintele acestea, dar ele sînt defapt un citat din Plutarh („Pelopidas a fost rãnit în ºapte

153

locuri, din faþã de fiecare datã, ºi a cãzut pe un mormande leºuri“). Douã zile dupã aceastã dîrzã declaraþie, Wester-mann se urca pe eºafod împreunã cu Danton.

Îl trag dupã mine pe Robespierre!J’ENTRAÎNE ROBESPIERRE!

Aproape vesel în curajul lui, Danton, în cãruþa condamna-þilor, la 5 aprilie 1794, ar fi spus în mai multe rînduri acestecuvinte rãzbunãtoare ºi profetice: „Îl trag dupã mine peRobespierre! Robespierre vine la rînd dupã mine!“ ªtiafoarte bine cã Revoluþia, ca ºi Saturn, îºi devoreazã copiii.ªi, într-adevãr, cu o sutã paisprezece zile mai tîrziu, la28 iulie (10 termidor), elegantul Maximilien urca la rîndulsãu pe eºafod.

Versuri? Peste o sãptãmînã o sã scrii cîteva miiDES VERS? AVANT HUIT JOURS TU EN AURAS FAIT DESMILLIERS

Vorbã a lui Danton, poate prea frumoasã ca sã fie adevã-ratã. Scena se petrece la 5 aprilie 1794. Danton, împreunãcu paisprezece partizani ai sãi, în cãruþa condamnaþilor,plecaþi de la Conciergerie, se îndreaptã cãtre Piaþa Revo-luþiei (acum Piaþa Concordiei), strãbãtînd încet podulChange, cheiul de la Mégisserie, strada de la Monnaie,strada Saint-Honoré ºi strada Revoluþiei (mai tîrziu stradaRoyale). Deloc resemnat, Fabre d’Églantine se plîngea, încãînainte de plecarea cãruþei, cã a fost silit sã lase netermi-natã o piesã în versuri. La care prietenul sãu Danton, fermºi curajos, i-ar fi rãspuns: „Versuri? Peste o sãptãmînã osã scrii cîteva mii!“

Treizeci ºi trei de ani, vîrsta sanculotului IsusTRENTE-TROIS ANS, L’ÂGE DU SANS-CULOTTE J SUS

La 20 aprilie 1794 începe, în faþa Tribunalului revoluþionar,procesul lui Danton ºi al partizanilor sãi. Strigat pe nume,Camille Desmoulins (nãscut în 1760) rãspunde: într-o primãversiune, „Desmoulins, Camille, treizeci ºi trei de ani, vîrsta

154

lui Isus, vîrstã criticã pentru patrioþi“; a doua versiune:„Treizeci ºi trei de ani, vîrsta sanculotului Isus cînd a mu-rit.“ „Sanculotul Isus“, „sanculotul Iudeei“ erau pe atunciexpresii destul de frecvente. Pãrintele Duchesne, jurnalulrevoluþionar al lui Hébert, face din Isus „iacobinul cel maiînverºunat al Iudeei“ sau „viteazul sanculot Isus“. Maiscrie: „Gîndiþi-vã cã Isus era un adevãrat sanculot, carea pierit de mîna popilor.“ Cîteva pamflete stabileau o pa-ralelã între Marat ºi Isus, ca de pildã Elogiul funebru al luiJean-Paul Marat (asasinat de Charlotte Corday la 13 iulie1793): „Ca ºi Isus, Marat a iubit fierbinte poporul ºi nu l-aiubit decît pe el. Ca ºi Isus, Marat i-a urît pe regi, pe no-bili, pe preoþi, pe cei bogaþi, pe hoþi; ºi, ca Isus, n-a contenitsã lupte împotriva acestor molime ale societãþii…“

Nu uita sã arãþi poporului capul meu, meritã sã fie vãzutN’OUBLIE PAS DE MONTRER MA TÊTE AU PEUPLE; ELLE EST BONNE À VOIR

Condamnat la moarte împreunã cu alþi paisprezece, printrecare Fabre d’Églantine ºi Camille Desmoulins, Danton, cuo clipã înainte de a fi executat, ultimul dintre ei, la 5 apri-lie 1794, pe la ºase seara, i-ar fi strigat cãlãului Sanson: „Nuuita sã arãþi poporului capul meu, meritã sã fie vãzut.“Apostrofa este probabil mai autenticã ºi mai exactã decîtvorbele pe care le-ar fi rostit în cãruþã (vezi „Versuri?…“ºi „Îl trag dupã mine pe Robespierre!“)

Doar morþii nu se mai întorcIL N’Y A QUE LES MORTS QUI NE REVIENNENT PAS

Vorbã autenticã a deputatului Bertrand Barère de Vieuzac(1755–1841). Face parte din raportul sãu cãtre Convenþie,citit în ziua de 26 mai 1794 (7 prerial, anul II). Se credeadesea cã afirmaþia a fost lansatã pentru a justifica Teroa-rea, însã, de fapt, ea se referea la rãzboi (O. Guerlac). Ge-neralul Houchard (1738–1793), care îl învinsese pe ducelede York la Hondschoote în 8 septembrie 1793, refuzase

155

sã-i extermine pe englezi, lãsîndu-i pe mulþi sã scape. Cle-menþa lui a fost socotitã un act de trãdare ºi, în urma de-nunþului lui Barère, a fost judecat ºi ghilotinat. Peste un an,prizonierii francezi au fost insultaþi ºi maltrataþi de cãtreenglezi. Acesta este contextul în care se adreseazã BarèreConvenþiei, regretînd încã o datã lipsa de fermitate a luiHouchard.

Republica nu are nevoie de savanþiLA R PUBLIQUE N’A PAS BESOIN DE SAVANTS

Rãspuns atribuit cînd lui René-François Dumas, cînd luiFouquier-Tinville, cînd, de preferinþã, lui Coffinhal — cutoþii membri de seamã ai Tribunalului revoluþionar. I-arfi fost dat marelui chimist Lavoisier (1743–1794), care se pre-zentase în faþa acestei instanþe excepþionale cu rugãminteaca execuþia lui sã fie amînatã cu douã sãptãmîni, rãgaz decare avea nevoie pentru a completa niºte experienþe de chi-mie spre folosul naþiunii. Vorba este apocrifã ºi de altfel ne-verosimilã. Se pare cã a fost inventatã, sau mãcar adoptatã,în decembrie 1794, de cãtre abatele Grégoire (1750–1831),cel care a fãcut sã fie votatã legea de abolire a sclavajului.Lavoisier fusese arestat, împreunã cu ceilalþi perceptori ge-nerali, colegii sãi, la 24 noiembrie 1793. Autoritãþile le dã-duserã rãgaz de o lunã pentru a calcula cît mai exact cifrelede lichidare ale Fiscului. În 4 decembrie, au fost transferaþiîn vechiul sediu al Fiscului, de pe strada Grenelle–Saint-Honoré. Mai puþin din teamã cît din onestitate profesio-nalã, ei au lucrat acolo pînã la zece ore pe zi. E uºor decrezut cã acest rãgaz, reclamat de activitatea lor fiscalã,a putut fi transformat într-o cerere de amînare din motivede ordin ºtiinþific, în speþã efectuarea unor experienþe dechimie. La 27 ianuarie 1794, toate conturile Fiscului, com-plet verificate, se aflau înaintate comisarilor Convenþiei(Y. Durand). Însã în 5 mai, Dupin, deputat al departamen-tului Aisne, fost funcþionar al Fiscului, cerea Convenþiei ºiobþinea neîntîrziat trimiterea perceptorilor generali în faþaTribunalului revoluþionar. Contele Mollien, viitor ministrual finanþelor, relateazã cã i-a propus lui Lavoisier opiu, casã se sinucidã ºi sã scape astfel de ghilotinã. Lavoisier i-ar

156

fi rãspuns: „De ce sã-mi caut singur moartea?… În acestcaz, excesul de nedreptate ºterge orice ruºine. Adevãraþiinoºtri judecãtori nu se aflã nici în tribunalul în faþa cãruiasîntem chemaþi, nici în mulþimea care o sã ne insulte… Sãne sinucidem ar însemna sã-i absolvim pe smintiþii care nevor moartea…“ (Y. Durand). Putem oare sã ni-l imaginãmpe acelaºi Antoine de Lavoisier, curînd dupã aceea, implo-rînd fie pe procuror, fie pe preºedintele Tribunalului revo-luþionar, deci pe aceºti „smintiþi“, sã-l pãsuiascã? La 7 mai1794, Lavoisier ºi confraþii sãi au fost interogaþi de Fou-quier-Tinville. În 8 au fost judecaþi de cãtre Tribunal, pe careîn ziua aceea îl prezida Coffinhal, iar seara urcau pe eºafod.

ªi totuºi aveam ceva aiciET POURTANT, J’AVAIS QUELQUE CHOSE LÀ

Potrivit unei legende de bunã seamã apocrife, acestea sîntcuvintele rostite de André Chénier (1762–1794) în 25 iu-lie 1794, pe cînd urca pe eºafod, adresate prietenului sãuRoucher (1745–1794) care se afla în aceeaºi situaþie. Ché-nier, poet al nuanþelor, ar fi vorbit atunci ca un fanfaronnecioplit: „N-am fãcut nimic pentru posteritate… ºi totuºiaveam ceva aici“ ºi ºi-ar fi arãtat capul. Este de preferat,pentru cã e mai frumoasã, legenda care pune în gura luiChénier, în clipa aceea, primele patru versuri din Andro-maca lui Racine: „Da, pentru cã am alãturi un prieten cre-dincios, / Soarta mea pare alta; / Iar chipul mînios încãde pe acuma se-aratã îmblînzit / De vreme ce cu grijã aiciea ne-a unit.“ Numai douã zile dupã asasinarea celor doipoeþi, la 27 iulie 1794 (9 termidor, anul II), capul lui Ro-bespierre cãdea.

Pentru ultima oarã, preºedinte al asasinilor, îþi cer dreptul la cuvînt!POUR LA DERNIÈRE FOIS, PR SIDENT DES ASSASSINS, JE TE DEMANDE LA PAROLE!

„Nu este deloc sigur cã Robespierre a pronunþat faimoasafrazã pe care mulþi istorici i-o atribuie“ (J. Godechot). Estesigur în schimb cã în acea dupã-amiazã înãbuºitoare de27 iulie 1794 (9 termidor, anul II), huiduit în Convenþie,

157

unde se striga fãrã încetare „Jos tiranul!“ ºi i se aruncausarcasme dar ºi pietre, Robespierre a strigat: „Tîlharilor,laºilor, ipocriþilor!“, fãrã însã a se putea face auzit, atît demare era vacarmul. Majoritatea membrilor Convenþiei aucerut arestarea lui, ceea ce s-a ºi hotãrît. A doua zi, spresearã, Robespierre ºi partizanii sãi au fost ghilotinaþi.

Pînã la urmã din aceste ruine se va înãlþaLibertatea ºi Republica.— Da, pentru cã tîlharii sînt biruitori

LA LIBERT ET LA R PUBLIQUE VONT DONC ENFINSORTIR DE CES RUINES.

— OUI, CAR LES BRIGANDS TRIOMPHENT

Declaraþia este a lui Louis Fréron (1754–1802), fãcutã la27 iulie 1794 (9 termidor, anul II), de îndatã ce Convenþiaa votat pe loc arestarea lui Robespierre. Rãspunsul, de oautenticitate mai puþin sigurã, ar fi al lui Robespierre. Ceidoi fraþi Robespierre, Maximilien ºi Augustin, au fost ghi-lotinaþi a doua zi dimineaþa.

NAPOLEON1769–1821prim-consul 9 noiembrie 1799–1802;consul pe viaþã 1802–1804;împãrat între 18 mai 1804–18 iunie 1815

Soldaþi, din înaltul acestor piramide vã privescpatruzeci de veacuriSOLDATS, DU HAUT DE CES PYRAMIDES QUARANTESIÈCLES VOUS CONTEMPLENT

În termenii aceºtia, probabil legendari, s-a adresat genera-lul Bonaparte trupelor sale la 21 iulie 1798, înainte de bãtã-lia de la Piramide, unde i-a înfrînt pe turci (mamelucii luiMurad-bei). Napoleon ºi-a confirmat alocuþiunea la SfîntaElena, însã mareºalul Berthier n-o menþioneazã, nici în co-respondenþa sa, nici în oficioasa lui Relatare a campaniilorgeneralului Bonaparte în Egipt ºi în Siria (1799), scrisã chiar

158

dupã evenimente. Cele „patruzeci de veacuri“ figureazã„pentru întîia oarã într-o Istorie a lui Bonaparte, prim-con-sul (1803), scrisã de un anonim“ (O. Guerlac). Putem uºorcrede cã Napoleon, sedus de o vorbã imaginatã, a adoptat-oa posteriori.

Dacã aº guverna un popor de evrei, aº reînãlþatemplul lui SolomonSI JE GOUVERNAIS UN PEUPLE JUIF, JE R TABLIRAIS LETEMPLE DE SALOMON

Frazã a lui Bonaparte, rostitã în faþa Consiliului de Statpentru a explica necesitatea negocierii unui concordat cuVaticanul (1801). Explicaþia primului-consul era o profe-siune de credinþã oportunistã: „Politica mea este aceea dea-i guverna pe oameni aºa cum vor cei mulþi. În acest fel,cred eu, este recunoscutã suveranitatea poporului. Am cîº-tigat rãzboiul din Vendée fãcîndu-mã catolic, am cuceritEgiptul fãcîndu-mã musulman, în Italia am cîºtigat spiri-tele fãcîndu-mã ultramontan [favorabil Vaticanului]. Dacãaº guverna un popor de evrei, aº reînãlþa templul lui So-lomon.“ Concordatul cu Roma a fost semnat la 15 august1801, ratificat la 10 septembrie ºi proclamat la 18 aprilie1802. Prin el catolicismul nu redevenea religie de stat,nici statul francez nu se declara laic, ci recunoºtea „cã re-ligia catolicã, apostolicã ºi romanã este religia marii ma-joritãþi a francezilor“ ºi asigura libertatea cultului.

Pe oameni îi conduci cu jucãriiC’EST AVEC DES HOCHETS QUE L’ON MÈNE LESHOMMES

Frazã autenticã a lui Bonaparte, pronunþatã la 8 mai 1802(18 floreal, anul X), la Consiliul de Stat, în timp ce se dis-cuta proiectul Legiunii de onoare. Spre deosebire de ordi-nul regal al lui Ludovic cel Sfînt, creat în 1693 pentru a-irãsplãti numai pe militari, noul ordin urma sã-i onorezeatît pe civili cît ºi pe militari („Existã o singurã naþiune“,preciza Bonaparte), iar titlul ales se inspira din legio hono-ratum conscripta („legiunea aleasã pentru a fi onoratã“) avechii Rome. I s-a spus primului-consul cã, distribuind

159

jucãrioare, risca sã reconstituie o aristocraþie. Bonapartea rãspuns: „Desfid pe oricine îmi aratã o republicã, fie eaveche sau modernã, în care sã nu existe distincþii onorifice.Le spuneþi jucãrii? Ei bine, pe oameni îi conduci cu ju-cãrii!… Zece ani de revoluþie nu i-au schimbat pe francezi.Sînt ce-au fost ºi galii, mîndri ºi uºuratici. Au un singursentiment: acela al onoarei. Sentimentului acestuia trebuiesã-i dãm o hranã: au nevoie sã fie onoraþi prin distincþii.“Consiliul de Stat n-a aprobat proiectul decît cu 14 voturicontra 10. Totuºi Legiunea de Onoare a fost instituitã prindecret, la 19 mai 1802 (19 floreal, anul X), jucãrie rîvnitãpînã în zilele noastre de urmaºii galilor.

Nu sînt urmaºul lui Ludovic al XVI-lea, ci al lui Carol cel MareJE NE SUCCÈDE POINT À LOUIS XVI, MAIS ÀCHARLEMAGNE

Frazã atribuitã lui Napoleon, vorbind cu papa Pius al VII-lea,în chiar dimineaþa încoronãrii lui ca împãrat, adicã în 2 de-cembrie 1804. Poate este apocrifã — cine s-o fi auzit pro-nunþatã? — dar corespunde unui simþãmînt real: refuzulvechiului regim ºi ambiþiile continentale.

De ne-ar vedea tata, Joseph!JOSEPH! SI NOTRE PÈRE NOUS VOYAIT!

„Vorbã memorabilã de burghez-gentilom“ (G. Lefebvre)— s-ar putea spune de mic-burghez — pe care Napoleoni-ar fi adresat-o fratelui sãu mai mare în ziua încoronãrii(2 decembrie 1804). Autenticã sau apocrifã, are un sunetveridic.

Va fi destul sã spuneþi: Am luptat la Austerlitz, ca sã vi se rãspundã: Iatã un viteaz!IL VOUS SUFFIRA DE DIRE: J’ TAIS À LA BATAILLED’AUSTERLITZ, POUR QU’ON R PONDE: VOILÀ UNBRAVE!

Vestita încheiere a proclamaþiei lui Napoleon cãtre soldaþiisãi, la 3 decembrie 1805, în urma victoriei de la Austerlitz.

160

O noapte la Paris va recupera aceste pierderiUNE NUIT DE PARIS R PARERA TOUT CELA

Vorbã atribuitã lui Napoleon, spusã de el la vedereacîmpului acoperit de morþi de la Eylau (8 februarie 1807).Jacques Boudet (Vorbele istoriei) opune aici cei 13 000 demorþi de la Eylau celor 600 sau 700 de naºteri zilnice dinParisul imperial.

Nu eºti decît un ciorap de mãtase plin cu rahatVOUS ÊTES DE LA MERDE DANS UN BAS DE SOIE

Vorbã plinã de mînie ºi de dispreþ pe care, dupã Sainte-Beuve, Napoleon i-ar fi adresat-o lui Talleyrand, la 28 ia-nuarie 1809, la capãtul unei scene extrem de violente. Scenaa avut cu adevãrat loc, ºtim asta din Memoriile cancelaru-lui Pasquier, iar împãratul nu l-a cruþat deloc pe fostul sãuministru de externe (nu mai era din 1807), tratîndu-l dehoþ ºi de laº. Revenit în mare grabã de la Madrid la ºtireaconjuraþiei Talleyrand-Fouché (care plãnuiau sã-l înlocu-iascã pe împãrat cu Murat), Napoleon a comis imprudenþade a-l umili pe fostul episcop de Autun ºi de a-ºi face dinel un duºman de moarte. Cît despre vorba cu ciorapul demãtase, pe care Saint-Beuve (1804–1869) n-o cunoºtea decîtdintr-a doua sau a treia sursã, ea rãmîne imposibil de veri-ficat. Formule asemãnãtoare sau comparabile („un ciorapde mãtase umplut cu noroi“), la adresa aceluiaºi Talley-rand, i se atribuie lordului Holland, generalului Lasalleºi mareºalului Lannes. Imaginea avea succes. În 1814, Tal-leyrand a format un guvern provizoriu, apoi l-a chematla putere pe Ludovic al XVIII-lea, al cãrui ministru de ex-terne a devenit. A semnat Tratatul de la Paris ºi a intervenitcu abilitate la Congresul de la Viena (1814–1815). În timpulmonarhiei din iulie, sub Ludovic-Filip, a fost ambasadorla Londra (1830–1835). A murit în 1838.

Iatã soarele de la AusterlitzVOILÀ LE SOLEIL D’AUSTERLITZ

Una dintre rarele vorbe autentice ale lui Napoleon. La 7septembrie 1812, la douãzeci ºi opt de leghe de Moscova,

161

împãratul francezilor, pe punctul de a angaja lupta, a spusofiþerilor din anturajul sãu, în timp ce se lumina de zi: „Iatãsoarele de la Austerlitz.“ Dupã o noapte neliniºtitã ºi fe-brilã, Napoleon vedea în asta un semn de bun augur. Doarcã soarele acesta îmbietor „ne era potrivnic“, scrie contelePhilippe de Ségur, „rãsãrea în partea ruºilor, ne expunealoviturilor lor, ne orbea“. Spre deosebire de ceea ce s-a în-tîmplat la Austerlitz (1805), generalisimul inamic nu-l aveaacolo pe þar ºi era stãpîn pe hotãrîrile lui. Iar trupele lui apã-rau acum pãmîntul þãrii lor ºi Moscova cea sfîntã. Ruºii,inferiori în numãr, au luptat cu un curaj neþãrmurit. Înciuda unei retrageri tactice ºi a unei replieri spre est deMoscova, ei au considerat întotdeauna sîngeroasa înfrun-tare din 7 septembrie drept o victorie a lor. Francezii nu-mesc lupta de la Borodino victoria de la Moscova. E dreptcã Napoleon a intrat în Moscova, dar armata rusã nu eranimicitã.

N-o sã-mi trimit garda la moarte, aici, la opt sutede leghe de FranþaA HUIT CENTS LIEUES DE LA FRANCE, JE NE FERAI PASD MOLIR MA GARDE

Rãspuns al lui Napoleon, la 7 septembrie 1812, în cursulbãtãliei pentru Moscova, rãmasã nehotãrîtã datoritã puter-nicei rezistenþe a armatei ruse de sub comanda mareºalu-lui Kutuzov. În Istoria Consulatului ºi a Imperiului (carteaXLIV) Thiers pune în gura împãratului cuvintele: „N-osã-mi trimit garda la pieire. La opt sute de leghe de Franþanu-mi pot risca ultima rezervã.“ Iar Philippe de Ségur:„Nu, nici nu mã gîndesc! Nu vreau s-o pierd, o sã cîºtigbãtãlia ºi fãrã ea.“ La cîteva ore înainte de lãsarea nopþii,intervenþia celor 18 000 de luptãtori ai gãrzii imperiale —trupe de infanterie ºi de cavalerie, unitãþi de elitã încã in-tacte — ar fi fost fãrã îndoialã hotãrîtoare. Thiers considerãtotuºi cã Napoleon a avut dreptate sã-ºi cruþe garda, darºi cã „justificîndu-ºi hotãrîrea din momentul acela, con-damna rãzboiul împotriva Rusiei ºi, pentru a doua oarã

162

de la trecerea Niemenului, ispãºea, printr-un exces de pru-denþã care nu-i stãtea în fire, greºeala încumetãrii sale“.

Dacã mã nãºteam pe tron, dacã eram un Bourbon,desigur cã n-aº fi fãcut greºeli!SI J’ TAIS N SUR LE TRÔNE, SI J’ TAIS UN BOURBON,IL M’AURAIT T FACILE DE NE POINT FAIRE DEFAUTES!

Fraza aceasta, raportatã de generalul Philippe de Ségur(1780–1873), adjutant al lui Napoleon, ar fi fost rostitã deîmpãrat, adresîndu-se mareºalilor sãi, în 5 decembrie 1812,la cinã, cu cîteva ceasuri înainte de a pãrãsi Rusia, undelãsa ce mai rãmãsese din Marea Armatã sub comanda luiMurat. Aceste singure cuvinte prin care îºi recunoºtea gre-ºeala de a fi întreprins campania din Rusia au fost însã în-soþite de un elogiu al meritelor mareºalilor sãi ºi apoi dedispoziþii militare precise.

De la sublim la ridicol nu e decît un pasDU SUBLIME AU RIDICULE IL N’Y A QU’UN PAS

Vorbã atribuitã lui Napoleon ºi rostitã la Varºovia în 16 de-cembrie 1812, în cursul unei întrevederi în care l-a anunþatpe Monseniorul de Pradt (1759–1837) cã îl destituise dinfuncþia lui de ambasador. Îl fãcea responsabil pe acest pre-lat-diplomat de eºecul campaniei din Rusia.

Francezii nu cunosc cuvîntul „imposibil“IMPOSSIBLE N’EST PAS FRANÇAIS

Vorbã atribuitã de obicei lui Napoleon. În realitate, îm-pãratul scrisese, la 9 iulie 1813, generalului Lemarois,care comanda garnizoana din Magdeburg: „Îmi scrieþi:nu este posibil; dar nu aºa se vorbeºte în francezã.“ Cuzece ani înainte, în 1803, într-o piesã de Collin d’Harleville(1755–1806), putea fi auzit versul: „Imposibil este un cu-vînt pe care eu nu-l spun niciodatã“ (Rãutate pentru rãu-tate, actul I, scena 8).

163

Fac parte dintre acei oameni care pot fi uciºi, dar nu dezonoraþiJE SUIS DE CES HOMMES QU’ON TUE, MAIS QU’ON NED SHONORE PAS

Cuvinte rostite de Napoleon în alocuþiunea din 1 ianuarie1814, în faþa deputaþilor Corpurilor legislative.

Vulturul va zbura din clopotniþã în clopotniþãL’AIGLE VOLERA DE CLOCHER EN CLOCHER

Formulã avîntatã ºi orgolioasã din proclamaþia lui Napo-leon cãtre armatã, lansatã în februarie 1815, cînd se pre-gãtea sã pãrãseascã insula Elba ºi sã se arunce în aventuracare se va numi Cele o sutã de zile: „Victoria va merge înpas de asalt; vulturul cu culorile naþionale va zbura dinclopotniþã în clopotniþã pînã pe turnurile catedralei Notre-Dame!“

Este singurul bãrbat din familieC’EST LE SEUL HOMME DE LA FAMILLE

Propoziþia aceasta, vizînd-o pe ducesa de Angoulême(1778–1851) — fiicã a lui Ludovic al XVI-lea ºi norã a vii-torului Carol al X-lea — ar fi fost spusã de Napoleon, laînceputul Celor o sutã de zile (martie 1815), cînd a aflatcã prinþesa încercase sã ridice împotriva lui întreaga gar-nizoanã din Bordeaux. „Afirmaþia este nedreaptã, pentrucã, în acelaºi timp, ºi ducele de Angoulême, soþul prinþesei,dovedea o hotãrîre ºi un curaj la care nu te aºteptai de lacineva atît de firav“ (Bertier de Sauvigny).

Vin, ca Temistocle, sã caut adãpost la vatrapoporului englezJE VIENS, COMME TH MISTOCLE, M’ASSEOIR AU FOYERDU PEUPLE BRITANNIQUE

Iulie 1815: Parisul capituleazã. Napoleon ajunge la Roche-fort, cu intenþia de a se îmbarca spre America. Portul esteînsã blocat de vase de rãzboi britanice. Acesta este mo-mentul în care împãratul înfrînt se hotãrãºte sã cearã azil

164

duºmanilor sãi. Îi scrie prinþului regent (viitorul Georgeal IV-lea): „Alteþã Regalã, prigonit de facþiunile care îmidezbinã þara ºi de duºmãnia celor mai mari puteri ale Eu-ropei, mi-am încheiat cariera politicã ºi vin, ca Temistocle,sã caut adãpost la vatra poporului englez. Mã pun subprotecþia legilor sale, protecþie pe care o cer de la AlteþaVoastrã Regalã ca de la cel mai puternic, mai constant ºimai generos dintre duºmanii mei.“ Se ºtie cã, o datã îm-barcat pe Bellérophon, Napoleon a fost tratat ca prizonierde rãzboi. Generozitatea duºmanilor sãi a fost extrem derelativã: ºase ani pe insula Sfînta Elena (1815–1821), în mij-locul Atlanticului austral.

Scrisoarea adresatã prinþului George este pe cît de cele-brã pe atît de ciudatã. Nu se începe o asemenea misivã cu„Alteþã Regalã“, dar, în cazul de faþã, cum sã fi zis? „Vãrulmeu“?, „Monseniore“? Protocolul nu era clar. La sfîrºit,nu lipseºte o anumitã mãreþie din „cel mai puternic, maiconstant ºi mai generos dintre duºmanii mei“. Însã onoa-rea de a fi dat o vorbã „istoricã“ îi revine pãrþii de la mij-loc a scrisorii: „Vin, ca Temistocle…“ Fraza e umflatã ºi cîtse poate de sentenþios-prudomescã (din întîmplare va fifolositã din nou de cãtre domnul Fenouillard). Comparaþiacu Temistocle este cel puþin bizarã. Nu atît pentru cã Te-mistocle n-a cerut niciodatã azil poporului englez (aici,eliptic, „poporul englez“ sta pentru un popor duºman). Cipentru cã Temistocle, biruitorul de la Salamina, trecînd departea perºilor, trãda Atena ºi cea mai mare parte dintrecetãþile greceºti. El nu se refugiase la curtea lui Artaxersesca sã caute azil politic în urma unei înfrîngeri, ci cãutîndavantaje. Într-adevãr, Marele Rege i-a acordat, în schimbultrãdãrii alor sãi, Magnezia, Myonte ºi Lampsacos, un darteritorial considerabil, ceea ce Napoleon nu avea cum sãaºtepte de la prinþul regent.

Se poate vedea din acest caz cît de paradoxal este uneoriprocesul de transformare a unei formulãri banale sau chiarabsurde într-o vorbã istoricã.

165

Anglia e o naþiune de mici negustoriL’ANGLETERRE EST UNE NATION DE BOUTIQUIERS

Judecatã dispreþuitoare formulatã de Napoleon la SfîntaElena, în prezenþa medicului O’Meara. Dar nu Napoleoneste primul care s-o fi rostit. Formula existã la Adam Smith(în Avuþia naþiunilor, cercetare asupra naturii ºi cauzelor ei,1776), care ºi el o împrumutase de la Samuel Adams (Pu-blicistul independent, 1748). Însã Napoleon i-a dat o accep-þiune peiorativã care lipseºte la înaintaºii sãi britanici.

Peste cincizeci de ani Europa va fi republicanã oriocupatã de cazaciDANS CINQUANTE ANS, L’EUROPE SERA R PUBLICAINEOU COSAQUE

Anticipare fãcutã de Napoleon, în timpul ºederii sale peinsula Sfînta Elena. Conform Memorialului, împãratul,vorbind cu Las Cases, în 3 august 1816, în perspectiva uneieventuale eliberãri, ar fi declarat: „O ultimã ºansã, singurade avut în vedere, ar fi sã se apeleze la mine din nevoiade a-i respinge pe ruºi. Într-adevãr, aºa cum stau acum lu-crurile, nu vor trece zece ani pînã cînd întreaga Europã vafi ocupatã de ruºi, sau va fi, în totalitate, în regim republi-can.“ De unde se vede cît poate greºi un om mare. Cîrmu-itorii Europei nu aveau cîtuºi de puþin de gînd sã-l lasesã se întoarcã. ªi chiar dacã ar fi fãcut-o, nu l-ar fi pus peNapoleon în fruntea unei coaliþii ºi nici mãcar a unei ar-mate puternice. ªi chiar dacã ar fi avut o idee atît de bizarã,amintirea dezastrului din 1812 nu ar fi fãcut din împãratulcãzut cel mai de dorit învingãtor potenþial al Rusiei.

Cînd China se va deºteptaQUAND LA CHINE S’ VEILLERA

Propoziþia aceasta, menitã sã stîrneascã frica, este începu-tul unei fraze „istorice“: „Cînd China se va deºtepta, lu-mea va tremura.“ Multã vreme atribuitã lui Napoleon I,ea este, dupã Jean Tulard, tipicã pentru acele „vorbe de-

166

venite celebre, dar în realitate apocrife sau de origine in-determinabilã“.

Doresc ca cenuºa mea sã fie pãstratã pe malurileSenei, în mijlocul poporului francez pe care atît de mult l-am iubitJE D SIRE QUE MES CENDRES REPOSENT SUR LESBORDS DE LA SEINE, AU MILIEU DE CE PEUPLEF R A N ÇAIS QUE J’AI TANT AIM

Pasaj celebru din testamentul lui Napoleon I (Sfînta Elena,Longwood, 16 aprilie 1821), unde acesta pregãteºte fiecareamãnunt al legendei sale.

Dumnezeule, ce eveniment!— Nu este un eveniment, doamnã, este doar o ºtireAH! MON DIEU! QUEL V NEMENT! — CE N’EST PLUS UN V NEMENT, C’EST UNENOUVELLE

Dialog între doamna Crawford ºi Talleyrand, într-o searãde iulie a anului 1821, cînd, în timpul unui dineu, a sositºtirea morþii, la Sfînta Elena, a lui Napoleon (J. Orieux).

CONTEMPORANII LUI NAPOLEON

Caut o sabieJE CHERCHE UNE P E

Vorbã atribuitã în 1799 abatelui Sieyès, membru al Directo-ratului, alarmat de dezagregarea regimului. Din cîte spuneRoederer, Sieyès, singurul om dîrz al regimului, „a acþio-nat cu curaj pentru a salva din Revoluþie ceea ce mai puteafi salvat“ (J.-D. Bredin). Pentru a evita totodatã „anarhialegalã ºi despotismul nestatornic“ (Taine), Sieyès voia sãsalveze Revoluþia. În detrimentul Republicii? Poate nu.De altfel în acel moment nu era cu putinþã decît intervenþiaunui general republican. Aºa stînd lucrurile, Sieyès cãutao sabie, dar nu orice sabie, ci pe aceea a unui militar capabilsã facã faþã situaþiei. S-a gîndit întîi la Joubert, dar acest

167

general, tînãr ºi remarcabil, cãzuse la Novi. S-a gîndit apoisã i se adreseze lui Moreau, dar se pare cã acesta l-a sfãtuitsã recurgã la Bonaparte, revenit în octombrie din Egipt.Lovitura de stat plãnuitã — care va avea loc în 9 noiembrie1799 (18 brumar, anul VIII) — urma deci sã fie realizatã,datoritã lui Moreau, de cãtre Bonaparte.

Constituþia din anul III trebuie abolitãIL FAUT BRISER LA CONSTITUTION DE L’AN III

Laitmotiv al lui Sieyès (1748–1836), care organizase, cuBonaparte, lovitura de stat din 18 brumar. Din cîte spuneBenjamin Constant, Sieyès repeta vorba aceasta în salonulsãu, întocmai cum fãcea Cato cel Bãtrîn cu Delenda Car-thago. Dar, cînd a fost elaboratã Constituþia din anul VIII,ea a fost în folosul lui Bonaparte, nu al lui Sieyès, neoste-nitul fãuritor de constituþii. El voia sã aboleascã Consti-tuþia din 1795, votatã de Convenþie ºi care a dus la regimulDirectoratului (1795–1799), sã înlocuiascã o constituþieinspiratã din teama faþã de dictaturã cu una care instituiaputerea personalã a lui Bonaparte.

Revoluþia s-a terminatLA R VOLUTION EST FINIE

Formularea concisã a proclamaþiei consulilor, prin careaceºtia supuneau aprobãrii poporului Constituþia dinanul VIII (promulgatã la 15 decembrie 1799, aprobatã la28 februarie 1800): „Cetãþeni, Revoluþia s-a statornicit laprincipiile de la care a pornit. Revoluþia s-a încheiat.“ Era,în aparenþã, revanºa lui ’89 asupra lui ’93, a Declaraþieidrepturilor omului ºi ale cetãþeanului asupra Terorii, maiales dupã scurta întoarcere la mãsurile revoluþionare ºiteroriste din iulie–august 1799. În realitate, Constituþia dinanul VIII consfinþea lovitura de stat din 9 noiembrie 1799(18 brumar, anul VIII) ºi puterea personalã a lui Bonaparte,consul alãturi de Sieyès ºi de Roger Ducos. Bonaparte,chiar dupã ce a devenit Napoleon ºi apoi Împãrat, va pãstraaceste douã propoziþii ca pe un fel de program implicit.

168

Frumoasã predicã! Lipseºte doar milionul de oameni care au murit pentru a înlãtura ce pui la loc acum dumneata!BELLE CAPUCINADE! IL N’Y MANQUE QUE LE MILLIOND’HOMMES QUI S’EST FAIT TUER POUR ABOLIR CE QUEVOUS R TABLISSEZ!

Antoine-Guillaume Delmas (1768–1813), general de divi-zie, iacobin declarat, ar fi comentat în termenii aceºtia —adresîndu-i-se lui Bonaparte — Te Deum-ul solemn princare s-a celebrat ratificarea Concordatului cu Vaticanul, laNotre-Dame din Paris, de Paºti 1802. Fraza provine dindouã surse de epocã, paralele dar care nu dau exact acelaºitext. Iatã prima versiune: „Ei bine, generale, eºti mulþu-mit?“ întreabã primul consul. „Frumoasã ceremonie, nu-iaºa? — Aº zice mai degrabã frumoasã predicã! Facem dincureaua de la sabie mãtãnii! Lipseau de la sãrbãtoarea du-mitale miile de oameni care au cãzut pentru a scãpa deaceste bufonerii ºi a nimici superstiþia!“ A doua versiune— din care lipseºte din pãcate cuvîntul capucinade (pre-dicã anostã) — se aflã în apostila care însoþeºte dosarul deserviciu al lui Delmas de la Ministerul de Rãzboi: „Foartefrumoasã a fost ceremonia. Lipsea de la ea doar milionulde oameni care au murit pentru a nimici ceea ce pui la locdumneata.“ În 16 mai al aceluiaºi an, Delmas a fost ºtersdin cadrele armatei. A trãit apoi în exil, la Porrentruy înElveþia, supravegheat de poliþia imperialã. La cererea lui,a fost reintegrat în armatã, cu vechiul sãu grad de generalde divizie, la 10 aprilie 1813. A murit la Leipzig, în 30 oc-tombrie, în urma rãnilor grave primite în cursul bãtãlieinaþiunilor.

Un husar încã viu la treizeci de ani e un tîrîie-sabieTOUT HUSSARD QUI N’EST PAS MORT À TRENTE ANSEST UN JEAN-FOUTRE

Butadã pare-se autenticã, lansatã în timpul Consulatului(9 noiembrie 1799–18 mai 1804), de contele Antoine Lasalle,

169

pe atunci colonel, uimitorul ofiþer de cavalerie din timpulrãzboaielor napoleoniene, viitor general de divizie ºi mareofiþer al Legiunii de Onoare, eroul de la Rivoli (1797), Helio-polis (1800), Lübeck ºi Stettin (1806), Medina del Rio Seco(1808), Essling (21 mai 1809), cãzut la Wagram (6 iulie 1809),pe cînd avea 34 de ani.

În Statele Unite sînt treizeci ºi douã de religii ºi un singur fel de mîncareLES TATS-UNIS ONT TRENTE-DEUX RELIGIONS ET UNSEUL PLAT

Vorbã de spirit atribuitã de Sainte-Beuve lui Talleyrand,care, emigrînd, a trãit în recent constituitele State Uniteal Americii, de la 1794 la 1796. Vorba nu e neverosimilã,dar autenticitatea ei e departe de a fi garantatã, mai alescã Sainte-Beuve se pricepea sã ticluiascã asemenea vorbe.În secolul al XIX-lea, marchizul Caracciolo, ambasadorulRegatului celor Douã Sicilii la Londra, ar fi spus: „În Angliaexistã ºaizeci de secte ºi un singur fel de sos.“

E mai grav decît o crimã, este o eroareC’EST PIRE QU’UN CRIME, C’EST UNE FAUTE

Sentinþa aceasta celebrã privitoare la asasinarea legalã (înnoaptea de 20–21 martie 1804) a ducelui d’Enghien — cri-mã pe care s-a întemeiat puterea napoleonianã — a fostatribuitã atît lui Fouché cît ºi lui Talleyrand. Acesta dinurmã declarase însã cu cinism, în loc de orice discurs fu-nebru: „Ce vreþi, aºa merg treburile“. Tot el îl sfãtuise peNapoleon sã-l captureze pe duce, fiind în bunã mãsurã res-ponsabil de asasinat. „Imediat dupã asta a trecut de partealui Bonaparte“ (J. Orieux). Din cîte spune Sainte-Beuve,vorba ar avea drept autor pe consilierul de stat AntoineBoulay de la Meurthe (1761–1840), viitor conte al Imperiu-lui. Totuºi nu este exclus ca Fouché, ºi poate chiar Talley-rand, dupã ruptura de Napoleon, din 1809, sã fi împrumutatde la Boulay aceastã frapantã formulã.

170

Comediantule! Tragedianule!COMMEDIANTE! TRAGEDIANTE!

Potrivit lui Vigny, acesta a fost dublul ºi laconicul rãspunsal papei Pius al VII-lea, auzind monologul dezlãnþuit ºifurios al lui Napoleon, interlocutorul sãu. Acest pasajvestit din Supunere ºi mãreþie militarã este pur imaginar.Vigny îl situeazã la Fontainebleau, în 25 noiembrie 1804(încoronarea lui Napoleon ca împãrat a avut loc în 2 de-cembrie). E greu de crezut ca o asemenea confruntare sãse fi produs tocmai în acel moment ºi greu de înþeles cinesã fi putut dezvãlui termenii unei conversaþii atît de strictprivate. Ultima nedumerire este valabilã ºi pentru ianuarie1813. Atunci însã, tot la Fontainebleau, papa era prizonie-rul împãratului Franþei, despuiat de posesiunile lui te-ritoriale, brutalizat fãrã scrupule de o gazdã neîndurãtoarecare era pe punctul sã-i impunã, la 25 ianuarie, „Concor-datul de la Fontainebleau“, un diktat galican. În 1814,Pius al VII-lea, eliberat, i-ar fi povestit unui episcop italianºederea sa la Fontainebleau, spunînd: „Situaþia de acoloa început ca o comedie ºi tindea sã se termine ca o trage-die“ (J. Boudet).

Numai de-ar þine!POURVOU QU ÇA DOURE!

Se zice cã vorba ar fi fost spusã, în timpul mãreþiei Impe-riului napoleonian, de mama lui Napoleon, Letizia Bona-parte, ºi a devenit curînd celebrã, ºi nu în ultimul rînd dincauza felului în care a fost pronunþatã, cu u în loc de ü ºicu che pentru que, deci cu accent corsican. Exclamaþia „epoate apocrifã, însã aratã bine ce o îngrijora pe atunci“(Bernardine Melchior-Bonnet). Maria Letizia Ramolino(1750–1836), nãscutã în capitala Corsicei, la Ajaccio (în lar-gul cãruia se aflã Insulele Sîngeroase, ciudatã ironie topo-nimicã), s-a mãritat cu Charles Marie Bonaparte (1746–1785),cu care a avut treisprezece copii, dintre care au trãit opt,al doilea dintre ei fiind Napoleon (1769–1821).

171

Zadarnic huzureºte Nero, în imperiu s-a nãscutdeja TacitC’EST EN VAIN QUE N RON PROSPÈRE, TACITE ESTDEJÀ N DANS L’EMPIRE

Fraza-cheie dintr-un faimos articol al lui Chateaubrianddin Le Mercure (iunie 1807). Acest atac violent împotrivadespotismului napoleonian vibreazã încã, dupã trei ani,de indignarea lui Chateaubriand la ºtirea asasinãrii du-celui d’Enghien (în noaptea de 20–21 martie 1804, la Vin-cennes). „Atunci cînd, în tãcerea supunerii josnice, nu semai aud decît lanþurile sclavului ºi glasul delatorului; cîndeste la fel de primejdios sã-þi atragi favoarea ºi sã-þi meriþidizgraþia, atunci apare istoricul, rãzbunãtorul popoarelor.Zadarnic huzureºte Nero, în imperiu s-a nãscut deja Tacit.“Chateaubriand rezumã concis urmãrile diatribelor sale:„Ele au dus la suprimarea ziarului Le Mercure ºi mi-au pusdin nou în primejdie libertatea.“

Pentru cei care ar considera cã vicontelui de Chateau-briand i-a trebuit cam mult pînã sã reacþioneze, e bine sãamintim cã, „neavînd alte venituri decît salariul sãu dediplomat“ (J. Orieux), scriitorul îºi înaintase demisia mi-nistrului sãu, Talleyrand, chiar în ziua de 21 martie 1804,la cîteva ore dupã ce aflase de executarea ducelui.

Nobleþea obligãNOBLESSE OBLIGE

Deviza aceasta concisã ºi mîndrã se aflã în Maxime ºi cu-getãri cu privire la felurite subiecte (1808) ale lui Gaston,duce de Lévis (1764–1830), academician ºi pair de Franþa.Vorba a rãmas pînã în zilele noastre. Regimentul al doileade husari, unitate de elitã provenitã din vechiul regim, ºi-aluat drept devizã: Noblesse oblige, Chamborant autant.

Iatã începutul sfîrºituluiVOILÀ LE COMMENCEMENT DE LA FIN

Dupã Sainte-Beuve, în capitolul „Madame de Staël“ dinPortrete de femei, vorba ar fi fost spusã de Talleyrand în

172

1812, simþind ºubrezenia crescîndã a unui Imperiu în apa-renþã încã redutabil. Dar vorba, deºi verosimilã, este fãrãîndoialã apocrifã, ticluitã probabil dupã dezastrul din Rusiaal Marii Armate.

N-au uitat nimic ºi nici n-au învãþat nimicILS N’ONT RIEN OUBLI , NI RIEN APPRIS

Judecatã crudã asupra Bourbonilor în exil, aplicatã deasemenea întregii emigraþii. Este cuprinsã în proclamaþiaadresatã „soldaþilor marii Naþiuni“ de cãtre ofiþerii ºi sol-daþii Gãrzii imperiale a lui Napoleon, la debarcarea îngolful Juan la 1 martie 1815: „În cele cîteva luni de cînddomnesc, Bourbonii au dovedit cã n-au uitat nimic ºi nicin-au învãþat nimic.“ Printre semnatari se afla ºi generalulCambronne. În realitate, vorba nu era nouã. În 1796, cavale-rul de Panat, care fãcea parte, la Verona, din curtea conteluide Provence, îi scrisese lui Mallet du Pan (publicist suedezcare a fost purtãtorul de cuvînt al emigraþiei, 1749–1800):„Nimeni n-a fost în stare sã uite ºi nici sã înveþe ceva“(Jacques Boudet, Vorbele istoriei). Existã chiar un prece-dent mai vechi. „În Examinarea declaraþiei de la Verona,apãrutã în 25 septembrie 1795, autorul ei, generalul Du-mouriez, scrie despre Ludovic al XVIII-lea: «Curtenii careîl înconjoarã n-au uitat nimic ºi n-au învãþat nimic»“(A. Chuquet).

Garda moare dar nu se predãLA GARDE MEURT ET NE SE REND PAS

Mîndru rãspuns atribuit generalului Pierre Cambronne(1770–1842) ºi dat de el unui general englez care, la Waterloo,îi propunea sã se predea împreunã cu ce mai rãmãsesedin Garda imperialã (18 iunie 1815).Vorba pare sã fi fostticluitã, la cîteva zile dupã bãtãlie, de cãtre Balisson deRougemont. A fost publicatã la 24 iunie în Journal généralde la France ºi se aflã înscrisã pe postamentul statuii ge-neralului. Însã Cambronne n-a autentificat-o niciodatã —

173

dimpotrivã — susþinînd cã s-a servit de o expresie „maisavuros soldãþeascã“.

Rahat!MERDE!

În seara de 18 iunie 1815, la Waterloo, generalul PierreCambronne a rãspuns oare englezilor — care îi propuneausã se predea în fruntea detaºamentelor Vechii Gãrzi, ul-timele rãmase în luptã — „Garda moare dar nu se predã“?Am arãtat cã generalul a refuzat paternitatea acestei vorbe.Sã se fi mulþumit sã spunã „Rahat!“? Poziþia sa oficialã dintimpul monarhiei constituþionale l-a împiedicat fãrã îndo-ialã sã admitã cã aºa a fost. „Oricum, Victor Hugo poatefi considerat coautorul vorbei lui Cambronne“ (JacquesBoudet). Scrie în Mizerabilii: „Dupã unii Colville, dupã alþiiMaitland le-a strigat: «Bravi francezi, predaþi-vã!» Cam-bronne a rãspuns: «Rahat!»… Cambronne a rostit mareavorbã de la Waterloo aºa cum Rouget de Lisle a compusMarsilieza, în puterea unei inspiraþii divine.“

Nu merge, danseazãIL NE MARCHE PAS, IL DANSE

Cuvînt picant al prinþului de Ligne (1735–1814) — feldma-reºal austriac, unul dintre cei mai mari seniori din Þãrilede Jos ºi omul cel mai spiritual din secolul al XVIII-lea. Sereferea la Congresul de la Viena, convocat în 1814 de cãtreputerile aliate care îl biruiserã pe Napoleon. Prinþul deLigne a murit chiar în anul acela, înainte de încheierea Con-gresului, „iar Congresul l-a înmormîntat fãrã sã se opreas-cã din dans“ (Talleyrand). Balurile ºi banchetele din vremeaCongresului (poate simptom al destinderii continentalecare a urmat cãderii lui Napoleon) sînt menþionate ºi încorespondenþa dintre Jacob ºi Wilhelm Grimm.

174

LUDOVIC AL XVIII-LEA1755–1824rege din 1815

Sire, cred cã monarhia a luat sfîrºit.— Ei bine, domnule de Chateaubriand, sînt de pãrerea dumneavoastrãSIRE, JE CROIS LA MONARCHIE FINIE.

— EH, BIEN, MONSIEUR DE CHATEAUBRIAND, JE SUISDE VOTRE AVIS

Acest scurt dialog a avut loc la Saint-Denis, în 7 iulie 1815,între Chateaubriand ºi Ludovic al XVIII-lea, revenit dupãCele o sutã de zile ale ultimei aventuri napoleoniene. Re-gele îl primise în guvern pe regicidul Fouché. ªi l-a întrebatpe Chateaubriand: „«Ce pãrere aveþi? — Sire, ce-a fost sãfie a fost. Maiestatea Voastrã sã-mi îngãduie sã tac. — Nu,nu, vorbiþi! ªtiþi bine cît am rezistat încã de la Gand. — Sire,nu fac decît sã mã supun ordinului dumneavoastrã. Ier-taþi-mã cã o fac: cred cã monarhia a luat sfîrºit.» Regele atãcut o vreme. Am început sã tremur de îndrãzneala mea,cînd Maiestatea Sa reluã: «Ei bine, domnule de Chateau-briand, sînt de pãrerea dumneavoastr㻓 (Memorii de din-colo de mormînt).

Lãsîndu-se prins ne-a fãcut mai mult rãu decît în ziua în care ne-a trãdatIL NOUS A FAIT PLUS DE MAL EN SE LAISSANTPRENDRE QUE LE JOUR OÙ IL NOUS A TRAHI

Vorbã a lui Ludovic al XVIII-lea auzind cã Ney fusese ares-tat, la 5 august 1815, „în departamentul Lot, de cãtre niºtesubalterni prea zeloºi“ (Bertier de Sauvigny). Mareºalul selãudase, dupã debarcarea lui Napoleon, sosit de pe Elba,în portul Juan, cã „îl va aduce pe uzurpator într-o cuºcãde fier“. „Ne-am fi mulþumit cu mai puþin“, avea sã spunãLudovic al XVIII-lea. În fapt, la 14 martie, Ney i s-a raliatlui Napoleon. Ney o datã arestat, regele era obligat sã-l tri-mitã în faþa judecãþii. Curtea marilor seniori (la Cour des

175

pairs) l-a condamnat la moarte în ziua de 6 decembrie 1815,fãrã ca regele sã-ºi fi exercitat dreptul de graþiere.

Pot muri liniºtit: am vãzut steagul francezfluturînd deasupra tuturor oraºelor FranþeiJ’AI ASSEZ V CU, PUISQUE J’AI VU LE DRAPEAU FRANÇAISFLOTTER SUR TOUTES LES VILLES FRANÇAISES

La sfîrºitul anului 1818, „ducele de Richelieu s-a întors dela conferinþele din Aix-la-Chapelle, raportînd cã se nego-ciase retragerea armatelor strãine, completa evacuare a te-ritoriului francez ºi reglementarea definitivã a obligaþiilorfinanciare care afectaserã Franþa ca urmare a Celor o sutãde zile“ (Guizot). Auzind acestea, Ludovic al XVIII-lea i-aspus aceste „nobile cuvinte: «Duce de Richelieu, pot muriliniºtit de vreme ce, graþie dumneavoastrã, am vãzut stea-gul francez fluturînd deasupra tuturor oraºelor Franþei.»“

Fiecare dintre voi are în raniþã bastonul de mareºalIL N’EST AUCUN DE VOUS QUI N’AIT DANS SA GIBERNELE BÂ TON DE MAR CHAL

Fragment dintr-un mic discurs adresat de Ludovic alXVIII-lea, în 8 august 1819, elevilor ºcolii militare de laSaint-Cyr, veniþi la manevre lîngã Saint-Cloud. „Þineþi bineminte cã fiecare dintre voi are în raniþã bastonul de mare-ºal al ducelui de Reggio. Trebuie doar sã-l scoateþi de acolo.“Ducele de Reggio era celebrul mareºal Oudinot (1767–1847),care se distinsese la Austerlitz, Friedland, Wagram, Bautzen,apoi, dupã cãderea lui Napoleon, se raliase Restauraþiei mo-narhice. Vorba este „comparabilã cu aceea a generaluluiChanzy dupã rãzboiul din 1870: „Cel care vrea bastonul demareºal sã-l caute pe malul celãlalt al Rinului“ (O. Guerlac).

Stã locului, ºi totuºi simt cã îºi urmeazã drumulIL NE REMUE PAS, ET JE SENS POURTANT QU’IL CHEMINE

Vorbã a lui Ludovic al XVIII-lea, mucalitã ºi profeticã. Sereferea la vãrul sãu, ducele de Orléans, viitorul Ludovic-Filip, rege al francezilor.

176

Punctualitatea este politeþea regilorL’EXACTITUDE EST LA POLITESSE DES ROIS

Vorbã istoricã de mulþi atribuitã lui Ludovic al XIV-lea ºidevenitã proverb. Mãrturii vrednice de a fi luate în seamãne asigurã cã a fost mai degrabã o frazã favoritã a lui Lu-dovic al XVIII-lea.

ALTE GLASURI DIN VREMEA LUILUDOVIC AL XVIII-LEA

O sã-l aduc pe uzurpator într-o cuºcã de fierJE RAMÈNERAI L’USURPATEUR DANS UNE CAGE DE FER

Vorbã atribuitã mareºalului Ney ºi adresatã lui Ludovical XVIII-lea în 6 martie 1815. Se ºtie cã Ney, hotãrît sãopreascã înaintarea „zborului de vultur“, se afla cu trupelesale în Franche-Comté cînd a primit, în noaptea de 13 spre14 martie, apelurile lui Napoleon ºi ale generalului Ber-trand, duse de mesageri. În 14 dimineaþa a luat hotãrîreasã se ralieze împãratului. „S-a aruncat în prãpastie aºa cumse arunca odinioarã în gurile tunurilor“ (A. Houssaye).Regele a aflat de trãdarea mareºalului în seara de 16 mar-tie. În noaptea de 19 spre 20, Ludovic al XVIII-lea pãrãseaParisul pentru un al doilea exil, la Gand, în Belgia (vezi„Lãsîndu-se prins…“). Oare Ney chiar promisese sã-l aducãpe fostul sãu împãrat ºi binefãcãtor într-o cuºcã de fier?Cînd a fost judecat, a susþinut cu energie contrarul: „Amspus cã, întreprinzînd o acþiune atît de nebuneascã, Napo-leon ar merita, dacã ar fi prins, sã fie pus într-o cuºcã defier. Eu însã nu mi-am luat sarcina sã fac acest lucru.“ Nuse vede prea bine diferenþa, cîtã vreme era în fruntea unortrupe care trebuiau sã-l opreascã pe Napoleon, eventualsã-l captureze.

Viciul sprijinindu-se de braþul crimeiLE VICE APPUY SUR LE BRAS DU CRIME

Faimoasã evocare a lui Chateaubriand (Memorii de dincolode mormînt, 23, 20) a momentului în care Fouché a fost

177

prezentat de cãtre Talleyrand regelui Ludovic al XVIII-lea.Scena se petrece la Saint-Denis, în 6 iulie 1815. Regele, re-venind dupã cele O sutã de zile (cît a durat întoarcerea luiNapoleon de pe Elba, pînã la înfrîngerea de la Waterloo)din exilul petrecut în Belgia, se pregãteºte sã intre în Paris:„Dintr-o datã se deschide o uºã: intrã în tãcere viciul spri-jinindu-se de braþul crimei, domnul de Talleyrand înaintîndsusþinut de domnul Fouché.“ Joseph Fouché (1759–1820)a fost deputat de stînga în Convenþia Naþionalã, a reprimatcu brutalitate insurecþia din Lyon în 1793, a luat parte laconspiraþia împotriva lui Robespierre ºi la condamnarealui, a fost ministru al poliþiei sub Directorat, Consulat ºiapoi sub Imperiu pentru ca, dupã cele O sutã de zile, sã-ltrãdeze pe Napoleon ºi sã devinã din nou ministru al po-liþiei sub Restauraþie. De fapt, pentru a pãstra terminologiamoralã a lui Chateaubriand, în cazul lui Fouché crima areo componentã importantã de viciu, aºa cum, în cazul luiTalleyrand, implicat în asasinarea ducelui d’Enghien, vi-ciul are ºi o componentã criminalã. Spectacolul acestor doioameni, marele aristocrat ºi plebeul ajuns, fiecare în felullui de o strãlucitã inteligenþã ºi viclenie ºi amîndoi de vîn-zare oricãrui puternic al zilei, nu va fi fost un spectacol derînd, mai ales aºa cum intrau, ducele ºchiop sprijinindu-sede braþul vechiului revoluþionar pãtat de sînge.

Avem nevoie de lanþuri, de cãlãi, de torturiIL FAUT DES FERS, DES BOURREAUX, DES SUPPLICES

Astfel credea, vorbind deputaþilor în stilul neîndurãtor allui Marat, deputatul ultraregalist François de la Bourdon-naye (1767–1839). Nemulþumit de legea de amnistie condi-þionatã din 24 iulie 1815, acest extremist cerea mai multãstricteþe în „cãutarea ºi pedepsirea celor implicaþi în celeO sutã de zile“ (Bertier de Sauvigny): „Pentru a împiedicauneltirile lor criminale avem nevoie de lanþuri, de cãlãi, detorturi. Moartea ºi numai moartea poate sã-i înspãimîntepe complicii lor ºi sã punã capãt comploturilor… Apãrã-tori ai îndurãrii, acceptaþi sã se verse cîteva picãturi de

178

sînge ca sã nu curgã puhoaie.“ Acest La Bourdonnaye, vii-tor ministru de interne în guvernul Polignac (1829), îºi ex-prima în felul acesta intenþia de a trece de la teroarea albãspontanã la teroarea albã legalizatã. Ludovic al XVIII-leaînsã nu avea nici o înclinare spre „lanþuri, cãlãi ºi torturi“ºi a considerat regretabilã arestarea mareºalului Ney(1769–1815), acuzat de trãdare (i se raliase lui Napoleonla întoarcerea acestuia de pe Elba), judecat, condamnat ºiexecutat în acelaºi an 1815, la 7 decembrie.

Sînt francez, vreau sã mor francezJE SUIS FRANÇAIS, JE VEUX MOURIR FRANÇAIS

Frumoasã declaraþie a mareºalului Ney, fãcutã în timpulprocesului sãu, în faþa Curþii marilor seniori (La Cour despairs), în octombrie 1815. Cel care i se alãturase lui Napo-leon la începutul celor O sutã de zile, în loc sã-l aducã„într-o cuºcã de fier“ (vezi „O sã-l aduc pe uzurpator…“),refuzã cu aceste cuvinte sã beneficieze de un artificiu alapãrãrii. Într-adevãr, avocaþii sãi susþinuserã cã La Courdes pairs este incompetentã sã-l judece pe mareºal pentrucã Sarrelouis, locul sãu de naºtere, fusese cedat Prusieiprin tratatele din 1815. Ney a fost împuºcat în 7 decembrie1815. A comandat el însuºi plutonul de execuþie, strigînd:„Drept în inimã, soldaþi!“

Totuºi, trãiascã Regele!VIVE LE ROI QUAND MÊME!

Strigãt de raliere al ultraregaliºtilor, inventat în 1815, pevremea „Camerei de nesperat“ (numele dat Camerei de-putaþilor ultraregaliºti întrunitã în octombrie 1815 ºi dizol-vatã în septembrie 1816; îi venea de la surpriza electoralã:din 400 de deputaþi, doar vreo 30 erau îndoielnici: „Esteo Camerã de nesperat“ a spus Ludovic al XVIII-lea, ºi aºai-a rãmas numele). Dimpotrivã, minoritatea liberalã susþi-nea, nu fãrã dreptate, cã „Nu trebuie sã fim mai regaliºtidecît regele“, afirmaþie ce îl irita foarte tare pe Chateau-briand, care, deºi respingea termenul de ultraregalist (sau,

179

pe scurt, ultra), era ultra ºi mîndru de asta. „Totuºi, trãiascãRegele!“ nu înseamnã o concesie fãcutã unui rege nedemnsau ideii de regalitate, ci exprimã triumful unor oamenicare, dupã tot ce se întîmplase, acum puteau totuºi striga„Trãiascã Regele!“ Din pãcate, spiritul de partid al ultrare-galiºtilor, al celor „mai regaliºti decît regele“ i-a dus la con-flict cu guvernul regal, iar Ludovic al XVIII-lea, încurajatºi de suveranii strãini, îndeosebi de þar, a semnat la 5 sep-tembrie 1816 ordonanþa de dizolvare a acestei Camere.

Þara aceasta este de bunã seamã rãu bolnavã dacã are atîta nevoie de mineIL FAUT QUE CE PAYS SOIT BIEN MALADE POUR QUE J’YSOIS SI IMPORTANT

Guizot, în Memoriile sale, îi atribuie aceastã frazã, ironicãºi de o falsã modestie, lui Decazes (1780–1860), ministrual poliþiei sub Ludovic al XVIII-lea. Ar fi rostit-o în 1816,în ajunul dizolvãrii „Camerei de nesperat“, Camera depu-taþilor ultraregaliºti, întrunitã în 1815.

Am vãzut pumnalul lui Louvel, era o idee liberalãJ’AI VU LE POIGNARD DE LOUVEL, C’ TAIT UNE ID ELIBERALE

Prin fraza aceasta, apãrutã în Le Journal des Débats dupãasasinarea ducelui de Berry (13 februarie 1820), CharlesNodier (1780–1844) voia sã condamne pe Decazes ºi politicasa liberalã. Asasinarea nepotului lui Ludovic al XVIII-leade cãtre Louvel (muncitor ºelar care voia „sã-i exterminepe Bourboni“) a provocat cãderea lui Decazes, prim-mi-nistru din 1819, al cãrui program fusese: „Regalizarea na-þiunii ºi naþionalizarea regalitãþii“.

Dacã principii ar fi atotputernici ar fi vai de eiMALHEUR AUX PRINCES, S’ILS POUVAIENT TOUT

Vorbã a lui Joseph de Maistre (1753–1821), vestitul filozofpolitic, autor al Serilor de la Sankt-Petersburg (1821), carecondamnase Revoluþia francezã, dar condamna în aceºti

180

termeni tirania ºi despotismul, justificînd monarhia dedrept divin. Puterile ei erau mãrginite nu numai de legeadivinã, ci ºi de suveranitatea papei (R. Girardet).

Democraþia curge ca un rîu îmbelºugatLA D MOCRATIE COULE À PLEINS BORDS

Extras dintr-un discurs rostit de oratorul Royer-Collard(1763–1845) în faþa Camerei deputaþilor în 22 ianuarie 1822,cãtre sfîrºitul domniei lui Ludovic al XVIII-lea: „Sînt deacord cã democraþia curge ca un rîu îmbelºugat în Franþa,aºa cum au fãcut-o veacurile ºi evenimentele“. ªeful doc-trinarilor sub Restauraþie, partizani liberali ai Curþii din1814, relua, într-un sens mai liberal, expresiile ministruluide justiþie Pierre de Serre, folosite mai demult de el într-unproiect de lege a presei: „La noi democraþia este pretutin-deni plinã de sevã ºi de energie; ea existã în industrie, încaracterul proprietãþii, în legislaþie, în amintiri, în oameni,în lucruri. Puhoiul ei curge îmbelºugat între slabele diguricare cu greu îl zãgãzuiesc.“

CAROL AL X-LEA1757–1836rege între 1824–1830

În sfîrºit, revãd Franþa! Nu s-a schimbat nimic,doar cã se aflã în ea un francez mai multLA FRANCE, JE LA REVOIS ENFIN! ET RIEN N’Y ESTCHANG , SI CE N’EST QU’IL SE TROUVE UN FRANÇAISDE PLUS

Declaraþie atribuitã de Le Moniteur (sub pana elocventãa lui Beugnot) contelui de Artois — viitorul rege Carolal X-lea — la sosirea lui din exil la Paris, în 12 aprilie 1814.„Un luminos soare de primãvarã strãlucea pe cerul albas-tru…, locuitorii satelor stãteau înºiraþi pe marginea dru-mului, admirînd, aplaudînd… Iar prinþul! Cît de chipeºarãta pe calul sãu alb…, strãlucea de bucurie ºi saluta

181

neostenit, cu o graþie fãrã seamãn… La bariera de la Bondya fost întîmpinat de guvernul provizoriu ºi de autoritãþilecapitalei… Talleyrand… i-a adresat o scurtã ºi searbãdãalocuþiune. Contele de Artois, incapabil sã-ºi stãpîneascãemoþia, a rãspuns, cu un glas sugrumat de lacrimi: «Dom-nule de Talleyrand, domnilor, vã mulþumesc… sînt preafericit… Sã mergem, sã mergem… sînt prea fericit…»“(Bertier de Sauvigny). Le Moniteur n-a îndrãznit sã pu-blice fraze atît de simple. Ticluind false vorbe istorice („Sãnu mai fie dezbinãri: pacea ºi Franþa. În sfîrºit, o revãd!Nu s-a schimbat nimic, doar cã se aflã în ea un francezmai mult!“), Beugnot ºi-a amintit „probabil o vorbã carecircula în Paris la cîteva zile dupã cãderea lui Napoleon:«Curînd nu va mai fi în Franþa decît un francez mai puþin».[…]. Vorba «un francez mai mult» a avut succes […]. Con-tele de Artois a repetat-o, a comentat-o ºi a ajuns sã se crea-dã autorul ei“ (A. Chuquet).

Numai domnul de La Fayette ºi cu mine nu ne-am schimbat de la 1789IL N’Y A QUE M. DE LA FAYETTE ET MOI QUI N’AYONSPAS CHANG DEPUIS 1789

Sînt cuvintele lui Carol al X-lea, „ºi avea dreptate“. Chiardacã regelui îi lipsea „întinderea ºi libertatea de spirit pecare i le dau unui principe înþelegerea timpului sãu“ ºiorice ar fi spus adversarii lui, Carol al X-lea nu era lipsitde duh.

În Anglia Camerele au þinut seamã de Rege, la noiRegele a þinut seamã de CamereEN ANGLETERRE, CE SONT LES CHAMBRES QUI ONTFAIT LA PART DU ROI, ET ICI C’EST LE ROI QUI A FAITLA PART DES CHAMBRES

Rãspunsul dat de Carol al X-lea unuia dintre miniºtrii sãi,care „invoca exemplul Angliei pentru a-l convinge de ne-cesitatea de a avea o majoritate în Camere“. Aceastã de-finiþie, limpede ºi inteligentã, dovedeºte cã regele Carol

182

al X-lea „n-a fost fãrã îndoialã atît de sãrac cu duhul cît aucrezut unii“ (Bertier de Sauvigny).

Mai bine tãietor de lemne decît sã domnesc ca regele AnglieiJ’AIMERAIS MIEUX SCIER DU BOIS QUE R GNER COMMELE ROI D’ANGLETERRE

Vorbã a lui Carol al X-lea al Franþei. Urmaºul lui Ludovical XVIII-lea nu refuza Constituþia, dar nu concepea sã ovadã ca bazã a unui parlamentarism pe care îl consideraincompatibil cu prerogativele regale.

Eu am doar un loc la parter, ca orice omJE N’AI, COMME TOUS LES FRANÇAIS, QU’UNE PLACEAU PARTERRE

Rãspunsul lui Carol al X-lea la o petiþie, semnatã de Ar-nauld ºi de alþi autori neoclasici ºi înaintatã regelui „pen-tru a protesta împotriva faptului cã Teatrul Francez a fostnãpãdit de melodramã, cu prilejul succesului primei pieseromantice, Henric al III-lea ºi curtea sa, de Alexandre Du-mas-tatãl, la 11 februarie 1829“ (O. Guerlac). La 11 iunie 1825regele, care era necãjit cã nu vede ºi nu aude bine, îi spu-nea ducelui de Lévis: „Nu-mi face plãcere sã merg decîtla piesele pe care le ºtiu pe de rost, cum a fost de pildã ul-tima oarã la Teatrul Francez, unde se juca Cidul.“

ALTE GLASURI DIN VREMEA LUICAROL AL X-LEA

Meseria de rege e o meserie de cîineLE M TIER DE ROI EST UN M TIER DE CHIEN

Formulã causticã lansatã de ducesa de Berry (1789–1870)la 21 ianuarie 1824. Îi cunoaºtem contextul ºi termenii exacþidatoritã amintirilor lui Gaston, duce de Lévis, cavaler deonoare al Mariei-Carolina de Bourbon-Sicile, soþia neferici-tului duce de Berry, asasinat în 1820, ºi mama contelui de

183

Chambord. „Domnul“ (cu titlul dat fratelui mai mic), con-tele de Artois — viitorul Carol al X-lea — declarase: „Amtrãit o vreme cînd regalitatea era o dulce meserie de ca-nonic sau, cum se zice astãzi, o sine cura“ (în latinã sinecura înseamnã „fãrã griji“, „fãrã mari obligaþii“, n. t.). Au-zindu-l, impetuoasa lui norã a exclamat: „Iar acum, me-seria de rege e o meserie de cîine.“ De fapt, meseria derege, pentru cei care o exercitau cu adevãrat, n-a fost nici-odatã o meserie uºoarã.

Persoana mea nu înseamnã nimic, conteazã numaiprincipiul regalitãþiiMA PERSONNE N’EST RIEN, MON PRINCIPE EST TOUT

Fraza aceasta, care rezuma vechiul drept regal francez, afost adesea repetatã cu tãrie de contele de Chambord(1820–1883), fiul ducelui de Berry ºi nepotul lui Carol alX-lea (vezi „Doamnã, fiul dumneavoastrã…“). Prinþul voiaca în felul acesta sã redreseze o lealitate deviatã, acea „sen-sibilitate pe care Dufeuille a calificat-o pe bunã dreptateca fiind chambordistã“ (S. Rials). Nu dorea sã vadã cumfidelitatea legitimiºtilor se transformã într-o religie sauîntr-un pseudomisticism.

Cum vreþi sã opresc sîngele Mariei-Tereza ºi al luiHenric al IV-lea care-mi clocoteºte în vine?COMMENT VOULEZ-VOUS QUE J’ARRÊTE LE SANG DEMARIE-TH RÈSE ET CELUI DE HENRI IV QUIBOUILLONENT DANS MES VEINES?

Potrivit lui Gaston, duce de Lévis (Amintiri, martie 1824),aceasta era „fraza favoritã“ a ducesei de Berry (1789–1870),nepoatã a lui Ludovic al XVIII-lea.

Curtea dã hotãrîri, dar ea nu aduce serviciiLA COUR REND DES ARRÊTS ET NON PAS DES SERVICES

Nobilã vorbã atribuitã lui Antoine-Jean-Mathieu, baronSéguier (1768–1848), cu o lungã ºi ilustrã ascendenþã demagistraþi („cel mai frumos nume din Parlament“, spusese

184

avocatul Barbier), prim-preºedinte al Curþii de Apel dinParis, din vremea Consulatului (1799–1804) pînã în aceeaa monarhiei din iulie (1830–1848). Fraza ar fi fost rostitãîn 1827, cu prilejul unui proces politic, cînd baronul Séguiera refuzat cu fermitate sã dea curs unei intervenþii guverna-mentale. Ea poate fi socotitã apocrifã din douã motive:pentru cã este un vers, un alexandrin, prea frumos pentrua fi adevãrat; dar mai ales pentru cã prim-preºedintele n-arecunoscut-o drept a sa. Totuºi, unul dintre nepoþii sãi i-arestituit-o marelui magistrat, dîndu-i însã un sens mai pu-þin solemn ºi mai puþin politic. Preºedintele Séguier „i-arfi spus vorba aceasta unui avocat care pleda într-un procescivil“ (O. Guerlac).

Baionetele din ziua de azi sînt inteligenteLES BAÏONNETTES AUJOURD’HUI SONT INTELLIGENTES

Afirmaþie a lui Étienne Béquet dintr-un articol din Journaldes Débats (10 august 1829) îndreptatã împotriva guver-nului Polignac, venit la putere în acelaºi an, sub domnialui Carol al X-lea: „Cei care guverneazã astãzi n-ar puteasã fie moderaþi chiar dacã ar vrea… Vor cere oare sprijinulbaionetelor? Baionetele din ziua de azi sînt inteligente: elecunosc legea ºi o respectã.“ Cu cinci zile mai tîrziu, acelaºiJournal des Débats (cotidian cu tendinþe moderate ºi libe-rale care a apãrut între 1789 ºi 1944) ridica ºi mai mult tonul:„Coblenz, Waterloo, 1815! Iatã care sînt cele trei principii,cele trei personaje tutelare ale guvernului… Luaþi acestguvern ºi stoarceþi-l cît puteþi, nu vor ieºi din el decît umi-linþe, nenorociri ºi primejdii.“

Nu se cheltuiesc o sutã de milioane ºi nu se expun40 000 de soldaþi pentru o loviturã de evantaiCE N’EST PAS POUR UN COUP D’ VENTAIL QU’ON D PENSE CENT MILLIONS ET QU’ON EXPOSE40 000 HOMMES

Frazã iritatã lansatã de Metternich cu privire la expediþiafrancezã împotriva Algerului. „Lovitura de evantai“ dateazã

185

din 30 aprilie 1827. Consulul Franþei la Alger, Deval, fu-sese lovit de trei ori de cãtre dey [ºeful guvernãmîntuluialgerian înainte de 1830] „cu mînerul apãrãtorii sale demuºte“. Dupã incident, ºase vase de rãzboi au venit sã-lrepatrieze pe consul ºi pe ceilalþi supuºi francezi din Alger.Tensiunea Alger-Paris a crescut în 1829. Încurajat de gu-vernul englez, deyul Hussein a respins toate propunerileconciliante ale cãpitanului de vas La Bretonnière. „Maimult, vasul parlamentar, Provence, a fost bombardat la ie-ºirea din portul Alger cu optzeci de lovituri de tun“ (3 au-gust 1829). Rãzboiul era aproape de neevitat. GuvernulPolignac a întrunit în trei luni, la Toulon, „103 vase de rãz-boi, 350 vase de transport, 27 000 marinari, 37 000 de sol-daþi, 83 de tunuri, un material imens“. Corpul expediþionara plecat din Toulon între 25 ºi 27 mai 1830 ºi a debarcatîn Algeria la 14 iunie. La 5 iulie drapelul francez fîlfîia dea-supra Algerului. „Cele 48 de milioane gãsite în tezauruldeyului aveau sã acopere, cu prisosinþã, cheltuielile expe-diþiei. Pierderile armatei au fost de 415 morþi ºi 2 160 rã-niþi“ (Bertier de Sauvigny).

Franþei puþin îi pasã de AngliaLA FRANCE SE FOUT DE L’ANGLETERRE

Rãspunsul pe care baronul de Haussez, ministru al mari-nei sub regele Carol al X-lea, în guvernul Polignac, l-a datlordului Stuart, ambasadorul Angliei, care lãsase sã se în-þeleagã cã þara lui se va opune expediþiei din Alger (iulie1830). Mai diplomat, Carol al X-lea „a pus capãt stãruinþe-lor lui Stuart spunîndu-i: «Domnule ambasador, tot ce potsã fac pentru guvernul dumneavoastrã este sã nu fi auzitceea ce tocmai s-a rostit»“ (Bertier de Sauvigny).

Dansãm pe un vulcanNOUS DANSONS SUR UN VOLCAN

Vorbã profeticã a contelui de Salvandy (1795–1856), consi-lier de stat, lansatã cu douã luni înainte de Revoluþia diniulie 1830. La 31 mai, Ludovic-Filip, duce de Orléans, îi

186

primea la Palais-Royal pe cumnatul sãu, regele Neapolelui,pe Carol al X-lea ºi întreaga Curte. Contele de Salvandy,trecînd pe lîngã ducele de Orléans, i-a spus: „Monseniore,serbarea aceasta este una pur napolitanã: dansãm pe unvulcan.“ Ducele i-a rãspuns: „Da, pe un vulcan, cred astaca ºi dumneavoastrã. Dar mãcar nu din vina mea. Nu voiavea sã-mi reproºez cã n-am încercat sã-i deschid regeluiochii [e vorba de Carol al X-lea, ale cãrui ultime mãsuri îlfãcuserã extrem de impopular], dar, ce vreþi, nimeni nu-midã ascultare. Dumnezeu ºtie unde vor fi oamenii aceºtiapeste ºase luni!“ (Guizot). În 1853, umoristul Henri Monnier(1799–1877), creatorul lui Joseph Prudhomme, îl face peacesta sã spunã: „Carul statului navigheazã pe un vulcan.“

Dupã H. Taine (Originile Franþei contemporane II, Revo-luþia, III, 1875–1893), „Cãlcãm pe vulcani“ ar fi fost spusîncã din 1794 de cãtre Robespierre, iar dupã A. Mignet(Istoria Revoluþiei franceze, 1824), Bonaparte ar fi spus la9 noiembrie (18 brumar) 1799: „Reprezentanþi ai poporu-lui, împrejurãrile în care vã aflaþi nu sînt obiºnuite, staþipe un vulcan.“

E vina lui Voltaire!C’EST LA FAUTE À VOLTAIRE!

„E vina lui Voltaire, e vina lui Rousseau.“ Un fel de pro-verb provenind pare-se de la Geneva, ºtiut de toatã lumeaºi folosit, cu sau fãrã umor, privitor la Revoluþia francezã.A devenit foarte popular în timpul Restauraþiei, în cîntececare voiau sã caricaturizeze prejudecãþile ultraregaliºtilor:Si nous voici par terre / C’est la faute à Voltaire, / Les piedsdans le ruisseau / C’est la faute à Rousseau [Voltaire estede vinã / Cã iatã-ne în tinã. / Rousseau e vinovat / Cã-nºanþuri am cãlcat]. E interesant de observat cã acest catrenfacil ºi popular, drag lui Gavroche, caricatural, ironic, rã-sunã ca un ecou al tezei lui Edmund Burke cu privire laprimejdiile Revoluþiei. Încã din octombrie 1789 el consi-dera cã Revoluþia din Franþa trebuie sã inspire temeri, pen-tru cã a fost dezlãnþuitã de atei ca Voltaire, ascunºi dupã

187

perdeaua de fum a deismului, ºi de doctrinari care taie firulîn patru cum a fost, prin excelenþã, Jean-Jacques Rousseau,autorul Contractului social.

LUDOVIC-FILIP I1773–1850rege între 1830–1848

Carta va deveni un adevãrLA CHARTE SERA D SORMAIS UNE V RIT

Aºa se încheia proclamaþia lui Ludovic-Filip, duce de Or-léans, afiºatã la Paris în 31 iulie 1830. Ducele o semneazãîn calitatea sa de „locotenent general al regatului“, rangpe care deputaþii i-l oferiserã chiar în dimineaþa acelei zileºi pe care Carol al X-lea i-l va decerna peste o zi, la 1 august.„Carta va deveni un adevãr“ putea sã-i displacã stîngii(pentru cã fusese „acordatã“ în 1814 de cãtre Ludovic alXIV-lea), dar îi liniºtea pe moderaþi de vreme ce condamnaregimul lui Carol al X-lea ºi practica ordonanþelor regale.De fapt, numai La Fayette ar fi fost capabil sã orientezecãtre un regim republican rãscoala din 1830, dar în aceeaºizi de 31 iulie 1830, la ºase dimineaþa, refuzase preºedinþiaunei eventuale republici. În dupã-amiaza aceleiaºi zile aveasã-l primeascã pe Ludovic-Filip la Primãria Parisului (Hôtelde Ville) ºi sã se arate împreunã cu el în balcon, pentru aprimi aclamaþiile mulþimii. Titlul de locotenent general alregatului nu era, pentru Ludovic-Filip ºi pentru partizaniilui, decît ceva tranzitoriu. Din 30 iulie se putea citi pe zi-durile Parisului „o proclamaþie anonimã, operã a lui Thiersºi a lui Mignet“ (Bertier de Sauvigny), în care se spuneacã regele Carol al X-lea nu mai putea reveni la Paris, cã Re-publica ar învrãjbi Franþa cu Europa, în timp ce ducele deOrléans era „un prinþ devotat cauzei Revoluþiei“. „κi vaprimi coroana de la poporul francez.“ Atunci Carta ar de-veni o Constituþie, chiar dacã ar continua sã se numeascãtot Cartã.

188

Sînt aprobat, dar nu ºi apãratJE SUIS APPROUV , MAIS JE NE SUIS PAS D FENDU

Vorbã „plinã de tristeþe ºi de supãrare“ a lui Ludovic-Filip I, pe care credinciosul Guizot, ministrul sãu — înMemoriile lui, unde se aflã consemnatã —, o considerãnedreaptã.

ALTE GLASURI DIN VREMEA LUILUDOVIC-FILIP I

Faceþi politicã bunã ºi eu o sã vã fac finanþe buneFAITES-NOUS DE BONNE POLITIQUE ET JE VOUS FERAIDE BONNES FINANCES

Frazã atribuitã baronului Louis (1755–1837), ministru alfinanþelor sub Restauraþie ºi la începutul monarhiei diniulie. Guizot scrie în Memoriile sale: „Dintre toþi oameniiajunºi la conducere în vremea mea, n-am cunoscut pe niciunul mai devotat interesului public decît baronul Louis.“Ceva mai departe urmeazã anecdota de unde a fost scoasãvorba istoricã în discuþie. „În 1830, în mijlocul tulburãrilorpe care le provocase revoluþia din iulie, m-am dus într-o zi,în calitatea mea de ministru de interne, sã cer Consiliuluide Miniºtri (din care baronul Louis fãcea ºi el parte ca mi-nistru de finanþe) foarte importante subvenþii. Cîþiva dintrecolegii noºtri ridicau obiecþii din cauza stãrii proaste a fi-nanþelor statului. «Dacã veþi guverna bine, mi-a spus baro-nul Louis, n-o sã reuºiþi niciodatã sã cheltuiþi atîþia bani cîtvoi putea eu sã vã dau.» Bunã vorbã, vrednicã de un ca-racter sincer ºi aspru, slujind un spirit ferm ºi consecvent.“

Regele domneºte, nu guverneazãLE ROI RÈGNE ET NE GOUVERNE PAS

Slogan al opoziþiei de stînga în timpul monarhiei din iu-lie. Datã fiind comunitatea ei de þeluri cu protoliberalii en-glezi (whigs), care profitau, din 1714, de ºubrezenia din acelmoment a recent instalatei dinastii hanovriene (pe care o

189

rebeliune iacobitã a încercat s-o rãstoarne în 1715), s-a cre-zut adesea cã aceastã maximã politicã este tradusã din en-glezã. Este vorba de fapt de condensarea a douã formulãriale lui Adolphe Thiers (vezi „Iatã-l pe eliberatorul þãrii“),datînd de la sfîrºitul domniei lui Carol al X-lea: „Regele rã-mîne pe tron […]. Într-un cuvînt, el domneºte, iar poporul,prin reprezentanþii lui, guverneazã“ (Le National, 20 ia-nuarie 1830) ºi „Regele nu administreazã ºi nu guverneazã,el domneºte“ (Le National, 4 februarie 1830). În Memoriilesale, Guizot (1787–1874), ministru ºi prieten personal allui Ludovic-Filip, respinge energic acest abuz de drepturial republicanilor. El admite dreptul opoziþiei de a le re-proºa miniºtrilor „cã dau prea multã întindere sau preamare greutate influenþei Coroanei în dauna celorlalte mariputeri publice“, adicã ceea ce þine de practicã ºi de acþiunideterminate. Însã, dimpotrivã, îi refuzã opoziþiei dreptulde a ridica la rangul de „maximã constituþionalã faimoasafrazã: Regele domneºte, nu guverneazã“. Pentru cã o ase-menea formulã nu þine seamã „în drept, de adevãratulprincipiu al monarhiei constituþionale; în fapt þine seamade efectele ei naturale ºi de exemplele istoriei sale, pretu-tindeni unde monarhia constituþionalã a fost instituitã“.Nu este limpede în ce raport stã formula francezã cu cealatinã, avînd acelaºi sens, Rex regnat, sed non gubernat,enunþatã de Jan Zamoyski (1542–1605) în Dieta Poloniei,cancelar al regatului sub ªtefan I Báthory ºi Sigismundal III-lea Vasa.

Galii triumfã!LES GAULOIS TRIOMPHENT!

Falsã vorbã istoricã. E socotitã totuºi drept istoricã graþiegeniului lui Honoré de Balzac. În Cabinetul cu antichitãþi,Balzac înfãþiºeazã un bãtrîn aristocrat reacþionar, marchi-zul de Esgrignon. Acest gentilom este atît de contrarevolu-þionar încît îi considerã drept iacobini, oameni de extremãstîngã, pînã ºi pe redactorii de la La Quotidienne, un ziarregalist. Adept al teoriilor lui Henri de Boulainvilliers

190

(1658–1722), autorul unui Eseu asupra nobilimii (1732),potrivit cãruia nobilii francezi erau urmaºii francilor, iarpoporul de rînd urmaº al galilor, Esgrignon judecã revo-luþia din 1830 cu o singurã vorbã: „Galii triumfã!“ Dar, dacãtrecem de la literaturã la istorie, putem evoca judecata þa-rinei Ecaterina a II-a a Rusiei care, vorbind despre Revo-luþia francezã, spunea în 13 august 1793: „Vã daþi seamace se întîmplã în Franþa? Galii au încercat sã-i izgoneascãpe franci.“

La Varºovia domneºte ordineaL’ORDRE RÈGNE À VARSOVIE

Informaþia aceasta ilustreazã cu amãrãciune succesul re-presiunii þariste asupra insurecþiei poloneze (29 noiembrie1830–8 septembrie 1831). Le Moniteur din 16 septembrie1831 amintise, dupã surse strãine, importanþa confruntã-rilor de forþe din august 1831, la Varºovia, încheind: „Ordi-nea ºi liniºtea sînt complet restabilite în capitalã.“ Întrebatîn aceeaºi zi asupra situaþiei din Polonia (stînga ar fi doritca Ludovic-Filip sã intervinã; dreapta ºtia cã insurecþiapolonezã fusese mai ales nobiliarã), ministrul de externe(între 1830 ºi 1832) al Franþei, viitorul mareºal Sébastiani(1772–1851), a reprodus, fãrã sã se gîndeascã prea mult,dar în chip nepotrivit, vorba din ziar: „În momentul cîndse scria, liniºtea domnea la Varºovia.“ Atunci gazeta inti-tulatã La Caricature „a publicat o litografie de Grandville(desenator al cãrui stil fantezist ºi imaginativ a fost celebratmai tîrziu de suprarealiºti) ºi de Eugène Forest care repre-zenta un soldat rus înconjurat de cadavre, cu aceastã le-gendã: «La Varºovia domneºte ordinea.» Vorba s-a pãstratîn aceastã formã“ (O. Guerlac).

Doamnã, fiul dumneavoastrã este regele meu!MADAME, VOTRE FILS EST MON ROI!

Celebrã apostrofã a lui Chateaubriand, „bãtrîn soldat dis-ciplinat“, cînd a sãrit în ajutorul ducesei de Berry, încar-ceratã dupã eºecul insurecþiei regaliste din 1832. Aceastã

191

tentativã a mamei contelui de Chambord (Marie-Carolinede Bourbon-Sicile, 1798–1870) de a-l rãsturna pe Ludovic-Filip, imposibilã în Provence (mai 1832), zdrobitã în Ven-dée (începutul lui iunie), fusese prost pregãtitã ºi condusãcu stîngãcie, în ciuda entuziasmului ºi a curajului prinþe-sei. De altfel, „marii sfetnici ai partidului legitimist, oa-meni politici clarvãzãtori care trãiau la Paris, domnul deChateaubriand, domnul Berryer, ducele de Fitz-James, n-aufost de acord cu insurecþia ºi s-au strãduit sã o împiedice“(Guizot). Timp de cinci luni, ascunsã la Nantes, ducesa deBerry a încercat zadarnic sã reînnoade firele complotului.La începutul lui noiembrie 1832, trãdatã de Simon Deutz(cãruia Thiers i-a alocat 500 000 de franci aur), a fost în-temniþatã la Blaye, sub supravegherea generalului Bugeaud(1784–1849, viitorul cuceritor al Algeriei, în 1844). La sfîr-ºitul lui decembrie, vicontele de Chateaubriand publica unpamflet rãzbunãtor intitulat Memoriu asupra captivitãþiidoamnei ducese de Berry, care se încheia astfel: „Ilustrãprizonierã de la Blaye, Doamnã! Fie ca eroica dumneavoas-trã prezenþã pe un pãmînt care ºtie ce înseamnã eroismulsã-i dea Franþei îndemnul de a repeta ceea ce indepen-denþa mea politicã îmi dã dreptul sã vã spun: «Doamnã,fiul dumneavoastrã este regele meu!» Dacã Providenþa mãmai osîndeºte la cîteva ceasuri de viaþã, vedea-voi oarebiruinþa dumneavoastrã, dupã ce mi-a fost datã cinsteade a îmbrãþiºa potrivniciile pe care le-aþi avut de înfruntat?Primi-voi oare rãsplata aceasta a credinþei mele? În clipaîn care vã veþi întoarce fericitã, aº pleca bucuros sã-mi sfîr-ºesc retras din lume zilele începute în exil. Vai, sînt nefericitcã nu pot sã vã ajut cu nimic în nefericirile dumneavoastrãde acum! Vorbele mele se irosesc zadarnic în preajma zi-durilor închisorii, vuietul vînturilor, al valurilor ºi al oa-menilor, la poalele fortãreþei solitare, nu va îngãdui nicimãcar sã urce pînã la dumneavoastrã aceste ultime accenteale unui glas fidel.“

Între timp, Le Moniteur din 26 februarie 1833 reprodu-cea o declaraþie fãcutã de Marie-Caroline generalului Bu-geaud prin care prinþesa anunþa cã se cãsãtorise în secret

192

la Roma cu contele Lucchesi-Palli ºi cã era însãrcinatã. Gu-vernul lui Ludovic-Filip (vãr ºi totodatã unchi prin alianþãal ducesei de Berry) s-a grãbit sã divulge aceastã ºtire ºi sãanunþe naºterea unei fetiþe (care n-a trãit), în 10 mai alaceluiaºi an. Chateaubriand ºi cîteva ziare au fost daþi înjudecatã, unul pentru a fi scris „Doamnã, fiul dumnea-voastrã este regele meu!“, celelalte pentru a fi repetatpropoziþia aceasta insolentã, care condamna revoluþia diniulie. Au fost achitaþi cu toþii. În Memorii de dincolo demormînt se citeºte: „Apariþia mea în faþa judecãtorilor aavut urmãri bune, ea a contrabalansat o clipã efectul de-claraþiei din Le Moniteur ºi a menþinut pe mama lui Henrical V-lea la rangul unde o aºezase curajoasa ei aventurã:cînd s-a vãzut cã partidul regalist fãcea faþã cu îndrãznealãevenimentului ºi nu se considera înfrînt, lumea a începutsã fie descumpãnitã.“ ªi, mai departe: „În sfîrºit, Franþalegitimistã ºi-a luat drept devizã: «Doamnã, fiul dumnea-voastrã este regele meu!»“

Acelaºi Chateaubriand, care credea „în întoarcerea luiHenri al V-lea mai puþin decît cel mai prãpãdit moderatori decît cel mai violent republican“, a încercat mai tîrziu,în zadar, s-o împace pe ducesa de Berry cu Carol al X-lea.Bãtrînul rege în exil n-a mai vrut sã-ºi revadã niciodatãnora. Ducesa de Berry fusese soþia lui Charles de Berry(1778–1820; asasinat de un fanatic) al doilea fiu al lui Carolal X-lea (rege al Franþei între 1824 ºi 1830, nepotul luiLudovic al XV-lea ºi fratele lui Ludovic al XVI-lea ºi al luiLudovic al XVIII-lea); Henri de Bourbon avea 12 ani cîndmama lui a încercat sã-l instaleze pe tron sub numele de„Henric al V-lea“. A fost pretendentul legitim la tronulFranþei dupã moartea, în 1836, a bunicului sãu, regeleCarol al X-lea.

Franþa e o persoanãLA FRANCE EST UNE PERSONNE

Formulã avîntatã ºi romanticã, vestitã, a istoricului JulesMichelet (1798–1874), cuprinsã în „Tabloul Franþei“ cu care

193

se deschide monumentala sa Istorie a Franþei (1833–1846ºi 1855–1867). Textul complet e urmãtorul: „Anglia esteun imperiu, Germania — o þarã, un neam; Franþa e o per-soanã.“ Aceastã temã ºi formularea ei mai sînt apãrate ºiazi de cãtre istorici serioºi. „Franþa e o persoanã. Ea este,de-a lungul vremilor, conºtiinþa unei fiinþe colective carenumãrã cu mult mai mulþi morþi decît vii, de o parte ºi decealaltã a marii fracturi a timpului […]. Da, conºtiinþa Fran-þei este o realitate istoricã (P. Chaunu).

Prima datorie este supunereaON OB IT D’ABORD

Vorbã a viitorului mareºal Bugeaud (1784–1849), rostitãla 25 ianuarie 1834 în faþa Camerei deputaþilor. Se refereala disciplina militarã. Numai cã atunci, fãcînd aluzie la tris-tul rol pe care îl avusese Bugeaud în calitatea lui de tem-nicer al ducesei de Berry (1832–1833), deputatul Dulonga intervenit spunînd: „Trebuie sã te supui pînã la înjosirepentru a deveni temnicer?“ „Aceastã replicã a stîrnit atîtazarvã, printre legitimiºti ºi republicani deopotrivã, încîtBugeaud l-a provocat pe Dulong la duel ºi l-a omorît cuprimul glonþ“ (J. Boudet).

Nu cazi niciodatã decît în partea spre care te apleciON NE TOMBE JAMAIS QUE DU CÔT OÙ L’ON SE PENCHE

O vorbã a lui Guizot, celebrã. A pronunþat-o în faþa Came-rei deputaþilor, la 2 mai 1837. Guizot denunþa demagogiarevoluþionarã, „aceastã democraþie invidioasã“, egalitarã,adaugînd: „Accept 1791, 1792, chiar ºi anii care au urmat;îi accept în istorie, însã nu-i vreau în viitor… Domnilor,nu cazi niciodatã decît în partea spre care te apleci. Nuvreau ca þara mea sã cadã de aceastã parte.“

A murit ca un om care ºtia trãiIL EST MORT EN HOMME QUI SAIT VIVRE

Cuvinte rostite la moartea lui Talleyrand (1754–1838).Sainte-Beuve atribuie acest mic discurs funebru unei supra-vieþuitoare de la Curtea lui Ludovic al XVI-lea, uºuratã

194

cînd a aflat cã Talleyrand, cîndva episcop de Autun, darcare, condamnat de papã, pãrãsise Biserica, acceptase, pepatul de moarte, sã semneze un act de supunere faþã deBisericã. Jean Orieux atribuie aceastã vorbã doamnei deGirardin, soþia marelui ziarist Émile de Girardin.

A fost al nostru Rinul vostru germanNOUS L’AVONS EU, VOTRE RHIN ALLEMAND

Cu acest vers al lui Musset ne aflãm în prezenþa unui citatliterar imediat promovat la rangul de vorbã istoricã. În1840, dincolo de Rin se cînta Rinul german de poetul Niko-laus Becker:

N–o sã îl aibã, liberul Rin german. / Oricît, ca niºte lacomicorbi, / Vor rãguºi cerîndu-l.

Musset, într-un Rin german cu totul contrar, scria:

A fost al nostru Rinul vostru german, / Încãpea în paharul nos-tru. / … / A fost al nostru Rinul vostru german. / Pieptul sãuare o ranã deschisã / Din ziua cînd Condé, triumfãtor, / I-a sfîºiatrochia verde. / Pe unde tatãl a trecut ºi fiul va trece uºor.

În momentul în care Germania îi urmeazã Angliei în cali-tatea (?) de duºman ereditar, declamaþiile lui Becker (1840)ºi provocarea lui Musset (1841) erau destinate sã aibã unmai mare rãsunet ºi mai multã greutate decît Marsiliezapãcii (tot din 1841) a lui Lamartine:

Curgi slobod ºi mîndru în albia-þi mare / Rin, Nil al Apusului,potir al popoarelor! / Aºezatelor neamuri care îþi beau apele vii/ Du-le cu ele cutezãrile ºi rîvna.

Franþa se plictiseºteLA FRANCE S’ENNUIE

Vorbã cu rãsunet a lui Lamartine (1790–1869), rostitã subdomnia regelui Ludovic-Filip, întîi în faþa deputaþilor, la10 ianuarie 1839, sub forma mai puþin concisã „Franþa esteo naþiune care se plictiseºte“ ºi apoi la un banchet politic în18 iulie 1847, în forma sa definitivã: „Franþa se plictiseºte.“

195

Cunosc puterea cuvintelorJE CONNAIS L’EMPIRE DES MOTS

Nobilã declaraþie a lui Guizot în Camera deputaþilor, la26 ianuarie 1844. Cum, în calitate de ministru de externeal lui Ludovic-Filip, fusese hãrþuit de opoziþie în privinþaunei cãlãtorii la Gand — unde îl vizitase pe Ludovic alXVIII-lea — în timpul celor O sutã de zile, dupã o orã ºijumãtate de dezbateri aprinse, exasperat, a exclamat: „ªtiubine cît de mare e puterea cuvintelor, puterea prejudecã-þilor, puterea oarbelor împãtimiri populare, am însã încre-dere în adevãr, în bunul-simþ al þãrii mele ºi în ce simte eacu adevãrat… Cît despre injurii, despre calomnii, despremîniile strãine de fapte, ele pot fi sporite ºi îngrãmãditecît se va voi, dar nu vor fi niciodatã mai presus de dis-preþul meu“ (Ch. H. Pouthas).

Cu sabia ºi cu plugulENSE ET ARATRO

Deviza latinã a mareºalului Bugeaud (1784–1849), care acucerit ºi apoi, în calitate de guvernator general (1840–1847),a administrat Algeria. Bugeaud dorea o colonizare agricolãprin veterani. ªi mai dorea o administraþie colonialã prinmilitari cu grade superioare, readaptaþi sarcinilor adminis-trative ºi economice. Ofiþerul colonial, aºa cum îl vedeaBugeaud ºi aºa cum l-a realizat Faidherbe în Senegal (îna-intea lui Gallieni în Madagascar ºi a lui Lyautey în Maroc),„nu concepe sã fie mãrginit în cadrul imperativelor obiº-nuite ale vocaþiei sale. El vrea sã rãmînã un luptãtor, darsã fie ºi un tutore, un negociator, un administrator, un con-structor. Misiunea lui este aceea de a arbitra ºi de a ga-ranta, de a împãrþi dreptatea, de a construi drumuri, dea deschide pieþe de desfacere, de a crea surse noi de bogã-þie“ (R. Girardet).

N-aþi meritat un rege atît de bun VOUS NE M RITIEZ PAS UN SI BON ROI

Cuvinte pe care i le-ar fi adresat lui Thiers (1797–1877) re-gina Marie-Amélie, soþia lui Ludovic-Filip, la Tuileries, în24 februarie 1848: „Dumneavoastrã aþi sfãrîmat tronul,

196

dumneavoastrã aþi aprins pasiunile populare. Sînteþi unom ingrat. N-aþi meritat un rege atît de bun.“ În realitate,„adevãratul responsabil al cãderii monarhiei [din iulie]este chiar Ludovic-Filip, care n-a practicat niciodatã cu sin-ceritate regimul reprezentativ, care a respins toate aver-tismentele ºi toate propunerile de reforme, care ºi-a asociatteama lui de schimbare cu dogmatismul semeþ al lui Guizot,care n-a luat în considerare decît instituþiile al cãror sprijinºtia sã ºi-l cîºtige“ (P. Guiral).

Drapelul roºu a ocolit doar Cîmpul lui Marte;drapelul tricolor a fãcut ocolul lumii!LE DRAPEAU ROUGE N’A JAMAIS FAIT QUE LE TOUR DUCHAMP-DE-MARS; LE DRAPEAU TRICOLORE A FAIT LETOUR DU MONDE!

Cuvinte atribuite lui Lamartine, membru al guvernuluiprovizoriu, trebuind sã þinã piept, la 25 februarie 1848,unei mulþimi împãtimite adunate în faþa Primãriei din Pa-ris ºi cerînd adoptarea oficialã a drapelului roºu. Chiarautorul, în Istoria revoluþiei din 1848, a reprodus versiuneaoficialã: „Voi respinge pînã la moarte drapelul de sînge,iar voi ar trebui sã-l respingeþi mai mult decît mine! Pentrucã drapelul roºu pe care ni-l aduceþi a fãcut doar ocolulCîmpului lui Marte, tîrît prin sîngele poporului în ’91 ºiîn ’93, pe cînd drapelul tricolor a fãcut ocolul lumii, împre-unã cu numele, cu gloria ºi cu libertatea patriei!“ Este greude crezut cã domnul de Lamartine a avut rãgazul sã debi-teze aceste vorbe frumoase, fie de la balconul Primãriei dinParis, fie în piaþa în care a trebuit sã coboare. În schimb,trebuie sã admirãm elocvenþa ºi prestigiul personal al unuiom politic improvizat, capabil, doar cu puterea glasului,sã impunã unei mulþimi în fierbere, condusã de agitatori,un simbol care acesteia nu-i era pe plac ºi împotriva cãruiavenise sã protesteze.

Am nevoie de un guvernIL ME FAUT UN GOUVERNEMENT

Vorbã a mareºalului Bugeaud, fost guvernator general alAlgeriei, transmisã ºi comentatã de Guizot. Bugeaud

197

spunea asta „în miezul crizelor din 1848, cînd Franþa în-cerca sã formeze un guvern ºi cînd mareºalul ar fi putut fitentat sã se propunã pe el însuºi ca prim-ministru“. Cunos-cîndu-ºi însã limitele, a acceptat doar Ministerul de Rãzboi.

Trebuie sã facem ordine cu ajutorul dezordiniiIL NOUS FAUT FAIRE DE L’ORDRE AVEC DU D SORDRE

Declaraþie ºocantã (cu varianta „Am menþinut ordinea cuajutorul dezordinii“) a prefectului de poliþie Marc Caussi-dière (1808–1861), pronunþatã în 16 mai 1848. Acest ciudatfuncþionar, dupã ce participase la insurecþia lyonezã din1834 ºi dupã ce se urcase pe baricadele pariziene din fe-bruarie 1848, a ocupat prefectura poliþiei. La 15 mai, subpretextul susþinerii polonezilor rãsculaþi, Parisul a fost zgu-duit de o manifestaþie popularã. „Provocare poliþieneascãorganizatã de un oarecare Huber sau înfruntare de forþeprovocatã de Barbès ºi de Blanqui? Sfîrºitul ei este un de-zastru“ (M. Tacel). Doar cã, înainte de a fi împrãºtiaþi decãtre forþele de ordine, manifestanþii reuºiserã sã nãvã-leascã în Palais-Bourbon, sã declare dizolvatã AdunareaConstituantã, pentru ca dupã aceea sã ajungã la sediul Pri-mãriei (Hôtel de Ville) ºi sã formeze acolo guvernul provi-zoriu. Sã fi pactizat oare Caussidière cu rãscoala? În preajmarevocãrii sale, la 16 mai, el s-a apãrat în Adunarea Consti-tuantã pronunþînd în favoarea sa aceastã formulã ilogicãºi obscurã, prin care se lãuda cã menþine ordinea folosin-du-se de dezordine.

Pentru sãraci — tãcerea!SILENCE AUX PAUVRES!

Cuvintele de încheiere ale editorialului lui Lamennais(1782–1854) din ultimul numãr al ziarului sãu Le Peupleconstituant (11 iulie 1848). Noua lege a presei, restabilindcauþionarea dupã neliniºtitoarele zile din iunie, punea în-tr-o situaþie dificilã gazetele cu resurse mai mici. Lamennaisscrie deci: „Pentru a te bucura astãzi de dreptul de a vorbi

198

trebuie bani, mulþi bani. Nu sîntem destul de bogaþi. Pen-tru sãraci — tãcerea!“

Cu cît se schimbã, cu atît rãmîne la felPLUS ÇA CHANGE, PLUS C’EST LA MÊME CHOSE

Dicton politic, mai profund decît aparenþa lui burghezã,conceput în 1848 de umoristul Alphonse Karr (1808–1890),pamfletarul de la gazeta satiricã Les Guêpes. Pe cînd eradirector la Figaro a publicat, în 1875, douã culegeri de arti-cole privitoare la 1871, un prim volum intitulat Cu cît seschimbã, un al doilea Cu atît rãmîne la fel. Vorba aceasta aservit mai tîrziu drept titlu unui fermecãtor roman isto-ric al lui Somerset Maugham (1874–1965), în care se poves-teºte o misiune diplomaticã tragicomicã a lui Machiavellipe lîngã Cezar Borgia.

A DOUA REPUBLICÃLUDOVIC-NAPOLEON1848–1852

Trebuie sã-i urmez, doar sînt ºeful lorIL FAUT BIEN QUE JE LES SUIVE, PUISQUE JE SUIS LEURCHEF

Vorbã atribuitã lui Ledru-Rollin (1807–1874), unul dintrepromotorii votului universal, rostitã în agitata zi de 13 iu-nie 1849. Dupã ce a stîrnit, fãrã mare succes, o manifestaþiepopularã al cãrei rost era sã protesteze împotriva interven-þiei generalului Oudinot la Roma, care restabilise acoloputerea popularã, Ledru-Rollin s-a ascuns, destul de lamen-tabil, apoi a fugit în Anglia. „Trebuie sã-i urmez“ i-a fostatribuit, în 1857, de cãtre Eugène de Mirecourt, dar cartealui Galeria contemporanilor (1854–1872), în care bîrfelealterneazã cu calomniile, nu este o sursã de prim ordin.„Joseph d’Estourmel, în Ultimele amintiri, susþine cã vorbaapare într-o comedie din vremea aceea“ (O. Guerlac).

199

Republica este forma de guvernãmînt care ne dezbinã cel mai puþinLA R PUBLIQUE EST LE GOUVERNEMENT QUI NOUSDIVISE LE MOINS

Condensarea unei formulãri a lui Adolphe Thiers (1797–1877),rostitã la 13 februarie 1850 în faþa Adunãrii Legislative. În-tr-un discurs privitor la instrucþia publicã, Thiers, „mento-rul conservatorilor“ (P. Guiral), a înãlþat dezbaterea la nivelulprincipiilor constituþionale, exclamînd: „Vreau sã fiþi con-vinºi cã, deºi n-am voit ºi n-am fãcut Republica, nu sîntastãzi un duºman al ei. În ochii mei ea are un mare merit:ea este, dintre toate formele de guvernãmînt, aceea care nedezbinã cel mai puþin.“

Josnica gloatã a dus la pierzanie toate republicileLA VILE MULTITUDE A PERDU TOUTES LES R PUBLIQUES

Judecatã celebrã a domnului Thiers, formulatã în miezuldiscursului sãu din Camera deputaþilor, la 24 mai 1850.Thiers era pe atunci ºef al partidului ordinii din AdunareaConstituantã de la 1848; alarmat de un succes socialist laParis, în aprilie — care amintea partidului ordinii emoþia zi-lelor din iunie 1848 —, republicanii moderaþi se mobilizaserãpentru „a restrînge sufragiul universal“ (Ch. H. Pouthas),fãcînd sã fie votatã legea din 31 mai 1850, care elimina dinelectorat pe cei care aveau mai puþin de trei ani de reziden-þã în Franþa sau pe cei care suferiserã vreo condamnare.Adolphe Thiers avea în vedere, sub numele de „gloatã“,clasele „primejdioase“. „Da, înþeleg bine cã sînt unii carecu greu se lipsesc de acest instrument. Însã cei care dorescadevãrata libertate, aº zice adevãraþii republicani, se temde gloatã, de josnica gloatã care a dus la pierzanie toaterepublicile.“ Expresia aceasta n-a fost o exagerare impu-tabilã improvizaþiei. Dimpotrivã, ea era strict programatã(P. Guiral): „Vom declara cã þelul nostru nu este acela dea exclude clasele populare, ci josnica gloatã. Felul acestade a vorbi va stîrni furia montaniarzilor [extrema stîngã],îi va face pe cei din partidul moderat sã-ºi piardã capul defricã, iar legea propusã de noi va fi votatã într-o atmosferã

200

furtunoasã. — ªi cine va avea dîrzenia sã-ºi atragã ura roºi-lor pronunþînd cuvintele «josnica gloatã»? Eu voi fi acela.“

Veþi vedea cum se moare pentru douãzeci ºi cincide franciVOUS ALLEZ VOIR COMMENT ON MEURT POURVINGT-CINQ FRANCS

Replicã plinã de curaj atribuitã deputatului AlphonseBaudin (1811–1851), care se ducea sã moarã pe baricade,în foburgul Saint-Antoine, pentru a protesta împotrivaloviturii de stat a prinþului-preºedinte (viitorul Napoleonal III-lea), la 2 decembrie 1851. Potrivit unui alt deputatde stînga, Schoelcher, un muncitor i-ar fi spus lui Baudin:„Credeþi cã vrem sã mergem la moarte pentru a vã pãstracei douãzeci ºi cinci de franci pe zi?“ (se referea la indem-nizaþia de deputat). Baudin i-a rãspuns: „Veþi vedea cumse moare pentru douãzeci ºi cinci de franci.“ „E imposibilde ºtiut dacã aceastã replicã a fost cu adevãrat pronunþatã.Dar asupra stãrii de spirit a muncitorilor toate mãrturiileconcordã“ (Alba ºi Pouthas). Ei îºi aminteau de eºecul zi-lelor din iunie 1848; li se acordase votul universal ºi numai voiau sã riºte nimic.

N-am ieºit din legalitate decît pentru a mãîntoarce la starea de dreptJE NE SUIS SORTI DE LA L GALIT QUE POUR RENTRERDANS LE DROIT

Pasaj din scrisoarea lui Ludovic Napoleon Bonaparte (31decembrie 1851) adresatã Comisiei consultative, ca rãs-puns la rezultatele plebiscitului din 20 decembrie. Franþaaproba sau nu lovitura de stat din 2 decembrie? Voturilepentru erau considerabil mai numeroase (7 471 431) decîtcele contra (641 351). „Abþinerile n-au fost luate în consi-deraþie la numãrãtoare, deºi se apropiau de 1 400 000“(L. Girard). Textul viitorului Napoleon al III-lea începeaastfel: „Domnilor, Franþa a rãspuns la chemarea lealã pecare i-am adresat-o. Ea a înþeles cã n-am ieºit din legalitatedecît pentru a mã întoarce la starea de drept.“

201

Imperiul înseamnã paceL’EMPIRE, C’EST LA PAIX

Definiþie autenticã a prinþului-preºedinte Ludovic-Napo-leon, inclusã într-un discurs-manifest rostit de viitorul Na-poleon al III-lea în faþa Camerei de comerþ din Bordeaux,la 9 octombrie 1852. A lansat atunci mai multe fraze deci-sive, ca: „Franþa pare sã doreascã întoarcerea la Imperiu“sau „Sînteþi soldaþii mei“. Între acestea douã se aflã: „În-clinate spre neîncredere, anumite persoane îºi spun: Impe-riul înseamnã rãzboi. Eu zic: Imperiul înseamnã pace.“ Ela explicat apoi cã, asemeni lui Napoleon I, are „multecuceriri de fãcut“: sã concilieze „partidele învrãjbite“, sãdefriºeze terenuri, sã deschidã drumuri, sã construiascãporturi, sã îmbunãtãþeascã reþeaua navigaþiei fluviale, são completeze pe cea a cãilor ferate. „Avem, pretutindeni,de înãlþat la loc ceea ce a devenit ruinã, de alungat falsezeitãþi, de fãcut sã triumfe adevãruri.“ Era un programvast. În ceea ce priveºte partea sa economicã, se vede bineinfluenþa doctrinei ºi a felului de a simþi al gînditorului ºiutopistului Saint-Simon (1760–1825). Discursul de la Bor-deaux era oare cu adevãrat liniºtitor în materie de politicãexternã? Ce a urmat ne determinã sã spunem cã nu. Aveasã urmeze campania din Crimeea, expediþia din Italia,aventura din Mexic, rãzboiul cu Prusia declarat de Franþa,cãderea Imperiului.

AL DOILEA IMPERIU2 decembrie 1852–4 septembrie 1870

Totul merge bine, semnat CanrobertTOUT VA BIEN, SIGN CANROBERT

În timpul Rãzboiului Crimeii ºi pînã la sfîrºitul celui de aldoilea Imperiu, textul acesta în stil de telegramã a fost cîn-tat cu bucurie, cu ironie sau cu iritaþie. Se pare cã numelecomandantului general Canrobert (succesorul mareºaluluide Saint-Arnaud ºi predecesorul lui Pélissier în acest post,care a pus la grea încercare comandamentul francez) a fost

202

adãugat în glumã textului unei telegrame din 25 aprilie1855, prin care se inaugura linia Balaklava–Varna. „Totulmerge bine“, echivalentul unui All right sau al unui O.K.,nu avea nici o semnificaþie politicã sau militarã. Textul „To-tul merge bine, semnat Canrobert“, ticluit de niºte glumeþi,lua în derîdere comandamentul. Asediul Sevastopolului,început în octombrie 1854, dura peste mãsurã (avea sã seîncheie abia la 8 septembrie 1855). Canrobert (1809–1895)nu se înþelegea cu generalul englez, lordul Raglan (ceeace a provocat, în mai 1855, rechemarea lui în Franþa). Iarnafusese grea ºi trupele suferiserã. Pe de altã parte, în acelaºiaprilie 1854, Napoleon al III-lea ºi împãrãteasa Eugenia ausocotit necesar sã se ducã la Londra, pentru a consolida ali-anþa franco-britanicã. În acest context general se simte bineironia acriºoarã a lui „Totul merge bine, semnat Canrobert“.

Sînt aici, aici rãmînJ’Y SUIS, J’Y RESTE

Vorba aceasta eroicã din vremea Rãzboiului Crimeii îi esteatribuitã lui Mac-Mahon. În septembrie 1855, la Sevastopol,ea exprima refuzul generalului de a evacua fortul Malacof,pe care îl cucerise prin asalt, spre marea admiraþie a ºe-fului sãu, generalul Pélissier. Ordinul de a pãrãsi poziþiaaceasta foarte expusã ºi poate minatã i-a fost dat de cinciori, fãrã ca Mac-Mahon sã-l execute, printr-un act de cura-joasã nesupunere, rãspunzînd tot de atîtea ori: „Sînt aici,aici rãmîn.“ Întrebat mai tîrziu, mareºalul ar fi spus: „Nucred cã am dat hotãrîrii mele aceastã expresie lapidarã…Nu am darul acesta.“ Totuºi i s-au atribuit mai tîrziu nupuþine vorbe memorabile („Cîtã apã! Cîtã apã !“, „Dum-neata eºti negrul?“ „Ei bine, continuã“ etc.), dar acesteapot fi considerate involuntare. În Revue hébdomadaire din16 mai 1908, marchizul de Castellane afirmã cã soþia luia fost cea care l-a sfãtuit sã foloseascã „Sînt aici, aici rã-mîn“ într-un discurs pe care l-a pronunþat la 18 noiembrie1873 cu privire la prelungirea termenului de preºedinþie alui Mac-Mahon, care a rãmas preºedinte al Republicii pînãîn 1879, cînd a demisionat.

203

Sînt morþi ce trebuie uciºiIL EST DES MORTS QU’IL FAUT QU’ON TUE

La sfîrºitul acesta de secol, în care, în întreaga Europã post-comunistã, statuile lui Lenin ºi Stalin sînt rãsturnate, vorbaaceasta pare a avea un înþeles adînc. ªi totuºi n-a fost lavremea ei decît o glumã, poanta unei epigrame agresiveîn versuri de opt silabe, scrisã de Fernand Desnoyers(1828–1869) — care fãrã ea ar fi fost uitat — în 1858, ca pro-test împotriva înãlþãrii la Le Havre a unei statui în cinstealui Casimir Delavigne (1793–1843), pe care autorul epigra-mei îl detesta. Se lãuda chiar cã o afiºase pe statuia poetului:Locuitori din Le Havre, havrezi / Sosesc din Paris dinadins /Ca sã fac mici þãndãri statuia / Lui Delavigne (Casimir): /Sînt morþi ce trebuie uciºi!

Aceastã ucidere simbolicã ºi postumã a celui care scriseseMesenienele ºi Copiii lui Eduard era de inspiraþie politicã.Emul al lui Béranger, Delavigne îºi cîºtigase o mare faimãca poet liberal ºi patriot. Celebrase „cele trei zile glorioase“(27–29 iulie 1830) ºi cîntase urcarea pe tron a lui Ludo-vic-Filip (rege între 1830 ºi 1848), ceea ce Desnoyers nu-iputea ierta.

Legiunea a ajuns la Magenta, treaba e ca ºi fãcutãLA L GION EST À MAGENTA, L’AFFAIRE EST DANS LE SAC

Vorbã a generalului Mac-Mahon (1808–1893) în timpul bã-tãliei de la Magenta (4 iunie 1859), victorie francezã asupratrupelor austriece care se înverºunau sã apere Lombardia.

Mers-au inimile noastre calea curgerii de rîuriET NOS CŒURS ONT SUIVI LE COURS DE NOS RIVIÈRES

Vers miºcãtor, de autor necunoscut, dînd glas fericirii savo-iarzilor, desprinºi de Piemont ºi reuniþi cu Franþa în urmaplebiscitului din 1860.

Nu ne mai putem permite nici mãcar o singurã greºealãIL N’Y A PLUS UNE SEULE FAUTE À COMMETTRE

Celebrã apostrofã a lui Adolphe Thiers, rostitã în faþa Par-lamentului la 3 mai 1866, la sfîrºitul unui discurs profetic,în care denunþase pericolul prusac. Louis Girard, în cartea

204

sa Napoleon al III-lea, numeºte anul 1866 „anul hotãrîtor“.Împãratul Franþei, care nu recunoscuse niciodatã tratateledin 1815 ºi care a practicat politica naþionalitãþilor, aducã-toare de prestigiu ºi ofrande, s-a izbit de alianþa austro-pru-sacã. Motiv ca împãratul sã fie satisfãcut cînd, la începutullui 1866, Europa întrevede, cu neliniºte, eventualitatea unuiconflict Viena–Berlin. În 8 aprilie, Prusia ºi Italia au semnatun tratat; în 27 Austria începe mobilizarea. Acestea sînt îm-prejurãrile cînd, la 3 mai, Thiers rosteºte marea lui diatribãde politicã externã. Susþinea acolo cã principiul naþionali-tãþilor este fals (dezminþit de pacea dintre popoarele helve-tice) ºi cã alianþa dintre Prusia ºi Italia ameninþã echilibruleuropean: „Va rezulta o Europã… vreþi sã o definesc îndouã cuvinte? Pentru Europa — haosul; pentru Franþa —un rol de rangul al treilea.“ Thiers denunþã imperialismulprusac. Prusia va pune mîna pe statele germane din Nord,apoi va face din Austria un protectorat. Este renaºterea Im-periului lui Carol Quintul, ameninþînd nu de la Viena, cide la Berlin. Trebuie sã-i opunem logicii rãzboiului fermi-tatea ºi moderaþia noastrã. Cu ajutorul Angliei ºi al statelormici, trebuie sã apãrãm statu quo-ul european, cãruia sã-ifie asociatã ºi Austria. Iar Thiers încheie astfel: „Domnilor,vã implor sã vã raliaþi acestei politici, pe care o numesc po-litica bunului-simþ. Pentru cã vã declar cu hotãrîre: Nu nemai putem permite nici mãcar o singurã greºealã!“

„Acest discurs profetic a avut un efect extraordinar“(P. Guiral). Dar el nu l-a împiedicat pe Napoleon al III-leasã-ºi urmãreascã mai departe himerele (Prévost-Paradol,ziarist opus celui de al doilea Imperiu, îl acuzã pe împã-ratul francezilor cã aspirã sã fie „împãratul italienilor“).La 3 iulie 1866, armata prusacã zdrobea trupele austriecela Sadova. În iulie 1870 a început rãzboiul franco-prusac.La 18 iulie 1871, la Versailles era proclamat Imperiul ger-man (al doilea Reich).

Trãiascã Polonia, domnule!VIVE LA POLOGNE, MONSIEUR!

În 1867, þarul Alexandru al II-lea (1818–1881) — desfiinþaseºerbia în Rusia, reprimase însã cu brutalitate revolta po-

205

lonezã din 1863 — se afla la Paris, cu prilejul Expoziþieiuniversale. Opinia liberalã francezã, influenþatã de refu-giaþii polonezi, uitase opera de emancipare socialã a þaruluiºi nu-ºi amintea decît de represiunea din Polonia. La 3 iu-nie, Alexandru al II-lea s-a dus la Palatul de Justiþie pentrua vizita Sainte-Chapelle. Într-una din curþile interioare seaflau cîþiva avocaþi în robã ºi patru dintre ei au strigat: „Trã-iascã Polonia!“ Mareºalul Lebœuf, viitorul ministru de rãz-boi din 1870, ar fi spus: „Ceea ce faceþi acum nu este unact de curaj ºi este totodatã o impoliteþe.“ În 8 iunie, ziarulLe Pays a dat întregul merit al interpelãrii lui Charles Flo-quet (1828–1896), viitor prim-ministru ºi adversar al luiBoulanger. Ceva mai tîrziu s-a adãugat cã Floquet, nemul-þumindu-se cu afrontul adus împãratului Rusiei prin „Trã-iascã Polonia!“, l-ar fi numit, ironic, „Domnule“. Vorbaistoricã era gata creatã: „Trãiascã Polonia, domnule!“ Pe dealtã parte, la 6 iunie, în timpul unei mari parade militarela Longchamp, „un polonez a vrut sã tragã asupra þarului,însã un adjutant a abãtut lovitura ºi n-a fost rãnit decît ca-lul. Alexandru a pãrãsit Parisul iritat“ (Louis Girard). Arfi fost de-ajuns chiar mai puþin. Cel care încercase sã-l asa-sineze, numit „Berezowski, a fost condamnat la muncã sil-nicã pe viaþã. Floquet, care a ajuns în funcþii oficiale, atrebuit sã se strãduiascã mult timp pentru a reintra în gra-þiile guvernãmîntului rus“ (Jacques Boudet).

Puºtile Chassepot au fãcut minuniLES CHASSEPOTS ONT FAIT MERVEILLE

Fragment dintr-o celebrã depeºã adresatã la 9 noiembrie1867 guvernului lui Napoleon al III-lea de cãtre generalulde Failly, comandantul corpului expediþionar francez tri-mis sã apere posesiunile statului papal. Telegrama evocãîntîi primirea fãcutã trupelor franceze de populaþie, apoiadaugã: „Pentru a salva Roma, prezenþa noastrã acolo eraurgentã. Garantez securitatea statelor pontificale împo-triva bandelor de rãsculaþi. Puºtile noastre Chassepot aufãcut minuni“ (text publicat la 10 noiembrie în Le Moni-teur universel). Opinia publicã italianã, în plin Risorgi-

206

mento (renaºterea ºi unificarea Italiei), a denunþat imediat„cinismul“ telegramei. La Paris, în Parlament, republica-nul Jules Favre (1809–1880) se rãzvrãteºte, în 2 decembrie,împotriva afirmaþiei generalului de Failly: ea „a rãnit ini-mile francezilor ºi a fost primitã în Italia cu o indignare denedescris“, iar Pelleton o denunþã ca pe „un act nedemn“.De fapt, în mintea autorului ei, nota cu pricina era de na-turã tehnicã ºi tacticã. Puºtile Chassepot (numite aºa dupãnumele lui Antoine-Alphonse Chassepot, 1833–1905, con-trolor la uzina de armament din Châtellerault) erau, într-a-devãr, ieºite din fabricã abia de un an. Se puteau trage cuele ºapte focuri pe minut pînã la 1 200 m, de douã ori maideparte decît cu puºca prusacã Dreyse.

Niciodatã nu trebuie sã spunem: niciodatãIL NE FAUT JAMAIS DIRE: JAMAIS

Reflecþie criticã a lui Napoleon al III-lea la adresa primuluisãu ministru Eugène Rouher („vice-împãratul fãrã respon-sabilitate“), prea angajat la 5 decembrie 1867 în complicatachestiune romanã. Francezii, care pãrãsiserã Roma la sfîrºi-tul lui 1866, au fost nevoiþi sã se întoarcã acolo la 30 octombrie1867, pentru a se împotrivi „cãmãºilor roºii“ ale lui Garibaldi,pe care l-au zdrobit la Mentana în 3 noiembrie (vezi „PuºtileChassepot au fãcut minuni“). La 5 decembrie, în Parlament,Rouher a fost pus într-o situaþie dificilã: stînga voia unifica-rea Italiei, dreapta dorea sã-i pãstreze papei puterea politicã.Napoleon al III-lea sprijinise unitatea Peninsulei, dar eraobligat sã þinã seamã ºi de opinia catolicilor. Îi era prin ur-mare greu sã se arate hotãrît pentru o partidã ori alta. Rouhers-a dovedit imprudent în aceastã chestiune, proclamînd înfaþa deputaþilor „o afirmaþie categoricã ce depãºea limitelepoliticii stãpînului sãu“ (L. Girard). „Declarãm, a spus el,în numele guvernului francez, cã Italia nu va pune stãpînirepe Roma. Niciodatã, dar niciodatã Franþa nu va suporta oasemenea violenþã la adresa onoarei sale ºi a credinþei salecatolice.“ Camera deputaþilor a primit aceastã afirmaþie cuputernice aplauze. Însã împãratul a declarat: „Niciodatã

207

nu trebuie sã spunem: niciodatã.“ În 1870 Franþa a fost obli-gatã sã abandoneze statul pontifical.

Vreþi aºadar sã faceþi din Franþa o cazarmã. — Iar dumneavoastrã feriþi-vã sã nu faceþi din eaun cimitir!VOUS VOULEZ DONC FAIRE DE LA FRANCE UNE CASERNE.

— ET VOUS, PRENEZ GARDE D’EN FAIRE UN CIMETIÈRE!

Schimb de replici care ar fi fost auzit în Camera deputaþilorla 12 decembrie 1867. Jules Favre, deputat liberal, ataca pro-iectul de recrutare ºi de organizare al mareºalului Niel,ministrul de rãzboi. În mare, dacã legea ar fi fost adoptatã,„nimeni n-ar fi putut sã scape cu totul de obligaþia mili-tarã“ (L. Girard); pe de altã parte, Napoleon al III-lea dorea„sã reducã serviciul militar în timp de pace ºi sã-l spo-reascã în timp de rãzboi“. Noua lege n-a fost votatã decîtîn ianuarie 1868, „dupã ce a dominat opinia publicã maibine de un an“. Este greu de ºtiut dacã mareºalul AdolpheNiel (1802–1869), deºi politehnician, promotor al puºtiiChassepot, inventator al gãrzii naþionale mobile (parteaesenþialã a acelei legi din ianuarie 1868), ar fi fost destulde înzestrat pentru o asemenea replicã.

Franþa are, potrivit Almanahului imperial, treizeciºi ºase de milioane de supuºi, fãrã a mai pune lasocotealã motivele de nemulþumire*LA FRANCE CONTIENT, DIT L’ALMANACH IMP RIAL,TRENTE-SIX MILLIONS DE SUJETS, SANS COMPTER LESSUJETS DE M CONTENTEMENT

Autorul acestei vorbe, care a avut imediat un succes imensºi care rezistã eroziunii timpului, este marchizul de Roche-fort-Luçay (1831–1913), zis Henri Rochefort. „Acest funcþio-nar de la Primãria Parisului, devenit vodevilist ºi publicist,întrupeazã spiritul de zeflemea bulevardier“ (L. Girard). Deaici uimitoarea reuºitã a gazetei pamfletare La Lanterne —

208

* Joc de cuvinte intraductibil, întemeiat pe faptul cã în francezãsujets înseamnã ºi „supuºi“ ºi „motive“ (n. t.).

în întregime redactatã de Rochefort, demis sub presiuneaguvernului —, al cãrei prim numãr, difuzat la 1 iunie 1868,începea prin: „Franþa are…“ Sãptãmînalul a continuat peacest ton pînã în toamna lui 1869; era atît de necruþãtor faþãde regim încît Rochefort a fost copleºit cu condamnãri ºisilit sã se refugieze în Belgia. În 1869, pamfletarul s-a re-întors ºi a fost ales deputat. Dar necazurile lui au conti-nuat. La 10 ianuarie 1870, ziaristul Victor Noir a fost ucisde prinþul Pierre Bonaparte, vãr al împãratului. Rocheforta avut atunci îndrãzneala sã scrie: „Am avut slãbiciuneasã cred cã un Bonaparte poate fi ºi altceva decît un asasin.“ªi-a pierdut imunitatea parlamentarã ºi a fost condamnatla ºase luni de închisoare. Mai tîrziu, simpatiile domnuluide Rochefort faþã de Comuna din Paris i-au adus o depor-tare în Noua Caledonie, de unde a scãpat. Apoi un angaja-ment faþã de generalul Boulanger l-a obligat la un nou exil.

Nu-i lipseºte nici mãcar un nastureIL NE MANQUE PAS UN BOUTON DE GUÊTRE

„Totul e pregãtit; armatei nu-i lipseºte nici mãcar un nas-ture“ sau „Sîntem mai mult decît gata: nu lipseºte nicimãcar un nasture“, frazã atribuitã mareºalului Lebœuf(1809–1888), care ar fi pronunþat-o în iulie 1870 pe cori-doarele Parlamentului. Adevãratã ori falsã, fraza rezuma(sau voia sã rezume), într-un fel concret ºi grãitor, declara-þiile apãsate, repetitive ºi imprudente ale ministrului derãzboi, fãcute în consiliul de miniºtri þinut la Saint-Cloudîn 6 iulie, privitor la gradul remarcabil de pregãtire pe careîl atribuia armatei franceze. În 12 iulie a venit rîndul gene-ralului Bourbaki sã-ºi proclame optimismul: „Avem optºanse din zece.“ În 13 ºi în 14, Lebœuf hãrþuia guvernul sãdeclare fãrã întîrziere rãzboi, pentru ca Franþa sã nu piardãcele cincisprezece zile de avans pe care se considera cã leare. La 19 iulie Franþa declara rãzboi Prusiei.

Rãzboiul acesta este rãzboiul meuC’EST MA GUERRE

Acest cuvînt provocator, atribuit împãrãtesei Eugenia îniulie 1870, în ajunul rãzboiului cu Prusia, este apocrif.

209

Împãrãteasa, care aºtepta de la victorie o redresare politicãa regimului imperial francez, i-a pãrut prinþului de Metter-nich, ambasador al împãratului Austriei, „întineritã cuzece ani“ (L. Girard). Acesta nu este însã un motiv de a ise atribui o afirmaþie imaginarã.

Nu existã problemã socialã în sineIL N’Y A PAS DE QUESTION SOCIALE

Într-un discurs celebru, pronunþat la 26 mai 1870, LéonGambetta (1838–1882), pe atunci preºedinte al Camereideputaþilor, a declarat: „Nu existã o problemã socialã însine. Reforma politicã conþine în germene ºi reformele so-ciale.“ Ruptã de contextul ei, prima propoziþie se poatepreta la interpretãri abuzive.

Patria este ceea ce iubimLA PATRIE, C’EST CE QU’ON AIME

Miºcãtoare formulã a lui Fustel de Coulanges (1830–1889),scrisã ca rãspuns cãtre un alt mare istoric, germanul Theo-dor Mommsen (1817–1903). Acesta din urmã cerea Alsa-cia pentru þara lui, sprijinindu-se pe argumente etnice ºilingvistice. Fustel de Coulanges a publicat neîntîrziat, în1870: Alsacia este germanã sau francezã? Rãspuns cãtredl Mommsen, profesor la Berlin. Pentru fostul profesor de laFacultatea de Litere din Strasbourg, naþionalitatea nu seîntemeiazã nici pe rasã, nici pe limbã, ci pe „nãzuinþe, ideiºi interese, pe afecþiuni“. ªi astfel ajunge la concisa ºi ex-presiva definiþie: „Patria este ceea ce iubim“, pentru ca apoisã încheie spunînd: „Alsacia este ºi rãmîne francezã numaiºi numai pentru cã ea vrea sã fie aºa. N-o puteþi face ger-manã decît dacã Alsacia ar avea cîndva motive sã vrea eaînsãºi sã fie germanã.“

Avem pacea în mînã, n-o s-o lãsãm sã ne scapeNOUS TENONS LA PAIX, NOUS NE LA LAISSERONS PAS

CHAPPER

Dupã trei zile de la declaraþia de rãzboi germanã, indusîn eroare de o telegramã, Émile Ollivier, prim-ministru ºi

210

ministru de justiþie, în 12 iulie 187o continua sã dea depu-taþilor alarmaþi de pe coridoarele Palatului Bourbon (se-diul Adunãrii Naþionale), asigurãri liniºtitoare. A începutdeclarînd: „Pacea este asiguratã.“ Apoi, întîlnindu-l peThiers: „Avem pacea“, la care Thiers a spus: „Acum tre-buie sã staþi liniºtit.“ Iar Ollivier: „Avem pacea în mînã,n-o s-o lãsãm sã ne scape.“ La 19 iulie, Franþa lui Napoleonal III-lea a declarat rãzboi Prusiei. În 18 ianuarie 1871 vic-toria Imperiului german era proclamatã la Versailles. Franþapierdea Alsacia (fãrã Belfort) ºi o parte din Lorena. Al trei-lea Imperiu încetase sã mai existe din 4 septembrie 1870,la douã zile dupã capitularea de la Sédan fiind înlocuit cua III-a Republicã.

Acceptãm cu inima uºoarãNOUS L’ACCEPTONS LE CŒUR L GER

Nefericitã declaraþie a lui Émile Ollivier, prim-ministru ºiministru de justiþie, rostitã la 15 iulie 1870, în timp ce ex-plica în faþa Camerei deputaþilor motivele unei declaraþiide rãzboi împotriva Prusiei. Afirmaþia aceasta „avea sã-irãmînã lipitã în frunte dupã dezastru“ (L. Girard). În ciudaentuziasmului rãzboinic al majoritãþii deputaþilor, aceastã„inimã uºoarã“ provocase imediat numeroase proteste:„Da, declara Ollivier, de astãzi începe pentru colegii mei,miniºtrii, ºi pentru mine, o mare responsabilitate.“ „Da“s-a auzit dinspre bãncile stîngii. „O acceptãm cu inimauºoarã.“ Boduin: „Spuneþi «întristatã»!“ Esquiros: „Aveþiinima uºoarã, dar sîngele naþiunilor va curge!“ În sfîrºit,ministrul poate sã-ºi încheie fraza prost inspiratã: „Da, cuinima uºoarã, dar sã nu interpretaþi greºit vorba aceasta,sã nu credeþi cã am vrut sã spun cu bucurie; v-am mãrtu-risit mîhnirea mea de a fi silit sã recurg la rãzboi; am vrutºi vreau sã spun: cu o inimã neîmpovãratã de remuºcãri, cuo inimã încrezãtoare. Pentru cã rãzboiul pe care îl vomface ne-a fost impus; pentru cã am fãcut tot ce era ome-neºte ºi în mod onorabil posibil ca sã-l evitãm; în sfîrºit,pentru cã a noastrã este dreptatea, iar dreptatea ne-o va

211

face armata francezã.“ Mai tîrziu, în cursul acelei intermi-nabile ºedinþe (care a þinut toatã dupã-amiaza ºi seara de15 iulie ºi s-a încheiat dupã miezul-nopþii), Jules Favre arevenit asupra „inimii uºoare“ a ministrului de justiþie.Émile Ollivier i-a rãspuns: „Fãrã echivocuri, domnule; amspus cu inima uºoarã deoarece, atunci cînd îþi faci datorianu ai inima grea.“ Numai cã acest fel de vorbe nefericitesînt imposibil de retractat. Guvernul Ollivier a fost rãstur-nat peste trei sãptamîni, la 9 august, imediat dupã primeleinsuccese militare. Émile Ollivier, un om onest ºi un mareorator, n-a mai izbutit niciodatã sã facã uitat ce spusese,cuvintele „care i-au apãsat atît de greu ºi atît de nedreptamintirea“ (P. Guiral). A dat dovadã de atîta probitate încîtn-a cerut sã fie modificatã stenograma acelei atît de nefe-ricite ºedinþe.

Dacã cineva o bate pe mama, sar în ajutorul eiON BAT MA MÈRE, J’ACCOURS

Stilizare a unei vorbe autentice a lui Théophile Gautier(1811–1872), spusã lui Maurice Dreyfous, în Paris, la începu-tul lui septembrie 1870: „S-o batã pe mama ºi sã nu fiulîngã ea!“ De la Geneva, unde se dusese pentru cîteva sãp-tãmîni, poetul a revenit în graba mare din cauza evenimen-telor: la 2 septembrie armata francezã capitulase la Sédan,Franþa lui Napoleon al III-lea fusese înfrîntã de Germanialui Bismarck.

A TREIA REPUBLICÃPÎNÃ LA PRIMUL RÃZBOI MONDIAL

N-o sã cedãm nici o palmã de pãmînt, nici o piatrãdin fortãreþele noastreNOUS NE C DERONS NI UN POUCE DE NOTRETERRITOIRE, NI UNE PIERRE DE NOS FORTERESSES

Dîrzã declaraþie a lui Jules Favre (1809–1880), adresatã, la6 septembrie 1870, diplomaþilor francezi. Favre era ministru

212

de externe din 4 septembrie, ziua în care a fost proclamatãa treia Republicã. Se ºtie cã, prin pacea de la Frankfurt(10 mai 1871), negociatã tot de Jules Favre, Franþa a pututsã pãstreze Belfort, dar a fost nevoitã sã cedeze restul Al-saciei ºi departamentul Mosellei, teritorii cãrora germaniile-au dat numele de „Alsacia-Lorena“.

Guvernatorul Parisului nu va capitulaLE GOUVERNEUR DE PARIS NE CAPITULERA PAS

OrdindeziimprudentalgeneraluluiLouisTrochu(1815–1896)— ºeful guvernului apãrãrii naþionale ºi guvernatorul mi-litar al Parisului —, afiºat la 5 ianuarie 1871 pe zidurile ca-pitalei asediate de trei luni ºi jumãtate. Dupã eºecul încercãriide a strãpunge încercuirea în direcþia Buzenval (19 ianua-rie), Trochu i-a predat generalului Joseph Vinoy (1800–1880)funcþia de guvernator al Parisului, în timp ce rolul sãu deprim-ministru devenea pur formal. În zilele de 26 ºi 27 ia-nuarie, Jules Favre (1809–1880), ministrul de externe, a ne-gociat cu Bismarck, la Frankfurt, armistiþiul ºi încetareafocului. Cuvîntul „capitulare“ a fost evitat pentru a-l me-naja pe fostul guvernator al Parisului. Victor Hugo a avutatunci o vorbã crudã: „Trochu, participiu trecut de la ver-bul trop choir“ [trop chu; choir „a cãdea“, de unde ºi chute„cãdere“].

Sã guvernezi înseamnã sã preveziGOUVERNER, C’EST PR VOIR

Formula aceasta concisã, inteligentã ºi de bun-simþ i-a fostatribuitã lui Thiers. Dar nu este a lui, ci, pare-se, a ziaris-tului Émile de Girardin, care îl detesta pe Thiers. Doamnade Girardin, Delphine Gay, este cea care l-a împodobit peviitorul eliberator al þãrii, din 1871 (dupã rãzboiul franco-ger-man), cu porecla de „Mirabeau-muscã“ (analogie cu pasã-rea-muscã, colibri). În Caietele mareºalului Foch se gãseºtevorba aceasta de duh: „De la «sã guvernezi înseamnã sãprevezi» s-a ajuns la «sã guvernezi înseamnã sã aºtepþi»“(J. Autin). În sfîrºit, Gaston, duce de Lévis (1764–1830),

213

autorul devizei „Nobleþea obligã“, ar fi scris: „Sã guver-nezi înseamnã sã alegi“ (Jacques Dupâquier).

„ªef“ este un titlu de bucãtarCHEF, C’EST UN QUALIFICATIF DE CUISINIER

Butadã a lui Adolphe Thiers (1797–1877). În 17 februarie1871, la Bordeaux, Jules Grévy, preºedintele Adunãrii Na-þionale, a fãcut propunerea ca „Thiers sã fie ales ºef alputerii executive“. Cuvîntul „ºef“, care mai înseamnã ºibucãtar-ºef, nu-i prea plãcea candidatului care a cerut sãse adauge: „al Republicii Franceze“. Deºi Thiers consideracã „ºef este un titlu de bucãtar“, a trebuit sã se împace cuel pînã la legea Rivet (august 1871), al cãrei prim articol era:„ªeful puterii executive va lua titlul de preºedinte al Re-publicii Franceze“. Adolphe Thiers a renunþat de bunãvoiela putere în 24 mai 1873.

Henric al V-lea nu poate pãrãsi steagul lui Henric al IV-leaHENRI V NE PEUT ABANDONNER LE DRAPEAU DE HENRI IV

Aceastã declaraþie a contelui de Chambord (1820–1883),pretendent legitim, sub numele de Henric al V-lea, la tro-nul Franþei, dupã moartea, în 1836, a lui Carol al X-lea, estecheia de boltã a celebrului sãu manifest din 5 iulie 1871:„Nu voi lãsa sã mi se smulgã din mîini drapelul lui Henrical IV-lea, al lui Francisc I ºi al Ioanei d’Arc. Bunicul meu,regele [Carol al X-lea], care a murit în exil, mi l-a încre-dinþat ca pe un lucru sfînt: pentru mine el a fost mereulegat de amintirea patriei pierdute, a fluturat deasupra lea-gãnului meu, vreau sã-mi umbreascã mormîntul.“ ªi maideparte: „Francezi, Henric al V-lea nu poate pãrãsi steagullui Henric al IV-lea.“ Pînã la sfîrºitul anului 1873 mulþifrancezi au sperat cã prinþul va sfîrºi prin a accepta drape-lul tricolor, pe care, dimpotrivã, ducele de Orléans îl numea„drapelul meu drag“, în asentimentul tuturor partizanilorsãi. Pentru casa de Orléans, steagul tricolor simboliza

214

acceptarea cuceririlor Revoluþiei, a principiului suverani-tãþii naþionale, a liberalismului, chiar ºi a parlamentaris-mului. Pentru contele de Chambord, un Bourbon, ºi pentrupartida legitimistã, drapelul alb al regalitãþii reprezenta„monarhia paternalistã ºi creºtinã“ ºi totodatã refuzul ori-cãrui „mecanism constituþional abstract“ (S. Rials). Aºadar,aceastã divergenþã, care se zice cã a împiedicat în Franþa,între 1871 ºi 1873, o restauraþie teoretic posibilã, era maimult decît o simplã vrajbã de embleme.

Sã ne gîndim la ei mereu, dar fãrã sã rostim o vorbãPENSONS-Y TOUJOURS, N’EN PARLONS JAMAIS

Slogan patriotic francez popular între 1871 ºi 1914. Cuprin-dea, într-o frazã scurtã ºi netã, amintirea provinciilor pier-dute în 1871, dupã rãzboiul franco-german (Alsacia ºi nordulLorenei) ºi dorinþa de „revanºã“ împotriva unei Prusiidevenite nucleul celui de al II-lea Reich. Vorba pare sã-ºiafle sursa într-un discurs rostit de Léon Gambetta în 16noiembrie 1871, la Saint-Quentin, în timpul unui banchet:„Despre strãin sã nu vorbim niciodatã, dar sã se înþeleagãcã ne gîndim mereu la el“ (O. Guerlac).

Franþa n-a cerut niciodatã vreunui guvern altcevadecît douã lucruri: ordinea ºi libertateaLA FRANCE N’A JAMAIS DEMAND QUE DEUX CHOSESA UN GOUVERNEMENT: L’ORDRE ET LA LIBERT

Frazã a lui Léon Gambetta (1838–1882), desprinsã dintr-undiscurs pronunþat de el la Le Havre în 18 aprilie 1872, pecînd era deputat ºi ºef al Uniunii republicane. Pentru ora-tor, vechiul regim, cel al lui Napoleon al III-lea, impuneaordine refuzînd sã acorde libertatea. În schimb, revoluþio-narii vorbesc despre libertate, dar viseazã la furtuni sociale.Doar Republica asigurã ordinea respectînd libertatea.„Franþa nu se va mai despãrþi niciodatã de voi, republi-cani, exclamã Gambetta, pentru cã Franþa n-a cerut nici-odatã vreunui guvern altceva decît douã lucruri: ordineaºi libertatea.“

215

Republica ori va fi conservatoare, ori nu va existaLA R PUBLIQUE SERA CONSERVATRICE, OU ELLE NE SERA PAS

Este una dintre cele douã mari afirmaþii pe care AdolpheThiers (1797–1877) le-a pus în efigie, la 13 noiembrie 1872,în „mesajul la reluarea lucrãrilor Adunãrii deputaþilor“(P. Guiral). Prima aserþiune a preºedintelui Republicii (re-venise asupra demisiei sale din 20 ianuarie) era: „Repu-blica existã, ea este forma legalã de guvernãmînt; a vrea[ca monarhiºtii] altceva ar fi o revoluþie, cea mai de temutdintre toate.“ Cea de a doua afirmaþie avea în vedere stîn-ga politicã, de la Gambetta pînã la comunarzi: „Republicaori va fi conservatoare, ori nu va exista.“

Rãmînea FranþaIL RESTAIT LA FRANCE

Abreviere a propoziþiei: „Totuºi Franþa continua sã existe.“În 1873, mareºalul Achille Bazaine (1811–1888), comandantgeneral al armatei din Lorena în timpul rãzboiului fran-co-german, a fost judecat pentru deplorabila sa capitularede la Metz (27 octombrie 1870). Ducele de Aumale, fiu allui Ludovic-Filip, era preºedintele consiliului de rãzboi.Cum Bazaine, invocînd captivitatea lui Napoleon al III-lea,declara cã nu mai rãspunde în faþa nici unui guvern, necon-siderîndu-se legat prin hotãrîrile „unui guvern insurecþio-nal“ (adicã puterea republicanã proclamatã la 4 septembrie,cînd se constituie guvernul Apãrãrii Naþionale), ducele deAumale i-a ripostat: „Totuºi Franþa continua sã existe.“ Deaici: „Rãmînea Franþa“, vorbã curînd devenitã istoricã.

Am crezut cã voi avea de-a face cu un general ºi am dat de un jandarmJ’AVAIS CRU AVOIR AFFAIRE À UN CONN TABLE; J’AI TROUV UN COLONEL DE GENDARMERIE

Reflecþie amarã a contelui de Chambord (pretendent, subnumele de Henric al V-lea, la tronul Franþei, dupã moartealui Carol al X-lea, în 1836), rostitã în noiembrie 1873, la

216

Versailles, cînd a constatat cã Mac-Mahon refuzã cu încã-pãþînare sã joace în favoarea sa rolul lui George Monk(1608–1670, general englez care l-a ajutat pe Carol al II-leasã-ºi redobîndeascã tronul). Mareºalul Mac-Mahon, eroulde la Malacof ºi de la Magenta, a refuzat sã-l vadã pe pre-tendentul la tron; în 1873 a acceptat sã fie preºedinte alRepublicii.

Cîtã apã! Cîtã apã!QUE D’EAU! QUE D’EAU!

Exclamaþie spontanã ºi naivã proferatã, în 1875, la Tou-louse, de mareºalul Mac-Mahon, pe atunci preºedinte alRepublicii Franceze, la vederea apelor revãrsate ale Ga-ronnei, care inundaserã mari întinderi de teren. Presa afãcut-o publicã, oponenþii ºi-au fãcut o plãcere rãutãcioasãdin a o colporta, pentru a-l face ridicol pe un ºef de stat cuspiritul cam greoi. Patrice, conte de Mac-Mahon (1808–1893),era eroul de la Malacof ºi de la Magenta ºi fusese timp deºase ani guvernatorul general al Algeriei (1864–1870). Eraºef al statului din 1873.

Statul trebuie sã fie laicL’ TAT DOIT ÊTRE LAÏQUE

Laitmotiv al marelui discurs al lui Jules Ferry (1832–1893)þinut în faþa Camerei deputaþilor la 3 iunie 1876. Folosin-du-se cu dibãcie de distincþia creºtinã între puterea spiritu-alã ºi cea temporalã, viitorul prim-ministru declarã: „Afirmcã statul trebuie sã fie laic“ ºi, mai departe: „Noi nu putemaccepta ºi nu vom accepta niciodatã, precum nici Franþanu va accepta niciodatã ca statul sã fie altfel decît un statlaic.“ (Deputaþii de stînga au strigat: Foarte bine! Foartebine!) Jules Ferry este cel care a proclamat gratuitatea,laicitatea ºi obligativitatea învãþãmîntului primar.

Clericalismul, acesta e duºmanul!LE CL RICALISME, VOILÀ L’ENNEMI!

Formulã mult agreatã de Léon Gambetta (1838–1882), carea folosit-o cu mai multe prilejuri. O gãsim de pildã într-un

217

discurs electoral parizian din 12 august 1881. Celebrul tri-bun îi împrumutase sonoritatea ºi ritmul de la AlphonsePeyrat (1812–1891), care ar fi declarat: „Catolicismul, acestae duºmanul!“ Gambetta i-a dat propria formulare în Ca-mera deputaþilor, la 4 mai 1877. Contextul era specific:între Mac-Mahon, preºedintele Republicii, ºi stînga parla-mentarã începuse sã se sape o prãpastie. Episcopii protes-taserã de curînd împotriva faptului cã papa îºi pierduseputerea temporalã. Gambetta a exclamat: „Am ajuns sãne întrebãm dacã nu cumva statul se aflã acum înlãuntrulbisericii … ºi nu invers, cum cere adevãrul principiilor.“Denunþa apoi influenþa unui ultramontanism (deci a uneitendinþe de excesivã subordonare faþã de Roma) ºi a unuiclericalism care îºi propunea „sã cucereascã statul ºi sã con-ducã mulþimile“. Pentru a încheia astfel: „Clericalismul?Acesta e duºmanul!“ Stînga ºi centrul l-au ovaþionat pe ora-tor. Gambetta repurtase, cum a scris Jules Simon (1814–1896),pe atunci prim-ministru, „unul dintre cele mai mari succeseoratorice. Stînga exulta de bucurie ascultînd aceste apos-trofe teribile.“ Numai cã la mai puþin de douã sãptãmînidupã aceea — ºi nu era o coincidenþã — intervenea actulde autoritate din 16 mai (criza politicã provocatã de pro-blema ultramontaniºtilor, dizolvarea Parlamentului). Abiaîn decembrie 1905 avea sã se voteze legea separãrii bise-ricii de stat, dupã ce, sub guvernul radical socialist al luiÉmile Combes (1902–1905), se legiferase dizolvarea ordi-nelor cãlugãreºti, închiderea a numeroase mînãstiri ºi se-cularizarea averilor lor.

Gambetta a mai folosit apoi formula sa de succes luatãde la Peyrat în mai multe rînduri, dar a completat-o ºi anuanþat-o cu un nou slogan: „«Anticlericalismul nu esteo marfã de export». Spunea asta într-o conversaþie pe cu-loarele Camerei, nu se ºtie exact cînd“ (O. Guerlac).

Iatã-l pe eliberatorul þãrii!LE LIB RATEUR DU TERRITOIRE, LE VOILÀ!

În 1877, Adolphe Thiers are 80 de ani. Nãscut în 1797, afost preºedintele consiliului de miniºtri în 1836 ºi în 1840.

218

S-a împotrivit Imperiului, rãzboiului, Comunei. A fost ºefal guvernului în 17 februarie 1871, preºedinte al Republiciidin august 1871 pînã la 24 mai 1873. Strãdaniile sale, încre-derea inspiratã de el poporului francez au grãbit conside-rabil eliberarea anticipatã a teritoriului, legatã de achitareacelor cinci miliarde de franci în aur cerute de învingãtor.Thiers avea sã moarã la Saint-Germain în 3 septembrie1877. Dar cu puþin înainte, la 16 iunie, a trãit ziua lui deglorie. În ziua aceea, Bardy de Fourtou, ministrul de interne,declara deputaþilor cã Adunarea Naþionalã din 1871 eli-berase Franþa. În acel moment, de pe bãncile stîngii parla-mentare, s-a ridicat domnul Grailly, deputatul Ardennilor.Arãtîndu-l cu degetul pe domnul Thiers, a exclamat: „Iatã-lpe eliberatorul þãrii!“ „Formidabila ovaþie care a urmat îlridicã pe Thiers în legendã. Iconografia republicanã reþineºi fixeazã scena de atunci“ (P. Guiral).

Ori vã supuneþi, ori demisionaþiIL FAUDRA SE SOUMETTRE OU SE D METTRE

Somaþia aceasta impertinentã cu care se încheia un discurspreelectoral al lui Gambetta, rostit la Lille în 15 august 1877,îl viza pe mareºalul Mac-Mahon, preºedintele Republicii.Cu trei luni mai devreme, la 16 mai, Mac-Mahon îl înlã-turase pe Jules Simon ºi îl numise prim-ministru pe ducelede Broglie, care a format imediat un guvern minoritar,obiect, în 19 mai, al unei moþiuni de cenzurã votatã de 363de deputaþi ai stîngii. În iunie, avînd acordul Senatului,Mac-Mahon a ripostat dizolvînd Camera deputaþilor. Ale-gerile legislative din 14 ºi 28 octombrie au dovedit slãbireastîngii, dar nu ºi înfrîngerea ei. Totuºi mareºalul, nevrîndnici sã se supunã, nici sã demisioneze, i-a cerut generaluluide Rochebouët sã formeze un guvern moderat, care, consti-tuit la 23 noiembrie, avea sã cadã a doua zi. Faptul cã a ape-lat apoi, în 12 decembrie, la bãtrînul Dufaure dovedea cãMac-Mahon accepta sã se supunã. Totuºi, la începutul anu-lui urmãtor, în 30 ianuarie 1879, a demisionat.

219

Nici Dumnezeu, nici stãpînNI DIEU, NI MAÎTRE

Se crede cã aceastã formulã rezumã anarhismul, dar nuun anarhist este cel care a lansat-o. Autorul ei este AugusteBlanqui (1805–1881), care a fãcut din aceastã devizã titlulunui ziar de extremã stîngã întemeiat de el în 1880. Blanquiera socialist revoluþionar, partizan al preluãrii puterii prinforþã ºi al instituirii unei dictaturi sociale. Fusese una dintrecãpeteniile Revoluþiei din 1848 în Franþa ºi petrecuse înînchisoare treizeci ºi ºase de ani din cei ºaptezeci ºi ºaseai unei existenþe agitate.

O naþiune este un sufletUNE NATION EST UNE ÂME

Ce este o naþiune? e titlul unei conferinþe þinute la Sorbona,la 11 martie 1882, de Ernest Renan (1823–1892). La întreba-rea aceasta oratorul rãspundea: „O naþiune este un suflet,un principiu spiritual.“ Cu 12 ani dupã faimoasa definiþiea lui Fustel de Coulanges: „Patria e ceea ce iubim“, Renan,care scrisese Reforma intelectualã ºi moralã, aºeza ºi elafectul ºi tradiþia spiritualã mai presus de „criteriile etnice,geografice, lingvistice ºi religioase“ (R. Girardet). PentruRenan, ca ºi pentru Fustel de Coulanges, nici o declaraþiepatrioticã nu era genericã ºi abstractã, atît de mult contaupe atunci Alsacia ºi Lorena.

Primejdia se aflã la stîngaLE P RIL EST À GAUCHE

Vorbã atribuitã lui Jules Ferry (1832–1893), dezavuatã deel în 1885, aproape doi ani dupã discursul pe care „Primej-dia se aflã la stînga“ pretindea cã-l rezumã. În octombrie1883, Jules Ferry, prim-ministru, era obiectul atacurilor ra-dical-socialiºtilor, în special al atacurilor lui Georges Cle-menceau (1841–1929). Ferry contraataca fãrã teamã, atît înCamerã cît ºi în discursurile publice. În acest octombrie1883, la Le Havre, ºeful guvernului ºi-a pus în gardã as-cultãtorii împotriva „minoritãþilor de extremã stîngã ºi de

220

extremã dreaptã“. „Ce conduitã, întreba el, trebuie sã avemîn prezenþa acestor tendinþe care reprezintã de bunã seamãpentru Republicã un pericol, ºi anume, cutez sã spun, pe-ricolul cel mai mare, singurul în momentul acesta, cîndpericolul monarhic nu mai existã. Pericolul monarhic esteîngropat în douã morminte, deasupra cãrora n-o sã maiînverzeascã niciodatã vreo ramurã de viitor. Pericolul acestanu mai existã, însã îi urmeazã un altul, ºi trebuie sã-l pri-vim în faþã, pentru a-i opune singurul remediu, singurulzãgaz: unirea tot mai strînsã a forþelor republicane capabilesã formeze un guvern.“ Pe scurt, urmîndu-l pe Gambetta,Jules Ferry preconiza o coaliþie moderatã, o „concentrarerepublicanã“ ºi, chiar dacã n-a spus „Primejdia se aflã lastînga“, formula aceasta ar fi fost pentru el „exactã în spi-rit“ (P. Barral).

Refuzãm sã sacrificãm în zadar aceste lucruri de preþ: aurul ºi sîngele FranþeiNOUS NOUS REFUSONS À SACRIFIER EN PURE PERTE CESCHOSES PR CIEUSES, L’OR ET LE SANG DE LA FRANCE

Protest dur lansat în Camera deputaþilor, la 30 iulie 1885,de cãtre economistul Frédéric Passy, deputat de stînga. Înanul eºecului de la Tonkin ºi la patru luni dupã cãdereaguvernului Ferry, Passy denunþa politica de expansionismcolonial a Franþei.

Patriotismul meu se aflã în FranþaMON PATRIOTISME EST EN FRANCE

Clemenceau (1841–1929), ca deputat radical de Paris, spuneaºa în discursul rostit în 31 iulie 1885 la Camera deputa-þilor, în cursul unei mari dezbateri parlamentare asupracoloniilor. Vestea rãsturnãrii lui Lang Son la Tonkin antre-nase deja, la 30 martie, cãderea celui de al doilea guvernJules Ferry. Acum era pusã în discuþie situaþia Madagasca-rului, iar Ferry tocmai fãcuse o amplã expunere doctrinarã.La argumentele fostului prim-ministru („Ferry–Tonkin“,cum îl porecliserã adversarii), Clemenceau opune ceea ce

221

credea el cã este interesul naþional prioritar: „Patriotismulmeu se aflã în Franþa.“ El nu rezidã „în aceste expediþii co-loniale, în aceste expediþii militare“ ca acelea pe care lepreconiza ºi le mai preconizeazã încã Jules Ferry (care fa-vorizase expansiunea colonialã francezã în Tunisia, Congoºi Indochina). El nu rezidã „în aceste aventuri…, astãziTonkin, mîine Annam, poimîine Madagascar, apoi Obock“.„Cînd vãd cã noi nebunii urmeazã celor vechi, eu declar cãîmi pãstrez patriotismul pentru apãrarea teritoriului naþionalºi cã, în numele patriotismului meu, condamn necugetareavoastrã vinovatã.“ În aceeaºi zi, un alt deputat de Paris,Frédéric Passy, economist, ales de centru-stînga, se raliacampaniei anticoloniale, refuzînd sã vadã cum se risipescîn aventuri de dincolo de mãri „aurul ºi sîngele Franþei“.

Vrem sã fim guvernaþi!NOUS VOULONS QU’ON NOUS GOUVERNE!

Frazã-manifest a lui Jules Ferry (1832–1893), vorbind laBordeaux în 30 august 1885. La sfîrºitul celui de al II-leaImperiu, viitorul prim-ministru declarase totuºi, în numelepãcii din Europa: „Franþa are nevoie de un guvernãmîntslab.“ Radicalii care, în frunte cu Clemenceau, provocaserãcãderea guvernului la 30 martie, îºi aminteau de vechiledeclaraþii ale lui Ferry. Îl atacaserã asupra politicii sale co-loniale (vezi „Patriotismul meu se aflã în Franþa“), dar îireproºau mai ales autoritarismul. De aici reacþia lui Ferry:„Nesocotiþi una dintre nevoile cele mai adînci, unul dintreinstinctele cele mai statornice ale sufragiului universal,atunci cînd nu daþi satisfacþie acestui fel de a gîndi ºi de asimþi pe care, pretutindeni în Franþa, þãranul îl formuleazãastfel: «Vrem sã fim guvernaþi, vrem ca Republica sã fieun guvernãmînt!»“ Se referea la vigoarea puterii executive,în contrast cu un parlamentarism ineficient.

Ce frumoasã era Republica sub Imperiu!AH! QUE LA R PUBLIQUE TAIT BELLE SOUS L’EMPIRE!

Vorba aceasta de duh pare sã-i fi fost spusã prietenului sãuÉdouard Durranc de cãtre Alphonse Aulard (1849–1928),

222

viitor profesor la Sorbona ºi istoric al Revoluþiei (care dealtfel nu s-a dovedit mai tîrziu chiar atît de spiritual). Amîn-doi semnau în jurnalul lui Clemenceau, La Justice; Aulardsub pseudonimul Santhonax (1885). Durranc a rãspînditvorba cu atîta zel încît a trecut drept a lui ºi „a servit dreptlegendã unui desen de Forain“ (O. Guerlac).

Rãzboiul e ceva prea serios pentru a putea fiîncredinþat unor militariLA GUERRE EST UNE CHOSE TROP S RIEUSE POUR ÊTRECONFI E À DES MILITAIRES

Glumã celebrã atribuitã lui Clemenceau. Se gãseºte în bio-grafia lui Georges Suarez — care o situeazã în 1886 — nuînsã ºi în lucrarea definitivã a lui J.-B. Duroselle. Poate ne-autenticã, butada „Tigrului“ e foarte verosimilã. În 1886,Clemenceau, care contribuise la numirea generalului Bou-langer (7 ianuarie) ca ministru de rãzboi, începuse curîndsã aibã rezerve în ce priveºte „republicanismul“ acestuigeneral „cu o popularitate de proastã calitate“. Vestitaparadã militarã din 14 iulie 1886 nu fãcuse decît sã-i înte-þeascã neîncrederea.

Votez pentru cel mai prostJE VOTE POUR LE PLUS BÊTE

Vorbã atribuitã lui Clemenceau, în 1887, cu prilejul ale-gerii lui Sadi Carnot (1837–1894) — nepot al lui LazareCarnot (1753–1823), „organizatorul victoriei“ armatelor re-publicane (ºi unul dintre creatorii geometriei moderne) —în calitate de preºedinte al Republicii, dupã demisia luiJules Grévy. „Clemenceau voia de fapt sã spunã: «Nu eo minte strãlucitã, dar poartã un nume republican.» Ale-gerea lui Carnot era o victorie pentru Clemenceau ºi oînfrîngere pentru Boulanger (1837–1891), pe atunci mi-nistru de rãzboi. Dar Clemenceau n-a putut profita devictoria sa, iar ascensiunea lui Boulanger a continuat“(J.–B. Duroselle).

223

Omul este cel mai inteligent animal.— Nu întotdeauna! Existã excepþiiL’HOMME EST LE PLUS INTELLIGENT DES ANIMAUX.— PAS TOUJOURS! IL Y A DES EXCEPTIONS

Întrerupere amuzantã a unui discurs pe care îl consideraprea conservator, fãcutã de Clemenceau. La 1 decembrie1888, în Camera deputaþilor, deputatul Lamarzelle declara,vorbind despre învãþãmînt: „Se spune cã omul este anima-lul cel mai nobil. De ce oare? De bunã seamã pentru cã,în general, se poate spune cã este cel mai inteligent ani-mal.“ Clemenceau, de pe bãncile radicalilor, l-a întreruptºi a spus, spre hazul general: „Nu întotdeauna! Existã ex-cepþii.“ Totuºi Lamarzelle spusese „în general“ (d’une ma-nière générale), lucru pe care, de dragul replicii, Clemenceaunu l-a luat în considerare, cum n-a fãcut nici Camera. Iarun Clemenceau avea cu totul altã prizã la auditoriu decîtun Lamarzelle.

A murit cum a trãit, ca sublocotenentIL EST MORT COMME IL A V CU, EN SOUS-LIEUTENANT

Cuvintele dispreþuitoare ale lui Georges Clemenceau la ºti-rea cã generalul Georges Boulanger (1837–1891) s-a sin-ucis, la Bruxelles, pe mormîntul amantei sale Margueritede Bonnemain. Ferocitãþii naturale a lui Clemenceau, po-reclit „Tigrul“, i se adãuga în acest caz iritarea retrospec-tivã a omului de stat care crezuse cîndva în Boulanger.

Evreul e singurul nostru duºmanLE JUIF EST NOTRE SEUL ENNEMI

Acest citat din Édouard Drumont (în La Libre Parole din20 aprilie 1892), care precedã afacerea Dreyfus, rezumãantisemitismul din La France juive (1886). Drumont(1844–1917) avea în vedere mai ales puterea financiarãaflatã în mîna evreilor ºi cosmopolitismul, însã deschideacalea rasismului din secolul al XX-lea, iar naziºtii s-auputut folosi din plin de textele sumare ºi brutale ale celuicare întemeiase La Libre Parole.

224

ªedinþa continuãLA S ANCE CONTINUE

Aceste cuvinte frumoase l-au salvat de uitare pe CharlesDupuy (1851–1923, prim-ministru din aprilie pînã în no-iembrie 1893, în 1894–1895 ºi în 1898–1899). Era preºedinteal Camerei deputaþilor cînd anarhistul Auguste Vaillant,instalat într-una dintre tribunele rezervate publicului, aaruncat o bombã în sala de ºedinþe. Lucrul se petrecea în9 decembrie 1893. Au fost cîþiva rãniþi, atît dintre deputaþicît ºi dintre spectatori. Acesta e momentul în care Dupuy,cu nobleþe ºi cu calm, dar mai ales dornic sã preîntîmpinepanica, a declarat: „Domnilor, ºedinþa continuã!“ Vaillanta fost executat la 7 februarie 1894. Actul sãu era acela alunui om izolat, neafiliat nici unei grupãri; în acelaºi an1894, la 25 iunie, a fost asasinat, în urma unui atentat anar-hist, preºedintele Republicii, Sadi Carnot. Drept urmare,Parlamentul a votat (Charles Dupuy era din nou prim-mi-nistru) mãsuri preventive ºi represive pe care extremastîngã le-a numit „legile mãcelului“.

Adevãrul a pornit la drum; nimic nu-l mai poate opriLA V RIT EST EN MARCHE; RIEN NE PEUT PLUS L’ARRÊTER

Frazã celebrã dintr-un articol al lui Émile Zola din Le Figaro(25 noiembrie 1897). Zola îl susþinea pe senatorul Scheurer-Kestner, care cerea ca procesul cãpitanului Alfred Dreyfus(1859–1935) sã fie revizuit. În acel moment, Dreyfus eraprizonier pe Insula Diavolului, dupã ce fusese condamnatîn 1894 pentru înaltã trãdare ca spion în favoarea Germa-niei. În fapt, revizuirea procesului n-a început cu adevãratdecît în 1898. Dreyfus a fost graþiat în 1899 ºi reabilitat abiaîn 1906. A mai trãit douãzeci ºi nouã de ani.

Nu existã nici o afacere Dreyfus!IL N’Y A PAS D’AFFAIRE DREYFUS!

Vorba aceasta a fost lansatã în Camera deputaþilor la 4 de-cembrie 1897 de cãtre primul-ministru Jules Méline, ca ri-postã la atacurile deputatului de stînga Castelin. Este citatã

225

adesea ca o stupiditate vrednicã de Mac-Mahon. Sensulei real este cã, în acel moment, puterea respecta principiullucrului judecat, adicã al validitãþii unui verdict o datã pro-nunþat. Însã curînd, în 1898, „Afacerea“ avea sã intre într-onouã fazã ºi o amplã miºcare revizionistã va reclama caîntreaga anchetã privitoare la acest proces de spionaj sã fiereluatã.

Acuz!J’ACCUSE!

Titlul în chip deliberat provocator al unui faimos articolal lui Émile Zola, apãrut la 13 ianuarie 1898 în L’Aurore,ziar al lui Clemenceau; era o scrisoare deschisã adresatãde marele romancier lui Félix Faure, preºedintele Repu-blicii. Pe la sfîrºitul lui 1897, Zola ajunsese la convingereacã Alfred Dreyfus (1859–1935) — cãpitan de stat-majorcondamnat pentru trãdare, degradat la 5 ianuarie 1895,deportat în Insula Diavolului — este nevinovat. Zola con-siderã cã adevãratul culpabil este maiorul Esterhazy. Nuse lasã convins de tãgãduirile oficiale (vezi „Nu existã nicio afacere Dreyfus!“) ºi este indignat de recenta achitare alui Esterhazy (11 ianuarie 1898). Tonul brutal al articolului„Acuz“ „are tocmai scopul de a determina o anchetã judi-ciarã“. Aceasta a avut loc, iar scriitorul a fost supus la ogrea amendã ºi condamnat la închisoare. Zola „scrisese maimult un rechizitoriu împotriva armatei decît o demonstra-þie a nevinovãþiei lui Dreyfus“ (F. Caron). Afacerea Dreyfusera abia la începutul ei. Graþiat în 1899, Dreyfus a fost re-abilitat doar în 1906.

ªi totuºi au vorbit!ILS EN ONT PARL !

Legenda unei celebre caricaturi, formatã din douã deseneale lui Caran d’Ache (1859–1909), publicatã în P’sst pe vre-mea afacerii Dreyfus. Pe desenul de sus, în timp ce servantaaducea supiera, gazda spunea zîmbind comesenilor: „ªimai ales sã nu vorbim despre afacerea Dreyfus!“ Desenul

226

de jos reprezenta aceeaºi sufragerie devenitã un cîmp deluptã dupã un îngrozitor mãcel. ªi inscripþia: „ªi totuºiau vorbit!“

Dumneata eºti negrul? Ei bine, continuã!C’EST VOUS LE NÈGRE? EH BIEN, CONTINUEZ!

Vorba e atribuitã lui Mac-Mahon, preºedinte al Republicii,care ar fi rostit-o cu prilejul unei vizite la ªcoala Militarãde la Saint-Cyr, adresînd-o unui ºef de promoþie (în argoulºcolii: „negrul“). Mareºalul voia sã spunã: „Continuã sãfii un militar sîrguincios ºi hotãrît“ ºi nu „Continuã sã fiinegru“. S-a fãcut apoi caz de faptul cã ºeful de promoþiede care era vorba pare sã fi fost chiar mulatru sau metis.Cel puþin aºa au susþinut, succesiv, Le Gaulois (4 martie1898) ºi Le Figaro (2 iulie 1901).

În rãzboi superioritatea se dovedeºte pe cîmpul de luptãEN MATIÈRE MILITAIRE, LA SUP RIORIT NE SED MONTRE QUE PAR LA BATAILLE

Aºa i-a rãspuns cãpitanul Marchand (1863–1934) lorduluiKitchener (1850–1916), la Fachoda, pe cursul superior alNilului, la sfîrºitul lui septembrie 1898. Kitchener, care nus-a mulþumit cu faptul cã era mai mare în grad, comanda3 200 de oameni ºi voia sã înfãptuiascã — pentru gloriareginei Victoria — legãtura pe uscat dintre Capul BuneiSperanþe ºi Cairo. Marchand, sosit la 10 iulie, dupã ce strã-bãtuse Africa de la vest la est, nu vedea de ce trebuie sãrenunþe la confruntarea militarã, în ciuda enormei dispro-porþii dintre forþele prezente. La 3 noiembrie, Delcassé,ministrul de externe al Franþei, a acceptat totuºi — de fricaunui rãzboi — ultimatumul lui Kitchener. Marchand aaflat acest lucru în 7 septembrie ºi, reþinîndu-ºi furia, s-apregãtit sã se înapoieze, cu trupele sale, în metropolã, tra-versînd Etiopia. În 1899, acelaºi Delcassé le recunoºteabritanicilor suveranitatea asupra întregului bazin al Nilu-lui. În 1904, aceste eforturi de conciliere au dus la încheierea

227

„Antantei cordiale“. Colonelul Marchand, vexat, a pãrãsitarmata. N-a mai revenit decît pentru cã izbucnise primulrãzboi mondial. A ajuns general, s-a acoperit de glorie,dar a fost silit sã-l aibã drept aliat ºi superior pe lordulKitchener.

Incidentul este închisL’INCIDENT EST CLOS

„Incidentul“ nu era nici mai mult nici mai puþin decît afa-cerea Dreyfus. În septembrie 1899 tocmai se încheiase se-siunea consiliului de rãzboi de la Rennes. Primul-ministru,Pierre Waldeck-Rousseau (1846–1904), aºtepta ca în urmaacestei sesiuni Dreyfus sã fie achitat, dar n-a fost aºa: jude-cãtorii militari au ticluit cu grijã un verdict destul de ciu-dat, un verdict de culpabilitate cu circumstanþe atenuante.Preºedintele Republicii, Émile Loubet (1838–1929), a inter-venit ºi l-a graþiat pe condamnat. Ministrul de rãzboi, ge-neralul Gaston de Galliffet (1830–1909), cel care, în timpulguvernãrii lui Thiers reprimase cu brutalitate Comuna dinParis în 1871, a proclamat în ordinul de zi pe armatã: „In-cidentul este închis.“ Dreyfus a fost reabilitat abia în 1906.

Pretutindeni unde fluturã steagul acesta, sclavii îºi redobîndesc libertateaPARTOUT OÙ FLOTTE CE PAVILLION LES ESCLAVESRETROUVENT LEUR LIBERT

Declaraþia fãcutã sclavilor din Congo de Pierre Savorgnande Brazza (1852–1905), care a cîºtigat în mod paºnic pentruFranþa o parte din Congo ºi a întemeiat Brazzaville, capi-tala Congoului.

Am stins în ceruri steleNOUS AVONS TEINT DES TOILES

Vorbã atribuitã lui René Viviani (1863–1925), titular în 1906,în guvernul Clemenceau, al primului Minister al Munciiinstituit în Franþa. Într-un discurs þinut în faþa Camerei de-putaþilor, la 8 noiembrie 1906, Viviani voia sã dovedeascã

228

faptul „cã Republica avea cu atît mai multe obligaþii so-ciale cu cît spulberase credinþele religioase ale celor umili“(Jacques Boudet). Netemîndu-se sã facã din regim un com-plice al propriului sãu ateism, Viviani a exclamat: „Am dez-rãdãcinat credinþa din conºtiinþe… Împreunã, cu un gestmãreþ, am stins în ceruri lumini care nu vor mai fi reaprinseniciodatã.“

Aici odihneºte Marcelin Berthelot. Este singurul loc pe care nu l-a solicitatCI-GÎT MARCELIN BERTHELOT. C’EST LA SEULE PLACEQU’IL N’AIT JAMAIS SOLLICIT

Epitaful ironic ºi crud pe care Georges Clemenceau l-aimaginat pentru chimistul Berthelot (1827–1907), profesorla Collège de France, senator, ministru, membru al Acade-miei Franceze, al Academiei de Medicinã etc.

Democraþia e fatã bunã, dar, ca sã nu te-nºele,trebuie sã faci zilnic dragoste cu eaLA D MOCRATIE EST UNE BONNE FILLE, MAIS, POURQU’ELLE SOIT FIDÈLE, IL FAUT FAIRE L’AMOUR AVECELLE TOUS LES JOURS

Butadã pipãratã a unui vechi republican care ºtia ce spune,Édouard Herriot (1872–1957), unul dintre ºefii partiduluisocialist radical, primar al Lyonului timp de jumãtate desecol (1905–1955).

PRIMUL RÃZBOI MONDIAL ªI DUPÃ

Alegeþi pacea ori un rege!FAITES LA PAIX OU FAITES UN ROI!

Vorba aceasta foarte cunoscutã îi face pe mulþi sã creadãcã deputatul socialist Marcel Sembat devenise, cu anii, re-galist. Nici nu poate fi vorba de aºa ceva. Alegeþi pacea oriun rege e titlul unei cãrþi pe care Sembat a publicat-o în1913, în ajunul primului rãzboi mondial. Autorul aratã cã

229

nu se putea continua cu pregãtirile de rãzboi — ceea ce senumea pe atunci „pacea înarmatã“ — fãrã a aduce preju-dicii democraþiei, fãrã primejdia de a transforma Republicaîntr-un regim autoritar. Invocarea regalitãþii nu era decîto împingere la limitã a argumentaþiei, o demonstraþie prinabsurd.

Vrem sã fim învingãtoriNOUS VOULONS ÊTRE DES VAINQUEURS

Vorbã frumoasã a lui Clemenceau, publicatã în L’Hommelibre din 15 iulie 1914. Într-un editorial intitulat „Nici apã-raþi, nici guvernaþi“, „Tigrul“ aminteºte de înfrîngerea din1870. Apoi adaugã: „Noi însã, cramponaþi de ceea ce mairãmîne din Franþa, noi nu vrem, noi nu putem sã trecemîncã o datã prin aceeaºi încercare. Nu ne ajunge sã fim eroi.Vrem sã fim învingãtori.“

Mobilizarea nu înseamnã rãzboiulLA MOBILISATION N’EST PAS LA GUERRE

Afirmaþie liniºtitoare formulatã de primul-ministru RenéViviani ºi figurînd în Apelul cãtre þarã semnat de RaymondPoincaré, preºedintele Republicii, la 1 august 1914, ºi careînsoþea ordinul de mobilizare generalã. Totuºi, încã de la28 iulie, Austro-Ungaria declarase rãzboi Serbiei; din 31,Rusia a început mobilizarea generalã. La 1 august Germa-nia decreta la rîndul ei mobilizarea generalã ºi declararãzboi Rusiei. În 2 august a urmat ultimatumul germanadresat Belgiei. În 3, Germania declara rãzboi Franþei. „În4 august, Franþa, Rusia, Marea Britanie, Belgia ºi Serbiase aflau în stare de rãzboi cu Germania ºi cu Austro-Un-garia“ (P. Renouvin).

Nimic nu va zdrobi uniunea noastrã sacrã în faþa duºmanuluiRIEN NE BRISERA DEVANT L’ENNEMI L’UNION SACR E

Punctul culminant al mesajului lui Raymond Poincaré(1860–1934), preºedinte al Republicii Franceze între 1913

230

ºi 1920, adresat Parlamentului la 4 august 1914, a douazi dupã declaraþia de rãzboi a Germaniei: „În rãzboiul careîncepe, Franþa va avea de partea ei dreptatea, a cãrei eternãputere moralã n-o pot nesocoti fãrã pedeapsã nici popoa-rele nici indivizii. Dreptatea va fi apãratã cu eroism de toþifiii Franþei, a cãror uniune sacrã nimic n-o va zdrobi în faþaduºmanului ºi care sînt astãzi frãþeºte uniþi prin aceeaºiindignare împotriva agresorului ºi acelaºi crez patriotic.“

Jurãm sã cîntãm prohodul stãpînirii voastre!NOUS PRENONS L’ENGAGEMENT DE SONNER LE GLASDE VOTRE RÈGNE!

Cuvintele lui Léon Jouhaux, secretar general al Confedera-þiei Generale a Muncii (grupare sindicalã constituitã în1895), rostite în 4 august 1914 la mormîntul lui Jean Jaurès(1859–1914), întemeietorul Partidului Socialist Francez(1901) ºi al ziarului L’Humanité (1904), asasinat la 31 iulie.Membrii Confederaþiei susþineau ºi ei un rãzboi al „solda-þilor libertãþii“ împotriva imperiilor centrale: „Împãraþi aiGermaniei ºi ai Austro-Ungariei, boiernaºi din Prusia ºimari boieri austrieci, …ne luãm angajamentul de a cîntaprohodul stãpînirii voastre“ (P. Miquel, Marele Rãzboi).

Deocamdatã îi ronþãiPOUR LE MOMENT JE LES GRIGNOTE

Conform publicaþiei Le Journal din 29 octombrie 1914 —50 de zile dupã victoria de pe Marna — generalisimulJoffre (1852–1931), întrebat în timpul unui prînz la Marelecartier general despre mersul rãzboiului, ar fi rãspuns:„Deocamdatã îi ronþãi.“ Rãzboiul de înaintare a mai con-tinuat cîteva zile dupã bãtãlia de pe Marna, însã, dupã15 septembrie 1914, între Craonne ºi Reims, artileria ina-micã interzisese trupelor franceze orice înaintare. La 15 no-iembrie, diferitele fronturi se aflau „echipate, instalate, fixatepentru multã vreme în liniile lor sinuoase“ (P. Miquel). Vor-ba lui Joffre se plaseazã la mijlocul acestui interval. Se tre-cuse deja la rãzboiul de tranºee. Liddel Hart avea sã scrie:

231

„Primele tentative ale lui Joffre n-au fost de bunã seamãmai eficace decît ronþãirea unei case de bani de oþel de cãtreun ºoarece“ (Jacques Boudet, Cuvintele istoriei). Imagineacasei de bani de oþel evoca, bineînþeles, „redutabila forþãa focului de artilerie german“ (P. Miquel).

Sînt un general republican!JE SUIS UN G N RAL R PUBLICAIN!

În Vinerea mare a anului 1915, generalisimului Joffre i s-aservit la masã mîncare de post, ceea ce l-a fãcut sã dea unpumn zdravãn în masã ºi sã exclame: „Sã se punã ºi carne!Sînt un general republican!“

Ridicaþi-vã, morþilor!DEBOUT, LES MORTS!

Vorbã istoricã cizelatã de Maurice Barrès (în L’Écho de Pa-ris din 18 noiembrie 1915) ºi oficializatã de cãtre generalulGallieni (în scrisoarea din 16 februarie 1916), care a stilizatºi a imortalizat „rãsteala“ adresatã celor cãzuþi în luptã decãtre plutonierul-major Péricard, dintr-al 95-lea regimentde infanterie, în pãdurea Brûlé (aprilie 1915): „Hei, mãiãºtia, drepþi! Ce dracu’ faceþi acolo, întinºi la pãmînt? Ri-dicaþi-vã ºi haideþi sã-i zvîrlim dracului de-aici pe porciiãºtia!“ (O. Guerlac).

Îi vom avea!ON LES AURA!

„Îi vom avea“ sau „Ai noºtri or sã fie“ în sensul, oarecumargotic, de „îi vom învinge“, „cu ideea implicitã de posesi-une, de înstãpînire“. Este încheierea ordinului de zi semnatde generalul Pétain la 10 aprilie 1916. Tentativa germanãde a cuceri Verdunul, care începuse la 21 februarie, pãrea,dupã primele eºecuri, stãvilitã. „Ziua de 9 aprilie este o ziglorioasã pentru armata noastrã. Asalturile furioase alegermanilor au fost pretutindeni zdrobite. Infanteriºtii, ar-tileriºtii, geniºtii, aviatorii armatei a II-a au rivalizat în ero-ism. Onoare tuturor! Fãrã îndoialã germanii vor mai ataca.

232

Fiecare dintre voi sã lucreze ºi sã vegheze ca sã obþinemacelaºi succes ca ºi ieri. Curaj, îi vom avea!“ Georges Blondprecizeazã: „«Îi vom avea» era un slogan foarte popularºi avea sã devinã ºi mai popular“, adeseori folosit în pro-paganda oralã sau scrisã, în caricaturi. În timpul celui deal doilea rãzboi mondial, cînd umoristul Tristan Bernarda fost obligat sã pãrãseascã Parisul, el a pus în circulaþieaceastã glumã: „Tot ziceam despre germani: «Îi vom avea,îi vom avea!» Ei bine, s-a fãcut, îi avem!“

Nu vor trece!ILS NE PASSERONT PAS!

Vorba simbolizeazã apãrarea înverºunatã a Verdunului decãtre soldaþii francezi. Dar n-a fost rostitã, cum se credeadesea, de cãtre Pétain (se face confuzie cu la fel de celebra„Îi vom avea“) — ºi rãmîne anonimã. Din îndemn la ero-ism ar fi devenit definitiv o amintire istoricã dacã n-ar fifost reînviatã în timpul rãzboiului civil din Spania (iulie1936–martie 1939). În 18 iulie 1936, la zece seara, DoloresIbarruri, vestita conducãtoare comunistã al cãrei nume deluptã a fost La Pasionaria, chemîndu-ºi compatrioþii la armeîmpotriva rebeliunii lui Franco, a exclamat: „Mai bine sãmurim în picioare decît sã trãim îngenuncheaþi! Nu vortrece!“, în spaniolã No pasaran, devenit curînd strigãtul deluptã al taberei republicane.

Numai sã reziste!— Cine anume?— CiviliiPOURVU QU’ILS TIENNENT!

— QUI ÇA?

— LES CIVILS

Legendã celebrã a nu mai puþin celebrei caricaturi a dese-natorului Jean-Louis Forain (1852–1931), din vremea pri-mului rãzboi mondial. Doi ostaºi, în tranºee, se arãtauîngrijoraþi de moralul celor din „spatele frontului“.

233

Bãtãlia de pe Marna… Nu ºtiu cine-a cîºtigat-o,ºtiu însã foarte bine cine-ar fi pierdut-oLA BATAILLE DE LA MARNE…, JE NE SAIS PAS QUI L’A GAGN E, MAIS JE SAIS BIEN QUI L’AURAITPERDUE

Celebrã ºi amarã butadã a mareºalului Joffre, înlãturat dela comandament în decembrie 1916 în favoarea lui RobertNivelle (1856–1924), prin care fostul generalisim — numitmareºal în 26 noiembrie 1916 — reacþioneazã împotriva„saloanelor pariziene gallieniste care contestau victoria depe Marna. Scurta frazã exprimã bine amãrãciunea erouluipus în disponibilitate“ (P. Miquel). ªi este atît de verosi-milã încît putem crede cã este autenticã. Se ºtie cã bãtãliaa început în 5 septembrie. În dimineaþa zilei urmãtoare,Joffre a dictat faimosul sãu ordin de zi: „O bãtãlie de caredepinde salvarea þãrii.“ Luptele au continuat cu înverºu-nare pînã în 9 septembrie. Joffre a dictat atunci comunica-tul final — care îi dãdea evenimentului un nume: „Bãtãliade pe Marna se încheie cu o victorie incontestabilã.“ Ceeace a fost contestat mai apoi a fost geniul militar al genera-lisimului. S-au gãsit unii care i-au atribuit întregul merital victoriei lui Gallieni, guvernatorul militar al Parisului.Astãzi nimeni nu mai contestã meritul lui Joffre, care a opritatunci invazia germanã ºi l-a silit pe Moltke sã se retragã.De reþinut cã mareºalul Foch a repurtat în aceeaºi regiuneo a doua victorie, decisivã, în iulie 1918.

Îi aºtept pe americani ºi tancurile lorJ’ATTENDS LES AM RICAINS ET LES CHARS

Vorbã atribuitã generalului Philippe Pétain, care îi urmaselui Nivelle, în 15 mai 1917, la comandamentul armatelordin Nord-Est. Deºi neautenticã, fraza rezumã bine stareade spirit a învingãtorului de la Verdun: o mare ofensivã nuavea ºanse sã fie victorioasã cîtã vreme germanii îºi pãs-trau superioritatea numericã.

234

Focul ucideLE FEU TUE

Vorbã foarte cunoscutã, dar a cãrei autenticitate nu este si-gurã, atribuitã adesea mareºalului Pétain, care ar fi rostit-oîn timpul primului rãzboi mondial. Absolvent al ªcolii Mi-litare de la Saint-Cyr ºi infanterist (Joffre, Foch, Nivelle erauabsolvenþi ai ªcolii Politehnice), Pétain a fost întotdeaunaeconom cu sîngele soldaþilor sãi, ba chiar a fost acuzat cãeste excesiv de pesimist ºi cã îi lipseºte spiritul ofensiv. Nu-mit în locul lui Nivelle la comanda frontului de Nord-Estla 15 mai 1917, Pétain explica, în directiva sa nr. 1 (19 mai)cã „adversarul trebuie uzat cu minimum de pierderi“. ªtiacã focul ucide. În schimb, lui Ulyses Grant (1822–1885), ge-neralisimul nordist din Rãzboiul de secesiune (1861–1865),i se atribuie formula: „Nu-mi numãr niciodatã morþii!“

Au drepturi asupra noastrãILS ONT DES DROITS SUR NOUS

Celebrã formulã de solidaritate cu combatanþii din primulrãzboi mondial, rostitã de Georges Clemenceau cînd a pre-zentat, în 20 noiembrie 1917, guvernul sãu de „rãzboi to-tal“ în faþa Camerei deputaþilor: „Avem marii soldaþi ai uneimari istorii, sub comanda unor ºefi cãliþi de atîtea încercãri.Francezii aceºtia pe care am fost siliþi sã-i aruncãm în luptãau drepturi asupra noastrã.“

Am zisJ’AI DIT

Aceastã vorbã, formulã banalã cînd era folositã de vechiumaniºti din secolul al XVI-lea, pãrea surprinzãtoare îngura unui preºedinte al Consiliului din Republica a III-a,în plin rãzboi mondial. Cu aceste cuvinte ºi-a încheiatGeorges Clemenceau (1841–1929) rãspunsul la interpela-rea din Camera deputaþilor la 28 decembrie 1917. Era vorbade „un proiect de lege privind mobilizarea contingentului1919“ (J.-B. Duroselle). „Tigrul“ a exclamat: „Dacã cei din

235

linia întîi au nevoie de cei din linia a doua, va trebui ca aceº-tia (ºi ei vor fi primii care vor cere asta) sã plece în liniaîntîi. Am zis!“ A urmat un ropot de aplauze.

Eu port rãzboiJE FAIS LA GUERRE

Formulã simbolicã, perfect autenticã, lansatã în Cameradeputaþilor la 8 martie 1918 de cãtre Georges Clemenceau,pe atunci prim-ministru: „Politica mea externã ºi politicamea internã sînt unul ºi acelaºi lucru. În politica internã euport rãzboi; în politica externã port de asemenea rãzboi.“

Ultimul sfert de ceas va fi al nostruC’EST NOUS QUI AURONS LE DERNIER QUART D’HEURE

Pasaj cunoscut din discursul pronunþat de Georges Cle-menceau în calitatea sa de prim-ministru, în Camera de-putaþilor, la 8 martie 1918. Respingînd orice defetism ºichiar orice pesimism, a spus: „Nefericita Românie este obli-gatã sã capituleze, eu continuu rãzboiul ºi îl voi continuapînã la ultimul sfert de ceas. Ultimul sfert de ceas va fi alnostru.“ Aluzia la România se referã la armistiþiul încheiatla 9 decembrie 1917 între România ºi Puterile centrale ºila condiþiile severe impuse la 24 februarie 1918 pentru în-cheierea pãcii, care a avut loc la 7 mai prin Tratatul de pacede la Bucureºti.

Vã vom avea!ON VOUS AURA!

Vorbele rostite de Clemenceau în timp ce vizita frontul,în 1918. „Într-o zi, generalul Monteron abia a reuºit sã-l facãsã coboare de pe dîmbul care domina tranºeea. Aprigulbãtrîn strîngea pumnii ºi profera injurii: «Ah, flãcãii mei!Aveþi rãbdare o clipã: Acu vã vom avea! Da, da, vã vomavea!», stîrnindu-se tot mai tare“ (O. Aubry). (Vezi ºi „Îivom avea“.)

236

Le rãmîne celor vii sã desãvîrºeascã mãreaþa faptãa morþilor!IL RESTE AUX VIVANTS À PARACHEVER L’ŒUVREMAGNIFIQUE DES MORTS!

Pasaj din discursul þinut în faþa Camerei deputaþilor, la4 iunie 1918, de cãtre preºedintele Consiliului de MiniºtriGeorges Clemenceau. „Tigrul“, pe cale sã le cearã depu-taþilor un vot de încredere, îi apãrã pe Foch ºi Pétain (pre-cum ºi pe alþi generali): „Aceºti oameni, despre care — nuvã ascund — mi s-au spus lucruri rele, mi-au inspirat ad-miraþie. Sînt angajaþi în ceasul acesta în cea mai grea bã-tãlie din tot rãzboiul… Ce aveþi împotriva lor?… Poporulfrancez, toate pãrþile din care e alcãtuit, ºi-a fãcut pînãacum pe deplin datoria… Le rãmîne celor vii sã desãvîr-ºeascã mãreaþa faptã a morþilor!“ (J. Autin).

Aripa dreaptã a armatei mele este strãpunsã;stînga cedeazã; toate merg bine; atacMA DROITE EST ENFONC E; MA GAUCHE CÈDE; TOUTVA BIEN; J’ATTAQUE

Într-o altã versiune: „Centrul meu cedeazã, aripa dreaptãse retrage, situaþie excelentã, atac.“ Aºa ar fi sunat un me-saj al generalului Foch (1851–1929), din 14 aprilie co-mandant-ºef al armatelor aliate pe frontul de Vest, cãtrecartierul general, în plinã bãtãlie pe Marna (1918). Pe deo parte cele douã texte diferã, pe de alta, amîndouã sîntdate cînd ca o declaraþie oralã, cînd ca una scrisã. În reali-tate, aceste „fraze n-au fost nici scrise, nici rostite. Ele redauînsã, sub o formã lapidarã ºi expresivã, o stare de spirit,o hotãrîre dîrzã. Trebuie apropiate de comentariul finalal lui Foch, în momentul în care trupele sale erau decimateºi bateriile dezafectate: «Bãtãliile se cîºtigã cu ce þi-a mairãmas»“ (J. Autin). Ofensiva germanã pe Marna începusela 25 mai, în Champagne la 15 iulie. Contraofensiva luiFoch începe la 18 iulie ºi se încheie în septembrie 1918 curetragerea trupelor germane spre Gand, Mons ºi Sedan.

237

La 11 noiembrie se încheia capitularea Germaniei ºi armis-tiþiul de la Rethondes.

Despre ce este vorba?DE QUOI S’AGIT-IL?

Întrebare favoritã a mareºalului Foch, atît de des folositãde el încît, în timpul primului rãzboi mondial, era cunos-cutã de public ºi consideratã ca o manie sau ca un tic ver-bal. În realitate, Foch o folosea deja între 1895 ºi 1900, pecînd era profesor la ªcoala Militarã. Fãcea parte din arse-nalul sãu pedagogic. „Despre ce este vorba? Dacã vremsã înþelegem corect, trebuie sã procedãm la o analizã finãºi pãtrunzãtoare, pentru cã arta militarã nu este o artã deagrement.“ În timpul primului rãzboi mondial, fiind ge-neral de armatã, apoi generalisim, comandant al unui grupde armate, Foch acceptã „cu greu discursurile lungi, vor-bele încîlcite, formulele obscure. «Ce vrei sã spui? a în-trebat într-o zi. — Cutare lucru… — Bine atunci, spune-ofãrã atîtea ocoliºuri.» Adicã totodatã simplu ºi dîndu-þiîn vileag întregul gînd, fãrã înfrumuseþãri ºi fãrã rezerve“(J. Autin). Foch a mãrturisit cã „Despre ce este vorba?“ l-aîmprumutat de la generalul german (cu ascendenþã hu-ghenotã) von Verny du Vernois, cãruia îi plãcea sã spunã:Worum handelt es sich hier eigentlich?, „De fapt despre cee vorba aici?“ (Jacques Boudet).

Germania a vrut ca armele sã hotãrascãLA D CISION MILITAIRE, L’ALLEMAGNE L’A VOULUE

Punere la punct rostitã în faþa Senatului, la 17 septembrie1918, de cãtre Clemenceau în calitate de prim-ministru.Declarînd cu dîrzenie: „Germania a vrut ca armele sã ho-tãrascã… Facã-se voia Germaniei!“, „Tigrul“ se opuneaferm unui „apel la beligeranþi în favoarea pãcii“ (J.-B.Duroselle), publicat în 14 septembrie de cãtre Austro-Ungaria.

238

Ieri soldat al lui Dumnezeu, azi soldat al umanitãþii, Franþa va fi mereu soldatul idealuluiLA FRANCE, HIER SOLDAT DE DIEU, AUJOURD’HUI SOLDATDE L’HUMANIT , SERA TOUJOURS LE SOLDAT DE L’ID AL

„Asemenea formule puteau fi folosite în 1918, la 11 noiem-brie. Astfel de momente sînt rare în istoria unui popor“(J.-B. Duroselle). În ziua aceea, în mijlocul dupã-amiezii,Georges Clemenceau, prim-ministru, venise, puternic acla-mat de deputaþi, sã le citeascã clauzele armistiþiului. Aurmat un foarte scurt discurs, întrerupt de aplauze ºi deovaþii: „În acest ceas crîncen, mare ºi înãlþãtor, datoriamea s-a împlinit… În numele poporului francez, în nu-mele Republicii Franceze, trimit salutul Franþei una ºi in-divizibilã Alsaciei ºi Lorenei redobîndite! ªi adaug: cinstemorþilor noºtri, eroii care ne-au adus aceastã biruinþã…Cît despre cei vii, pe care o sã-i primim cînd vor trece pebulevardele noastre cãtre Arcul de Triumf, îi salutãm dina-inte! Îi aºteptãm pentru marea operã a reconstrucþiei so-ciale. Graþie lor, Franþa, ieri soldat al lui Dumnezeu, azisoldat al umanitãþii, va fi mereu soldatul idealului.“

Germania va plãtiL’ALLEMAGNE PAIERA

Formulã magicã lansatã în 1918 de Louis-Lucien Klotz, mi-nistrul de finanþe din guvernul Clemenceau. Ea nu þineaseamã, pentru a stabili daunele reclamabile de la Germa-nia învinsã, de ceea ce se convenise în momentul semnãriiarmistiþiului din 11 noiembrie 1918. Colegul sãu Loucheurvorbea de 200 de miliarde de franci-aur; dar Klotz „a de-pãºit marginile mitomaniei, anunþînd cã aliaþii trebuiausã cearã 375 de miliarde, dintre care 200 pentru Franþa“(J.-B. Duroselle).

Prefer o armatã de oi comandatã de un leu unei armate de lei comandate de un mãgar (J’AIME MIEUX UNE ARM E DE MOUTONS COMMANDEPAR UN LION, QU’UNE ARM E DE LIONS COMMANDEPAR UN ÂNE

Aºa scria, prin anii ’20, în Caietele sale, mareºalul Foch. „Lace anume se gîndea? Foaia înnegritã nu ne spune“ (J. Autin).

239

Comunismul, acesta e duºmanul!LE COMMUNISME, VOILÀ L’ENNEMI!

Pasaj dintr-un discurs înflãcãrat pronunþat, în 22 aprilie1927, la Constantine, în Alger, de cãtre Albert Sarraut, mi-nistrul de interne de atunci. Acest om politic, fost gu-vernator general al Indochinei, ministru al coloniilor în1920–1924 ºi 1932–1933, denunþa în ziua aceea „uneltirileInternaþionalei a treia“. „Insurecþia colonialã, pierderea saupãrãsirea de cãtre Franþa a coloniilor“ sînt, dupã Sarraut,„punctele esenþiale ale programului de decãdere a Fran-þei“, conceput de Moscova. El cerea o împotrivire hotãrîtã:„Pentru guvern ºi pentru parlament, precum ºi pentru ma-sele muncitoare — exclamã acest ministru radical-socialist —cuvîntul de ordine trebuie sã rãmînã mereu acelaºi: comu-nismul, acesta e duºmanul!“

AL DOILEA RÃZBOI MONDIAL ªI DUPÃ

P TAIN

Mã dãruiesc FranþeiJE FAIS À LA FRANCE LE DON DE MA PERSONNE

Pasajul cel mai cunoscut din apelul cãtre francezi radio-difuzat în 17 iunie 1940, la amiazã, de cãtre mareºalulPétain (1856–1951), numit în ajun prim-ministru de cãtreAlbert Lebrun (1871–1950), preºedintele Republicii, dupãce primul-ministru Paul Reynaud demisionase. Contextulera urmãtorul: „Convins de afecþiunea faþã de mine a ad-mirabilei noastre armate, care luptã, cu un eroism vrednicde îndelungata ei tradiþie militarã, cu un duºman superiorîn numãr ºi în armament; convins cã prin magnifica ei re-zistenþã ºi-a fãcut datoria faþã de aliaþii noºtri; convins deînsufleþirea vechilor combatanþi al cãror comandant ammîndria sã fi fost; convins de încrederea întregului popormã dãruiesc Franþei, pentru a-i alina suferinþa.“ Acest actde dãruire a persoanei „învingãtorului de la Verdun“ a

240

emoþionat întreaga þarã. Din pãcate, ceva mai departe ma-reºalul a avut o formulare nefericitã: „Cu strîngere de inimãtrebuie sã vã spun astãzi cã trebuie sã încetãm lupta.“ Ur-mãrile n-au întîrziat sã se arate. Luînd aceastã frazã am-biguã drept o declaraþie de încetare a focului, „numeroaseregimente aveau sã înceteze lupta“ (F. G. Dreyfus). Corec-þiunea introdusã în grabã în textul comunicatului („trebuiesã încercãm oprirea luptei“) n-a fost suficientã pentru aopri debandada sau pentru a potoli spiritele.

Henri Jeanson, prea înclinat spre vorbele de duh muº-cãtoare, avea sã scrie mai tîrziu în Tunarul de tranºee: „DeGaulle ºi-a dãruit sieºi Franþa.“

Dorinþa de trai bun a fost mai puternicã decîtspiritul de sacrificiuL’ESPRIT DE JOUISSANCE L’A EMPORT SUR L’ESPRITDE SACRIFICE

Pasaj important din alocuþiunea mareºalului Pétain, ºef alguvernului, radiodifuzatã de la Bordeaux, în 20 iunie 1940.Era al doilea apel cãtre francezi dupã cel din 17 iunie. Ar-mistiþiul fusese cerut dar nu era încã semnat. Fraza com-pletã este: „De la victorie încoace [victoria din primulrãzboi mondial], dorinþa de trai bun a fost mai puternicãdecît spiritul de sacrificiu.“ Tema, de spirit maurassian,se leagã de programul de ordin moral care va caracterizaconducerea de la Vichy.

Am fost alãturi de voi în zilele de glorie. Vã voi fi alãturi în zilele întunecateJ’AI T AVEC VOUS DANS LES JOURS GLORIEUX, JERESTERAI AVEC VOUS DANS LES JOURS SOMBRES

Cuvintele de încheiere a celei de a doua alocuþiuni radiodi-fuzate a mareºalului Pétain, preºedinte al Consiliului. Ma-reºalul vorbeºte din Bordeaux (20 iunie 1940). Armistiþiulnu e încã semnat. Textul complet al acestui pasaj celebrueste urmãtorul: „Am fost alãturi de voi în zilele de glorie.Ca ºef al guvernului, vã voi fi alãturi în zilele întunecate.

241

Fiþi ºi voi alãturi de mine. Avem de luptat pentru aceleaºilucruri: pentru Franþa, pentru pãmîntul ºi pentru fiii ei.“

Urãsc minciunile care v-au fãcut atîta rãuJE HAIS LES MENSONGES QUI VOUS ON FAIT TANT DE MAL

Una dintre frazele cele mai percutante ale alocuþiunii ma-reºalului Pétain, difuzate la radio în 25 iunie 1940. Acesttext — în care cele mai bune pasaje sînt scrise de Emma-nuel Berl — bogat în vorbe care aveau sã fie consideratecurînd drept „istorice“, avea ca prim scop acela de a anunþafrancezilor semnarea celor douã armistiþii (cu Germaniaîn 22 iunie, cu Italia în 24). Contextul este urmãtorul: „Aþisuferit. O sã mai suferiþi încã. Mulþi dintre voi n-or sã-ºimai poatã relua meseria sau nu-ºi vor mai gãsi casa. Viaþavoastrã are sã fie asprã. Nu eu voi fi acela care sã vã amã-geascã cu vorbe mincinoase. Urãsc minciunile care v-aufãcut atîta rãu.“

Pãmîntul nu minteLA TERRE, ELLE, NE MENT PAS

Aforism care anunþa politica de „întoarcere la pãmînt“(adicã la agriculturã) a viitorului guvern de la Vichy. Elurmeazã imediat dupã „Urãsc minciunile care v-au fãcutatîta rãu“, din alocuþiunea cãtre francezi pronunþatã la 25iunie 1940 de mareºalul Pétain. Întoarcerea la pãmînt esteconsideratã de obicei drept una dintre „temele gîndirii luiCharles Maurras“ ºi totodatã drept remediul moral înmãsurã sã atenueze efectele unei înfrîngeri. Totuºi, încãdin 1919, Jules Méline (1838–1925), fost prim-ministru(1896–1898) ºi fost ministru al agriculturii (1883–1885 ºi1915–1916), cîtuºi de puþin maurrasian, publicase, imediatdupã victorie, Mîntuirea prin pãmînt. Mélin n-ar fi dez-aprobat tirada lui Emmanuel Berl, ºi el un non-maurrasian,cel care redacta discursurile mareºalului Pétain: „Pãmîntulnu minte. La el puteþi cãuta mîntuirea. El este patria însãºi.Un pãmînt care se înþeleneºte este un crîmpei din Franþa

242

care moare. Un ogor pãrãsit semãnat din nou cu grîu esteo parte din Franþa care se întoarce la viaþã.“

Îmi þin promisiunile, le þin chiar ºi pe cele ale altoraJE TIENS LES PROMESSES, MÊME CELLES DES AUTRES

Vestit extras din mesajul mareºalului Pétain în care anunþa,în calitate de ºef al statului, instituirea pensiei pentru bã-trîni (14 martie 1941). „Pensionarea bãtrînilor intrã în vi-goare.“ Pétain evocã aceastã reformã „aºteptatã de ani ºiani, de douãzeci de ori promisã ºi de douãzeci de ori amî-natã“ ºi adaugã: „ Îmi þin promisiunile, le þin chiar ºi pecele ale altora, atunci cînd ele se întemeiazã pe spiritul dedreptate.“

Francezi, prea repede uitaþi!F R A N ÇAIS, VOUS AVEZ LA M MOIRE COURTE!

Apostrofã a mareºalului Pétain conþinutã în mesajul sãuradiodifuzat de la Vichy, în 17 iunie 1941, la aniversareaunui an de la cel dintîi apel al sãu cãtre francezi, lansat dela Bordeaux în 17 iunie 1940 ºi prin care anunþa iminenþaarmistiþiului. În 1941, ºeful statului prezintã ºi apoi difu-zeazã înregistrarea pe disc a alocuþiunii sale din 1940, ros-titã cu un glas ºovãielnic. Apoi adaugã: „Glasul meu deacum e mai ferm, pentru cã Franþa se înalþã din nou, nu-mai cã numeroºi francezi refuzã sã recunoascã acest lucru.Chiar cred ei oare cã soarta lor este mai tragicã acum decîtcu un an în urmã? „Francezi, prea repede uitaþi! Amintiþi-vãde acele convoaie de fugari…“ Urmeazã o lungã evocarea exodului de refugiaþi din 1940.

Dacã mã condamnaþi, aceasta sã fie ultimacondamnareSI VOUS ME CONDAMNEZ, QUE MA CONDAMNATIONSOIT LA DERNIÈRE

Pasaj din declaraþia mareºalului Pétain la începutul proce-sului sãu înaintea Înaltei Curþi de Justiþie, la 23 iulie 1945:„Dacã mã condamnaþi, aceasta sã fie ultima condamnare,

243

ºi nici un francez sã nu mai fie vreodatã condamnat nicideþinut pentru cã a executat ordinele ºefului sãu legitim.Vã spun însã în auzul lumii întregi: crezînd cã vorbiþi înnumele dreptãþii, veþi condamna un om nevinovat, iaracest om este hotãrît sã îndure urmãrile condamnãrii sale,pentru cã un mareºal de Franþa nu cere graþiere nimãnui.Judecãþii voastre îi vor rãspunde judecata lui Dumnezeuºi cea a posteritãþii. Acestea sînt de-ajuns pentru conºtiinþamea ºi pentru memoria mea. Îmi aºez soarta în mîinileFranþei!“ Mareºalul Pétain a fost condamnat la moarte, darpedeapsa i-a fost comutatã în detenþie pe viaþã în insulaYeu, pe coasta Atlanticului din largul Vendéei, unde a maitrãit ºase ani. Membru al Academiei Franceze din 1928,Pétain a fost exclus din ea tot în 1945.

Bãtrîneþea e un naufragiuLA VIEILLESSE EST UN NAUFRAGE

Asprã aserþiune cuprinsã în Memoriile de rãzboi (1956) alegeneralului de Gaulle. Îl avea în vedere pe mareºalulPétain. „Pe dinlãuntru, anii i-au mãcinat caracterul. Vîrstaînaintatã îl lãsa pradã manevrelor unor inºi care se price-peau sã-ºi urmãreascã interesele acoperindu-se cu mãreþiaoboselii sale. Bãtrîneþea e un naufragiu. Ca sã nu fim cru-þaþi de nimic, bãtrîneþea mareºalului Pétain avea sã se iden-tifice cu naufragiul Franþei.“ Trebuie amintit aici ºi versullui Terenþiu din Phormio (IV, 1, 9): Senectus ipsa est morbus,„Bãtrîneþea însãºi este o boalã“.

CHARLES MAURRAS

Politicã înainte de toatePOLITIQUE D’ABORD

Maximã favoritã a lui Charles Maurras (1868–1952), pre-zentã în Cercetare asupra monarhiei (1900). Scrierea încerca„sã trezeascã interesul intelectualilor pentru un regalismde o specie nouã, nici sentimental ºi tradiþionalist ca acelaal lui Chateaubriand, nici mistic cum era al lui Joseph de

244

Maistre, ci întru totul empiric ºi chiar cu pretenþii ºtiinþifice(M. Mourre). Cuvîntul „politicã“ este folosit în cartea luiMaurras în sensul lui nobil ºi aristotelic (organizarea Ce-tãþii, în greceºte polis, de unde téchne politiké, arta poli-ticã, nu manevre politicianiste). „Politicã înainte de toate“a fost întîi greºit înþeleasã. Maurras s-a vãzut obligat sãdeclare cã nu respingea utilitatea aspectului economic, cã-ruia îi acorda însã o pondere mai micã („Evoluþia econo-micã este doar ipoteticã“). A ajuns chiar sã-ºi precizezeîndrãgita formulã: „Specificitatea legilor politicii, autono-mia studierii lor este unul dintre temeiurile maximei «Po-liticã înainte de toate», care ne cãlãuzeºte pretutindeni.“

Divina surprizãLA DIVINE SURPRISE

Formulã dragã poetului Jean Moréas (1856–1910). A fostreluatã de prietenul sãu Charles Maurras, care „n-a profe-rat-o în sensul care i se dã“ (Étiemble), pentru cã, „departede a fi un imn de slavã despre înfrîngerea Franþei, sauchiar despre sfîrºitul, în 1940, al celei de al III-a Republici,atît de detestatã de el, surpriza se raporta la miraculoaselecapacitãþi politice ale bãtrînului mareºal [Pétain]“ (EugenWeber). Pentru Moréas sau pentru Maurras „divinã sur-prizã“ era forma — involuntar romanticã — a acelui „nuºtiu ce“ al lui Bouhours din secolul lui Ludovic al XIV-lea.În ochii unui Moréas nici poezia perfectã n-ar fi deplinã„înainte de a produce ceea ce el numea divina surprizã,aceea care inspirã, întrece ºi copleºeºte orice speranþã“(Maurras, 15 aprilie 1941). În 1937, prefaþînd poeziile ine-dite ale lui Bainville, Maurras evocã „ceva mult mai tainiccare trebuie numit divina surprizã“. În 9 februarie 1941, totMaurras, scriind în Le Petit Marseillais, aplicã expresiaguvernului de la Vichy: „O parte divinã a artei politice afost atinsã de surprizele extraordinare pe care ni le-a fãcutMareºalul.“ Nu e vorba aici de iunie 1940 ºi cu atît maipuþin de celebrarea unei derute pe care Maurras, iacobinde dreapta, a deplorat-o. Totuºi Marcel Déat, în L’Œuvre,

245

se preface cã aceastã „divinã surprizã“ este înfrîngerea din1940. Calomnia va rãmîne destul de înrãdãcinatã, chiardacã a fost omisã în actul de acuzare din procesul Maurras.Din vina colaboraþionistului Déat, „divina surprizã“ s-aadãugat la „Statul sînt eu!“ sau „Forþa e mai presus decîtjustiþia“, îmbogãþind colecþia vorbelor ucigaºe apocrife.

Franþa, numai FranþaLA FRANCE, LA FRANCE SEULE

Laitmotiv cu valoare de manifest. Charles Maurras l-a ti-pãrit în tot timpul ocupaþiei germane, în fruntea cotidianu-lui sãu L’Action française. Era expresia unui dublu refuz:cel de a colabora cu Germania ºi cel de a se asocia „disi-denþei“ de la Londra a generalului de Gaulle.

Este revanºa lui DreyfusC’EST LA REVANCHE DE DREYFUS

Cuvintele rostite de Charles Maurras cînd a aflat (sîmbãtã27 ianuarie 1945) cã este condamnat la închisoare pe viaþãde cãtre Tribunalul departamental al Ronului, unde fusesejudecat împreunã cu vechiul sãu colaborator ºi prietenPierre Pujo. La citirea verdictului — urmatã de rostireaformulei rituale: „Aveþi la dispoziþie douãzeci ºi patru deore pentru a face recurs la Înalta Curte de Casaþie“ — Pujoa strigat „Trãiascã Franþa!“ ºi Maurras „Este revanºa luiDreyfus“.

Nu vom îngãdui niciodatã ca Strasbourgul sã ajungã sub focul tunurilor germaneNOUS NE PERMETTRONS JAMAIS QUE STRASBOURG SOITPLAC SOUS LE FEU DES CANONS ALLEMANDS

Fanfaronadã patriotardã a primului-ministru Albert Sarraut,pronunþatã cînd s-a aflat cã Hitler, încãlcînd tratatele, aocupat Renania la 7 martie 1936. Sarraut urmãrea sã-i li-niºteascã pe francezi ºi totodatã sã-i atragã atenþia cance-larului Reichului cã expansionismul sãu agresiv se va izbide o limitã.

246

Sã murim pentru Danzig?MOURIR POUR DANTZIG?

Titlu rãsunãtor, dar nu ºi original (în septembrie 1938,Henri Béraud se întreba, tot într-un titlu, din Gringoire,publicaþia sa: „Sã murim pentru Sudeþi?“, adicã pentruCehoslovacia mutilatã de Hitler). „Sã murim pentru Dan-zig?“ este titlul editorialului lui Marcel Déat din L’Œuvre,4 mai 1939. Curînd Danzig (Gdansk) — oraº liber din 1913,acum sub controlul Societãþii Naþiunilor — devenea „cauzaimediatã a celui de al doilea rãzboi mondial. La 1 septem-brie 1939, Danzig îºi proclama alãturarea la cel de al III-leaReich, în momentul în care armata germanã invada Polo-nia. În 3 septembrie, Marea Britanie, apoi Franþa declaraurãzboi Germaniei“ (Jacques Boudet).

Vom învinge pentru cã sîntem cei mai puterniciNOUS VAINCRONS PARCE QUE NOUS SOMMES LES PLUSFORTS

Fraza aceasta, atribuitã cînd lui Paul Reynaud (1878–1966)ca prim-ministru, cînd lui Édouard Daladier (1884–1970),succesorul lui, este de fapt a lui Reynaud ca ministru definanþe în guvernul Daladier. Aliaþii declaraserã rãzboiGermaniei hitleriste la 3 septembrie 1939, iar adresa luiReynaud cãtre Senat este din 10 septembrie. Declaraþieprobabil propagandisticã, ea se adaugã la magazinul deaccesorii baroce unde se aflã ºi „Acceptãm cu inima uºoarã“sau „Avem pacea în mînã“, ale lui Émile Ollivier, sau ex-cesivul optimism al mareºalului Lebœuf din 1870: „Nu-ilipseºte nici mãcar un nasture“, sau „ Guvernatorul Pari-sului nu va capitula“, a generalului Trochu, din 1871, ºiatîtea altele.

Guvernul se aflã ºi va rãmîne la ParisLE GOUVERNEMENT EST ET DEMEURERA À PARIS

Declaraþie imprudentã a prim-ministrului Paul Reynaud,din cuvîntarea þinutã la radio în 16 mai 1940 (vezi ºi „Dru-mul fierului…“). În 10 iunie se anunþa cã guvernul a hotãrît

247

sã pãrãseascã Parisul, pentru „a intensifica lupta ºi nu pen-tru a o abandona“.

Crezînd în Franþa cred într-o minuneJE CROIS AU MIRACLE, PARCE QUE JE CROIS EN LA FRANCE

Declaraþie a aceluiaºi Paul Reynaud, pronunþatã la 21 mai1940 în faþa Senatului. Textul complet este: „În ce mã pri-veºte, dacã ar veni cineva sã-mi spunã cã numai o minunepoate salva Franþa, aº spune: Crezînd în Franþa cred într-ominune.“ Din 13 mai 1940 strãpungerea germanã a fron-tului de la Sedan era un fapt împlinit; din 19, generalulWeygand i-a urmat la comandã lui Gamelin, dupã ce îi spu-sese primului-ministru Reynaud: „Accept grelele respon-sabilitãþi pe care mi le încredinþaþi. Dar nu trebuie sã fiþisurprins dacã vã declar cã nu pot rãspunde de victorie“(B. Destremau). La 19 iunie 1940 Franþa cerea armistiþiul.

Drumul fierului este blocat definitivLA ROUTE DU FER EST D FINITIVEMENT COUP E

Afirmaþie imprudentã lansatã înaintea Senatului, la 28 mai1940, de cãtre primul-ministru Paul Reynaud. Tocmai aflasede succesul tardiv al expediþiei aliate împotriva portuluinorvegian Narvik. Aceastã expediþie, întreprinsã pentru„spãlarea obrazului“ (Liddel Hart), de vreme ce germaniiocupaserã Norvegia încã de la 9 aprilie, a întîlnit, la ju-mãtatea lui aprilie, o puternicã ºi neprevãzutã rezistenþãa inamicului. Ocuparea Narvikului de cãtre trupele franco-britanice a fost de scurtã duratã, portul a fost evacuat defi-nitiv la 7 iunie. Drumul fierului nu fusese blocat nici mãcardouã sãptãmîni întregi.

Doresc ca Germania sã învingãJE SOUHAITE LA VICTOIRE DE L’ALLEMAGNE

Fragment izolat — „care va rãmîne legat de numele luiLaval pînã dincolo de moarte“ — dintr-o frazã a acestuiarostitã la radio în 22 iunie 1942. Iatã întreaga frazã: „Doresc

248

ca Germania sã învingã, pentru cã, fãrã ea, comunismul seva instaura în întreaga Europã.“ Întîi Laval se gîndise sãspunã: „Cred în victoria Germaniei ºi o doresc…“ Într-a-devãr, el considera cã: „Germania nu va fi învinsã; rãzboiulse va încheia printr-un compromis; Europa se va federa-liza“ (Alfred Mallet). În 15 decembrie al aceluiaºi an, încadrul unei conferinþe de presã, primul-ministru relua ºimai apãsat teza sa din 22 iunie: „Ajunge atîta ipocrizie, tre-buie sã ne alegem tabãra fãrã echivoc ºi fãrã ambiguitate:doresc ca Germania sã învingã. Vreau acest lucru pentruþara mea, pentru cã nu ne-a mai rãmas decît aceastã ºansãca sã scãpãm de cel mai rãu ºi cel mai funest flagel: bol-ºevismul.“

Armata germanã nu va fi învinsãL’ARM E ALLEMANDE NE SERA PAS BATTUE

„Armata germanã nu va fi învinsã, sã fiþi siguri de asta.“Nefericitã afirmaþie a lui Pierre Laval (1883–1945), din cu-prinsul alocuþiunii sale din 6 iunie 1943 (A. Mallet).

Viaþa lui Laval nu mai este în primejdieLES JOURS DE LAVAL NE SONT PLUS EN DANGER

Pierre Laval a fost prim-ministru în 1931 ºi în 1935, prim-mi-nistru adjunct în 1940 ºi ºef al guvernului de la Vichy în1942, ºi a fost printre cei mai importanþi politicieni francezicare au optat pentru colaborarea cu germanii. Dupã eli-berare, în urma unui proces improvizat ºi furtunos, în-ceput la 4 octombrie 1945, la capãtul unei anchete cel puþininsuficiente, Pierre Laval fusese condamnat la moarte înziua de 9. În dimineaþa de 15 octombrie, fostul preºedinteal Consiliului de Miniºtri a fost gãsit în agonie în celula sa.Într-o scrisoare adresatã „avocaþilor ºi cãlãilor sãi“ scrisese:„Nu accept sentinþa, nu accept sã fiu pîngãrit de o execuþiecare este de fapt un omor. Vreau sã mor de bunã voia mea,luînd otravã, ca romanii…“ S-a luat atunci hotãrîrea ca La-val sã fie reanimat, pentru a putea fi împuºcat. Ca urmare,s-a dat urmãtorul comunicat de presã: „Viaþa lui Laval nu

249

mai este în primejdie.“ ªi nici n-a mai fost în primejdie pînãcãtre sfîrºitul dimineþii, cînd condamnatul a putut fi dusla locul execuþiei (A. Mallet).

Englezii dau maºinile, francezii vieþileLES ANGLAIS DONNENT LEURS MACHINES, LESF R A N ÇAIS LEURS POITRINES

Slogan al spicherului Ferdonnet, din anii 1939–1940, vor-bind de la Radio-Stuttgart.

Anglia, ca ºi Cartagina, va fi nimicitãL’ANGLETERRE COMME CARTHAGE SERA D TRUITE

Laitmotiv, evident inspirat din faimoasa Delenda Carthago(vezi „Cartagina trebuie nimicitã“) a lui Cato cel Bãtrîn. Subocupaþia germanã aºa îºi încheia fiecare editorial, difuzatde Radio-Paris, polemistul Jean Hérold-Paquis.

LECLERC

Nu ne vom opri decît atunci cînd drapelul francezva flutura deasupra Metzului ºi a StrasbourguluiNOUS NE NOUS ARRÊTERONS QUE QUAND LE DRAPEAUF R A N ÇAIS FLOTTERA AUSSI SUR METZ ET STRASBOURG

Declaraþie a colonelului Hauteclocque, viitorul generalLeclerc (1902–1947), fãcutã la Kufra, în Libia, la 2 martie1941, a doua zi dupã ce garnizoana italianã s-a predat. Dinspusele maiorului (viitorul general) Ingold, adjutantul co-lonelului, unul dintre ofiþerii puþin numeroasei coloane defrancezi liberi, i-ar fi spus lui Leclerc, dupã ce drapelul tri-color a fost înãlþat pe fortul cucerit: „ªi acum, domnule co-lonel, ce urmeazã sã facem?“ La aceasta cel întrebat ar firãspuns în chipul cel mai firesc ºi mai spontan: „Nu ne vomopri decît atunci cînd drapelul francez va flutura deasupraMetzului ºi a Strasbourgului.“ Rãspuns cu atît mai expli-cabil cu cît Hauteclocque era absolvent de la Saint-Cyr,din promoþia 1922–1924, promoþia „Metz ºi Strasbourg“.

250

În 1944, în cartea sa Soldaþii din Ciad (cititã în corecturãde Leclerc), generalul Ingold scria: „În 2 [martie 1941], la8 dimineaþa, drapelul francez se înalþã solemn. O simplãºi miºcãtoare prezentare a armelor încheie aceastã ceremo-nie. Cu faþa la drapelul care fluturã acum deasupra fortu-lui cucerit, colonelul Leclerc pronunþã cîteva cuvinte: «Nune vom opri decît atunci cînd drapelul francez va fluturadeasupra Metzului ºi a Strasbourgului.»“ Dar Ingold numenþioneazã vreun jurãmînt. Transformarea unui programîn jurãmînt este comparabilã cu cea care se poate constataîn jurul lui „Mã voi întoarce!“ al lui MacArthur la Corre-gidor. Dupã ce se distinsese în Ciad, în Libia ºi în Tunisia(1940–1943), Leclerc, în fruntea celei de a 2-a divizii blin-date, a debarcat alãturi de aliaþi în Normandia (1944) ºiapoi ºi-a fãcut intrarea în Paris. La 24 noiembrie 1944, adoua zi dupã intrarea sa victorioasã în capitala Alsaciei,generalul Leclerc semna ordinul de zi nr. 73. Începea astfel:„Ofiþeri, subofiþeri ºi soldaþi ai celei de a 2-a divizii blin-date, în cinci zile aþi strãbãtut Vosgii, în ciuda împotriviriiinamicului, ºi aþi eliberat Strasbourgul. Ne-am respectatjurãmîntul de la Kufra!“ La aceastã datã „jurãmîntul“ (în-frumuseþare retrospectivã a cuvintelor foarte simple ale luiLeclerc) era înfãþiºat în aceºti termeni: „Juraþi [sau „Jur“sau „Jurãm“] sã nu lãsãm armele decît în ziua în care cu-lorile noastre, frumoasele noastre culori vor flutura pe ca-tedrala din Strasbourg.“

În 1946, cînd a publicat Franþa ºi Imperiul sãu în rãzboi,generalul Ingold, nevrînd sã indispunã nici pe fostul sãucomandant, nici pe camarazii sãi din a 2-a divizie blindatã,a fãcut ºi el ca toatã lumea ºi a vorbit despre „jurãmînt“.Onestitatea intelectualã ºi moralã l-a fãcut însã sã respectecuvintele reale ale lui Leclerc, întocmai cum le auzise la vre-mea lor. Adãugînd însã: „Aºa a fost prestat acest faimosjurãmînt, care avea sã se împlineascã trei ani mai tîrziu,în ziua intrãrii în Strasbourg a diviziei Leclerc.“ GeneralulLeclerc, care a murit în 1947, la 45 de ani, a fost fãcut ma-reºal cu titlu postum în 1952.

251

DE GAULLE

Franþa a pierdut o bãtãlie, ea n-a pierdut însãrãzboiul!LA FRANCE A PERDU UNE BATAILLE, MAIS LA FRANCEN’A PAS PERDU LA GUERRE!

Celebrã apostrofã lansatã la Londra — între 15 iulie ºi 4august 1940 — de cãtre generalul de Gaulle. Ea se gãseºtepe frontispiciul unui afiº prin care francezii din þarã erauchemaþi la rezistenþã, iar cei din afara Franþei sã continuelupta împotriva puterilor Axei. „CÃTRE TOÞI FRANCEZII.Franþa a pierdut o bãtãlie, n-a pierdut însã rãzboiul! Niºteguvernanþi de nimic au fost în stare sã capituleze, cedîndpanicii, uitînd onoarea, lãsînd þara pradã servituþii. Totuºinimic nu e pierdut! Nimic nu este pierdut pentru cã rãz-boiul acesta este un rãzboi mondial. În lumea liberã mairãmîn încã destule forþe care n-au intrat în joc. Într-o bunãzi aceste forþe îl vor zdrobi pe duºman. Trebuie ca Franþasã fie, în ziua aceea, prezentã la victorie. Atunci îºi va re-gãsi libertatea ºi mãreþia. Acesta este þelul meu, singurulmeu þel! Iatã de ce îi chem pe toþi francezii, oriunde s-arafla, sã se uneascã cu mine în luptã, în jertfã ºi în speranþã.Patria noastrã se aflã în primejdie de moarte. Sã luptãm cutoþii ca sã o salvãm! Trãiascã Franþa! (Generalul de Gaulle).“

„Franþa a pierdut o bãtãlie“ nu este, aºadar, din 18 iu-nie. Ea face parte dintr-un text redactat cu chibzuinþã,mult mai percutant decît adevãratul apel din 18 iunie.Acestuia din urmã îi lipsea cãldura, era prea tehnic pentrua fi miºcãtor („Am fost, sîntem copleºiþi de forþa meca-nicã… a duºmanului… Fulgeraþi astãzi de forþa mecanicã,vom putea învinge în viitor printr-o forþã mecanicã supe-rioarã“ etc.)

Afiºul trimis din Londra, dimpotrivã, îi dezvãluia con-ducãtorului Franþei libere o putere de expresie care aveasã sporeascã de-a lungul anilor, adesea prezentã la radio,uneori triumfînd la televiziune.

252

Intendenþa o sã vinã mai tîrziuL’INTENDENCE SUIVRA

Vorba aceasta, una dintre cele mai celebre din cîte i s-auatribuit generalului de Gaulle, ar fi fost rostitã de el în pre-zenþa lui Paul Ramadier, care a rãspîndit-o. Totuºi, autorulei prezumtiv a negat cã ar fi spus-o. Este vorba probabilde împrejurãrile de dinainte de eliberarea Parisului (25 au-gust 1944); lãsarea în urmã a serviciilor de intendenþã alearmatei, deci a sursei sale de aprovizionare, era un act im-petuos de curaj militar.

O meritã din plinELLE L’A BIEN M RIT

Vorbã atribuitã generalului de Gaulle, rostitã în timp cese înapoia, în 1945, dintr-o cãlãtorie în Alsacia. I s-a sugeratsã facã un ocol, pentru a trece prin Domremy, „locul denaºtere al Ioanei d’Arc“. A acceptat, spunînd: „O meritãdin plin.“ Anecdota poate fi crezutã, chiar dacã cum granosalis, ca pe o glumã. De fapt, partizanii fãrã rezerve ai ge-neralului îl înfãþiºeazã adesea prea grav; în timp ce adver-sarii sãi greºesc nerecunoscîndu-i simþul umorului.

Întreaga mea viaþã am gîndit despre Franþa într-un anume felTOUTE MA VIE, JE ME SUIS FAIT UNE CERTAINE ID E DELA FRANCE

Acest „anume fel“ a revenit mereu în spusele generaluluide Gaulle. Memoriile de rãzboi (1956) încep cu: „Întreagamea viaþã am gîndit despre Franþa într-un anume fel. Îmivine ºi din cuget, dar ºi din ceea ce simt.“ Într-un interviuluat la televiziune, în 1965, de Michel Droit, în timpul cam-paniei prezidenþiale, generalul declara: „Dintotdeauna amgîndit despre Franþa într-un anume fel.“ Pentru cinevacare n-a fost strãin de emfazã, discreþia acestui fel de a vorbieste remarcabilã. E drept cã toatã lumea ºtia în ce fel gîn-dea de Gaulle despre Franþa.

253

Nu era nevoie sã iei puterea, ajungea s-o culegi de pe josLE POUVOIR N’ TAIT PAS À PRENDRE, IL TAIT ÀRAMASSER

Butadã oarecum exageratã atribuitã generalului de Gaulle(Tournoux): ea vizeazã starea de descompunere a celei dea IV-a Republici, în mai 1958, momentul cînd de Gaulle,dupã ce se retrãsese din viaþa politicã în 1953, a revenit laputere în urma evenimentelor din Algeria.

E bine ca cititorul sã-ºi aminteascã suita cronologicã acelor cinci Republici franceze: prima (1792–1799), a doua(1830–1848), a treia (1871–1940), a patra (1947–1958), acincea (din 1959 pînã astãzi).

V-am înþelesJE VOUS AI COMPRIS

Celebrã apostrofã lansatã, din balconul guvernãmîntuluigeneral, la Alger, în 4 iunie 1958, de cãtre generalul deGaulle, de la 1 iunie ºeful guvernului francez. Rezidenþiifrancezi (les pieds-noirs), militarii, autorii miºcãrii din13 mai ar fi sperat din partea lui un: „Trãiascã Algeria fran-cezã!“ Ei au crezut cã „V-am înþeles“ are acelaºi sens. Tex-tul gaullian era: „V-am înþeles. ªtiu ce s-a petrecut aici.Vãd ce aþi vrut sã faceþi. Vãd cã aþi deschis în Algeria o calecare este aceea a reînnoirii ºi fraternitãþii.“

Ce frumoasã e Franþa, cît de mare, cît de generoasã!C’EST BEAU, C’EST GRAND, C’EST G N REUX, LA FRANCE

Fraza „Este frumos, e mare, este generos“ sunã a frazã devodevil. Poate fi gãsitã, de pildã, la Eugène Labiche (Per-miteþi-mi, doamnã, scena 10). Pe cãi neºtiute, datoritã uneireminiscenþe bizare, ea a ajuns sã fie rostitã din balconulguvernãmîntului general din Alger, în timpul faimosuluidiscurs din 4 iunie 1958, în care Charles de Gaulle, preºe-dinte al Consiliului, a declarat întîi mulþimii „V-am înþeles!“pentru ca mai departe sã spunã: „Niciodatã mai mult decît

254

aici ºi niciodatã mai mult decît în seara aceasta n-am înþelescît este de frumoasã Franþa, cît de mare, cît de generoasã.“

Trãiascã Algeria francezã!VIVE L’ALG RIE FRANÇAISE!

Propoziþia aceasta, slogan al partizanilor „integrãrii“, n-arputea fi consideratã drept vorbã istoricã mai mult decît:„Trãiascã Republica!“, „Trãiascã naþiunea!“ sau „TrãiascãRegele!“ Ea a devenit istoricã pentru cã a fost rostitã, laMostaganem, în 6 iunie 1958, de generalul de Gaulle. Par-tizanii Algeriei franceze — mai ales cei care proveneaudin gaullism, ca Jacques Soustelle sau Léon Delbecque —s-au simþit în sfîrºit liniºtiþi. Doar cã lucrurile nu erau atîtde simple: „De Gaulle înþelege întotdeauna ce spune, chiardacã ceilalþi nu-l înþeleg niciodatã. Exemplele abundã, fiecã e vorba de «V-am înþeles» sau de «Trãiascã Algeria fran-cezã!»“ (J.-R. Tournoux).

Europa, de la Atlantic pînã la Urali, va hotãrîsoarta lumii!C’EST L’EUROPE, DEPUIS L’ATLANTIQUE JUSQU’ÀL’OURAL, QUI D CIDERA DU DESTIN DU MONDE!

Formulã simplificatã, extrasã dintr-o declaraþie a genera-lului de Gaulle, fãcutã la Strasbourg în noiembrie 1959:„Da, Europa, de la Atlantic pînã la Urali, Europa, întreagaEuropã este aceea care va hotãrî soarta lumii!“ Aceastãextindere cãtre Est arãta neîncrederea generalului faþã deComunitatea Economicã Europeanã (CEE) („un truc, unorganism bizar“). De Gaulle pãrea sã uite, vorbind despreUrali ca despre o frontierã rigidã, cã Siberia era ruseascãîncã din secolul al XVII-lea.

Cît voi fi eu în viaþã, niciodatã drapelul F.L.N. nu va flutura peste AlgerJAMAIS, MOI VIVANT, LE DRAPEAU F.L.N. NEFLOTTTERA SUR L’ALGER

Angajamentul „generalului de Gaulle, luat în timpul tur-neului prin cazãrmi, în zilele de 3–5 mai 1960“ (J. Boudet).

255

F.L.N. înseamnã Frontul de Eliberare Naþionalã, miºcarenaþionalistã algerianã formatã cu prilejul insurecþiei din1954.

Salutul meu pentru Fécamp, port la mare, care aºa vrea sã rãmînã ºi aºa va rãmîneJE SALUE F CAMP, PORT DE MER, QUI ENTEND LERESTER ET LE RESTERA

Vorba aceasta a generalului de Gaulle, spusã pe cînd treceaprin Fécamp (lîngã Le Havre) în iulie 1960, a fãcut ferici-rea oponenþilor sãi, care au gãsit-o înruditã cu unele naivi-tãþi atribuite generalului Mac-Mahon. E vorba de fapt deo simplã formulare elipticã, pentru: „care doreºte sã-ºi pãs-treze destinaþia sa de port activ“.

Boii din Charolais sînt cei mai buni boi din lumeLES BŒUFS DU CHAROLAIS SONT LES MEILLEURS DUMONDE

Propoziþia aceasta, care ar putea sã parã banalã, are undublu merit. Întîi, cã este un vers alexandrin, fireºte tot atîtde involuntar ca vechea inscripþie de pe vagoanele metro-ului: „Le train ne peut partir que les portes fermées“. ªi eamai este ºi o scurtã tiradã atribuitã generalului de Gaulleºi rostitã în timpul unei cãlãtorii, una dintre acele vorbe cubãtaie regionalã — ca „Salutul meu pentru Fécamp…“ —care foarte repede au dobîndit notorietate naþionalã ºi, caatare, s-au ridicat la rangul de „vorbe istorice“. Iar bovi-nele din Charolais, pe unul dintre platourile MasivuluiCentral, crescute pe grasele pãºuni de acolo, sînt cu ade-vãrat de o rasã foarte bunã.

Drãcia asta care se numeºte O.N.U.LE MACHIN QU’ON APPELLE L’O.N.U.

Formulã dispreþuitoare — care a avut mare succes înFranþa — a generalului de Gaulle, lansatã la 10 septembrie1960, într-un discurs rostit în provincie.

256

Puterea aceasta are o aparenþã: cîþiva generalipensionari. Ea are o realitate: un grup de ofiþeripartizani, ambiþioºi ºi fanatici. Aceºti ofiþeri ºi generali au o competenþã promptã ºi limitatã.CE POUVOIR A UNE APPARENCE: UN QUARTERON DEG N RAUX EN RETRAITE. IL A UNE R ALIT : UN GROUPE D’OFFICIERS PARTISANS, AMBITIEUX ETFANATIQUES. CE GROUPE ET CE QUARTERONPOSSÈDENT UN SAVOIR-FAIRE EXP DITIF ET LIMIT .

Aºa a rãspuns, la radio, generalul de Gaulle apelului lan-sat de generalul Challe la 22 aprilie 1961: „Mã aflu la Algerîmpreunã cu generalii Zeller ºi Jouhaud ºi în legãturã cugeneralul Salan, ca sã ne respectãm jurãmîntul: jurãmîntularmatei de a pãstra Algeria, pentru ca morþii noºtri sã nufi pierit în zadar.“ Publicul din Franþa n-a vãzut, în aceastãcondamnare a puciului de la Alger, în ce mãsurã se desolida-riza de armatã generalul de Gaulle. Lumea s-a oprit asupratermenului ciudat ºi învechit de quarteron, folosit pentru„cîþiva“ generali (ºi însemnînd de fapt „douãzeci ºi cinci“),care a preocupat spiritele timp de cîteva sãptãmîni.

În cine ºtie ce esperanto sau volapük integratEN QUELQUE ESP RANTO OU VOLAPÜK INT GR

Extras dintr-o amuzantã diatribã a generalului de Gaulleîmpotriva integrãrii în Europa, diatribã care a provocatretragerea din guvern a miniºtrilor Miºcãrii RepublicanePopulare (M.R.P.). Cuvintele acestea se aflã în textul con-ferinþei de presã din 15 mai 1962: „Dante, Goethe, Chateau-briand aparþin întregii Europe tocmai în mãsura în care,înainte de toate, unul era italian, celãlalt german ºi al trei-lea francez. N-ar fi adus mare lucru Europei dacã ar fi fostniºte apatrizi ºi dacã ar fi gîndit ºi ar fi scris în cine ºtiece esperanto sau volapük integrat.“

Comitetul GustaveLE COMIT GUSTAVE

Într-un discurs pronunþat la Orange în 24 septembrie 1963,generalul de Gaulle, ca ºef al statului, denunþa cu umor,

257

în aceºti termeni, ceea ce i se pãrea cã mai dãinuie din re-lele nãravuri ale celei de a IV-a Republici: „Esenþialul, pen-tru generalul de Gaulle, nu este ce-ar putea gîndi comitetulGustave, sau comitetul Théodule, sau comitetul Hippolyte.Pentru el esenþial este ceea ce poate fi de folos poporuluifrancez, ceea ce simte ºi vrea poporul francez.“

Poþi sã tot sari pe scaun ºi sã strigi: „Europa! Europa! Europa!“ON PEUT SAUTER SUR SA CHAISE EN DISANT:„L’EUROPE! L’EUROPE! L’EUROPE!“

Vorbã muºcãtoare a generalului de Gaulle vizîndu-l pe can-didatul la preºedinþie Jean Lecanuet. În cadrul unui inter-viu luat la televiziune la 14 decembrie 1965 de cãtre viitorulacademician Michel Droit, în cadrul campaniei preziden-þiale, generalul spunea: „Trebuie sã luãm lucrurile aºa cumsînt, politica se face numai pe realitãþi. Bineînþeles, poþi sãsari ca un ied pe scaunul tãu strigînd: «Europa! Europa!Europa!». Numai cã asta nu duce la nimic ºi nu înseamnãnimic.“

Dupã mine — haosulAPRÈS MOI, LE CHAOS

Vorbã care imitã „Dupã mine — potopul.“ I-a fost atribuitãcu atîta stãruinþã generalului de Gaulle încît, în cursul cam-paniei prezidenþiale din 1965, a þinut cu orice preþ sã-i re-fuze paternitatea.

Cu „dar“ nu se poate guvernaON NE GOUVERNE PAS AVEC DES MAIS

Riposta generalului de Gaulle (11 ianuarie 1967) la „Da…dar“ al lui Valéry Giscard d’Estaing, rostit în ajun.

Trãiascã Québecul liber!VIVE LE QUEBEC LIBRE!

Exclamaþie cel puþin neaºteptatã — ºi cu atît mai frapantã —lansatã la 24 iulie 1967 de generalul de Gaulle, la sfîrºitul

258

discursului sãu de la Montréal. „Întreaga Franþã ºtie, vedeºi aude ce se petrece aici. Trãiascã Montreal, trãiascã Qué-bec!… Trãiascã Québecul liber ºi Canada francezã, trãiascãFranþa!“ Primul-ministru francez, Georges Pompidou, afost extrem de surprins. Cît despre primul-ministru cana-dian, el a definit drept „inacceptabile declaraþiile fãcute depreºedintele francez“.

Evreii au rãmas ceea ce au fost dintotdeauna, un popor de elitã, sigur de sine ºi dominatorLES JUIFS TAIENT REST S CE QU’ILS AVAIENT T DETOUT TEMPS, C’EST-À-DIRE UN PEUPLE D’ LITE, SÛRDE LUI-MÊME ET DOMINATEUR

Pasaj din conferinþa de presã þinutã la 27 noiembrie 1967de cãtre generalul de Gaulle, la cinci luni dupã „rãzboiulde ºase zile“ dintre Israel ºi statele arabe, rãzboi pe careºeful statului francez îl condamnase la vremea sa. Textulacesta este prea adesea citat trunchiat de cuvîntul „elitã“.Dar, chiar ºi netrunchiat, el a neliniºtit comunitatea evre-iascã din Franþa. ªi totuºi, în vremea lui Cezar ºi sub princi-patul lui Augustus, romanii ar fi socotit cã este ºi adevãratºi mãgulitor sã fie numiþi „un popor de elitã, sigur de sineºi dominator“, ceea ce chiar erau.

Oricare francez a fost, este sau va fi gaullistTOUT FRANÇAIS A T , EST, OU SERA GAULLISTE

Butadã atribuitã generalului de Gaulle ºi rostitã în cursulunei conversaþii particulare.

Generalul de Gaulle a murit. Franþa e vãduvãLE G N RAL DE GAULLE EST MORT. LA FRANCE ESTVEUVE

Fraza-cheie din alocuþiunea radio difuzatã la 10 noiembrie1970, a doua zi dupã moartea generalului de Gaulle, ros-titã de succesorul sãu, preºedintele Georges Pompidou.

259

DIVERSE

FRANÞA

Unui soldat poþi sã-i ceri sã moarã, dar nu-i poþi cere sã mintãON PEUT DEMANDER À UN SOLDAT DE MOURIR; ON NEPEUT LUI DEMANDER DE MENTIR

Fraza aceasta, devenitã curînd proverbialã, rezumã punc-tul culminant al declaraþiei maiorului Denoix de Saint Marc,fãcutã la 5 iunie 1961 în faþa tribunalului militar instituitpentru judecarea celor care participaserã la puciul dinAlger. Hélie de Saint Marc comanda, în momentul eveni-mentelor în cauzã, întîiul regiment strãin de paraºutisti,al cãrui rol a fost hotãrîtor: „Domnule preºedinte, unui sol-dat i se poate cere mult, mai ales sã moarã, aceasta îi estemeseria. Dar nu i se poate cere sã triºeze, sã se dezicã, sãse contrazicã, sã mintã, sã se renege, sã-ºi calce jurãmîn-tul.“ Procurorul Reliquet, moderat în rechizitoriul sãu, acerut ca Denoix sã fie condamnat la cinci pînã la opt anide închisoare. Verdictul tribunalului a fost însã acela dezece ani de muncã silnicã, spre marea indignare a genera-lului Joseph Ingold (cel ce luptase alãturi de Leclerc înAfrica, în 1940–1943), care n-a mai vrut sã facã parte dintribunal ºi care, puþin dupã aceea, a pãrãsit marea Cance-larie a Ordinului Eliberãrii.

Secolul al XXI-lea va fi religios sau nu va fi delocLE XXIE SIÈCLE SERA RELIGIEUX OU NE SERA PAS

Enunþ adesea citat, atribuit lui André Malraux. Puþinã lumeºi-a dat seama cã sfîrºitul sintagmei, „sau nu va fi deloc“,

260

absurd ºi greoi, nu poate fi atribuit unui bun scriitor. În Co-pilul rîsului (1973), pãrintele Bockel pune în gura lui Mal-raux: „Secolul al XXI-lea va fi metafizic sau nu va fi.“ Înacelaºi an, adresîndu-se lui Jacques Chancel într-o „Radio-scopie“, scriitorul ar fi afirmat: „Ca sã fii ateu nu ajungesã vrei.“ În amîndouã cazurile rãmînem departe de „va fireligios“ sau, cum se citeazã uneori, „va fi mistic“. În rea-litate, în cursul unei conversaþii cu Pierre Desgraupes, Mal-raux a fost auzit declarînd: „ªtiþi, mi s-a atribuit Secolulal XXI-lea va fi religios. N-am spus niciodatã aºa ceva, pen-tru cã n-aº avea cum sã ºtiu. Ceea ce spun este mai incert:nu exclud posibilitatea unui eveniment spiritual la scarãplanetarã“ (Le Point, 10 noiembrie 1975). Dar atribuireaapare din nou în 1991. Într-adevãr, André Frossard declarãcã a auzit din gura lui Malraux afirmaþia: „Secolul al XXI-leava fi mistic.“

Juridic nu aveþi dreptate pentru cã politic sînteþi minoritariVOUS AVEZ JURIDIQUEMENT TORT, PARCE QUE VOUSÊTES POLITIQUEMENT MINORITAIRES

Frazã aberantã rostitã în Adunarea Naþionalã, la 20 octom-brie 1981, de deputatul socialist André Laignel, care con-testa argumentele invocate împotiva naþionalizãrii de cãtreJean Foyer ºi alþi cîþiva deputaþi din opoziþie. Ca ºi JeanFoyer, André Laignel era profesor de drept.

Aceastã frontierã desparte noaptea de luminãCETTE FRONTIÈRE… QUI S PARE LA NUIT DE LALUMIÈRE

„Întoarcerea stîngii la putere, dupã douãzeci ºi trei de anide «deºert», a prilejuit afirmaþii maniheiste, ca aceea a luiJacques Lang, care, referitor la succesul electoral al luiFrançois Mitterrand, evocã «frontiera aceasta pe care amtrecut-o la 10 mai ºi care desparte noaptea de luminã»(7 noiembrie 1981)“ (Jacques Boudet).

261

Pacifiºtii se aflã în Vest, eurorachetele în EstLES PACIFISTES SONT À L’OUEST, LES EUROMISSILESSONT À L’EST

Formulã frapantã rostitã „de François Mitterrand, preºe-dinte al Republicii, cu prilejul unei cãlãtorii oficiale în Bel-gia, la 12 octombrie 1983“ (Jacques Boudet).

MAREA BRITANIE

Sînt gata sã mor pentru Dumnezeu, pentru cabiserica Lui sã poatã avea libertate ºi paceFOR MY LORD I AM NOW READY TO DIE, THAT HISCHURCH MAY HAVE PEACE AND LIBERTY

Dupã Jacopo di Voragine (în Legenda de aur), acestea aufost ultimele cuvinte rostite în catedrala de la Canterburyde cãtre arhiepiscopul Thomas Becket (1117–1170). Avea sãfie curînd asasinat, la 29 decembrie 1170, de patru cavaleriai regelui Angliei Henric al II-lea (1133–1189) ºi din ordinulacestuia, deºi Becket fusese cancelarul ºi prietenul sãu.Thomas Becket a fost sanctificat în 1173.

Ruºine cui gîndeºte rãuHONNI SOIT QUI MAL Y PENSE

Zicalã francezã din care regele Angliei Eduard al III-lea(1312–1377) a fãcut deviza Ordinului Jartierei, creat de elîntre 1344 ºi 1349. În secolul al XII-lea, Richard I Inimã deLeu „hotãrîse, în timpul celei de a treia cruciade, ca cei maibuni soldaþi ai sãi sã poarte o jartierã din piele, semn deraliere ºi totodatã distincþie onorificã. Se pare cã Eduardal III-lea — fie la Windsor în 1344, fie în bãtãlia de la Crécy,în 1346 — a vrut sã repunã în vigoare ºi sã perpetuezeaceastã inovaþie comodã“ (Jacques Boudet). Cavalerii Or-dinului Jartierei poartã aceastã insignã, o jartierã albastrã,la genunchiul stîng. Ordinul are drept ºef pe regele Anglieiºi nu poate numãra mai mult de douãzeci ºi ºase de mem-bri, dintre care unul e regele.

262

Sensul devizei este prohibitiv ºi ipotetic: cine ar da ointerpretare necuviincioasã unui asemenea obiect sã fiesupus oprobriului public. De aici douã scenarii explicative:fie cã Eduard al III-lea, dupã ce steagul lui a fost sfîºiat întimpul bãtãliei de la Crécy, l-a înlocuit, ca semn de raliere,cu propria sa jartierã, fie cã, aºa cum pare sã fie acceptatde istorici recenþi, la un an dupã Crécy, ºi dupã ce, la 4 au-gust 1347, a cucerit Calais, regele a dat un bal acolo: Joan,contesã de Salisbury, favorita regelui (iar mai tîrziu soþiafiului acestuia, Prinþul Negru) ºi-a pierdut jartiera dansînd,iar Eduard al III-lea ar fi ridicat-o, rostind Honni soit quimal y pense.

Un cal! Un cal! Regatul meu pentru un cal!A HORSE, A HORSE, MY KINGDOM FOR A HORSE!

Vorbã de invenþie pur literarã, figurînd în Richard al III-leaal lui Shakespeare (1593), în actul V, scena 4, ºi inspiratãdin cronicile lui Edward Hall privitoare la Rãzboiul celordouã roze (rãzboiul civil care a opus, între 1450 ºi 1485, Casade York ºi Casa de Lancaster, dintre care prima avea peemblema ei un trandafir alb, cealaltã unul roºu). Richardal III-lea (1452–1485), din Casa de York, ajunsese la tron în1483, prin viclenie ºi asasinate. Cînd Henric Tudor, contede Richmond, moºtenitor al Casei de Lancaster, a debarcatîn Anglia (1485), Richard a fost curînd încolþit. Totuºi, laBosworth s-a luptat cu înverºunare. Calul l-a cerut, cu vor-bele acestea, dupã ce a cãzut din ºa, luptînd. Probabil nuca sã fugã, ci sã poatã lupta mai departe. A fost ucis înainteca bãtãlia sã ia sfîrºit.

Sã nu uiþi!REMEMBER!

Ultimul cuvînt rostit de Carol I Stuart, regele Angliei(1625–1649), înainte de decapitarea lui la Whitehall, în di-mineaþa zilei de 30 ianuarie 1649. Cuiva care punea mînape securea cãlãului, regele cãzut i-a spus: „Nu strica sa-tîrul, s-ar putea sã mã doarã mai rãu.“ ªi-a scos medalionul

263

cu chipul Sfîntului Gheorghe (patronul Angliei) ºi i l-a datcredinciosului sãu episcop William Juxon, spunîndu-i: „Sãnu uiþi!“ (Remember), „fãrã ca cineva sã fi ºtiut vreodatãce anume trebuia sã þinã minte episcopul“ (Guizot). Dupãunii, în medalion se afla un portret în miniaturã al soþieiregelui, Henrieta de Franþa (fiica lui Henric al IV-lea). Dacãe aºa, Carol I voia sã-i ordone lui Juxon sã-i trimitã me-dalionul reginei, refugiatã în Franþa, sau poate doar sã-itrimitã ºtire cã la ea i-a fost gîndul din urmã. În secolulal XVIII-lea, David Hume i-a dat vorbei o altã interpretare:„S-a presupus cã în spatele acelui ordin se aflã ascunsemari mistere. Juxton a explicat cã regele, care îi porunciseadesea sã-i insufle fiului sãu îngãduinþã faþã de ucigaº, s-afolosit de acest ultim prilej, în care cuvîntul lui se cãdea sãfie sacru ºi inviolabil, ca sã-ºi reînnoiascã porunca. Sufletulsãu blînd îºi încheia astfel drumul pe pãmînt printr-un actde caritate faþã de duºmanii sãi cei mai rãi.“ Remembercomportã poate un mesaj mai general: „Anglia sã nu uite:condamnarea mea sã fie ultima de acest fel.“ Anglia îºi vaaminti: a doua revoluþie britanicã, „glorioasa Revoluþie“din 1688–1689, l-a cruþat pe Iacob al II-lea.

Remember îºi datoreazã în bunã mãsurã rãsunetul dato-ritã romanului Dupã douãzeci de ani al lui Alexandre Du-mas, unde capãtã o semnificaþie romanescã ºi aventuroasã.

Încredeþi-vã în Dumnezeu, bãieþi, ºi pãstraþi-vã uscat praful de puºcãPUT YOUR TRUST IN GOD, MY BOYS, AND KEEP YOURPOWDER DRY

Îndemn religios ºi rãzboinic, amestec de credinþã ºi de teh-nicã militarã, dat de cãtre Oliver Cromwell (1599–1685)„soldaþilor sãi în momentul traversãrii unui rîu în dimineaþabãtãliei de la Dunbar, la 3 septembrie 1650“ (O. Guerlac).Apare în aceastã formã în 1834, într-o culegere de cînteceoranjiste (oranjiºtii erau partizani ai lui Wilhelm de Orania,opus partidului catolic pe care îl susþinea regele Iacobal II-lea — 1633–1701). Victoria de la Dunbar ºi cea de la

264

Worcester din 3 septembrie 1651 i-au adus lui Cromwellºi Angliei deplina integrare a Scoþiei în Anglia.

Nu mã pricep sã redactez actul de acuzareîmpotriva unui întreg poporI DO NOT KNOW THE METHOD OF DRAWING UP ANINDICTMENT AGAINST A WHOLE PEOPLE

Aºa declara Edmund Burke (1729–1797) în Camera Comu-nelor, la 22 martie 1775. Liderul liberal apãra astfel dreptulla independenþã al celor treisprezece colonii britanice dinAmerica. Mai tîrziu, Burke a luat apãrarea indienilor împo-triva lui Warren Hastings, guvernatorul general al Indiei(1789), ºi pe cea a lui Ludovic al XVI-lea împotriva revolu-þionarilor francezi (1790).

Anglia aºteaptã ca fiecare om sã-ºi facã datoriaENGLAND EXPECTS THAT EVERYMAN WILL DO HIS DUTY

La 21 octombrie 1805, fiecare navã de rãzboi britanicã a pri-mit, în largul capului Trafalgar (la nord-vest de Gibraltar),în faþa flotei franceze ºi a celei spaniole, acest ordin de luptãal lui Nelson (1758–1805), adresat echipajelor flotei en-gleze. În cursul luptei, rãnit de moarte, amiralul englez i-aspus cãpitanului de pavilion ºi prietenului sãu ThomasHardy (omonimul viitorului romancier): „Mulþumesc luiDumnezeu, mi-am fãcut datoria“ (Thank God I have donemy duty).

Este mãreþ, dar nu ãsta e rãzboiulC’EST MAGNIFIQUE, MAIS CE N’EST PAS LA GUERRE

Cuvinte ale viitorului mareºal Bosquet, vorbind despreºarja brigãzii de cavalerie uºoarã condusã de lordul Car-digan la Balaklava (25 octombrie 1854). Fraza „este clasicãîn Anglia“ (O. Guerlac). Nu este însã lucrul cel mai inteli-gent pe care l-a spus Bosquet, unul dintre învingãtorii dela Alma. Lordul Cardigan ºi-a asumat riscul nemaiauzit dea ºarja în cîmp deschis împotriva redutabilei artilerii ruse.Desigur, tactica aceasta nu era deloc clasicã. Ea nu a fost

265

doar prilejul unor acte de eroism, ci chiar a reuºit. De altfel,„pierderile lui Cardigan n-au fost excesive: din 673 de oa-meni, 113 au murit ºi 134 au fost rãniþi“ (Jacques Boudet).Dupã Alma (20 septembrie 1854) ºi înainte de cucerireaMalakofului (8 septembrie 1855), lupta de la Balaklava afost una dintre cele mai frumoase victorii ale expediþieifranco-britanice în Crimeea.

Omul potrivit la locul potrivitTHE RIGHT MAN IN THE RIGHT PLACE

Cuvintele sînt ale lui A. H. Layards (1817–1894), rostite în-tr-un discurs þinut la 15 ianuarie 1855 în Camera Comune-lor, în timpul primei guvernãri a lordului Palmerston.

Doctorul Livingstone, dacã nu mã înºel?DOCTOR LIVINGSTONE, I PRESUME?

Aceastã scurtã întrebare, grabnic devenitã vorbã istoricã,rezumã întîlnirea dintre celebrul misionar David Living-stone (1813–1873), care, din 1849, explora teritoriile cen-trale ale Africii ºi era considerat pierdut, ºi ziaristul Stanley(1841–1904), plecat, de la Zanzibar, în cãutarea sa. Întîlni-rea, povestitã în 1872 de cãtre Stanley (în Cum l-am gãsitpe Livingstone), a avut loc în 10 noiembrie 1871, la Ujiji,pe malul de rãsãrit al lacului Tanganyika. De mai bine detrei ani nu se mai ºtia nimic despre Livingstone, iar Stanleya gãsit un cãlãtor istovit ºi lipsit de provizii. Împreunã, ceidoi bãrbaþi au explorat nordul lacului Tanganyika. ApoiStanley s-a întors în Anglia, iar Livingstone s-a îndreptatdin nou cãtre lacul Bangueo, în Zambia.

Nu mi se pare amuzantI AM NOT AMUSED

Vorbã a reginei Victoria (1819–1901, reginã din 1837, împã-rãteasã a Indiilor din 1876), rostitã cu prilejul unei recepþiila Curte, unde un invitat insolent — neobservînd cît deaproape se afla de reginã — a dat un numãr de imitaþieinspirat din comportamentul ei. „Nu mi se pare amuzant“

266

a spus suverana. Vorba este celebrã în Anglia ºi a fost ade-sea reprodusã. Astfel, de pildã, în Viaþa privatã a lui Sher-lock Holmes, un film de Billy Wilder, regina spune astacînd descoperã cã monstrul din Loch Ness este numai unsubmarin, construit de Amiralitate fãrã asentimentul ei.

Sã lãsãm cocoºul galic sã scurme în acele nisipuriVorbã dispreþuitoare a marchizului de Salisbury, prim-mi-nistru între 1895 ºi 1902 al reginei Victoria, rostitã în 1898,pe cînd încerca sã potoleascã criza sudanezã (Fachoda, cu-ceritã în 1898 de generalul francez Marchand, a trebuit sãfie predatã lui Kitchener, vezi „În rãzboi…“). Franþa urmasã renunþe la regiunea Nilului. I se recunoºteau în schimbdrepturile ei actuale sau dobîndite ulterior asupra Saharei,„acele nisipuri bune de scurmat“.

Nu vã pot oferi decît sînge, trudã, lacrimi ºi sudoareI HAVE NOTHING TO OFFER BUT BLOOD, TOIL, TEARSAND SWEAT

Citat din discursul þinut de Winston Churchill (1874–1965)în faþa Camerei Comunelor, la 13 mai 1940, la trei zile dupãdemisia prim-ministrului Chamberlain. Adresîndu-se ono-rabililor deputaþi ºi, prin ei, întregii þãri, noul prim-mi-nistru al Maiestãþii Sale n-a ºovãit sã declare: „Nu vã potoferi decît sînge, trudã, lacrimi ºi sudoare.“ Început cuacest ton, discursul premierului a continuat într-un stil cutotul comparabil cu cel al lui Georges Clemenceau în timpulprimului rãzboi mondial: „Mã întrebaþi care este politicanoastrã? Vã rãspund: sã purtãm rãzboi pe mare, pe pãmîntºi în aer, cu toatã forþa de care sîntem în stare ºi pe careDumnezeu poate sã ne-o dea. Sã purtãm rãzboi împotrivaunei tiranii monstruoase, care n-a avut ºi nu are egal înºirul sumbru ºi lamentabil al crimelor omeneºti. Iatã careeste politica noastrã. Mã întrebaþi care este þelul nostru?Vã rãspund în douã vorbe: victoria, victoria cu orice preþ,victoria în ciuda tuturor spaimelor, victoria, oricît de lungã

267

ºi de asprã ar fi calea pînã la ea. Pentru cã, dacã nu vombirui, nu vom mai exista.“

De data aceasta chiar francezii sînt cei care au jertfit-o pe Ioana d’ArcReflecþie glumeaþã a lui Lloyd George (1863–1945), în mo-mentul în care a aflat de eºecul lui Georges Clemenceaula alegerile prezidenþiale din 1920. David Lloyd George,prim-ministru al guvernului de coaliþie din 1916–1922, segîndea la Clemenceau ca la acela care, ca prim-ministru din1917, condusese Franþa la victorie ºi care, alãturi de LloydGeorge, fusese, în 1919, printre principalii negociatori aiPãcii de la Versailles. În 1920, preºedinte al Republicii a fostales Paul Deschanel (1855–1922), dar a fost ºef al statuluidoar de la 18 februarie la 21 septembrie, cînd i-a luat lo-cul Alexandre Millerand (1859–1943), fost ministru derãzboi în 1914–1915. Dupã al doilea rãzboi mondial, la fels-a întîmplat cu Winston Churchill în 1945, cînd, în urmavictoriei laburiºtilor în alegeri, prim-ministru a devenitClement Attlee.

Este singura soluþieTHERE IS NO ALTERNATIVE

Formulã favoritã a doamnei Margaret Thatcher, prim-mi-nistru britanic între 1979 ºi 1990, caracteristicã pentru sti-lul ei voluntar ºi intransigent. There is no alternative, redusla iniþiale, dã T.I.N.A., astfel cã „Doamna de Fier“ era nu-mitã adesea de ziariºti Mrs. Tina.

STATELE UNITE

Mai stã în puterile noastre sã-i dãm lumii un altînceputPrin aceastã superbã retoricã preromanticã, Thomas Paine(1737–1809), puritan englez venit în America în 1774, voiasã îndreptãþeascã miºcarea de independenþã a celor trei-

268

sprezece colonii engleze (1776). Mai tîrziu a primit cetãþeniafrancezã ºi a fost numit membru al Convenþiei Naþionale.

Puteþi înºela o vreme întregul popor; puteþi înºela mereu o parte a lui; dar nu puteþiînºela tot timpul tot poporulYOU CAN FOOL ALL THE PEOPLE SOME OF THE TIME;YOU CAN FOOL SOME OF THE PEOPLE ALL OF THETIME; BUT YOU CANNOT FOOL ALL THE PEOPLE ALL OFTHE TIME

Extras dintr-un discurs politic þinut la 8 septembrie 1858.Este una dintre vorbele cele mai cunoscute ale lui AbrahamLincoln (1809–1865), care mai avea atunci doi ani pînã sãajungã preºedintele Statelor Unite.

Guvernarea poporului de cãtre popor ºi pentrupopor n-o sã disparãCuvintele cu care se încheie discursul lui AbrahamLincoln, în calitatea lui de preºedinte al Statelor-Unite, la19 noiembrie 1863, cu prilejul inaugurãrii cimitirului dinGettysbury: „Atîrnã de noi ca morþii aceºtia sã nu fi muritîn zadar. Atîrnã de noi ca þara aceasta, cu ajutorul Dom-nului, sã renascã în libertate. Atîrnã de puterea hotãrîriinoastre ca guvernarea poporului de cãtre popor ºi pentrupopor sã nu disparã niciodatã din lume.“ Bãtãlia atît desîngeroasã ºi decisivã de la Gettysbury (1–3 iulie 1863) aoprit strãpungerea frontului din Pennsylvania de cãtre ge-neralul Lee ºi prin aceasta a nimicit speranþele Sudului.

Nu-i bine sã schimbi caii cînd treci rîulIT IS NOT BEST TO SWAP HORSES WHILE CROSSING THE RIVER

Parabolã politicã a lui Abraham Lincoln, preºedintele Sta-telor Unite. Pasaj dintr-un discurs electoral din 1864, cu unan înainte de sfîrºitul rãzboiului civil (1861–1865). Lincolnconsidera cã, dupã primii patru ani de preºedinþie, ar fispre binele þãrii sã fie reales.

269

Trebuie sã facem ca în lume democraþia sã nu mai fie în primejdieTHE WORLD MUST BE MADE SAFE FOR DEMOCRACY

Frazã-cheie a mesajului din 2 aprilie 1917, citit în faþa Con-gresului de preºedintele Statelor Unite, Thomas WoodrowWilson (1856–1924), cu prilejul intrãrii Americii în rãzboi.

Iatã-ne, La Fayette!LAFAYETTE, WE ARE HERE!

Vorbã atribuitã de obicei generalului Pershing, comandan-tul corpului expediþionar american din 1917–1918. De fapt,ea a fost pronunþatã în prezenþa lui de cãtre colonelul CharlesStanton, ofiþerul-trezorier al armatei americane. Aceºti ofi-þeri veniserã, în 4 iulie 1917, în cimitirul Picpus din Paris,sã depunã flori la mormîntul marchizului de la Fayette,prietenul lui Washington, ºeful voluntarilor francezi careau luptat în rãzboiul american pentru independenþã.

Franþa… a apãrat hotarul libertãþii FRANCE… STOOD AT THE FRONTIER OR FREEDOM

Extras dintr-un discurs al preºedintelui american ThomasWoodrow Wilson, adresîndu-se, în 3 februarie 1919, la Pa-latul Bourbon, deputaþilor francezi.

Mã voi întoarce!I’LL BE BACK!

Cuvînt rãsunãtor al lui Douglas MacArthur (1880–1964),spus în clipa în care, la ordinul presant al lui Roosevelt,pãrãsea Filipinele, în martie 1942. Plecînd în Australia, alãsat comandamentul local generalului Wainwright, carea rezistat în insula Corregidor, din golful Manilla, pînã în6 mai. MacArthur ºi-a fãcut din declaraþia lui un legãmînt,o idee fixã, apoi un program strategic. Mai cruþãtor cu vie-þile omeneºti decît MacArthur, amiralul Nimitz dorea orecucerire în etape a Pacificului ºi voia sã orienteze cît maidegrabã atacul cãtre Japonia. Dimpotrivã, MacArthur ur-mãrea sã recucereascã insulele pierdute una cîte una. El

270

dãdea planului sãu ºi o coloraturã politicã, declarînd cã vreasã mulþumeascã „doleanþele populaþiilor“, dar nu reuºeasã ascundã motivele ºi nãzuinþele lui personale. În iulie1944, Roosevelt s-a raliat proiectului de eliberare a Filipi-nelor. Pentru a-l realiza a fost nevoie de punerea la puncta unei imense operaþiuni combinate la care aveau sã parti-cipe atît escadrele lui Nimitz cît ºi soldaþii lui MacArthur.Iar acesta din urmã a putut, la 2 martie 1945, sã debarceca învingãtor pe aceeaºi insulã Corregidor unde declarase,cu trei ani în urmã: „Mã voi întoarce!“

Nuts!Textual: „Nuci!“, exclamaþia aceasta americanã poate sãînsemne ºi „Lua-v-ar dracu!“ ºi „Puneþi-vã pofta-n cui!“,dacã nu este chiar echivalentul verbal al unui gest obscenfãcut cu degetul mare pus între arãtãtor ºi mijlociu. Sea-mãnã bine cu vorba lui Cambronne la Waterloo (vezi „Ra-hat!“). Cu ea a rãspuns unui ultimatum german generalulamerican McAuliffe în timp ce comanda la Bastogne, înBelgia, divizia 101 aeropurtatã. În noaptea de 20 spre 21 de-cembrie 1944, 45 000 de germani ripostau la rîndul lor ata-cîndu-i pe cei 18 000 de americani. Curajul lui McAuliffeºi al soldaþilor sãi, geniul tactic al generalului Patton sositgrabnic în ajutorul Corpului al VIII-lea de armatã au salvatBastogne (27 decembrie 1944–12 ianuarie 1945) ºi au fãcutinutilã contraofensiva germanã a lui von Rundstedt înArdeni.

STATELE GERMANE

Pe întinsul imperiului meu soarele nu apuneniciodatãMîndrã afirmaþie apocrifã atribuitã lui Carol Quintul(1500–1558), rege al Spaniei din 1516 ºi împãrat germanicdin 1519, stãpîn peste Spania ºi imensele sale colonii, pesteFlandra, Austria ºi Germania, pretendent la monarhia

271

universalã. A abdicat în 1555 ºi 1556 ºi ºi-a sfîrºit viaþa re-tras la mînãstirea Yuste. Potrivit lui Herodot, Xerxes I (se-colul al V-lea î. Cr.) ar fi declarat înainte de a invada Atica:„Vom întinde hotarele Persiei pînã unde se întinde cerullui Zeus. Atunci soarele nu va mai lumina nici o þarã ve-cinã cu noi.“ Schiller, în Don Carlos, pune în gura regeluiSpaniei Filip al II-lea, fiu ºi moºtenitor al lui Carol Quintul:„Pe întinsul regatului meu soarele nu apune niciodatã.“

Sã se facã dreptate, de-ar fi sã piarã lumeaFIAT IUSTITIA, PEREAT MUNDUS

Deviza lui Ferdinand I de Habsburg (1563–1564), înteme-ietorul monarhiei austriece, rege al Boemiei ºi al Ungariei(1526), împãrat germanic de la 1558 la 1564, fratele maimic al lui Carol Quintul.

Austriei îi este dat sã cîrmuiascã lumeaAUSTRIAE EST IMPERARE ORBI UNIVERSO

„Ambiþioasa devizã a Casei de Austria“, spun paginile rozdin Micul Larousse. „Se scrie, pe scurt, prin iniþiale:A.E.I.O.U. Este alcãtuitã din cuvinte care încep cu celecinci vocale ºi a fost tradusã în germanã prin cuvinte careîncep cu aceleaºi litere: Alles Erdreich Ist OesterreichUnterthan .“ Iniþialele pot fi întregite ºi în alt chip: AustriaErit In Orbe Ultima (Austria va exista pînã la sfîrºitul lumii;textual: Austria va fi în lume cea din urmã). La trei sferturide veac dupã prãbuºirea Imperiului, amîndouã devizele,ºi fiecare în felul ei, sînt grele de ironie istoricã.

Regele este cel dintîi slujitor al statuluiDefiniþie formulatã în mai multe rînduri de Frederic celMare, rege al Prusiei din 1740 pînã cînd a murit (1786), ºiautentificatã prin prezenþa ei în Eseu despre formele deguvernãmînt, scris de el în 1781. În aceastã carte de sintezãpoliticã, „despotul luminat“ afirmã: „Regele este cel dintîijudecãtor, cel dintîi general, cel dintîi om de finanþe, cel din-tîi ministru al societãþii, dar nu doar pentru a reprezenta

272

aceste funcþiuni, ci pentru a îndeplini îndatoririle fiecãreia.El nu este decît «cel dintîi slujitor al statului», dator sã ac-þioneze cu probitate, cu chibzuinþã ºi în afara oricãrui in-teres personal, ca ºi cînd ar trebui, în orice clipã, sã deasocotealã concetãþenilor sãi de felul în care administreazãstatul.“ Bunicul sãu, Frederic-Wilhelm (numit „marele Elec-tor“; „elector“ în acest sens istoric este titlul oricãrui prin-cipe sau episcop care avea dreptul sã-l aleagã pe împãratulromano-germanic) declarase: „Îmi voi îndeplini îndatori-rile de principe încredinþat cã lucrez în interesul poporuluiºi nu în interesul meu.“ Pe de altã parte, Frederic cel Mareal Prusiei a împrumutat mult de la Ludovic al XIV-lea: grijapentru bunul mers al statului, înalta concepþie teoreticã ºipracticã despre meseria de rege, îndoita preocupare pen-tru raþiune (regula unei bune guvernãri) ºi pentru fericire(fericirea supuºilor, unul dintre þelurile unei bune domnii).Dar chiar Ludovic al XIV-lea nu fãcea decît sã exprimeîntr-un fel mai modern niºte imperative ale regalitãþii careerau evidente încã de pe vremea lui Ludovic cel Sfînt. Deaceea se poate chiar spune cã despotismul luminat esteo monarhie absolutã laicizatã.

Storci portocala ºi-i arunci coajaON PRESSE L’ORANGE ET ON JETTE L’ CORCE

Vorbã destul de crudã a lui Frederic al II-lea, în momentulîn care voia sã se debaraseze de Voltaire, invitat de el înPrusia (1750–1753), din motive de prestigiu ºi de propa-gandã. Voltaire a aflat de spusa aceasta în timp ce luamasa cu La Mettrie (1709–1751), ºi el invitat al regelui. Laun pahar de vin, acesta i-a repetat colegului sãu fraza co-munului lor protector: „O sã mai am nevoie de el cel multun an: storci portocala ºi-i arunci coaja.“

Vremuri trecuteTEMPI PASSATI

Reflecþie a împãratului Iosif al II-lea (1741–1790) care a reu-ºit sã sustragã Biserica austriacã de sub puterea papei

273

Pius al VI-lea (1717–1799), privind tabloul care îl înfãþiºape Frederic I Barbarossa (1122–1190) în genunchi, implo-rînd iertarea papei Alexandru al III-lea (1159–1181), dupãce fusese înfrînt, în 1176, la Legnano, de Liga lombardã,aliatã cu papalitatea.

Aici odihneºte un principe plin de intenþii bune,dar care a avut nenorocul sã nu împlineascã nimicEpitaf glumeþ compus de Iosif al II-lea, dar nu în calitatealui de împãrat german (1765–1790), ci în aceea de suveranal monarhiei austriace (1780–1790): Austria, Ungaria,Boemia, Lombardia, Belgia etc. Iosif al II-lea, un monarhluminat, simþea caracterul impopular al reformelor sale.Pe patul de moarte a spus: „Nu-mi pare rãu cã pãrãsesctronul. Mã îndurereazã însã cã, în ciuda atîtor strãdanii,pe puþini i-am fãcut fericiþi.“

O pace înarmatãEIN BEWAFFNETER FRIEDE

Aºa caracterizeazã poetul Friedrich von Logan (1604–1655),într-una dintre epigramele sale, sfîrºitul rãzboiului de 30de ani (1618–1648), încheiat cu pacea din Westfalia dintreîmpãratul german, Franþa ºi Suedia. Astfel luau sfîrºit am-biþiile Habsburgilor de unificare a Germaniei.

Nenorocirea regilor e cã nu vor sã audã niciodatãadevãrulDAS IST DAS UNGLÜCK DER KÖNIGE, DASS SIE DIEWAHRHEIT NIE HÖREN WOLLEN

Cuvinte spuse de J. Jacoby (1805–1877) regelui FredericWilhelm al IV-lea al Prusiei (1795–1861, rege din 1840), carenu s-a putut acomoda cu regimul parlamentar.

Rãzboiul nu este decît o continuare, cu alte mijloace, a politiciiAceastã formulã de strategie globalã este titlul paragra-fului 24 al primului capitol din celebrul tratat de teorie

274

militarã al generalului Karl von Clausewitz (1780–1831)Despre rãzboi. Clausewitz, care a luptat împotriva lui Na-poleon, este întemeietorul Academiei de Rãzboi din Berlin.Cartea lui a avut o mare influenþã asupra doctrinei statu-lui-major german ºi, mai tîrziu, asupra creatorilor armateisovietice.

Prefer sã comit o nedreptate decît sã îngãdui o dezordineICH WILL LIEBER EINE UNGERECHTIGKEIT BEGEHENALS UNORDNUNG ERTRAGEN

Frazã autenticã a lui Goethe, din nefericire înþeleasã pe dos.Toatã lumea crede cã, în numele ordinii, marele scriitoracceptã sã sufere oameni nevinovaþi. Sensul frazei este cutotul altul. În Asediul Mayenþei (care e o urmare a Cam-paniei din Franþa), Goethe povesteºte cum a potolit înce-putul unei rãzmeriþe, preferînd sã vadã cum un cavaleristjefuitor scapã de justiþie (sau mãcar de furia mulþimii) decîtsã-l expunã unui linºaj ºi sã aibã loc dezordini mai grave.Goethe postuleazã aici un calcul proporþional al riscurilor,dar fãrã sã deroge de la principiul moral.

Mai multã luminã !MEHR LICHT!

La 22 martie 1832, la Weimar, puþin înainte de moarte (avea84 de ani), Goethe i-ar fi spus servantei sale: „Te rog des-chide ºi al doilea oblon, ca sã intre mai multã luminã“(O. Guerlac). S-a fãcut din asta curînd o vorbã istoricã „în-tr-un sens cu totul diferit, ca pentru a spune: «Mai multãluminã a minþii, mai multã ºtiinþã, mai mult adevãr»“ (P. La-rousse), poate ºi cu o posibilã conotaþie masonicã, adecvatãunui „fiu al Luminii“. Este un caz tipic de atribuire arbi-trarã a unor sensuri elevate sau ezoterice unei vorbe inter-pretabile astfel cînd e rostitã de cineva mare. O bunã partedin opera lui Goethe a fost interpretatã în felul acesta abu-ziv, ca ºi cînd mãreþia lui realã n-ar fi fost de-ajuns.

275

Am guvernat Europa de mai multe ori, Austria niciodatãJ’AI GOUVERN L’EUROPE QUELQUEFOIS, L’AUTRICHEJAMAIS

Frazã a prinþului de Metternich, adresatã lui Guizot, laLondra, dupã revoluþiile din 1848 (Ludovic-Filip ºi Guizotfuseserã îndepãrtaþi de la putere în februarie 1848; Metter-nich în martie). Dialogul se aflã în Memoriile lui Guizot.„I-am spus într-o zi prinþului de Metternich: «Îngãduiþi-misã vã pun o întrebare. ªtiu de ce ºi cum s-a produs revo-luþia din februarie la Paris, nu ºtiu însã, ºi aº vrea sã aflude la dumneavoastrã, de ce ºi cum s-a produs la Viena.»Mi-a rãspuns, cu un surîs mîndru ºi trist: «Pentru cã amguvernat Europa de mai multe ori, Austria niciodatã.» Amsurîs în gînd de trufaºa ºi iluzoria lui explicaþie.“

Religia este opiu pentru poporSlogan comunist luat de la Karl Marx care, în Contribuþiila critica filozofiei hegeliene a dreptului a scris: „Religia estesuspinul fãpturii copleºite de suferinþã, sufletul unei lumineîndurãtoare, dupã cum ea este ºi spiritul unei epoci fãrãspirit. Este opiu pentru popor.“

Proletari din toate þãrile, uniþi-vã!PROLETARIER ALLER L NDER VEREINIGT EUCH!

Cu acest apel se încheie Manifestul partidului comunist(Londra, 1848), redactat de Karl Marx ºi de Friedrich Engelsla cererea celui de la II-lea Congres al Ligii comuniºtilor,întrunitã în capitala englezã la sfîrºitul lui 1847. Ea a deve-nit deviza ºi sloganul repetitiv al întregii miºcãri comunistemondiale din Europa, Rusia ºi America, pînã la prãbuºireacomunismului.

Francezilor le trebuie o mamã de bãtaieAceste cuvinte au fost scrise de Karl Marx ºi de prietenulsãu Friedrich Engels. Erau, fireºte, internaþionaliºti ºi preapuþin niºte admiratori ai regelui Wilhelm sau ai ministrului

276

sãu Bismarck; totuºi, în ajunul rãzboiului din 1870, îºi sus-þineau patria (F. Roth), gîndindu-se cã o victorie germanãar putea fi în folosul socialismului.

Prin sabie ºi sîngeDURCH EISEN UND BLUT

Formulã frapantã extrasã dintr-o declaraþie a cancelaruluiBismarck (1815–1898), din 1862, fãcutã înaintea deputaþilorCamerei prusace: „Nu prin discursuri ºi nici prin moþiunimajoritare, cum greºit s-a crezut între anii 1848 ºi 1849, vorfi rezolvate marile probleme ale vremii noastre, ci prin sa-bie ºi sînge.“

Forþa e mai presus decît justiþiaVorbã atribuitã pe nedrept lui Bismarck, care nu i-a re-cunoscut niciodatã paternitatea. Originea ei pare sã fie ofrazã cam încîlcitã pronunþatã de marele om de stat prusacîn faþa Camerei deputaþilor în ianuarie 1863: „Conflictele,atunci cînd devin pãgubitoare pentru echilibrul statului,devin susceptibile de a fi hotãrîte prin forþã; atunci cel careare puterea în mînã poate acþiona aºa cum crede cã estelegitim.“

Politica nu este o ºtiinþã exactãDIE POLITIK IST KEINE EXAKTE WISSENSCHAFT

Formulã dragã cancelarului Bismarck. Dupã ce a lansat-ola 18 decembrie 1863 în faþa Camerei seniorilor germani (Se-natul în terminologia germanã), a reluat-o, de data aceastaîn Reichstag (Parlamentul german), cel puþin la 15 ianuarie1872, la 15 martie 1884 ºi la 29 ianuarie 1886. Politica nueste o ºtiinþã, „ci o artã“, cum preciza Bismarck în discursulsãu din 15 martie 1884.

Într-un interviu din Le Monde (8 octombrie 1991), ClaudeLévi-Strauss declara: „«ªtiinþele umane» nu sînt ºtiinþe de-cît printr-o mãgulitoare imposturã.“

277

Bãtãlia de la Sadova a cîºtigat-o dascãlul prusacDER PREUSSISCHE SCHULMEISTER HAT DIE SCHLACHTBEI SADOWA GEWONNEN

Armata prusacã a zdrobit la Sadova trupele austriece, la3 iulie 1866. În 14 iulie, cu douã sãptãmîni mai tîrziu, aapãrut un articol al geografului Peschel, cu titlul: „Învã-þãmintele recentei istorii a rãzboiului“, rezumat oarecumprin fraza „Bãtãlia de la Sadova a cîºtigat-o dascãlul pru-sac“, care s-a rãspîndit curînd în toatã Germania. În Franþa,dupã 1870, lumea a început sã se gîndeascã la rolul edu-cativ ºi patriotic al ºcolii. S-a considerat cã ºi biruinþa asupraFranþei s-a datorat tot institutorilor prusaci. Littré n-a ºo-vãit sã scrie: „Iar noi, care ne creºtem copiii în spiritul unuirespect tolerant faþã de popoarele strãine! E cazul sã schim-bãm toate acestea!“ „Reformele ºcolare ºi militare din anii1870 ºi 1880 au drept þel întãrirea patriei cu Prusia dreptmodel“ (F. Caron).

Ce soldaþi viteji!Exclamaþie admirativã a lui Wilhelm I în timpul bãtãliei dela Sedan, la 1 septembrie 1870. Dupã splendidele ºarje decavalerie ale generalului Margueritte, grav rãnit în cursulacþiunii, regele Prusiei a asistat la cele ale generalului deGalliffet, care comanda trupele, încã intacte, din Africa. So-licitat de generalul Ducrot sã facã „un ultim efort“, Galliffeta lansat ºi el o vorbã istoricã: „La ordinele dumneavoastrã,domnule general, pînã la ultimul dintre noi!“ (F. Roth).

Noi nu luãm drumul CanosseiNACH CANOSSA GEHEN WIR NICHT

Fraza-cheie a discursului þinut de Bismarck în Reichstagla 14 mai 1872. Ea viza Vaticanul, însã totodatã ºi Centrul(partidul catolic, împotriva cãruia cancelarul iniþiase fai-moasa lui politicã de Kulturkampf, adicã de laicizare). Alu-zia la Canossa se referã la faptul cã acolo, în 1077, împãratulgermanic Henric al IV-lea a aºteptat în zãpadã, în veºmîntde penitent, ca papa Grigore al VII-lea sã-l primeascã ºi

278

sã anuleze excomunicarea la care îl osîndise. Expresia, de-venitã destul de repede proverbialã, „a merge la Canossa“,a devenit progresiv sinonimã cu a accepta o umilire pu-blicã, pierzîndu-ºi semnificaþia iniþialã: puterea civilã ple-cîndu-se în faþa autoritãþii religioase. Aceastã semnificaþieapare ºi într-un discurs rostit de Hitler la München, la 8 no-iembrie 1938: „Armamentele altora nu ne impresioneazã.Germania naþional-socialistã nu se va duce niciodatã laCanossa.“

Noi, germanii, ne temem de Dumnezeu, dar de nimeni altcinevaWIR DEUTSCHE FÜRCHTEN GOTT, SONST NICHTS AUFDER WELT

Extras celebru dintr-un discurs pronunþat în Reichstag, la6 februarie 1888, de cãtre cancelarul Bismarck, pe tema ali-anþei germano-austriace. Ceva mai departe se aflã în cu-vîntare: Gott mit uns („Dumnezeu cu noi“), viitoarea devizãa armatei germane.

Marea este viitorul nostruDAS MEER IST UNSERE ZUKUNFT

Vorbã a împãratului Wilhelm al II-lea, rostitã în cursulinaugurãrii portului Stettin (situat în Prusia Orientalã deatunci, la vãrsarea în Marea Balticã a rîului Odra; în polo-nezã Szczecin), la 23 septembrie 1898. Cu un an înainte,suveranul german declarase deja: „Trebuie sã luãm în pum-nul nostru tridentul lui Neptun“, ºi tot în 1897, amiralulAlfred von Tirpitz, ºef al statului-major al marinei germanedin 1892 „angajase Germania pe calea puterii navale“ (P. Re-nouvin), cu riscul — iminent — de a stîrni temerile Angliei.

Necesitatea nu ºtie de legeNOT KENNT KEIN GEBOT

Aceastã vorbã, prin care Theobald von Bethmann-Hollweg(1856–1921), cancelarul Imperiului german între 1909 ºi1917, „justifica“ în faþa deputaþilor din Reichstag, în august

279

1914, invadarea Belgiei de cãtre trupele germane, a apãrutºi mai cinicã în lumina faptului cã omul de stat german îlscandalizase, în 4 august, pe ambasadorul Angliei, tratînddrept „petic de hîrtie“ (scrap of paper) tratatul din 1839 careproclama neutralitatea Belgiei.

Nu-i adevãratES IST NICHT WAHR

Formulã care puncta „Apelul la lumea civilizatã, semnatde nouãzeci ºi trei de reprezentanþi ai ºtiinþei ºi ai artei ger-mane, publicat la 3 octombrie 1914 pentru a apãra Germa-nia de acuzaþiile aduse armatei imperiale cu prilejul actelorcomise în Belgia, precum ºi în nordul ºi estul Franþei la în-ceputul rãzboiului“ (O. Guerlac). Germanii trataserã ora-ºul Louvain foarte brutal ºi împuºcaserã ostatici, arseserãcase, motivîndu-ºi actele, pe bunã dreptate ori nu, printirul franctirorilor. Iar zvonul amplificase gravitatea aces-tor „metode teroriste“ (P. Miquel). S-a rãspîndit, repedecrezutã, ºtirea cã soldaþii lui Wilhelm al II-lea tãiau mîinilecopiilor (cum unii cred ºi astãzi). De aici protestul intelec-tualilor Reichului.

N-am vrut aceastaICH HABE ES NICHT GEWOLLT

Vorba aceasta amarã, care se referã la morþii din primulrãzboi mondial, poate fi cititã pe grãtarul cãminului dinsala de festivitãþi a castelului din Koenigsburgul de Sus.Cel care a vrut sã fie pusã acolo este împãratul Wilhelmal II-lea, cu prilejul ultimei sale vizite, în aprilie 1918. Res-taurase complet acest castel feudal, una dintre reºedinþelesale preferate, aºezatã în centrul unei mari rezervaþii devînãtoare. Koenigsburgul de Sus dominã cîmpia Alsaciei.

Vremea democraþiilor a trecutAfirmaþie a lui Adolf Hitler: „Vremea democraþiilor a tre-cut. Este un fapt pe care nimic n-o sã-l poatã schimba“(H. Rauschning).

280

Cînd aud vorbindu-se despre culturã îmi scot revolverulTextul original al acestei prea celebre declaraþii pare sã fie:„Cînd cineva rosteºte înaintea mea cuvîntul culturã, îmivine sã scot revolverul.“ Este atribuit de mai toatã lumealui dr. Joseph Goebbels (1897–1945), ministrul propagan-dei ºi al informaþiilor în timpul celui de al III-lea Reich(1933–1945). Apoi s-a crezut cã autorul lui ar fi putut fiBaldur von Schirach (1907–1974), ºeful tineretului germanîntre 1933 ºi 1940, fondatorul Tineretului Hitlerist (Hitler-jugend). Jacques Boudet, în Vorbele istoriei, a demonstratcã von Schirach doar s-a folosit de o formulã a lui HansJohst, preºedintele nazist al „camerei teatrale a Reichului“.

ITALIA

Nu sînt angli, ci îngeriNON ANGLI, SED ANGELI

Vorbã a papei Grigore I cel Mare (540–604), „slujitor al sluji-torilor Domnului“, cel care a afirmat primatul Romei asuprabizantinilor ºi a lombarzilor, a reorganizat clerul (reformagregorianã), a modificat ºi codificat cîntul liturghic ºi des-fãºurarea liturghiei (cîntul ºi ritul gregorian). Potrivit uneianecdote, probabil autentice, Grigore, vãzînd la Roma niºtetineri saxoni foarte frumoºi, ar fi exclamat: Non Angli, sedangeli ºi s-ar fi gîndit sã conducã el însuºi o misiune în ve-derea convertirii anglilor ºi a saxonilor. „Neputînd s-o facãel însuºi, a dat aceastã sarcinã, în 596, unui grup de cãlugãride la mînãstirea Sfîntului Andrei, în fruntea cãrora a aºezatpe viitorul sfînt Augustin de Canterbury“ (J. Coulson).

Te luãm de soþie, mare a noastrã, în semn de adevãratã ºi veºnicã stãpînireDESPONSAMUS TE, MARE NOSTRUM, IN SIGNUM VERIPERPETUIQUE DOMINII

Liturghie celebratã la reînnoirea anualã a cãsãtoriei Vene-þiei cu marea. În ziua Înãlþãrii Domnului, dogele Serenisimei

281

Republici se urca pe puntea unei mîndre galere sculptateºi aurite, Bucentaurul. Ajuns în largul lui Lido, el aruncaîn apele Adriaticii un inel sfinþit care simboliza cãsãtoriaStatului veneþian cu marea, o mare care îi datora supunere.„Se comemora astfel ziua Înãlþãrii Domnului din anul 1000,ziua în care Pietro Orseolo al II-lea plecase sã cucereascãteritorii din Istria ºi din Dalmaþia“ (Jacques Boudet). Maitîrziu, papa Alexandru al III-lea (1159–1181) i-a spus doge-lui: „Cum se supune nevasta bãrbatului, aºa sã vi se su-punã marea.“

Ori Cezar, ori nimicAUT CAESAR, AUT NIHIL

Dacã nu e adevãrat, este mãcar verosimil ca Cezar Borgia(1475–1507), duce de Valentinois, fiul papei Alexandru alVI-lea ºi model al Principelui lui Machiavelli, sã fi avutdrept devizã Aut Caesar, aut nihil. Într-adevãr, în septem-brie 1500 Borgia „îºi ia drept model pe ilustrul sãu omo-nim antic, Iulius Cezar… A pus sã-i fie gravate pe sabia deparadã episoade din viaþa imperatorului roman“ (I. Cloulas):trecerea Rubiconului, intrarea triumfalã în Roma. Unii autradus Aut Caesar, aut nihil prin „Ori împãrat, ori nimic.“Dacã Borgia a vrut sã-i dea devizei sale acest sens, nu poatefi desigur vorba de ambiþia de a ajunge în fruntea SfîntuluiImperiu, ci de aceea de a-ºi fãuri un trainic imperium —ceea ce a ºi realizat în parte, spre marea admiraþie a luiMachiavelli.

Aut Caesar, aut nihil ne aminteºte de Victor Hugo care,elev de liceu, scria în jurnalul sãu: „Vreau sã fiu Chateau-briand sau nimic.“

ªi totuºi se-nvîrteºteE PUR SI MUOVE!

Una dintre cele mai celebre vorbe istorice ºi totodatã unadintre cele mai neautentice. Se zice cã ar fi fost rostitã deGalileo Galilei (1564–1642) în 1633, dupã ce Sfîntul Oficiuîl condamnase pentru cã era adeptul cosmologiei coper-

282

niciene. Comentariul lui Pierre Larousse rezumã îndeajunsde bine prejudecata popularã ºi legenda ei (Flora latinã,p. 127): „Galilei a proclamat cel dintîi (sic) adevãrul acestaastãzi atît de comun: «Pãmîntul e rotund ºi se roteºte înjurul sãu.» Intra astfel în contradicþie cu pasajul din VechiulTestament în care Josuah opreºte soarele. A fost condam-nat de cãtre un Conciliu (sic) sã retracteze ceea ce susþi-nuse. Galilei s-a supus, dar curînd dupã aceea s-a dezis,spunînd, cu toatã tãria convingerii sale, E pur si muove!“

Lucrurile nu sînt chiar atît de simple. Totul a început odatã cu publicarea de cãtre Galilei, în 1610, a opuscululuiSidereus nuntius (Crainicul ceresc), unde argumentarea erasprijinitã de relatarea unor frumoase experienþe cu „lu-neta“. „Cosmologia copernicianã era totodatã confirmatãºi completatã, ceea ce a fãcut ca Galilei, prins între partizanientuziaºti ºi adversari înverºunaþi, sã fie denunþat autori-tãþilor ecleziastice“ (P. Costabel). La 3 martie 1616, SfîntulOficiu a trecut la Index (repertoriul cãrþilor interzise decãtre autoritatea pontificalã) opera lui Copernic (1473–1543),apoi, fãrã sã-i comunice lui Galilei motivele acestei mãsuri,i-a impus „sã se abþinã de la orice acþiune publicã în fa-voarea acelor idei“. Era doar un avertisment, nu o con-damnare. Însã de pe acum Galilei stîrnea ostilitatea unorcercuri hotãrîte sã-l ducã la pierzanie. Ceea ce nu l-a îm-piedicat pe marele savant, înapoiat la Florenþa, sã conti-nue, discret, sã observe cerul ºi sã-ºi noteze concluziile.Încurajat de cardinalul Barberini — care a devenit, în 1623,papa Urban al VIII-lea — Galilei a publicat un alt opuscul,în italianã, Il Saggiatore (Cel care încearcã). Pornind de lastudiul noilor comete din 1618, Galilei ajungea „la o medi-taþie remarcabilã asupra metodei ºtiinþifice“ (P. Costabel).Duºmanilor lui Galilei, printre care mulþi iezuiþi, li s-a pã-rut cã în Il Saggiatore propune o ipotezã atomistã privi-toare la materie, consideratã de ei incompatibilã cu dogmaeuharisticã definitã la Conciliul din Trento. Mai tîrziu, încu-rajat ºi de data aceasta de cãtre Urban al VIII-lea, Galileis-a încumetat sã publice, în 1632, faimosul sãu Dialog de-spre cele douã principale sisteme ale lumii, în care o disputã

283

între savanþi permitea confruntarea dintre teza tradiþionalãºi cea copernicianã, pe care autorul o favoriza în chip vã-dit. Dupã apariþia cãrþii, Urban al VIII-lea s-a opus inten-tãrii unui nou proces ecleziastic împotriva lui Galilei princare, în 22 iunie 1633, a fost condamnat, pentru nerespec-tarea ordinului dat lui de Sfîntul Oficiu în 1616, la domi-ciliu obligatoriu supravegheat. „Aflînd încetul cu încetulcontextul acestei condamnãri, lumea savantã a fost conster-natã, ºi este aºa pînã în zilele noastre“ (P. Costabel). Totuºirealitatea acestei condamnãri este departe de textele sau degravurile romantice care îl aratã pe Galilei supus la torturisau încarcerat în tainiþa vreunei mînãstiri. De altfel acesta,hotãrît sã nu facã pe Don Quijote în disputa cosmologicã,a avut chibzuinþa sã se ocupe de alt subiect, ºi astfel a publi-cat la Leyda, în 1638, Expuneri ºi demonstraþii matematiceprivitoare la douã noi ºtiinþe avînd drept obiect mecanica ºimiºcãrile locale, scriere care rãmîne monumentul uneidemonstraþii: aplicarea raþiunii la ordinele de mãrime alefenomenelor salveazã fizica de arbitrar“ (P. Costabel).

Italia este ca o anghinare, pe care trebuie s-o mãnînci foaie cu foaieL’ITALIA È COME UN CARCIOFFO CHE BISOGNAMANGIARE FOGLIA PER FOGLIA

Fraza aceasta metaforicã rezumã ambiþiile Casei de Savoia,dar are o origine mult mai veche decît renaºterea politicãitalianã din secolul al XIX-lea (Risorgimento). Este atribu-itã de obicei lui Victor-Amedeo al II-lea (1666–1732), ducede Savoia ºi rege al Sardiniei sau chiar lui Carlo-Emma-nuel I cel Mare (1562–1630), ºi el duce de Savoia.

Poþi sã-i îmbraci oricum, în roºu sau în verde, tot or sã spele putinaHABILLEZ-LES DE ROUGE, HABILLEZ-LES DE VERT, ILSFOUTRONS LE CAMP TOUT DE MÊME

Este ceea ce credea Ferdinand I (1751–1825), rege al Celordouã Sicilii, despre valoarea armatei napolitane.

284

Italia este doar un nume geograficL’ITALIE EST UNE EXPRESSION G OGRAPHIQUE

Definiþie oarecum dispreþuitoare datã de prinþul de Metter-nich (1773–1859) într-o scrisoare din 6 august 1847 adresatãcontelui Apponyi, ambasadorul Austriei la Paris. Metter-nich o folosise deja cu patru zile înainte într-un memoran-dum adresat de el cancelariilor diplomatice ale Europei.Viena, fireºte, nu avea deloc de gînd sã renunþe la suvera-nitatea ºi la influenþa ei asupra unei mari pãrþi din nordulPeninsulei italice. Insurecþiile liberale ºi naþionale din 1820,1831 ºi 1848 eºuaserã, dar, sub impulsul lui Victor-Em-manuel al II-lea ºi al lui Cavour, Piemontul s-a fãcut cam-pionul unitãþii italiene, care a fost realizatã între 1859 ºi 1870(o datã cu ocuparea Romei).

Italia n-are nevoie de nimeniITALIA FARÀ DA SE

Cuvînt de ordine în Risorgimento, atribuit lui Cavour,adesea folosit de regele Sardiniei Carlo-Alberto de Savoia(1798–1849), care a mãrturisit cã nu l-a inventat el. Era pebuzele tuturor celor din Peninsulã care se opuneau domi-naþiei austriece.

Oricît de rea ar fi o Camerã este preferabilã unei anticamere oricît de buneLA PEGGIORA DELLE CAMERE È PREFERABILE ALLEMIGLIORE DELLE ANTICAMERE

„Camerã“ în sensul de „adunare legislativã, „anticamerã“în sensul de „loc unde aºtepþi sã fii primit de un monarh“.Aºa spunea contele Cavour (1810–1861), la 30 aprilie 1857,în calitate de prim-ministru al „regatelor sarde“, alcãtuitedin Piemont, Savoia ºi Sardinia.

Fã-o, însã fã-o repedeFATE, MA FATE PRESTO

Vorba aceasta istoricã, probabil de douã ori falsã, a fostaplicatã în douã rînduri evenimentelor din 1860, într-o

285

Italie frãmîntatã de Risorgimento, cum numesc italienii re-naºterea lor politicã din secolul al XIX-lea ºi procesul de uni-ficare a Italiei. Nu încape îndoialã cã Garibaldi (1807–1882)n-ar fi îndrãznit sã debarce în Sicilia (mai 1860) în fruntea„Celor o mie“ sau, cum li se mai spunea, a „cãmãºilor roºii“fãrã asentimentul lui Cavour ºi acordul guvernului din To-rino. Cavour i-ar fi spus „Da, fã-o, însã fã-o repede“, „Fate,ma fate presto“, dar de fapt lui Garibaldi nu i-a spus ni-meni vorba aceasta ºi s-a mulþumit cu un acord tacit.

Al doilea Fate presto, la fel de imaginar ºi la fel de adap-tat situaþiei, ar fi fost spus de Napoleon al III-lea (în italianã,limbã pe care împãratul Franþei, fost prieten al cãrvuna-rilor, o vorbea) la Chambéry, la sfîrºitul lui august 1860,cãtre doi emisari ai lui Cavour, Frini ºi Cialdini. Cavour,alarmat de proiectele lui Garibaldi (dupã succesul din Si-cilia, acesta se pregãtea sã cucereascã Neapolele ºi se pre-supunea cã, dupã rãsturnarea Bourbonilor, va instauraacolo republica), se gîndea sã o ia înaintea acestui între-prinzãtor aventurier. Curtea din Torino nici nu voia sãaudã de republicã ºi dorea ca Regatul celor Douã Sicilii(Neapole ºi Sicilia, reconstituite ca regat în 1816) sã-i re-vinã Casei de Savoia, chiar cu preþul unei intervenþii mi-litare. Numai cã o asemenea acþiune presupunea ocupareaUmbriei ºi a teritoriilor limitrofe, pînã la Adriatica, precumºi traversarea de cãtre armata piemontezã a Statelor pon-tificale, pe care le apãra generalul francez Lamoricière(1806–1865) ºi curajoºii sãi voluntari. Operaþia nu se puteaconcepe ºi cu atît mai puþin realiza fãrã aprobarea sau mã-car neutralitatea lui Napoleon a III-lea, arbitrul politicii ita-liene. Astfel cã trimiºii lui Cavour i-au cerut împãratuluisã nu intervinã. „Napoleon nu le-a spus de bunã seamã«Da, însã repede», cum au pretins ei, dar le-a dat mînã li-berã“ (L. Girard).

Riscurile meserieiQUESTI SONO I RISCHI DEL MESTIERE

Cuvînt atribuit lui Umberto I, rege al Italiei între 1878 ºi1900, ºi rostit dupã unul dintre atentatele a cãrui victimã

286

fusese. ªi chiar în urma unui atentat a ºi murit, asasinat,în 1900, de cãtre anarhistul Bresci.

OLANDA, POLONIA, SPANIA

Nu e nevoie de speranþã ca sã fãptuieºti, nici de succes ca sã persevereziFrazã proverbialã ºi program de acþiune, atribuite în modcurent lui Wilhelm I de Nassau (1533–1584), prinþ de Ora-nia, poreclit „cel Tãcut“, cel care a înfãptuit independenþaProvinciilor Unite (partea de nord a Þãrilor de Jos), elibe-rate temporar de dominaþia spaniolã, ºi a devenit stathuder,guvernator al Olandei (1573–1584); pus în afara legii în1580 de Filip al II-lea al Spaniei, a fost asasinat în 1584.Autorul necunoscut, desigur tardiv, al acestei formule a vrutsã rezume ºi sã glorifice prin ea viaþa agitatã a eroului ºitotodatã binecunoscuta tenacitate a urmaºilor sãi.

E sfîrºitul Poloniei!FINIS POLONIAE!

Vorbã pronunþatã de eroul naþional polonez Tadeusz Kos-ciuszko (1746–1817), în seara zilei de 10 octombrie 1794,dupã ce fusese înfrînt, la Maciejowice, de cãtre trupele ru-seºti ºi prusace. Kosciuszko a protestat adesea mai tîrziuîmpotriva acestei formule prea pesimiste, rostitã de el (dece în latinã?) dupã ce, grav rãnit ºi aproape inconºtient, fu-sese fãcut prizonier. De altfel, Kosciuszko nu s-a resemnatniciodatã sã admitã irosirea visului sãu naþional, nici mã-car dupã cea de a treia împãrþire a Poloniei, la 24 noiem-brie 1795, prin care „se hotãra suprimarea statului polonez“(V. L. Tapié).

Trãiascã lanþurile!„Trãiascã regele absolutamente absolut! Trãiascã lanþu-rile!“: „Strigãt scos de mulþimea din Madrid la trecerea luiFerdinand al VII-lea al Spaniei (1784–1833) dupã înfrînge-rea liberalilor, în 1823“ (Jacques Boudet). Era nevoie de

287

tot romantismul iberic pentru a face din „Trãiascã lanþu-rile“ un slogan popular.

RUSIA

Birul pe barbã a fost plãtitPetru I Romanov, Petru cel Mare (1672–1725, þar din 1682),vrînd sã-ºi occidentalizeze imperiul prin mãsuri autoritare,i-a obligat printr-un ucaz pe mujici sã-ºi sacrifice barba. Ceicare doreau cu orice preþ sã o pãstreze, trebuiau sã plãteascãun impozit special. Mai mult, þãranii cu barbã nu puteausã intre în oraºe decît dupã ce achitau o altã taxã (un felde accizã pentru barbã) ºi numai dacã purtau agãþatã degît o placã de metal pe care scria: „Birul pe barbã a fost plã-tit.“ Se va zice cã asemenea lucruri se petreceau în secolulal XVII-lea, ºi în Rusia. Dar ceva asemãnãtor s-a petrecutîn plin veac douãzeci. În iulie 1926, Mustafa Kemal Atatürk,preºedinte al Turciei din 1923 ºi fãuritor al Turciei moderne,a vrut ºi el sã reglementeze cu forþa vechile deprinderi. Unadintre legile promulgate de el stipula: „purtarea fesului re-prezintã un atentat împotriva siguranþei statului“ (Benoist-Méchin). Din cît se vede, mãsurile preºedintelui turc sîntchiar mai severe decît cele ale þarului tuturor Rusiilor. Înaceastã luminã ºi în aceastã materie, Revoluþia francezã afost mai îngãduitoare. La 15 noiembrie 1793, în plinã Te-roare, Saint-Just ºi Le Bas, „reprezentanþi ai poporului pelîngã armata de pe Rin“, au publicat urmãtoarea procla-maþie: „Cetãþenii din Strasbourg sînt invitaþi sã renunþe lamoda germanã, pentru cã inimile lor sînt franceze.“

Se spune cã religia este necesarã poporului. Sã spunem altfel, cã principii nu se pot lipsi de eaON PR TEND QUE LA RELIGION EST N CESSAIRE POURLE PEUPLE; IL FAUDRAIT RETOURNER CET ADAGE ETDIRE QU’ELLE EST INDISPENSABLE AUX PRINCES

Profesiune de credinþã a þarului Alexandru I (împãrat din1801), fãcutã lui Mathieu de Montmorency. Ne-a fost trans-misã de ducele de Lévis în Memoriile sale.

288

Rusia este o putere europeanãAfirmaþie a þarinei Ecaterina a II-a (1729–1796). Ea consti-tuie articolul 6 al faimosului ei Nakaz („Instrucþiuni pen-tru comisia însãrcinatã cu redactarea proiectului unui noucod de legi“, 1767) ºi stã în continuarea intenþiilor ºi efor-turilor lui Petru cel Mare. Iar în articolul 7 se spune: „Petru I,cînd a început sã introducã moravuri ºi obiceiuri europeneîntr-o naþiune din Europa, a gãsit niºte înlesniri la care nuse aºtepta.“

Un mare imperiu presupune autoritatea suveranãa celui care îl guverneazãArticolul 10 din Nakaz. Þarina Ecaterina a II-a (1729–1796)scrisese întîi, instinctiv, „autoritatea autocratã“ în loc de„autoritatea suveranã“. Ideea aceasta a unei autoritãþi di-rect proporþionale cu mãrimea ºi importanþa statului gu-vernat a fost întotdeauna implicit admisã (poate cu excepþialui Alexandru cel Mare). În Franþa ea tocmai fusese susþinutãîn Contractul social (1762), în care Jean-Jacques Rousseause aratã convins cã draga lui democraþie nu este posibilãdecît în state foarte mici, ca Geneva sau ca Provinciile Unite(numele purtat de partea de nord a Þãrilor de Jos între 1579ºi 1795).

Comunismul înseamnã puterea sovietelor pluselectrificarea întregii RusiiFraza-cheie dintr-un discurs al lui Lenin, þinut, la sfîrºitullui 1920, în faþa celui de al IX-lea Congres al Partidului Co-munist sovietic. Ascultat de 716 delegaþi (dintre care 554cu drept de vot), „reprezentînd 611 978 de membri de par-tid“ (Istoria Partidului Comunist al U.R.S.S., 1946), Lenininsista asupra urgenþei unei redresãri economice, ºi îndeo-sebi asupra electrificãrii, preconizînd „un program gran-dios pentru zece pînã la douãzeci de ani“. Se ºtie cã Lenina trebuit sã renunþe la activitatea politicã doi ani mai tîr-ziu ºi cã a murit în 1924.

289

Viaþa s-a fãcut mai uºoarã, viaþa s-a fãcut mai veselã!Extraordinarã frazã a lui Stalin rostitã „în timp ce metasta-zele Gulagului proliferau de la strîmtoarea Bering pînã laBosfor“ (Vl.Volkoff).

Poþi construi un tron din baionete, dar prea mult timp nu poþi sã ºezi pe elVorbã atribuitã preºedintelui Federaþiei ruse, Boris Niko-laievici Elþîn, prin care condamna, la 19 august 1991, puciulstalinist care rãsturnase pentru cîteva zile pe Gorbaciov.Este o bunã adaptare a unui dicton francez: „Cu baionetelepoþi sã faci ce vrei, doar sã ºezi pe ele nu“, conceput, poate,de ziaristul Émile de Girardin (1806–1881), cel care a trans-format presa scãzînd preþul ziarelor ºi fãcînd din ele mariorgane de publicitate.

ISTORIA ARTELOR

Cizmarul nu are a judeca lucruri mai presus de meºteºugul sãuNE SUPRA CREPIDAM SUTOR IUDICARET

Expresia se traduce textual: „Cizmarul sã nu-ºi înalþe ju-decata deasupra sandalei“. Dupã cum relateazã Pliniu celBãtrîn (23–79) în Naturalis historia (35, 85), Apelles, marelepictor grec din secolul al IV-lea î. Cr., l-ar fi admonestat cuaceste cuvinte pe un cizmar care îºi îngãduise sã judece unuldintre tablourile sale. Vorba, adaugã Pliniu, a ajuns curîndproverbialã. Ea înseamnã întîi de toate: „Fiecare cu me-seria lui“; putem însã sã-i atribuim ºi un sens mai înalt.Poate pentru întîia oarã arta (în greacã téchne, în latinãars, au deopotrivã sensul de „meºteºug“ ºi de „artã“) esteaºezatã deasupra priceperii meºteºugãreºti ºi artistul dea-supra simplului meºteºugar. „La fel i-a spus Voltaire unuiperuchier care compusese o tragedie pe care i-o dedicase:

290

«Meºtere Andrei, domnia ta sã faci peruci»“ (JacquesBoudet, Vorbele istoriei).

Ce n-au fãcut barbarii au fãcut BarberiniiQUOD NON FECERUNT BARBARI, FECERUNT BARBERINI

Zeflemea romanã (este aproape un pleonasm) la adresapapei Urban al VIII-lea (1623–1644), fostul cardinal Barbe-rini. Suveranul pontif, iubitor al artelor, îi îngãduise luiGian Lorenzo Bernini sã topeascã statuile antice de bronzdin Panteonul lui Agrippa, pentru a face din ele porticulcatedralei Sfîntul Petru din Roma. Nu era însã ceva ieºitdin comun pe atunci, oricît ar fi fost de regretabil.

Sã nu mi se vorbeascã de ceva lipsit de mãreþie!QU’ON NE ME PARLE DE RIEN QUI SOIT PETIT!

Ne aflãm în iunie 1665, la începutul ºederii în Franþa a na-politanului Bernini (1598–1680), maestru, alãturi de Borro-mini, de Pietro di Cortona, al barocului monumental ºidecorativ, autorul porticului de la catedrala Sfîntul Petrudin Roma, al fîntînii Tritonului ºi al fîntînii Celor patrufluvii, tot din Roma. Invitat prin mijlocirea lui Colbert, ma-rele artist este primit în audienþã, la Saint-Germain, de Lu-dovic al XIV-lea. Regele dorea de la el sã întregeascã ºi sãînfrumuseþeze partea de rãsãrit a Luvrului. Adresîndu-sesuveranului, cavalerul Bernini spuse cu elocvenþã: „Sire,am vãzut palatele împãraþilor ºi ale papilor, pe cele ale prin-cipilor suverani de pe drumul meu de la Roma la Paris,dar pentru regele Franþei trebuie ceva mai mãreþ.“ Curteniin-au vãzut în asta decît o emfazã tipic italianã ºi au zîmbit.Cîtuºi de puþin stingherit, Bernini (urbanist, arhitect, pic-tor ºi sculptor) li s-a adresat, spunîndu-le: „Sã nu mi se vor-beascã de ceva lipsit de mãreþie!“ Din pãcate, a conceputun proiect atît de nemãsurat, de costisitor, ºi de baroc, încîts-a rãmas la „prima piatrã“. În locul faþadei atît de încãr-cate a lui Bernini, a fost înãlþatã colonada lui Claude Perrault(fratele scriitorului Charles Perrault), o capodoperã în stilpur francez.

291

Prea multe note, dragul meu Mozart!— Sire, nici una de prisos!Acest dialog dintre împãratul Iosif al II-lea ºi Mozart, re-latat de un martor din epocã, Nissen, ar fi avut loc cu prile-jul reprezentãrii, la 16 iulie 1782, a Rãpirii din serai, primadintre marile opere ale lui Mozart ºi prima operã germanã.Judecata împãratului nu era negativã. Dupã acelaºi Nissen,împãratul, în ciuda criticilor ºi a intrigilor, hotãrîse ca pre-miera sã aibã loc la Burgtheater. Totuºi suveranul, obiºnuit,ca toþi vienezii, cu exotismele agreabile ºi facile, împodo-bite cu cîteva cîntecele, se întreba dacã nu cumva compo-zitorul nu greºise „saturînd cu muzicã“ o lucrare fãrãpretenþii. Lucien Rebatet a remarcat cã pãrerea lui Iosifal II-lea anticipa pe aceea a unor critici moderni.

Am coborît bine?L’AI-JE BIEN DESCENDU?

Vorbã atribuitã lui Cécile Sorel (1873–1966) ºi probabil su-geratã de regizorul ei Drian, rostitã dupã coborîrea spec-taculoasã pe scara de aur a Cazinoului din Paris.

Cécile Sorel, care fusese, între 1903 ºi 1933, societarã aComediei Franceze, trecuse la music-hall dupã ce împlinise60 de ani. Cea care timp de atîþia ani jucase rolul Célimeneidin Mizantropul lui Molière trebuia acum, reprezentîndu-lpe Ludovic al XIV-lea, sã poarte un veºmînt de aur deaproape 20 de kilograme, „avînd pe cap o cascã de rãzboiîmpodobitã cu diamante ºi cu pene portocalii“ ºi sã ducãpe umeri „o imensã trenã de catifea purpurie“ pe care osusþineau patru atleþi negri. Apoi trebuia sã coboare o scarãuriaºã cu trepte mai scunde decît pasul ºi alunecoase da-toritã faptului cã erau îmbrãcate în aur. Astfel era înfãþiºat,la Versailles, Regele-Soare. Eroina spectacolului a povestitea însãºi aceastã „premierã“: „Înaintez. Cobor primitã curafale de aplauze entuziaste ºi fericite, planez deasupraunui astru scînteietor. Nu pãºesc pe o scarã, mã miºc într-unvis. Cînd pun piciorul pe scenã, aclamaþiile se înteþesc ºitrebuie sã aºtept o vreme pînã sã pot spune, cu ironie, cele

292

cîteva vorbe care, din inima Parisului, aveau sã facã încon-jurul lumii: «Am coborît bine?»“

PRECEPTE ECONOMICE

Banul este nervul rãzboiuluiFormulã proverbialã (în care prin „nerv“ se înþelege „fac-tor principal de putere“), foarte veche ºi foarte rãspînditã,de care s-au folosit Tucidide, Platon, Cicero (Nervos bellipecuniam), Quintus Curtius ºi Plutarh. Mareºalul Jean-Jacques Trivulce (Giangiacomo Trivulzio; 1448–1518) îispunea lui Ludovic al XII-lea, care îl întreba ce arme ºi ceprovizii sînt necesare pentru a cuceri ducatul de Milano:„Ca sã porþi rãzboaie îþi trebuie bani, mereu bani ºi iarãºibani“ (A. Chuquet), iar Rabelais scria în Gargantua (1534):„Nervii bãtãliilor sînt banii.“ Acestei pãreri, atît de adesearepetate, i se opune celebra afirmaþie a lui Machiavelli, dinDiscursuri asupra primelor zece cãrþi din Titus Livius (titlulcapitolului 10): „Banul nu este nervul rãzboiului, oricarear fi pãrerea celor mai mulþi“, completatã prin: „Nu aurul,ci soldaþii buni sînt nervul rãzboiului.“

Plugãritul ºi pãstoritul sînt cei doi sîni din care se hrãneºte FranþaLABOURAGE ET PÂ TURAGE SONT LES DEUX MAMELLESDE LA FRANCE

Simplificarea unui enunþ faimos extras din Gospodãririleregale (cu titlul întreg: Memorii asupra înþeleptelor ºi re-geºtilor gospodãriri ale statului de cãtre Henric cel Mare) alesupraintendentului finanþelor regale, ducele de Sully(1560–1641). Textul complet este: „Plugãritul ºi pãstoritulsînt cei doi sîni din care Franþa se hrãneºte ºi adevãratelemine ºi comori din Peru.“ În urma dezastrelor provocate derãzboaiele religioase dintre 1562 ºi 1598 (Étienne Pasquiera vorbit chiar de „leºul Franþei“), redresarea agriculturii erauna dintre preocupãrile de seamã ale lui Henric al IV-lea.

293

În expunerea de motive a edictului din 8 aprilie 1599 se ci-teºte: „Cîºtigul ºi venitul cel mai mare ºi cel mai îndreptãþital popoarelor, chiar al popoarelor noastre, provine mai alesdin plugãrit ºi din cultivarea pãmîntului, care, dupã voiaDomnului, le dã înapoi cu dobîndã rodul trudei lor, pro-ducînd mari cantitãþi de grîne, vinuri, legume ºi pãºuni.Din acestea popoarele nu numai cã pot trãi înlesnit, ci potface comerþ cu vecinii noºtri ºi cu þãrile îndepãrtate, dobîn-dind astfel aur, argint ºi tot ceea ce ele au mai din belºugdecît noi“ (J.-P. Babelon). În anul urmãtor, 1600, apãreaThéatre d’agriculture (aproximativ: Înfãþiºare a agriculturii),celebrul tratat al agronomului Olivier de Serres (1539–1619),care a reformat agricultura fãcînd cunoscutã practicareametodicã a asolamentelor (rotaþia culturilor). Iar în 1605Malherbe scria:

Roada cîmpurilor noastre secerile osteni-vaDecît florile mai multe fi-vor poamele pe ramuri.

Lãsaþi-i sã facã, lãsaþi-i sã treacãLAISSEZ FAIRE, LAISSEZ PASSER

Celebrã formulã a ºcolii economice liberale, recomandînddeplina libertate a concurenþei ºi a comerþului. Adam Smith(1723–1790), autorul tratatului Avuþia naþiunilor (1776) ofolosea adesea, fãrã sã fie autorul ei. Marele economistfrancez Turgot (1727–1781), liberal el însuºi, i-o atribuianu lui Colbert (1619–1683) (ar fi fost prea ironic pentru acestmare ministru al lui Ludovic al XIV-lea), ci unui negustordin vremea lui Colbert. În general, meritul formulei esteacordat medicului François Quesnay (1694–1774), inspira-torul grupului de economiºti cãrora li s-a dat numele de fi-ziocraþi. Dupã unii însã maxima este mai veche cu douãzecide ani, de prin 1736, aparþinîndu-i marchizului d’Argenson.Poate este însã mai bine sã dãm crezare mãrturiei unuiadintre cei mai vestiþi fiziocraþi, Pierre-Samuel Dupont deNemours (1739–1817). El a atribuit Laissez faire et laissezpasser lui Jacques-Marie-Claude Vincent de Gournay(1712–1759), intendent al comerþului, tutorele economic allui Turgot.

294

Fãrã libertate nu existã comerþWITHOUT LIBERTY, NO TRADE

Formula aceasta devenitã carta liberalismului economicnu are un autor determinat. Ea rezumã admirabil tratatulAvuþia naþiunilor (1776) al lui Adam Smith (1723–1790),însã fiziocraþii francezi, începînd din 1756, nu erau departede aceastã concepþie. ªi se poate urca ºi mai sus în timp,pentru a-l descoperi, în chip paradoxal, chiar pe mareleeconomist ºi om politic Colbert (1619–1683), ministrul definanþe al lui Ludovic al XIV-lea, care scria, într-adevãr: „Li-bertatea este sufletul comerþului“ (1 septembrie 1671) sau:„Tot ce tinde sã îngrãdeascã aceastã libertate… nu ducela nimic bun“ (15 septembrie 1673), maxime pur liberalescrise de mîna aceluia care a fost un promotor al constrîn-gerilor protecþioniste ale comerþului.

Proprietate înseamnã furtLA PROPRI T , C’EST LE VOL

Maximã provocatoare în care se condenseazã o afirmaþieparadoxalã a socialistului francez Pierre-Joseph Proudhon(1809–1865), cuprinsã în cartea sa Ce este proprietatea?(1840). Proudhon a declarat mai tîrziu cã a împrumutat-ode la Diderot. Textul complet era urmãtorul: „Dacã ar tre-bui sã rãspund la întrebarea: «Ce înseamnã sclavia?» ºiaº rãspunde concis: «Înseamnã asasinat», gîndul meu arfi imediat înþeles… Atunci de ce la aceastã altã întrebare:«Ce înseamnã proprietatea?» n-aº putea rãspunde în ace-laºi fel: «Înseamnã furt», fãrã sã am certitudinea cã voi fiînþeles, cu toate cã a doua propoziþie nu este decît cea din-stîi, transformatã?“

Îmbogãþiþi-vãENRICHISSEZ-VOUS

Formulã liberalã, dragã lui Guizot (1787–1874), care a fo-losit-o cel puþin de douã ori în public. A fost adesea cari-caturizatã, izolatã de contextul ei. Este adevãrat cã Guizot,protestant de dreapta, stîrnea neîncrederea atît în rîndurile

295

stîngii cît ºi în cele ale catolicismului romantic (pentru La-mennais, bogãþia pare sã se confunde adesea cu pãcatuloriginar), fãrã a mai vorbi de ultracatolici. Guizot, adevã-ratul animator al guvernului sub preºedinþia nominalã amareºalului Soult, trebuia, la 1 martie 1843, în Camera de-putaþilor, sã-i dea un rãspuns opoziþiei, ºi a expus „ceeace considera el, în momentul acela, cã este reforma cea maiurgentã, ºi anume ca cetãþenii sã ºtie cum sã se foloseascãde drepturile politice ºi sociale cucerite de Revoluþie: «Acum,folosiþi-vã drepturile acestea: administraþi þara, întãriþi insti-tuþiile, instruiþi-vã, îmbogãþiþi-vã, îmbunãtãþiþi starea ma-terialã ºi moralã a Franþei noastre. Acestea sînt adevãrateleînnoiri, iatã ce va da satisfacþie nevoii ºi avîntului de pro-gres a naþiunii noastre.»“ Cu alt prilej, în acelaºi an, în Nor-mandia de jos, Guizot, þinînd un discurs politic, a declarat:„Îmbogãþiþi-vã, fiind harnici, economi ºi cinstiþi.“

Agriculturii îi lipsesc braþeleL’AGRICULTURE MANQUE DE BRAS

Sub al doilea Imperiu — constatare economicã; în vremeacelei de a treia Republici — dicton serios sau glumeþ (înfuncþie de moment, de regiune, de demografie). Propoziþiaaceasta, care lesne poate deveni un slogan pisãlog, are pro-babil drept origine: „Braþele îi lipsesc agriculturii în nu-meroase localitãþi“ (Le Moniteur, 21 iulie 1850, sub a II-aRepublicã). Propoziþia figura la începutul unui raport aldomnului de Vaysse de Renneville, director al fermei-ºcoalãdin departamentul Somme, adresat ministrului agriculturii.

TÎLHARI ªI ASASINI

Pace gentilomilor, moarte jandarmilor ºi arcaºilor.Punga de la negustoriPAIX AUX GENTILSHOMMES, LA MORT AUX PR VÔTS ETARCHERS, LA BOURSE AUX MARCHANDS

Textul a numeroase afiºe þintuite pe arborii „pãdurilor dela Machecoul, Chastenerie ºi Essarts“, „unde se hotãrnicesc

296

Bretagne, Poitou ºi Anjou“ (Janine Garrisson). Erau pusede „cumãtrul Guillery“, gentilom tîlhar, începînd cu 1601.Guillery, cîntat cu voioºie în baladele populare, a þinutpiept multã vreme arcaºilor ºi soldaþilor regelui. A fostexecutat la La Rochelle în 1608.

O sã fie o zi greaLA JOURN E SERA RUDE

Vorbã a lui Robert-François Damiens (1715–1757), rostitãla 28 martie 1757, dupã citirea hotãrîrii Parlamentuluiprin care era condamnat pentru tentativa de a-l asasinape regele Ludovic al XV-lea cu un briceag. Urmînd sã fieexecutat prin sfîrtecare, în piaþa Grève, în faþa PrimãrieiParisului, a spus: „O sã fie o zi grea.“

Sã nu mãrturisiþi niciodatã!N’AVOUEZ JAMAIS!

„Vorbã adresatã mulþimii la 28 noiembrie 1867, de pe eºa-fod, unde urma sã fie executat pentru furt ºi asasinat, decãtre mãcelarul Avinain“ (O. Guerlac). Landru i-a urmatsfatul cu sfinþenie, mãcar în ce priveºte asasinatele, dacãnu ºi furturile, ceea ce nu l-a scutit de a fi ghilotinat (1922).Într-o þarã anglo-saxonã ar fi scãpat: acolo, în lipsã de probe,nu poþi fi condamnat decît dacã îþi mãrturiseºti vina.

Societatea e putredãLA SOCI T EST POURRIE

Declaraþie fãrã apel, fãcutã cu puþin înainte de a fi ghilo-tinat (1892), de anarhistul François-Claudius Koenigstein,poreclit Ravachol, autor a numeroase atentate.

INDICE ALFABETICAL VORBELOR MEMORABILE

A fost al nostru Rinul vostru german / 195A fost la greu, e drept sã fie ºi la cinstire / 125A fost una din cele mai mari regine ale noastre — nu,

unul dintre regii cei mai mari / 93A murit astãzi un om care aducea cinste omenirii / 121A murit ca un om care ºtia trãi / 194A murit cum a trãit, ca sublocotenent / 224Acceptãm cu inima uºoarã / 211Aceasta fiind voia noastrã / 76Aceastã frontierã desparte noaptea de luminã / 261Acela a fost cîntecul de lebãdã al marelui om / 28Acestea sînt Termopilele Franþei / 139Acopãr totul cu mantia mea roºie / 115Acum sînt rege! / 86Acum slobozeºte-l Doamne în pace pe robul tãu, dupã

fãgãduinþa ta / 52Acuz! / 226Adevãrul a pornit la drum; nimic nu-l mai poate opri /

225Afarã din Franþa cu englezii / 124Africa, eºti în mîinile mele / 35Agriculturii îi lipsesc braþele / 296Ai biruit în folosul patriei, dar spre paguba mea / 24Ai învins, Galileene! / 48Aici odihneºte Marcelin Berthelot. Este singurul loc pe

care nu l-a solicitat / 229Aici odihneºte un principe plin de intenþii bune, dar

care a avut nenorocul sã nu împlineascã nimic / 274

299

Aici ºi astãzi începe o epocã nouã în istoria lumii. Veþiputea spune: Am fost acolo! / 142

Alegeþi pacea ori un rege! / 229Am ars pe rug o sfîntã / 125Am coborît bine? / 292Am crezut cã voi avea de-a face cu un general ºi am

dat de un jandarm / 216Am fãcut destul pentru Franþa, e vremea sã mai fiu ºi

regele Navarrei / 83Am fãcut totul la porunca Domnului / 126Am fost alãturi de voi în zilele de glorie. Vã voi fi

alãturi în zilele întunecate / 241Am gãsit! Am gãsit! / 21Am guvernat Europa de mai multe ori, Austria

niciodatã / 276Am nevoie de un guvern / 197Am o micã religie numai a mea / 112Am ºapte rãni, toate primite din faþã! / 153Am stins în ceruri stele / 228Am vãzut pumnalul lui Louvel, era o idee liberalã / 180Am venit, am vãzut, am învins / 34Am zis / 235Aminteºte-þi de vasul de la Soissons! / 67Anglia aºteaptã ca fiecare om sã-ºi facã datoria / 265Anglia e o naþiune de mici negustori / 166Anglia, ca ºi Cartagina, va fi nimicitã / 250Arborele libertãþii nu poate creºte decît udat cu sîngele

regilor / 146Aripa dreaptã a armatei mele este strãpunsã; stînga

cedeazã; toate merg bine; atac / 237Aristide a cîrmuit prin virtutea sa / 16Armata germanã nu va fi învinsã / 249Armele plece-se togii / 29Au drepturi asupra noastrã / 235Au trãit / 20Austriei îi este dat sã cîrmuiascã lumea / 272Avem nevoie de lanþuri, de cãlãi, de torturi / 178Avem pacea în mînã, n-o s-o lãsãm sã ne scape / 210

300

Baionetele din ziua de azi sînt inteligente / 185Banii n-au miros / 46Banul este nervul rãzboiului / 293Bãtãlia de la Sadova a cîºtigat-o dascãlul prusac / 278Bãtãlia de pe Marna… Nu ºtiu cine-a cîºtigat-o, ºtiu

însã foarte bine cine-ar fi pierdut-o / 234Bãtrîneþea e un naufragiu / 244Bea-þi sîngele, Beaumanoir, o sã-þi potoleºti setea! / 117Birul pe barbã a fost plãtit / 288Boii din Charolais sînt cei mai buni boi din lume / 256Bucuraþi-vã, am învins! / 15Bunicul meu îi iubea pe hughenoþi ºi nu se temea de ei;

tatãl meu nu-i iubea ºi se temea de ei; eu nici nu-i iu-besc, nici nu mã tem de ei / 93

Carta va deveni un adevãr / 188Cartagina trebuie nimicitã! / 26Cato, ce pãcat cã þi-ai luat viaþa! / 35Cato, oamenii îþi blameazã tãcerea.— Numai viaþa sã nu mi-o blameze / 38Caut o sabie / 167Caut printre voi judecãtori ºi nu gãsesc decît

acuzatori / 145Ce am scris, rãmîne scris / 55Ce este adevãrul? / 54Ce este starea a treia? Totul. Ce a fost ea pînã acum în

orînduirea politicã? Nimic. Ce anume cere ea? Sãdevinã ceva / 131

Ce frumoasã e Franþa, cît de mare, cît de generoasã! /254

Ce frumoasã era Republica sub Imperiu! / 222Ce mare artist moare o datã cu mine! / 45Ce n-au fãcut barbarii au fãcut Barberinii / 291Ce naþie obraznicã! / 122Ce povarã! Sînt nepregãtit pentru asta / 104Ce puhoi revoluþionar este Loara! / 149Ce soldaþi viteji! / 278Ce vremuri! Ce moravuri! / 29

301

Cei care nu pot fi guvernaþi prin justiþie trebuieguvernaþi prin sabie / 142

Cei ce scot sabia, de sabie vor pieri / 56Cetatea ºi patria mea sînt Roma ºi lumea / 48Cine mã iubeºte sã mã urmeze / 74Cine n-a trãit ultimii ani de dinainte de 1789 nu ºtie ce

e plãcerea de a trãi / 127Cine nu se preface nu poate domni / 76Cine se teme, sã stea în spatele meu, nu va pãþi nimic

/ 78Cine te-a fãcut conte?— Cine te-a fãcut rege? / 71Cizmarul nu are a judeca lucruri mai presus de

meºteºugul sãu / 290Cînd ai arma în mînã ºi dosul în ºa, nimeni nu-þi mai e

stãpîn / 119Cînd aud vorbindu-se despre culturã îmi scot revolve-

rul / 281Cînd China se va deºtepta / 166Cînd patria e în pericol, totul îi aparþine! / 139Cînd toþi oamenii vor fi liberi, ei vor fi egali / 138Cît o sã ne mai pui rãbdarea la încercare, Catilina? / 28Cît voi fi eu în viaþã, niciodatã drapelul F.L.N. nu va

flutura peste Alger / 255Cîtã apã! Cîtã apã! / 217Clericalismul, acesta e duºmanul! / 217Comediantule! Tragedianule! / 171Comitetul Gustave / 257Comunismul înseamnã puterea sovietelor plus

electrificarea întregii Rusii / 289Comunismul, acesta e duºmanul! / 240Constituþia din anul III trebuie abolitã / 168Continuaþi-vã treaba / 141Cred cã numai domnul Turgot ºi cu mine iubim

poporul / 105 Cred pentru cã este de necrezut / 59Crezînd în Franþa cred într-o minune / 248Cu „dar“ nu se poate guverna / 258

302

Cu cît se schimbã, cu atît rãmîne la fel / 199Cu sabia ºi cu plugul / 196Cum vreþi sã opresc sîngele Mariei-Tereza ºi al lui

Henric al IV-lea care-mi clocoteºte în vine? / 184Cunosc puterea cuvintelor / 196Curtea dã hotãrîri, dar nu ea aduce servicii / 184

Dacã aº guverna un popor de evrei, aº reînãlþa templullui Solomon / 159

Dacã cineva o bate pe mama, sar în ajutorul ei / 212Dacã Dumnezeu ne ajutã sã mai pierdem o bãtãlie ca

aceasta, Maiestatea Voastrã îºi poate socoti duºmaniinimiciþi / 122

Dacã înaintez, urmaþi-mã; dacã dau înapoi, omorîþi-mã;dacã mor, rãzbunaþi-mã / 150

Dacã mã condamnaþi, aceasta sã fie ultima condam-nare / 243

Dacã mã nãºteam pe tron, dacã eram un Bourbon,desigur cã n-aº fi fãcut greºeli! / 163

Dacã n-aº fi Alexandru aº vrea sã fiu Diogene / 19Dacã n-aº fi uitat sã încui uºa, cardinalul ar fi fost

pierdut / 86Dacã nu am harul Domnului, voiascã Domnul sã mi-l

dea. Iar dacã îl am, deie Domnul sã-l pãstrez / 126Dacã principii ar fi atotputernici ar fi vai de ei / 180Dansãm pe un vulcan / 186Daþi Cezarului ce este al Cezarului / 54Daþi-mi un punct de sprijin ºi voi miºca pãmîntul / 21Dã-te puþin la o parte din soare! / 19De-ar vrea zeii ca poporul roman sã aibã un singur

grumaz! / 43De cîte ori Maiestatea Voastrã creeazã o funcþie,

Dumnezeu creeazã un nerod care s-o cumpere / 116De data aceasta chiar francezii sînt cei care au jertfit-o

pe Ioana d’Arc / 268De fapt, sire, nu mai aveþi flotã — Cum aºa? Dar

marinele lui Vernet? / 103De la Capitoliu la stînca tarpeianã nu e cale lungã / 136

303

De la sublim la ridicol nu e decît un pas / 163De ne-ar vedea tata, Joseph! / 160De obicei Dumnezeu ia partea regimentelor mari împo-

triva celor mici / 122De vrei pace, fii gata de rãzboi / 23De vreme ce episcopii au inimi slabe de fete, fetele

trebuie sã aibã mîndre inimi de episcopi / 65Democraþia curge ca un rîu îmbelºugat / 181Democraþia e fatã bunã, dar, ca sã nu te-nºele, trebuie

sã faci zilnic dragoste cu ea / 229Deocamdatã îi ronþãi / 231Deschide, castelane, bate la uºa ta norocul Franþei! / 74Despre ce este vorba? / 238Dezbinã ca sã domneºti / 23Divina surprizã / 245Doamnã, fiul dumneavoastrã este regele meu! / 191Doar morþii nu se mai întorc / 155Doctorul Livingstone, dacã nu mã înºel? / 266Domnilor din garda francezã, trageþi primii.— Cinstea aceasta vã revine! / 120Domnule ambasador, am fost întotdeauna stãpîn acasã

la mine, cîteodatã ºi la alþii, nu mã obligaþi sã-miamintesc / 98

Domnule mareºal, la anii noºtri nu mai putem aveamari bucurii / 97

Doresc ca cenuºa mea sã fie pãstratã pe malurile Senei,în mijlocul poporului francez pe care atît de mult l-am iubit / 167

Doresc ca Germania sã învingã / 248Dorinþa de trai bun a fost mai puternicã decît spiritul

de sacrificiu / 241Dormi, Brutus! / 38Drapelul roºu a ocolit doar Cîmpul lui Marte; drapelul

tricolor a fãcut ocolul lumii! / 197Drãcia asta care se numeºte O.N.U. / 256Drumul fierului este blocat definitiv / 248Dumneata eºti negrul? Ei bine, continuã! / 227

304

Dumnezeu al Clotildei, dacã mã ajuþi sã birui, o sã mãcreºtinez / 69

Dumnezeu ne va rãzbuna moartea / 62Dumnezeu sã mã ajute! Amin! / 64Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, de ce m-ai

pãrãsit! / 57Dumnezeule, ce eveniment!— Nu este un eveniment, doamnã, este doar o ºtire /

167Dupã a regelui pildã se rînduie lumea întreagã / 150Dupã mine — haosul / 258Dupã mine — potopul / 103Dupã pîine, educaþia este prima nevoie a poporului / 146Du-te, du-te, ºi întîmple-se ce s-o-ntîmpla! / 126

E de mirare cã la greci înþelepþii dau sfaturile, iarproºtii hotãrãsc / 15

E mai grav decît o crimã, este o eroare / 170E sfîrºitul Poloniei! / 287E vina lui Voltaire! / 187Englezii dau maºinile, francezii vieþile / 250Este legal pentru cã aceasta e voinþa mea / 105Este mai mare mort decît viu! / 79Este mãreþ, dar nu ãsta e rãzboiul / 265Este o rãzmeriþã? — Nu, Sire, e o revoluþie / 107Este revanºa lui Dreyfus / 246Este singura soluþie / 268Este singurul bãrbat din familie / 164Eu am doar un loc la parter, ca orice om / 183Eu l-am îngrijit, Dumnezeu l-a vindecat / 72Eu mã duc, dar statul va dãinui mereu / 101Eu nu fur biruinþa / 20Eu port rãzboi / 236Europa, de la Atlantic pînã la Urali, va hotãrî soarta

lumii! / 255Evreii au rãmas ceea ce au fost dintotdeauna, un popor

de elitã, sigur de sine ºi dominator / 259Evreul e singurul nostru duºman / 224

305

Fac parte dintre acei oameni care pot fi uciºi, dar nudezonoraþi / 164

Faceþi politicã bunã ºi eu o sã vã fac finanþe bune / 189Faramond! Faramond! Noi am luptat cu sabia / 67Fã-o, însã fã-o repede / 285Fãrã libertate nu existã comerþ / 295Fericirea este o idee nouã în Europa / 151Fericit pãcat / 61Fiecare cu o gãinã în oalã / 84Fiecare dintre voi are în raniþã bastonul de mareºal / 176Fiul meu, lucrul e bine croit, dar mai trebuie ºi cusut / 79Focul ucide / 235Forma de guvernãmînt a Franþei este o monarhie

absolutã temperatã prin cîntece / 127Forþa e mai presus decît justiþia / 277Francezi, prea repede uitaþi! / 243Francezii nu cunosc cuvîntul „imposibil“ / 163Francezilor le trebuie o mamã de bãtaie / 276Franþa a pierdut o bãtãlie, ea n-a pierdut însã

rãzboiul! / 252 Franþa are, potrivit Almanahului imperial, treizeci ºi

ºase de milioane de supuºi, fãrã a mai pune lasocotealã motivele de nemulþumire / 208

Franþa e o persoanã / 193Franþa n-a cerut niciodatã vreunui guvern altceva decît

douã lucruri: ordinea ºi libertatea / 215Franþa se plictiseºte / 195Franþa, cafeaua ta ia cîmpii! / 113Franþa, numai Franþa / 246Franþa… a apãrat hotarul libertãþii / 270Franþei puþin îi pasã de Anglia / 186Frumoasã domnie care începe cu o opreliºte regalã / 114Frumoasã predicã! Lipseºte doar milionul de oameni

care au murit pentru a înlãtura ce pui la loc acumdumneata! / 160

Galii triumfã! / 190Garda moare dar nu se predã / 173

306

Generalul de Gaulle a murit. Franþa e vãduvã / 259Germania a vrut ca armele sã hotãrascã / 238Germania va plãti / 239Grãbeºte-te încet / 40Guvernarea poporului de cãtre popor ºi pentru popor

n-o sã disparã / 269Guvernatorul Parisului nu va capitula / 213Guvernul se aflã ºi va rãmîne la Paris / 247

Hannibal e la porþile noastre! / 25Henric al V-lea nu poate pãrãsi steagul lui Henric

al IV-lea / 214Ia ºi citeºte / 60Iar þie, rege, ce-þi rãmîne?— Speranþa! / 20Iatã cît costã o victorie / 102Iatã începutul sfîrºitului / 172Iatã omul / 54Iatã soarele de la Austerlitz / 161Iatã ziua mult aºteptatã / 34Iatã-l pe eliberatorul þãrii! / 218Iatã-ne, La Fayette! / 270Ieri soldat al lui Dumnezeu, azi soldat al umanitãþii,

Franþa va fi mereu soldatul idealului / 239Imperiul înseamnã pace / 202Incidentul este închis / 228Intendenþa o sã vinã mai tîrziu / 253Interesul statului trebuie sã aibã întîietatea / 93Istoria va judeca judecata voastrã / 144Italia este ca o anghinare, pe care trebuie s-o mãnînci

foaie cu foaie / 284Italia este doar un nume geografic / 285Italia n-are nevoie de nimeni / 285Iubeºte, apoi fã ce vrei / 60

Îi aºtept pe americani ºi tancurile lor / 234Îi vom avea! / 232Îl duci pe Cezar ºi destinul lui / 33

307

Îl rog pe Dumnezeu sã vã aibã în sfînta ºi vrednica sapazã / 85

Îl trag dupã mine pe Robespierre! / 154Îmbogãþiþi-vã / 295Îmi închei socotelile / 42Îmi þin promisiunile, le þin chiar ºi pe cele ale altora /

243Împãratul trebuie sã moarã în picioare / 47Împãrãþia mea nu e din lumea aceasta / 55În Anglia Camerele au þinut seamã de Rege, la noi

Regele a þinut seamã de Camere / 182În cine ºtie ce esperanto sau volapük integrat / 257În Franþa regii nu mor niciodatã / 84În rãzboi superioritatea se dovedeºte pe cîmpul de

luptã / 227 În sfîrºit, revãd Franþa! Nu s-a schimbat nimic, doar cã

se aflã în ea un francez mai mult / 181În Statele Unite sînt treizeci ºi douã de religii ºi un

singur fel de mîncare / 170Încã o victorie ca aceasta ºi sînt pierdut! / 25Încotro te duci? / 57Încredeþi-vã în Dumnezeu, bãieþi, ºi pãstraþi-vã uscat

praful de puºcã / 264Întreaga mea viaþã am gîndit despre Franþa într-un

anume fel / 253Învingãtorii nu au dreptul sã osteneascã / 24

Josnica gloatã a dus la pierzanie toate republicile / 200Jurãm sã cîntãm prohodul stãpînirii voastre! / 231Juridic nu aveþi dreptate pentru cã politic sînteþi

minoritari / 261

La apa Vavilonului, acolo ºezum ºi plînsem / 52La mine, Auvergne! Duºmanii sînt aici! / 123La rele mari, remedii mari / 37La Varºovia domneºte ordinea / 191Las dupã mine douã fiice nemuritoare, Leuctra ºi

Mantineea / 18

308

Lãsaþi-i sã facã, lãsaþi-i sã treacã / 294Lãsîndu-se prins ne-a fãcut mai mult rãu decît în ziua

în care ne-a trãdat / 175Le rãmîne celor vii sã desãvîrºeascã mãreaþa faptã a

morþilor! / 237Legiunea a ajuns la Magenta, treaba e ca ºi fãcutã / 204Loveºte, dacã e în folosul romanilor! / 45Loveºte, dar ascultã / 16Loveºte-l bine, sã simtã cã moare! / 42Lucullus cineazã astãzi la Lucullus / 30Ludovic nu poate fi judecat. El este deja judecat / 143Ludovic trebuie sã moarã pentru cã patria trebuie sã

trãiascã / 144Luptãm între noi, romani cu romani. Învingãtori sau

învinºi, ne vitregim patria / 45

M-aº lua la întrecere, dar numai cu regi / 19Macedonia nu te încape / 19Mai bine moartea decît dezonoarea / 78Mai bine primul aici decît al doilea la Roma / 31Mai bine sã piarã coloniile decît un principiu / 138Mai bine sã-mi vãd fata moartã decît soþia unui tiran

/ 16Mai bine tãietor de lemne decît sã domnesc ca regele

Angliei / 183Mai multã luminã! / 275Mai stã în puterile noastre sã-i dãm lumii un alt

început / 268Marea este viitorul nostru / 279Marea! Se vede marea! / 17Marele Pan a murit / 22Martore îmi sînt toate mamele / 110Mã dãruiesc Franþei / 240Mã voi întoarce! / 270Mergeþi sã le spuneþi celor ce v-au trimis cã ne aflãm

aici prin voinþa poporului ºi cã n-o sã plecãm decîtprin forþa baionetelor / 131

Mers-au inimile noastre calea curgerii de rîuri / 204

309

Meseria de rege e o meserie de cîine / 183Mi-a fost încredinþat un oraº de cãrãmizi, las în urmã

un oraº de marmurã / 41Mi-a plãcut prea mult rãzboiul / 99Mi-a plãcut prea mult sã clãdesc / 100Mi-am pierdut ziua, prieteni / 47Mi-ar fi plãcut sã fiu analfabet! / 44Moartea, fãrã atîta vorbã / 145Mobilizarea nu înseamnã rãzboiul / 230Mor nevinovat / 108

N-am ieºit din legalitate decît pentru a mã întoarce lastarea de drept / 201

N-am vrut aceasta / 280N-aþi meritat un rege atît de bun / 196N-au pîine? Sã mãnînce cozonac / 109N-au uitat nimic ºi nici n-au învãþat nimic / 173N-o sã cedãm nici o palmã de pãmînt, nici o piatrã din

fortãreþele noastre / 212N-o sã-mi trimit garda la moarte, aici, la opt sute de

leghe de Franþa / 162Naþiunea francezã renunþã la orice rãzboi de

cucerire / 137Necesitatea nu ºtie de lege / 279Neînfricare ºi iar neînfricare, mereu neînfricare / 140Neînfrînt, pot muri liniºtit! / 18Nenorocirea regilor e cã nu vor sã audã niciodatã

adevãrul / 274 Nici Dumnezeu, nici stãpîn / 220Niciodatã nu trebuie sã spunem: niciodatã / 207Nimic / 107Nimic cu neputinþã unei inimi viteze / 115Nimic nu va zdrobi uniunea noastrã sacrã în faþa

duºmanului / 230Nobleþea obligã / 172Noi nu luãm drumul Canossei / 278Noi, germanii, ne temem de Dumnezeu, dar de nimeni

altcineva / 279

310

Nu cazi niciodatã decît în partea spre care te apleci /194

Nu conteazã cum desfaci un nod / 20Nu e loc de milã pentru mine, care mor ca un om cinstit,

mi-e milã de dumneata, vãzîndu-te cã slujeºtiîmpotriva regelui, a patriei ºi a jurãmîntului dat / 118

Nu e nevoie de speranþã ca sã fãptuieºti, nici de succesca sã perseverezi / 287

Nu era nevoie sã iei puterea, ajungea s-o culegi de pejos / 254

Nu eºti decît un ciorap de mãtase plin cu rahat / 161Nu existã leprã mai urîtã decît pãcatul de moarte / 73Nu existã mîntuire în afara Bisericii / 60Nu existã monarhie fãrã parlament / 116Nu existã nici o afacere Dreyfus! / 225Nu existã problemã socialã în sine / 210Nu mai am nimic ºi nu mai vreau nimic / 111Nu mai au pîine, sã mãnînce fîn / 136Nu mai existã Pirinei! / 96Nu mã pricep sã redactez actul de acuzare împotriva

unui întreg popor / 265Nu merge, danseazã / 174Nu mi se pare amuzant / 266Nu mulþi sînt pe potriva mea / 91Nu ne mai putem permite nici mãcar o singurã

greºealã / 204 Nu ne vom opri decît atunci cînd drapelul francez va

flutura deasupra Metzului ºi a Strasbourgului / 250Nu pe mine sã mã plîngi, ci pe acest mare om / 121Nu poþi domni fãrã vinã / 142Nu putem / 58Nu se cheltuiesc o sutã de milioane ºi nu se expun

40 000 de soldaþi pentru o loviturã de evantai / 185Nu sînt angli, ci îngeri / 281Nu sînt rege, nici prinþ, nici duce ºi nici conte, sînt doar

Seniorul de Coucy / 117Nu sînt urmaºul lui Ludovic al XVI-lea, ci al lui Carol

cel Mare / 160

311

Nu ºtiu ce m-aº fi fãcut dacã mai trãia / 90Nu uita sã arãþi poporului capul meu, meritã sã fie

vãzut / 155Nu vã pot oferi decît sînge, trudã, lacrimi ºi sudoare /

267Nu vom îngãdui niciodatã ca Strasbourgul sã ajungã

sub focul tunurilor germane / 246Nu vor trece! / 233Nu-i adevãrat / 280Nu-i bine sã schimbi caii cînd treci rîul / 269Nu-i lipseºte nici mãcar un nasture / 209Nu-mi reproºez luarea nici unui prizonier / 149Nu-mi ºterge cercurile! / 21Nu-þi iei þara cu tine pe tãlpile pantofilor! / 152Numai de-ar þine! / 171Numai domnul de La Fayette ºi cu mine nu ne-am

schimbat de la 1789 / 182Numai regele nu poate fi luat la ºah / 72Numai sã reziste!— Cine anume?— Civilii / 233Nuts! / 271

O clipã, domnule cãlãu! / 114O meritã din plin / 253O naþiune este un suflet / 220O noapte la Paris va recupera aceste pierderi / 161O pace înarmatã / 274O sã ajungã departe, crede tot ce spune / 136O sã fie o zi grea / 297O sã mã vezi la Philippi.— O sã te vãd / 38O sã trãiesc din arta mea / 44O sã-l aduc pe uzurpator într-o cuºcã de fier / 177O sã-þi vinã sã te spînzuri, vitezul meu Crillon: am

luptat la Arques ºi nu erai acolo / 83O, Ierusalim, Ierusalim! / 73O, libertate, cîte crime se comit în numele tãu! / 148

312

O, sfîntã naivitate! / 62Omorîþi-i pe toþi, Dumnezeu îi va recunoaºte pe ai

sãi / 61Omul acela eºti tu / 51Omul acesta trebuie sã domneascã sau sã moarã / 143Omul este cel mai inteligent animal.— Nu întotdeauna! Existã excepþii / 224Omul potrivit la locul potrivit / 266Opreºte-te, nobil rege, nu merge mai departe,

eºti trãdat / 75 Ori Cezar, ori nimic / 282Ori vã supuneþi, ori demisionaþi / 219Oricare francez a fost, este sau va fi gaullist / 259Orice duºman rãpus miroase bine, dar ºi mai bine

miroase leºul unui concetãþean / 46Oricît de rea ar fi o Camerã este preferabilã unei antica-

mere oricît de bune / 285

Pace gentilomilor, moarte jandarmilor ºi arcaºilor.Punga de la negustori / 296

Pacifiºtii se aflã în Vest, eurorachetele în Est / 262Paetus, nu doare / 43Parisul meritã o liturghie / 81Parlamentul o sã fie foarte supãrat / 87Patria este ceea ce iubim / 210Patrie nerecunoscãtoare, nici oasele mele n-o sã le ai / 27Patriotismul meu se aflã în Franþa / 221Pãcãtuieºte oricît / 64Pãmîntul nu minte / 242Pãstorul cel bun îºi tunde oile, nu le jupoaie / 42Pe întinsul imperiului meu soarele nu apune

niciodatã / 271Pe oameni îi conduci cu jucãrii / 159Pe un om ca mine nu-l cumperi cu 80 000 de franci / 152Pe unde pustiesc, ei zic cã au aºternut pacea / 47Pentru sãraci — tãcerea! / 198Pentru ultima oarã, preºedinte al asasinilor, îþi cer

dreptul la cuvînt! / 157

313

Persoana mea nu înseamnã nimic, conteazã numaiprincipiul regalitãþii / 184

Peste cincizeci de ani Europa va fi republicanã oriocupatã de cazaci / 166

Piarã Adunarea Naþionalã ºi amintirea ei, numai Franþasã fie liberã! / 146

Piesa s-a terminat / 42Pînã la urmã din aceste ruine se va înãlþa Libertatea ºi

Republica.— Da, pentru cã tîlharii sînt biruitori / 158Pîntecul înfometat n-are urechi / 26Pleacã-þi fruntea, mîndrule sicambru; închinã-te la ce ai

ars, arde la ce te-ai închinat / 70Plugãritul ºi pãstoritul sînt cei doi sîni din care se

hrãneºte Franþa / 293Politica nu este o ºtiinþã exactã / 277Politicã înainte de toate / 244Poporul are un singur duºman primejdios: propria sa

conducere / 147Poporul ºi-a recîºtigat regele / 134Pot muri liniºtit: am vãzut steagul francez fluturînd

deasupra tuturor oraºelor Franþei / 176Poþi construi un tron din baionete, dar prea mult timp

nu poþi sã ºezi pe el / 290Poþi sã tot sari pe scaun ºi sã strigi: „Europa! Europa!

Europa!“ / 258Poþi sã-i îmbraci oricum, în roºu sau în verde, tot or sã

spele putina / 284Prea multã dreptate e o nedreptate / 30Prea multe note, dragul meu Mozart!— Sire, nici una de prisos! / 292Prefer o armatã de oi comandatã de un leu unei armate

de lei comandate de un mãgar / 239Prefer sã comit o nedreptate decît sã îngãdui o dezor-

dine / 275Pretutindeni unde fluturã steagul acesta, sclavii îºi

redobîndesc libertatea / 228Prima datorie este supunerea / 194

314

Primejdia se aflã la stînga / 220Prin sabie ºi sînge / 277Prinþesa moare! Prinþesa a murit! / 111Proletari din toate þãrile, uniþi-vã! / 276Proprietate înseamnã furt / 295Punctualitatea este politeþea regilor / 177Puºtile Chassepot au fãcut minuni / 206Puterea aceasta are o aparenþã: cîþiva generali

pensionari. Ea are o realitate: un grup de ofiþeripartizani, ambiþioºi ºi fanatici. Aceºti ofiþeri ºigenerali au o competenþã promptã ºi limitatã / 257

Puteþi înºela o vreme întregul popor; puteþi înºelamereu o parte a lui; dar nu puteþi înºela tot timpultot poporul / 269

Puþin a lipsit sã am de aºteptat / 94

Rahat! / 174Rãmîn la crezul meu! Altfel nu pot! / 64Rãmînea Franþa / 216Rãscumpãrarea mea ar cîºtiga-o, lucrînd, toate

torcãtoresele din Franþa / 118Rãzboiul acesta este rãzboiul meu / 209Rãzboiul e ceva prea serios pentru a putea fi

încredinþat unor militari / 223Rãzboiul nu este decît o continuare, cu alte mijloace,

a politicii / 274Refuzãm sã sacrificãm în zadar aceste lucruri de preþ:

aurul ºi sîngele Franþei / 221Regele a murit, trãiascã Regele! / 84Regele domneºte, nu guverneazã / 189Regele este cel dintîi slujitor al statului / 272Regele Franþei nu rãzbunã ofensele aduse ducelui de

Orléans / 77Regele pentru regat, iar nu regatul pentru rege / 72Regele te atinge, Dumnezeu te vindecã! / 71Religia este opiu pentru popor / 276Republica este forma de guvernãmînt care ne dezbinã

cel mai puþin / 200

315

Republica Francezã nu primeºte de la duºmanii ei decîtgloanþe ºi tot gloanþe le trimite / 147

Republica nu are nevoie de savanþi / 156Republica ori va fi conservatoare, ori nu va exista / 216Revoluþia francezã este un întreg indivizibil / 127Revoluþia începe o datã cu moartea tiranului / 145Revoluþia s-a terminat / 168Ridicaþi-vã, morþilor! / 232Riscurile meseriei / 286Rouen, Rouen, aici va fi sã mor? / 125Rusia este o putere europeanã / 289Ruºine cui gîndeºte rãu / 262

Salutul meu pentru Fécamp, port la mare, care aºa vreasã rãmînã ºi aºa va rãmîne / 256

Sã cînte, dar sã plãteascã / 115Sã fi fost eu acolo, l-aº fi omorît cu sabia mea! / 85Sã fi uitat oare Dumnezeu ce-am fãcut pentru el? / 96Sã guvernezi înseamnã sã prevezi / 213Sã lãsãm cocoºul galic sã scurme în acele nisipuri / 267Sã mã urascã, dar sã se teamã / 43Sã murim pentru Danzig? / 247Sã ne gîndim la ei mereu, dar fãrã sã rostim o vorbã / 215Sã ne mulþumim cu Catonii pe care îi avem! / 40Sã nu mãrturisiþi niciodatã! / 297Sã nu mi se vorbeascã de ceva lipsit de mãreþie! / 291Sã nu uiþi niciodatã cã eºti francez / 95Sã nu uiþi! / 263Sã nu vã mai întoarceþi / 82Sã rãmînã cum sînt sau sã nu mai fie deloc / 66Sã se facã dreptate, de-ar fi sã piarã lumea / 272Sã te mistuie focul, pentru cã ai pîngãrit adevãrul

Domnului / 62Sã-i dãm vieþii noastre ºi aceastã noapte / 46Se laudã cu propriile lui crime / 98Se spune cã religia este necesarã poporului. Sã spunem

altfel, cã principii nu se pot lipsi de ea / 288Secolul al XXI-lea va fi religios sau nu va fi deloc / 260Sileºte-i sã intre / 53

316

Sire, cred cã monarhia a luat sfîrºit.— Ei bine, domnule de Chateaubriand, sînt de pãrerea

dumneavoastrã / 175Sîngele acesta era oare chiar atît de pur? / 135Sînt aici, aici rãmîn / 203Sînt aprobat, dar nu ºi apãrat / 189Sînt foarte mulþumit de dumneavoastrã ºi de întreaga

flotã / 94Sînt francez, vreau sã mor francez / 179Sînt gata sã mor pentru Dumnezeu, pentru ca biserica

Lui sã poatã avea libertate ºi pace / 262Sînt morþi ce trebuie uciºi / 204Sînt nevinovat de sîngele neprihãnitului acestuia / 56Sînt singurul care a putut spune: Regele tatãl meu ºi

Regele fiul meu / 112Sînt un general republican! / 232Sîntem ai popoarelor noastre tot atît cît ele sînt ale

noastre / 91Sîntem cu toþii d’Éprémesnil ºi Montsabert! / 129Slavã þie, Împãrate, cei ce se duc la moarte te salutã! / 40Societatea e putredã / 297Soldaþi, din înaltul acestor piramide vã privesc

patruzeci de veacuri / 158Solomon, te-am biruit! / 49Soþia lui Cezar trebuie sã fie mai presus de orice

bãnuialã / 31Spune: ªibolet / 51Statul sînt eu! / 88Statul trebuie sã fie laic / 217Stã locului, ºi totuºi simt cã îºi urmeazã drumul / 176Storci portocala ºi-i arunci coaja / 273Strãine ce treci pe aici, te du ºi vesteºte la Sparta:Morþi noi zãcem dupã ce legilor ei ne-am supus / 15Sub semnul acesta vei învinge / 48Supremul argument al regilor / 92

„ªef“ este un titlu de bucãtar / 214ªedinþa continuã / 225ªi totuºi au vorbit! / 226

317

ªi totuºi aveam ceva aici / 157ªi totuºi se-nvîrteºte / 282ªi tu, copilul meu? / 36ªtii sã învingi, Hannibal, dar nu ºtii sã te foloseºti de

victorie / 25

Tatã, pãzeºte-te la dreapta… pãzeºte-te la stînga! / 75Tãcerea popoarelor este mustrarea regilor / 134Te luãm de soþie, mare a noastrã, în semn de adevãratã

ºi veºnicã stãpînire / 281Teroarea este pe ordinea de zi / 147Teroarea nu este decît dreptatea promptã, asprã,

neînduplecatã / 151Totul este pierdut, numai onoarea nu / 78Totul i se datoreazã lui Dumnezeu ºi lui Maurice de

Saxa / 102Totul merge bine, semnat Canrobert / 202Totuºi, trãiascã Regele! / 179Trãiascã Algeria francezã! / 255Trãiascã lanþurile! / 287Trãiascã Polonia, domnule! / 205Trãiascã Québecul liber! / 258Treacã de la mine paharul acesta / 56Trebuie sã facem ca în lume democraþia sã nu mai fie în

primejdie / 270Trebuie sã facem ordine cu ajutorul dezordinii / 198Trebuie sã lupt ºi cu leul ºi cu vulpea / 28Trebuie sã-i urmez, doar sînt ºeful lor / 199Treizeci ºi trei de ani, vîrsta sanculotului Isus / 154Tremuri, Bailly?— Da, însã de frig / 148Tremuri, sac de oase, dar ce-ai mai tremura sã ºtii unde

te duc / 120Tu eºti Petru, ºi pe aceastã piatrã voi clãdi biserica

mea / 52

Þara aceasta este de bunã seamã rãu bolnavã dacã areatîta nevoie de mine / 180

Þineþi-vã dupã panaºul meu alb / 80

318

Uite-l pe Marele Turc! / 87Ultimul sfert de ceas va fi al nostru / 236Un cal! Un cal! Regatul meu pentru un cal! / 263Un husar încã viu la treizeci de ani e un tîrîie-sabie / 169Un mare imperiu presupune autoritatea suveranã a

celui care îl guverneazã / 289Un mort nu muºcã / 36Unui soldat poþi sã-i ceri sã moarã, dar nu-i poþi cere sã

mintã / 260Urãsc minciunile care v-au fãcut atîta rãu / 242Urcã la cer, fiu al sfîntului Ludovic! / 109Urîtã vreme o sã aibã azi pe drumul ei marchiza /103

V-am înþeles / 254V-aº lãuda mai mult dacã m-aþi fi lãudat mai puþin / 94Va fi destul sã spuneþi: Am luptat la Austerlitz, ca sã vi

se rãspundã: Iatã un viteaz! / 160Vai de cei învinºi / 24Varus, Varus, dã-mi legiunile înapoi! / 41Vã înmînez o cocardã care va face ocolul lumii / 135Vã rog sã mã scuzaþi, domnule, n-am fãcut-o anume / 110Vã vom avea! / 236Vegheze consulii / 27Veniþi, voi fii ai patriei! / 138Versuri? Peste o sãptãmînã o sã scrii cîteva mii / 154Veþi vedea cum se moare pentru douãzeci ºi cinci de

franci / 201Viaþa lui Laval nu mai este în primejdie / 249Viaþa s-a fãcut mai uºoarã, viaþa s-a fãcut mai

veselã! / 290Viciul sprijinindu-se de braþul crimei / 177Vin, ca Temistocle, sã caut adãpost la vatra poporului

englez / 164Virtute, eºti doar o vorbã goalã / 39Voi locui în sfîrºit într-o casã vrednicã de un om / 44Voi vedea / 90Vom învinge pentru cã sîntem cei mai puternici / 247Vom reuºi! / 137

319

Vor sã rãmînã? Bine, dracul sã-i ia, n-au decît sãrãmînã! / 107

Votez pentru cel mai prost / 223Vreau sã fiu iubit / 105Vrem sã fim guvernaþi! / 222Vrem sã fim învingãtori / 230Vremea democraþiilor a trecut / 280Vremile trec ºi se schimbã ºi noi o datã cu ele / 70Vremuri trecute / 273Vreþi aºadar sã faceþi din Franþa o cazarmã. — Iar dumneavoastrã feriþi-vã sã nu faceþi din ea un

cimitir! / 208Vulturul va zbura din clopotniþã în clopotniþã / 164

Zadarnic huzureºte Nero, în imperiu s-a nãscut dejaTacit / 172

Zarurile au fost aruncate! / 32Zarva armelor m-a împiedicat sã aud glasul legii /

28Zeilor le-a plãcut învingãtorul / 37Zilele crimei au trecut: vai de aceia care ar mai

susþine-o! / 152

CUPRINS

Prefaþã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 5

GRECIA VECHE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 15

ROMA . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 23

VECHIUL ªI NOUL TESTAMENT . . . . . . . . . . . 51

APOLOGEÞI CREªTINI. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 59Rãzboaie ºi persecuþii religioase . . . . . . . . . . . . . . 61Martin Luther . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 62

FRANÞA . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 67Merovingienii, Corolingienii ºi Capeþienii . . . . . . 67Casa de Valois . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 74Henric al IV-lea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 80Ludovic al XIII-lea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 85Ludovic al XIV-lea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 87Ludovic al XV-lea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 102Ludovic al XVI-lea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 104Maria Antoaneta . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 109Membri ai Casei Regale din vremea monarhiei absolute . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 111Contesa du Barry . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 113Mari sfetnici regali din vremea monarhiei absolute115Mari comandanþi ºi luptãtori din vremea monarhieiabsolute . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 117Ioana d’Arc . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 124Revoluþia francezã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 127Napoleon . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 158

321

Contemporanii lui Napoleon. . . . . . . . . . . . . . . . . 167Ludovic al XVIII-lea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 175Alte glasuri din vremea lui Ludovic al XVIII-lea. 177Carol al X-lea. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 181Alte glasuri din vremea lui Carol al X-lea . . . . . . 183Ludovic-Filip I . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 188Alte glasuri din vremea lui Ludovic-Filip I . . . . . 189A Doua Republicã. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 199Al Doilea Imperiu. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 202A Treia Republicã pînã la Primul Rãzboi Mondial. 212Primul Rãzboi Mondial ºi dupã . . . . . . . . . . . . . . 229Al Doilea Rãzboi Mondial ºi dupã . . . . . . . . . . . . 240

DIVERSE. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 260Franþa. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 260Marea Britanie. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 262Statele Unite . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 268Statele Germane . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 271Italia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 281Olanda, Polonia, Spania . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 287Rusia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 288Istoria artelor. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 290Precepte economice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 293Tîlhari ºi asasini . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 296

INDICE ALFABETICAL VORBELOR MEMORABILE . . . . . . . . . . . . . 299

La preþul de vînzare se adaugã 2%,reprezentînd valoarea timbrului

literar ce se vireazãUniunii Scriitorilor din România,

Cont nr. 2511.1–171.1 / ROL, B.C.R. Filiala sector 1, Bucureºti

Apãrut 2000BUCUREªTI – ROMÂNIA

Alte apariþii în

colecþia celor mai vîndute cãrþi Humanitas

J. J. VAN CUILENBURG º. a.

ªtiinþa comunicãriiLucrare de sintezã ºi totodatã manual, ªtiinþa comunicãriieste o abordare sistematicã a uneia dintre cele mai dina-mice discipline moderne, impulsionatã permanent deevoluþia tehnologicã ºi de curiozitatea omeneascã. Autorii,experþi olandezi în domeniu, fãrã a se lãsa contaminaþi dedogmatisme doctrinare, analizeazã copleºitoarea ofertãinformaþionalã care influenþeazã atît pe cei ce iau decizii,cît ºi publicul larg, cititor de presã ºi telespectator. Cartease adreseazã specialiºtilor, jurnaliºtilor, dar ºi profanuluiasaltat de mass-media, care încearcã sã se orienteze într-olume tot mai lesne manipulabilã.Tudor Olteanu, profesor la Universitatea din Amsterdam,oferã o versiune româneascã adaptatã, în mare mãsurã,realitãþilor presei scrise ºi vorbite din România.

CONSTANTIN NOICA

Pagini despre sufletul românesc

Derivatã dintr-un proiect mai amplu, ce rãspundea iniþialcererii Institutului Român din Berlin, aceastã culegere destudii ºi articole, apãrutã în 1944, este prima carte în careNoica trateazã în mod sistematic problematica spirituali-tãþii româneºti.Pornind de la trãsãturile esenþiale ale culturii române – oculturã anistoricã ºi minorã, predominant sãteascã – au-torul îºi propune sã lãmureascã motivele care au fãcut im-

T PH

posibilã pînã acum existenþa, la noi, a unei filozofii mari.Spre deosebire de Occident, unde insatisfacþia faþã de lumea condus la afirmarea spiritului împotriva materiei, la ro-mâni, prelungirea naturii în culturã a împrumutat pînãºi creaþiilor culte (ale unui Cantemir, Neagoe Basarab sauBlaga) chipul ºi asemãnarea celor anonime. Intelectualitãþiiromâne, crede Noica, îi revine sarcina de a pãrãsi definitivnatura, supunîndu-se rigorilor culturii; este condiþia nece-sarã, nu ºi suficientã, a apariþiei unei filozofii mari.

NEAGU DJUVARA

O scurtã istorie a românilor povestitã celor tineriAutor al unor erudite studii de istorie ºi filozofia istorieiapãrute în Franþa, premiat de Academia Francezã, profe-sorul Neagu Djuvara lasã la o parte de data aceasta tonulacademic, pentru a povesti tinerilor – ºi celor mai puþintineri – istoria României.Cartea e o privire sinteticã ºi originalã asupra momentelor-cheie din trecutul nostru, fãrã tabuuri sau prejudecãþi,scoþînd la luminã întîmplãri mai puþin cunoscute, darrevelatoare.

ANDRÉ SCRIMA

Timpul rugului aprins«Sub semnul „rugãciunii minþii“, Timpul rugului aprins puneîn dialog spiritualitatea rãsãriteanã ºi cea apuseanã, tra-diþia ºi modernitatea. Texte despre isihasm ºi relaþia maes-tru–discipol conduc la evocarea „grupului de la Antim“,marcat de figurile lui Sandu Tudor ºi Vasile Voiculescu:o experienþã spiritualã singularã în spaþiul românesc, pu-þin cunoscutã pînã astãzi, dar cu ecouri mereu prezente.Cosmopolit ºi totuºi român, cãlugãr ºi totuºi om de lume,ortodox, dar cu o anumitã aromã iezuitã, Andrei Scrimarecitã îndelung din Djalal ed-din Rûmi ºi din Rilke, dinEmily Dickinson ºi Ion Barbu, din Upaniºade ºi din Evan-ghelie.» (Andrei Pleºu)

326

327

328

329

330

331

332

La preþul de vînzare sreprezentînd valoare

literar ce se viUniunii Scriitorilor d

Cont nr. 2511.1–171B.C.R. Filiala sector

333

se adaugã 2%,ea timbrului ireazã

din România, 1.1 / ROL, 1, Bucureºti

334

335

336

337

338

339

340

341

342

343

344

345

346

347

348

349

350

351

352

353

354

355

356

357

358

359

360

361

362

363

364

365

366

367

368

369

370

371

372

373

374

375

376

377

378

379

380

381

382

383

384

385

386

387

388

389

390

391

392

393

394

395

396