Michel de Montaigne, né le 28 février 1533 et mort le 13 septembre 1592 à Saint-Michel-de-Montaigne (Dordogne), est un écrivain, philosophe, moraliste et homme

politique français de la Renaissance, auteur d’un livre qui a influencé toute la culture occidentale : les Essais.

• Bien des grandes révolutions dans l’histoire de l’humanité ont été le fait des écrivains. Les idées de "Liberté-Fraternité-Egalité" de la Révolution Française ont été injectées dans la masse par des écrivains. Montaigne -pionnier dans l’Histoire et la pensée d’une déstructuration de toute systématisation philosophique, à la base d’une véritable liberté de pensée et promoteur des idées démocratiques en est la preuve. Il s'est engagé, a mené une action publique, a risqué sa vie.

Michel de Montaigne, născut la 28 februarie 1533 și mort la 13 septembre 1592 la Saint-Michel-de-Montaigne (Dordogne), este un scriitor, filosof, moralist și om politic francez al Renașterii , autor al unei cărți care a influențat toată cultura

occidentală : Eseurile

• Multe din marile revoluții ale lumii au fost rezultatul acțiunilor scriitorilor . Ideile de "Libertate-Fraternitate-Egalitate" ale Revoluției franceze au fost inoculate maselor de către marii scriitori. Montaigne - pionier în istoria și gândirea unei destructurări a oricărei sistematizări filozofice , pe baza unei veritabile libertăți a gândirii și promotor al ideilor democratice este în acest sens o dovadă incontestabilă. El s-a angajat, a condus o acțiune publică, și-a riscat viața.

Dans son œuvre on peut découvrir des idées fondamentales qui ont nourri avec force les idées révolutionnaires et ont renforcé fortement le désir de

dépasser une société enfermée sur elle-même et sur des dogmes qui la détruisent de l’intérieur :

• le respect des peuples dits barbares, • l’engagement en faveur de la liberté

des cultes en pleine guerre de religion,

• l’idée très moderne d’un décentrement du moi pour accéder à Autrui

• la démythification des privilégiés comme simples jouets des vanités sociales,

• la condamnation de l’asservissement des esprits à cause de la religion chrétienne et de sa croyance aux miracles et aux martyrs.

François Dubois, Le massacre de la Saint Barthélemy

În opera sa putem descoperi idei fundamentale care au hrănit cu vigoare ideile revoluționare și au consolidat puternic dorința de a depăși o societate

blocată în sine și dogmele care o distrug din interior

• respectul popoarelor barbare, • angajamentul în favoarea a

libertății de cult în plin război religios,

• ideea modernă a renunțării la sine pentru a accede la celălalt,

• demistificarea privilegiilor ca simple jucării a vanităților sociale,

• condamnarea înrobirii spiritelor de către religia creștină și credința sa în miracole și martiri.

François Dubois, Masacrul de la Saint Barthélemy

La liberté de conscience

• Dans le chapitre XIX du livre II des Essais, Montaigne développe une notion fondamentale qui sera à la base de la construction de la laïcité : la liberté de conscience, titre même de son chapitre. Citons deux passages :

• « Il est ordinaire de voir les bonnes intentions, si elles sont conduites sans modération, pousser les hommes à des effets très vicieux. [ …] Il est certain qu’en ces premiers temps que notre religion commença de gagner autorité avec les lois, le zèle arma plusieurs contre toute sorte de livres païens, de quoi les gens de lettres souffrent une merveilleuse perte. J’estime que ce désordre ait plus porté de nuisance aux lettres que tous les feux des barbares. » (Montaigne : 430) Le tableau de Millais, Un Huguenot le jour de

la Saint-Barthélemy

Libertatea de conștiință• În capitolul 19 din cartea a II-a Eseurilor,

Montaigne dezvoltă un concept fundamental, care va fi la baza deconstrucției secularismului: libertatea de conștiință, titlul capitolului. Include două pasaje: "Este o obișnuință să vezi bunele intenții, dacă acestea sunt efectuate fără moderație , împingând oamenii spre consecințe foarte vicioase. [ …] Cert este că, în aceste zile de început, religia noastră a început să câştige autoritatea cu legile, zelul înarmându-i pe mulți împotriva a tot felul de cărți păgâne, prin aceasta oamenii de litere suferă o mare pierdere. Cred că această tulburare a adus mult mai multă distrugere literelor decât toate flăcările barbarilor. "(Montaigne) Tabloul de Millais, Un Huguenot în ziua de

Sfântul Bartolomeu

Il montre que la liberté de conscience peut devenir aussi une

manipulation politique à des fins d’asservissement et de division. • « […] On peut dire, d’un côté, que

lâcher la bride aux parts [partis] d’entretenir leur opinion, c’est épandre et semer la division ; c’est prêter quasi la main à l’augmenter, n’y ayant aucune barrière ni coercition des lois qui bride et empêche sa course. Mais d’un autre côté, on dirait aussi que de lâcher bride aux parts [partis] d’entretenir leur opinion, c’est les amollir et relâcher par la facilité et l’aisance, et que c’est émousser l’aiguillon qui s’affine par la rareté, la nouvelleté et la difficulté. » (Montaigne : 434)

• Cette idée paradoxale est fondatrice : il s’agit de dépasser une instauration rudimentaire de la liberté de cultes pour créer une assise philosophique universaliste et humaniste forte dépassant les différences culturelles et les différences religieuses, et les communautarismes pour employer un vocabulaire moderne. Il s’agit de trouver le ciment qui rassemblerait les Hommes et les conduirait à la paix au-delà de leur appartenance

El arată că libertatea de conștiință poate deveni, de asemenea, o manipulare politică pentru scopuri de înrobire și diviziune.

• . « […] Se poate spune, pe de o parte, că lăsând frâu liber părților [partidelor] de ași menține opinia lor, aceasta duce la răspândirea și semănarea discordiei ; este aproape o consimțire la creșterea sa, neavând nici o barieră sau constrângere a legilor care să-i i mărginească sau să-i împiedice cursa. Dar pe de altă parte, se pare, de asemenea, că lăsând frâu liber părților [partidelor] de ași întreține opinia lor, aceasta le înmoaie și le destinde prin ușurință și comoditate , și că aceasta diminuează imboldul care se rafinează prin raritate, noutate și dificultate . "(Montaigne: 434)

• Această idee paradoxală este fundamentală: este vorba despre depășirea unei instaurări rudimentare a libertății cultelor pentru a crea o fundație universală și umanistă puternică depășind diferențele culturale și diferențele religioase, și formele de identitate comunitară pentru a utiliza un vocabular modern. Este vorba de a găsi liantul care ar reuni oamenii și le-ar aduce pacea dincolo de apartenența lor .

« Les autres façonnent l’homme ; moi je le raconte, et je peins un homme particulier bien mal formé. »

:Dans ses écrits il nous apprend aussi : • suivre la nature,• à savoir rester libre,• à ne pas se prendre au sérieux,• à se méfier de tous les extrémismes,• à être tolérant ,• et surtout à aimer la vie telle qu’elle est et

à la goûter pleinement.

"Alții șlefuiesc oamenii; eu îl expun , eu pictez un anumit om prost

format. "

• În scrierile sale, el ne învață, de asemenea:• să urmam natura,• Să știm să rămânem liberi,• Să nu avem o părere prea bună despre sine,• Să ne ferim de orice extremism,• Să fim toleranți• Si mai ales să iubim viața așa cum este si să o

gustăm din plin.

La liberté de conscience peut servir, non seulement à la paix sociale si elle est encadrée, mais aussi au ralentissement des revendications religieuses ou politiques de nature parfois virulentes ou même violentes. La pensée de Montaigne est très importante car elle pose les limites mêmes de cette liberté de conscience et préparerait l’idée d’une séparation entre sphère publique et sphère privée. Si les libertés de conscience religieuses et de cultes envahissent l’espace du pouvoir, elles provoquent la discorde et l’implosion de l’État.

Libertatea de conștiință poate fi folosită nu numai păcii sociale în cazul în care este înglobată, dar de asemenea la încetinirea revendicărilor religioase sau politice, uneori virulente sau chiar violente. Gândirea lui Montaigne este foarte importantă deoarece ea pune însăși limitele acestei libertăți de conștiință și va pregăti ideea unei separare între sfera publică și sfera privată. În cazul în care libertatea de conștiință religioasă și de cult invadează spațiul puterii, ele provoca discordie și implozia statului.