9 7 7 1 2 2 0 6 3 5 0 0 6

I S S N 1 2 2 0 - 6 3 5 0

9 7 7 1 2 2 0 6 3 5 0 0 6

I S S N 1 2 2 0 - 6 3 5 0

3 365 8( ) / 201

Mateiu Caragiale,Agenda

de Eugen Simion

Forces spirituelles,innovations

et accélérationsde l’histoire

de Jean-Robert Pitte

Forces spirituelles,innovations

et accélérationsde l’histoire

de Jean-Robert Pitte

Les sciencesmodernes sont-elles

une inventioneuropéenne?

de Michael Metzeltin

Reflecţii asuprauniversităţii

postmodernede Mihaela Constantinescu

Orașul amnezicde Nicolae Corbeanu

Nr. ( ) / 2013 365 8

Mihaela BURUGĂ

secretar de re acţieiat d

CUPRINS

1

3/2018

FRAGMENTE CRITICEEugen SIMION: Mateiu Caragiale, Agenda

Mateiu Caragiale, Agenda . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3Jean-Robert PITTE: Forţe spirituale, inovaţii şi accelerări ale istoriei

Forces spirituelles, innovations et accélérations de l’histoire . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 9

A GÂNDI EUROPAMichael METZELTIN: Ştiinţele moderne sunt ele o invenţie europeană?

Les sciences modernes sont-elles une invention européenne?. . . . . . . . . . . . . . . . . . . 19

DOCUMENTFlorin Felix NICHITA: Poezie şi Matematică. Nichita Stănescu şi Solomon Marcus.

Intâlniri Poetry and Mathematics. Nichita Stanescu and Solomon Marcus.meetings . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 23

SCRISOARE DE LA KÖLNNicolae CORBEANU: Oraşul amnezic

The amnesic city . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 27

COMENTARIIGraţiela POPESCU: Rezistenţa la „reabilitare" în teatrul românesc sub comunism,

între alegorie şi mit The Resistance to „rehabilitation" in Romanian theater under communism, between allegory and myth . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 30

Alexandru MATEI: Universalitatea sentimentului estetic The universality of aesthetic sentiment . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 37

Ioana Cristina PUŞCARCIUC: Kazuo Ishiguro - Cunoscător al memoriei Kazuo Ishiguro - Connoisseur of Memory . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 42

2

EDUCAŢIEMihaela CONSTANTINESCU: Reflecţii asupra universităţii postmoderne

Reflections on the postmodern university . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 45Lucian CHIŞU, Viorica Ana CHIȘU: Comunicarea online în instituţii

de învăţământ superior româneşti şi europene (I) Online communication in institutions of Romanian and European higher education (I) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 52

EMINESCUValentin COȘEREANU: Cronologie Eminescu (IV)

Chronology of Eminescu (IV) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 65

Ilustrăm acest număr cu lucrări ale artistului plasticJean Alexandru Steriadi (1880-1956)

3

Paralel cu jurnalul intim, Mateiu I.Caragiale a notat evenimentele zilei într-oagendă, în franceză, între 1923-1935, intere-santă în măsura în care putem urmări cro-nologia vieţii lui cotidiene. Aflăm însă în

aceste note seci, albe şi câteva însemnărisubiective în care regăsim fantasmele, ambi-ţiile, în fine, crizele nobiliare şi obsesiile luiheraldice. Pe fila de titlu din 1923 este notatnumele autorului (Mathieu J. Caragiale)

Fragmentecritice

Eugen SIMION

Mateiu Caragiale. Agenda*

Articolul de faţă se referă la evenimentele notate într-o agendă (în limba franceză) de MateiuCaragiale între anii 1925-1935, interesante în măsura în care oferă date despre preocupările lui coti-diene, surprinse şi într-un Jurnal. Însemnările sunt, în marea lor majoritate, seci, albe, dar printreele se regăsesc şi unele dintre fantasmele şi obsesiile heraldice, ambiţii şi crize nobiliare, problemesentimentale, poziţia de soţ al mai vârstnicei sale consoarte (cu un sfert de scol), stadii intermediareîn finalizarea operei artistice, calcule de rentabilizare a moşiei de la Fundulea, goana după medalii,şi, mai ales, dorinţa de a intra în diplomaţie. Din agende rezultă că îşi alege şi desenează blazonulsub deviza Cave, age, tace. Scriitorul dispare la 17 ianuarie 1936, la 52 de ani. Un horoscop întoc-mit de Mateiu Caragiale la 2 februarie 1921, orele 18, „chez Margo” (Margareta Miller Verghi), dez-văluie o seamă de ambiţii, ca şi buna idee ce o avea despre sine, însă cea mai mare parte a acestorintuiţii a fost contrazisă de viaţă.Cuvinte-cheie: Mateiu Caragiale, istorie literară, agendă, biografie, heraldică, gen, literatură

subiectivă

This article refers to the events noted in an agenda (in French) by Mateiu Caragiale between 1925-1935, interesting as far as they offer data about his daily concerns, also mentioned in a Diary. Mostof the notes are dry, blank, but among them we can also find some of the heraldic phantasms andobsessions, nobiliary ambitions and crises, sentimental problems, his position of husband of his elderwife (by a quarter of a century), intermediary stages in the finalization of his artistic work, calcula-tions regarding the accountability of his estate in Fundulea, his rush for medals and especially hiswish to enter the diplomatic arena. From the agendas there results that he chooses and draws hiscoat-of-arms under the slogan Cave, age, tace. The writer passed away on 17th of January 1936,aged 52. A horoscope prepared by Mateiu Caragiale on 2nd of February 1921, hours 18, “chezMargo” (Margareta Miller-Verghi) reveals a series of ambitions, as well as his good self-image, butmost part of these intuitions was contradicted by life.Keywords: Mateiu Caragiale, literary history, agenda, biography, heraldry, genre, subjective

literature.

Abstract

Eugen SIMION, Academia Română, preşedintele Secției de Filologie şi Literatură, directorul Institutuluide Istorie şi Teorie Literară „G. Călinescu”; Romanian Academy, President of the Philology andLiterature Section, Director of The „G. Călinescu” Institute for Literary History and Theory, e-mail:eugen.simion@fnsa.ro.

* Lucrare realizată în cadrul Proiectului Prezervarea și valorificarea patrimoniului literar românescfolosind soluții digitale inteligente pentru extragerea și sistematizarea de cunoștințe (INTELLIT), PN-III-P1-1.2-PCCDI-2017-0821/ Nr 54PCCDI/ 2018.

urmat de numele soţiei, Marica. Deducemcă, însurat, principele oriental, boierul de neamvechi, ultim Basaraba etc., de ani 38, şi-a găsit,în fine, un rost (i-a ieşit de data aceasta pon-tul) şi vrea să ţină o socoteală a gospodăriei(moşiei) şi a vieţii sale conjugale. Agendaporneşte însă, la 21 mai 1923, cu o notaţiefrivolă: „încalţ pentru prima oară pantofiinegri. Comand o pereche acaju”. Marica are63 de ani (născută la 10/22.05.1860), tânărulei soţ – pontagiul păgubos din perioada1905-1908 –, are cu 25 de ani mai puţin.Peste o zi are deja sentimentul deşărtăciunii(„zi deşartă”) sau, oricum, nu-i o zi plină. La25 mai schimbă verighetele, pe 31 îşi cum-pără pantofii acaju, luni (18 iunie), la 1030,are loc căsătoria civilă şi, în aceeaşi zi, slujbareligioasă la Schitul Darvari, pe 1 iunie plea-că la Sibiu etc. Agenda este plină, în conti-nuare, de mici evenimente gospodăreşti: adepus o declaraţie la percepţie, alta labancă, a încasat 3000 lei de la Blank, vindeun ceas vechi şi încasează 1260 lei, vinde otabacheră şi capătă 1900 lei, primeşte corec-turile la Remember, aniversează zece ani decând i-a fost conferit Ordinul Sfânta Ana,clasa a doua. Mateiu Caragiale, obstinat dedecoraţii, va sărbători, ca mari evenimente

istorice, distincţii, mai mult, le caută, le soli-cită prin scrisori solemne, roagă pe IonPillat să intervină pe lângă ministru... Unîntreg spectacol! Preţuirea pentru heraldicăse traduce şi prin asemenea iubiri exageratepentru simboluri. Când capătă Legiunea deonoare în grad de cavaler este o clipă divinăîn viaţa lui. Vanităţi de eu, ar zice G.Călinescu. Mateiu Caragiale le are în gradmaxim şi, dacă nu se naşte cu ele, şi le creea-ză şi le cultivă cu o obstinaţie pe care n-omai întâlnim la niciun scriitor român.

Sunt în agendă şi referinţe culturale, dar– cu foarte mici excepţii – referinţele nu pri-vesc ideile, ci relaţiile practice ale veşnicsolicitantului Mateiu Caragiale. Vede, depildă, pe Goga şi se înscrie în PartidulPoporului, vizând un post în diplomaţie.Nu-l obţine şi, după o vreme, demisionează.Se înscrie în mai multe rânduri la Palat, darnu se văd rezultatele. În pană (veşnică, dealtfel) de bani, vinde un lanţ de aur. Îşicomandă un costum negru şi, după aceea,are o zi şi o noapte neagră (26 iulie 1924).Noroc că peste câteva zile poate aniversa alXI-lea an de când i-a fost conferită Medalia„Bene-Merenti”. O consolare, pentru că,altminteri, viaţa lui Mateiu nu pare a seschimba din punct de vedere material preamult. Sau nu încă. Probă că îşi vinde, în con-tinuare, perlele şi solicită bani de la alţii.Marica îşi scrînteşte un picior şi faptul esteînregistrat în această condică de gospodă-rie. La 24 decembrie 1924 termină spoveda-nia lui Pantazi din Craii de Curtea-Veche, iarîn martie acelaşi an întâlneşte pe „canalia desoţie a lui Bogdan Piteşti”, celebra Mica.Prin iunie 1925 este muşcat de un câine tur-bat şi face injecţii. Supărat că şi-a stricat bas-tonul de lemn de palmier în această con-fruntare. Interesat de testamentul Maricăi.Trimite regelui Remember şi este bucuros săafle de la Cella Delavrancea că regele ar fispus despre el că „este un mare talent”. Nuuită de decoraţii şi nici de un loc în diplo-maţie. Presiuni („l-am văzut pe Goga, vatrebui să nu-l slăbesc”; „să fi minţit Pillat”),insistenţe, reverii, decepţii. Cumpără Lelatin mystique de Remy Gourmont şi operelepostume ale lui Verhaeren, apoi două volu-me de Machiavelli şi Les chansons de Bilitis întraducerea lui Guizot.

4

Eugen Simion

Aflăm, în fine, date mai precise desprelecturile autorului Crailor. Tot de la CellaDelavrancea ia cunoştinţă de admiraţia ce i-o poartă numitul Barbu (Ion Barbu). Atât.Prin august 1926 termină spovedania luiPaşadia, iar în ianuarie 1927 are o treabă cuBarbilian (tatăl poetului) la Giurgiu. Treburijuridice privind titlurile de proprietate şicam tot atunci îşi cumpără o pereche depantofi negri, cu 1500 lei. Intervine, în mar-tie 1927, o mică dramă: îşi pierde, noaptea,pe o ceaţă deasă, în estrada Bursei, subferestrele Băncii italiene „frumosul ac decravată în formă de potcoavă, împodobit cu11 briliante”. Alertă, chemat prefectura poli-ţiei, văzut comisar-şef... Promisiuni de recu-perare. Nu ştim dacă frumosul ac de cravatăa fost recuperat, deducem în schimb că, la26 martie 1927, de ziua lui de naştere, cândface 42 de ani, primeşte de la ElenaSlătineanu un breloc de aur cu diamante,smaralde, safire, rubine, cu valori magice(„iubire, credinţă, speranţă”). Continuă săvândă lucruri din casă (Grigorescu, Bilitis),merge la Fundulea şi constată că însămânţă-rile sunt întârziate (73 pogoane grâu, 60pogoane orz), în ianuarie 1928 pleacă spreItalia pentru a-l întâlni pe Titulescu (învederea unui post în diplomaţie – vecheamarotă a lui Mateiu), întors acasă reîncepesă lucreze la Craii... La 26 mai 1928 îi dă luiIon Barbu un exemplar din Remember, iar la20 august se instalează cu Marica la Sionu.Moment solemn: stindardul verde-galbenflutură deasupra conacului de la Sionu.Solicită autorizaţia pentru a-şi cumpăra opuşcă. Primeşte, în decembrie 1929, Legiu -nea de onoare (cavaler) şi oferă lui FrancisLebrun (ambasadorul Franţei?) 40 de ouăproaspete, apoi o gâscă. A terminat Craii deCurtea-veche şi începe Sub pecetea tainei.

Mateiu Caragiale pare, în fine, că s-aaranjat. Moşia de la Fundulea produce ceva,arendaşul este suspect, proprietarul este,totuşi, mulţumit. Nu prea mult însă, dinmoment ce depune, în continuare, bunuridin casă la Muntele de pietate. Îşi deseneazăblazonul şi îşi determină deviza: Cave, age,tace. Intervine, în aprilie 1933, o problemăsentimentală: Elise Băicoianu. Mathieu-JeanCaragiale se îndrăgosteşte şi, potrivit obice-

iurilor lui senioriale, îi trimite 20 de garoafestacojii. Se gândeşte la reforma vieţii lui şiconstată că ea a dat deja rezultate bune, aatins un grad de desăvârşire. Trebuie s-oconsolideze. Aşa că lansează alt strigăt deluptă: „să-mi desăvârşesc descanalierea”.Îşi face un program şi stabileşte o conduităde urmat. Conduita este bazată pe distincţierece, dar nu indiferentă: „să acţionez cu oextremă prudenţă în afaceri. De asemenea,în aceea cu care mi s-a complicat existenţaîn ultima vreme. Dacă pot să-mi păstrezsuperioritatea, neconsimţind decât în anu-mite sacrificii materiale, rezultatul, oricarear fi, pozitiv sau negativ, n-ar prezenta pen-tru mine nici o primejdie. Dacă nu, ar fi undezastru. Totul depinde de metodă. Răcealăde gheaţă, dar fără indiferenţă”.

Rămâne chestiunea Elisei. Află de „dez-gustătorile ei legături” şi sentimentele salescad considerabil. Se simte vexat („a fostnepoliticoasă”) şi se gândeşte la răzbunăricomplicate „dar ca un om rafinat”. Feroce şirafinat în acelaşi timp? Ezitări, strategiiamoroase, schimbări de saluturi reci şi stân-jenitoare, dileme. Mateiu nu s-a arătat nicio-dată până acum (cel puţin în documentele

5

Mateiu Caragiale, Agenda

6

Eugen Simion

confesive) un pasionat necondiţionat înches tiuni de amor. Este mai de grabă rapidşi expeditiv, niciodată, repet, platonic,reveur, idealist. Nu evită comentariile ciniceşi nu exclude – se vede din corespondenţacu Boişteanu – latura practică a ecuaţiei(pontul, dama coaptă, rentabilă). Acum în1933, la 48 de ani, bărbat însurat, moşiermândru, ultimul principe oriental îşi raţio-nalizează sentimentele şi îşi chibzuieşte ati-tudinea. Îşi calculează şansele şi stabileştemai multe căi de atac, nu elimină din discu-ţie dorinţa lui de descanaliere, nici afacerile.Spirit pragmatic Basaraba aspiră la o vagă(acum) înfumurare estetică („pasiunea meala o elementară dorinţă de posesiune”).Primează, totuşi, „politica realităţilor”.Aşadar: luciditate maximă, control strict alpasiunilor, răceală tactică, prudenţă întoate. În afaceri, ca şi în amor. Micul discursîndrăgostit din Agenda amestecă, insolit,amorul cu tranzacţiile: „Am avut noroculde a nu o mai fi întâlnit pe L. [Elise]. Trebuiesă evit acest lucru, atât pentru a nu întârziarăcirea, cât şi pentru motive de calomnie. Lace bun s-o cuceresc? Intenţia mea este sădau înapoi, retrăgându-mă cu prudenţă. Eiîi revine să facă primul pas. La 15.V., cântăla Manu, acolo voi avea de dovedit că suntun mare rafinat. 15 zile de meditaţie auredus-o pe L.B. [Eliza Băicoianu] la propor-ţiile unei femei accesibile şi pasiunea mea lao elementară dorinţă de posesiune. Binecu -vântată, încă o dată, împrejurarea, poatevoită din partea ei, de a nu ne întâlni. În locsă mă aprindă, asta m-a răcit. Iar defectele eişi-au dobândit relieful normal: îngrăşare,sărăcie, lipsă de eleganţă, cusururi care ardescalifica-o pe oricare alta, mai cu seamălipsa de eleganţă. Să mă apuc să le îndrept,ar fi din partea mea cea mai nesăbuită nebu-nie; nu vreau măcar să mă gândesc la asta.Dacă aş putea s-o fac să alunece cu oarecarisacrificii uşoare, aş intra şi eu în joc. Dardacă aş da bir cu fugiţii, n-aş face mai bine?[...] Si tout pourrait se parfaire si aisémentque mon décanaillement, l’ affaire de la con-testation, surtout! Si les moyens matérielsme permettent, outrer froideur glaciale. Je doisêtre encore plus circonspect en affaires et plusdur. Les affaires sont les affaires [...] Demian, à

l’audition, m’arranger ne pas être à la portéed’un contact avec L.B. [Elise Baїcoyano] enlui faisant cependant remarquer ma présen-ce. [...] Audition Association Musicale chez.C. Mano. Agi selon disposition prise.Echange de saluts, froid de ma part, contra-int de la sienne. [...] Suis sur point me réalisertouchant à la perfection. N’ai jamais été si luci-de. Innaugure enfin mes anciennes méthodesque j’ai dû mettre au rancart pendant environ30 ans, méthodes radicales. [...] Dacă totul s-arputea realiza cu atâta uşurinţă ca descanalie-rea mea, afacerea contestaţiei mai ales! Dacămijloacele materiale mi-ar îngădui săîmping la maximum răceala glacială. Trebuiesă fiu şi mai circumspect în afaceri şi mai dur.Afacerile sunt afaceri. Mâine, la audiţie, să facaşa fel încât să nu fiu în raza unui contact cuL.B. [Eliza Băicoianu], făcându-i totuşiremarcată prezenţa mea […] Sunt pe punctulde a mă realiza, atingând perfecţiunea. Nicicândn-am fost atât de lucid. Inaugurez, în fine, vechi-le mele metode, pe care trebuia să le las deopartetimp de aproximativ 30 de ani, metode radicale.Cave, age, tace. Politica realităţilor. Afacerilesunt afaceri”.

Rezultatul acestei strategii nu se vedelimpede. Mateiu perseverează, nu fuge să sesalveze, întocmeşte fişa protagonistei şi,cum nu iese nimic, face o depresiune. Nuprea adâncă şi nici lungă pentru că pestecâteva zile îi trimite 125 de garoafe „aproa-pe roşii” şi o doreşte carnal. Ca să-şi recape-te stăpânirea de sine şi marile lui calităţi,decide să reducă sever consumul de vin,ceai şi cafea. Se văd deja efectele: şi-a redo-bândit „chintesenţa de răceală şi de rezer-vă”, răbdarea şi energia. Marele Mateiu estegata de o nouă acţiune. O demistifică peElise şi denunţă sentimentalismul romantic,dar, din orgoliu viril, nu renunţă la ea.Renunţarea ar fi o formă de slăbiciune.Dileme adânci! Mateiu trece, totuşi, fărămari traume interioare (oricum, nu le notea-ză) de la o decizie la alta. Renunţă sau nu laElise, diva păguboasă, cabotină? Lucrurile nusunt limpezi. Orgoliul maxim se împacăgreu cu sentimentul eşecului: „M-am arszdravăn în afacerea L.B. [Elise Baīcoyano].Alegerea mea a căzut pe o femeie de lume,nici laie nici bălaie, cu patru ani mai în vâr-

stă decât mine, cu o legătură dezgustătoare,săracă, lipsită de eleganţă şi divă păguboa-să, cabotină. S-a purtat urât cu mine, m-aevitat, s-a făcut că nu mă vede, odată fiindcu soră-sa pe bulevard, colţ cu şoseauachaussée Bonaparte, n’a pas voulu se retour-ner et le même soir a passé tout près de moi,sans me regarder, ne m’a jamais fait parve-nir le plus léger remerciement de mes atten-tions répétées. Ne pas me retirer serait dema part manquer de dignité et de caractère.Comme je faisais tout mon possible pour lavoir, je le ferai pour le contraire. [...] Une foiséliminée la partie sentimentale dans l’affaireL.B. [Elisa Baїcoyanu], le reste ne présenteplus de danger, puisque je ne regarde pasaux sacrifices matériels qui ont été bienlégers et resteraient toujours dans les limitesde mes moyens ordinaires. Y renoncer tota-lement serait plutôt preuve de faiblesse, quede force. Je ne dois pas me laisser oublierpar elle, qui sait, peut-être, le coup est plusfacile à faire qu’il ne me semble. Il faut queje joue serré et surtout nulle illusion de coeur.Le romantisme ne doit être qu’apparent, sije me laisse prendre à mon propre jeu, jeperds la partie. Il faut que je l’aie à bon mar-ché, à discretion et que je me refroidisse lepremier et de bonne heure. Cependant, l’in-stinct me commande de renoncer à m’interesserà cette femme, de la fuir et de l’oublier. [...] Arenunţa cu desăvârşire la ea ar fi mai degra-bă dovadă de slăbiciune decât de trăire. Nutrebuie s-o las să mă uite, cine ştie, poate călovitura este mai uşor de dat decât mi separe. Trebuie să joc strâns şi mai cu seamănici o iluzie sentimentală. Romantismul nutrebuie să fie decât aparent, dacă mă lasprins în propriul meu joc, pierd partida.Trebuie s-o dobândesc ieftin, la discreţie şisă mă răcesc primul şi din vreme. Totuşi,instinctul îmi porunceşte să renunţ a mă maiinteresa de această femeie, să fug de ea şi s-ouit”.

În anii ce urmează (1934, 1935), Agendaeste din ce în ce mai săracă în evenimente.La 49 de ani Mateiu rezumă în ea stilul şiprogramul său de viaţă: „muncă, evadare,emancipare, eclipsă, exclusivism, snobism,afacerile sunt afaceri, economie, chiverni-seală, energie, morgă […] reformă definitivă

a vieţii mele”, în care după cum se poateobserva, morga şi snobismul (calităţi aledandysmului estetizat) se asociază cu spiri-tul burghez de chiverniseală. Programul dedesăvârşire a descanalierii este reformulat,reluat pentru câtva timp, în termeni sensibilasemănători: „gravitate, ţinută, reţinere,răceală glacială, fermitate, corectare, elegan-ţă, avariţie […] morgă”. Nu sunt uitate afa-cerile. Mateiu Caragiale îşi stabileşte o tera-peutică a moralului şi a voinţei sale şi ea artrebui să înceapă prin suprimarea „bântuie-lilor erotice” şi o reacţie împotriva „obsesieitrecutului”. O terapeutică bazată pe sno-bism şi eleganţă. Eleganţa detaşării.Experimentează timp de un an de zile soli-tudinea, izolarea şi face o introspecţie aexistenţei sale în ultimii treizeci de ani.Leapădă, într-o oarecare măsură, morga şinotează într-un stil mai modest prozaicamărăciunea sa. Viaţa lui n-a fost desăvârşi-tă. Nu-şi pierde însă speranţa şi nici vanita-tea desăvârşirii: „Cu excepţia scurtului răs-timp cât am fost şef de cabinet al unuiministru, viaţa mea n-a fost decât o înlănţui-re de provizorate, de acceptarea răului înlipsă de mai bine, de constrângeri şi suferin-ţe, de care m-aş fi putut cruţa dacă ideea cucare intrasem în joc, de a mă îmbogăţi dintr-o singură lovitură, s-ar fi menţinut neclinti-tă. Am ratat în toamna lui 1916 ocazia ceamai de necrezut miraculoasă de a punemâna pe 80.000 lei aur, fără nici o sforţare,fără nici un risc şi pericol, şi de atunci noro-cul pe care l-am dispreţuit m-a respins fărăîncetare. Astfel, cristalizarea mea a fost stă-vilită, începutul ei datează de la revelaţiadin 28.X.1933 şi cred că este pe cale să sedesăvârşească. Dezintoxicarea mea moralăe completă, m-am redobândit şi, orice mi-armai rezerva încă împrejurările, vreau să tră-iesc intervalul care separă de acum înainteviaţa mea de moarte, după pofta şi placulinimii mele. Multă vreme m-am lăsat în voiavalurilor, în timpul din urmă m-am recules,am plonjat şi, în prezent, despovărat şi des-ferecat, înot împotriva curentului, spinte-când apa”.

Mathieu-Jean Caragiale n-a avut timp să-şi schimbe stilul de viaţă după pofta şiplacul inimii sale. Dispare la 17 ianuarie

7

Mateiu Caragiale, Agenda

1936, la 52 de ani, după 13 ani de căsnicie cuMarica Sion care, ironie a soartei, îi vasupravieţui. S-a păstrat şi un horoscopîntocmit de Mateiu Caragiale „chez Margo”(Margareta Miller Verghi) la 2 februarie1921, orele 18, din care putem ghici marilelui ambiţii şi buna idee ce are despre sine. S-ar putea ca unele intuiţii în ceea ce priveş-te caracterul său să fie corecte. „Mare cunos-cător de oameni” – scrie el – „am mână dejucător norocos”. Corespondenţa şi noteledin Agenda sugerează contrariul. Nu seînşală, cred, atunci când îşi recunoaştetalentul de portretist („le-aş face portreteuimitoare”). A ucis pe cineva, cum prevede?Nu avem cunoştinţă! Şi-a petrecut jumătatedin viaţă pe vapor? A fost mereu în pagubă,cum iarăşi zice, din cauza unei femei? Nuştim la cine se referă. Horoscopul din 1921este, oricum am judeca lucrurile, un docu-ment al închipuirilor sale. Merită să fie

reprodus: „foarte, foarte mândru; capabil sădisimulez orice; natură pasională pentrujocurile de noroc sau pentru femei; extremde pătimaş mă paşte primejdia de a ucidepe careva; am moştenit inteligenţa şi carac-terul mamei mele; refractar la influenţe, răz-vrătit faţă de educaţie, din care n-am învăţatdecât formule exterioare, politeţea; nu simtnevoia prieteniei, în stare de a nu-l vedea pecineva timp de luni de zile şi, de asemenea,de a-l vedea de cinci ori pe zi; mare cunos-cător de oameni, le-aş face portrete uimitoa-re; înţeleg şi reţin repede, însă fără a facelegătura; am mână de jucător norocos; nuştiu să păstrez banii; nu voi iubi multăvreme o femeie; în mare pagubă, din pricinaunei femei; familia se simte moralmentevinovată faţă de mine; nu voi rămâne multăvreme în România; voi întreprinde nume-roase călătorii; voi petrece jumătate dinexistenţă pe vapor sau pe drumuri”.

Eugen Simion

8

9

Potrivit tradiţiei, secretarul permanent alAcademiei noastre are libertatea de a-şialege tema cuvântării pe care o va ţine cuprilejul şedinţei solemne de deschidere a

noului an academic. Mie ar fi trebuit să-mivină rândul la deţinerea acestei funcţii de-abia într-unul din anii următori. Dardumneavoastră, iubiţi confraţi, aţi hotărât

Jean-Robert PITTE

Forţe spirituale, inovaţii şi accelerări ale istoriei*

Spaţiul şi timpul sunt inseparabile, este o realitate şi o descoperire a ultimilor ani de cercetare.Astfel, geografia şi istoria sunt domenii care s-au intersectat de pe vremea iezuiţilor până în epocamodernă. Contemporanii noştri sunt majoritari determinişti şi cred că schimbările climatice princare trece azi Pământul se datorează activităţilor umane dereglate. Discursul dominant actualdespre natură provine din ideile animiste ale Europei de Nord care s-au răspândit pe toată planetaşi constituie o trezire salutară a conştiinţei că oamenii trebuie să gestioneze mediul cu înţelepciu-ne. O anumită viziune materialistă asupra condiţiei umane a atribuit numeroasele bulversări aleistoriei umanităţii şi ale geografiei planetei unor factori de mediu, în special schimbărilor climaticecare antrenează efecte demografice. Dar asta este o explicaţie parţială şi falsă. Valorile spirituale şimorale au condus la accelerări ale istoriei, la desfăşurarea de evenimente importante, radicale. Deexemplu, calvinismul este la originea pasiunii pentru punctualitate şi, deci, la originea artei cea-surilor elveţiene.Cuvinte-cheie: spaţiu şi timp, istorie şi geografie, schimbări de mediu, viziune materialistă, va -

lori spirituale.

The space and the time are inseparable, it is a reality and a discovery of the last years of research.Thus, geography and history are domains that have intersected from the time of the Jesuits to themodern age. Our majority contemporaries are thinking in a deterministic way, and they think thatclimate changes through which Earth is passing nowadays are due to degraded human activities.The current dominant discourse about nature is proceeding from the animating ideas of NorthernEurope that have spread throughout the planet and is a salutary awakening of the consciousnessthat people must manage the environment wisely. A certain materialistic vision about the humancondition has attributed the numerous disturbances of the history of humanity and of the planetgeography to environmental factors, especially climatic changes that provoke demographic effects.But this is a partial and false explanation. Spiritual and moral values have led to the accelerationof history, to major and radical events. For example, the Calvinism is the origin of the passion forpunctuality and, therefore, the origin of Swiss watches art.Keywords: space and time, history and geography, environment changes, materialistic vision,

spi ritual values.

Abstract

Jean-Robert PITTE, Academia de Ştiinţe Morale şi Politice, Şedinţa solemnă de deschidere a noului an aca-demic,, 13 noiembrie 2017

10

Jean-Robert Pitte

altfel. Iar eu n-aş putea să vă oblig să măascultaţi un an întreg încercând să vă de -monstrez că geografia este o ştiinţă admi -rabilă, care, fireşte, poate duce la izbucnireaunor războaie, cum scria în 1976 YvesLacoste, dar care poate duce la fel de bine, şimult mai sigur, la instaurarea şi la men -ţinerea păcii, permiţând omenirii nu numaisă-şi cunoască mai îndeaproape şi să-şiîngrijească mai atent planeta, ci şi să-şiînţeleagă mai bine propria diversitate, înpropriul ei beneficiu. În schimb, dacă voimai avea zile de la bunul Dumnezeu, voidispune de şase ocazii de a evoca în faţadumneavoastră domeniul ştiinţific de caresunt atât de ataşat, invitându-vă să măînsoţiţi pe cărările acestuia, cărări pe care le-am bătătorit cu o infinită plăcere de-alungul unei jumătăţi de secol de cercetări şide profesorat, activităţi cărora m-am dedi-cat deplin şi care mi-au dăruit enormesatisfacţii. Astăzi, însă, aş dori să văîmpărtăşesc una dintre convingerile meleprofunde: timpul şi spaţiul sunt indivizibi-

le. Ele nu pot fi fragmentate. Toate ritmuriletimpului, toate dimensiunile spaţiului teres-tru se combină şi se recompun fără încetare,cu încetiniri şi accelerări fulge ră toare pecare omenirea le trăieşte, în funcţie de eta-pele istorice traversate, fie în interiorul unorteritorii minuscule, fie depăşindu-şi gra -niţele pentru a se îndrepta spre alte orizon-turi, îndepărtate, şi spre un viitor pe care şi-l doreşte luminos.

Cuplarea istoriei cu geografia a devenit otradiţie a învăţământului francez încă dinvremea când colegiile iezuite sau lassalieneale epocii moderne au adoptat aceastăinovaţie pedagogică. În zilele noastre, celedouă discipline continuă să fie predate, îngimnazii şi licee, de către unul şi acelaşiprofesor, din nefericire pentru geografiecare, astfel „anexată”, pare a fi ruda săracăadmisă în procesul pregătirii viitorilordascăli. Chiar şi în Academia noastră, actua-la denumire a secţiei căreia îi aparţin, zisăde „istorie şi geografie”, stă mărturie pentruaceastă opţiune intelectuală datând din

11

Forces spirituelles, innovations et accélérations de l’histoire

1934, an în care prezenta titulatură venea săo înlocuiască pe cea de „istorie generală şifilosofică”. Până atunci, doar doi geografiocupaseră aici fotoliul de academician: PaulVidal de La Blache (în 1906) şi Jean Brunhes(în 1927). Îngăduiţi-mi, totuşi, să adaug şinumele lui André Siegfried, ales în 1932 însecţia de „morală”, devenită „morală şisociologie” în 1958, chiar dacă, din păcate,universitatea nu i-a acordat niciodată aces-tui mare geograf consideraţia cuvenită, deşiar fi meritat-o din plin. Au urmat apoi alţipatru geografi academicieni: AugustinBernard (1938), Raoul Blanchard (1958),Maurice Le Lannou (1975) şi Pierre George(1980).

Mulţi dintre contemporanii noştri suntadepţi convinşi ai determinismului; ei credîn atotputernicia Mamei Natură, presupusăa fi bună şi blândă, dar care ar fi devenitastăzi teribil de mânioasă. Deşi raţională şicapabilă de stăpânire de sine, Geea (Gaia)pare că ar ţine acum cu tot dinadinsul să serăzbune pentru insuportabilele acte deviolenţă la care a fost şi este supusă. Deter -miniştii sunt siguri că o să se prăvăleascăcerul peste noi dacă nu vom înceta săcreştem şi să ne înmulţim. Schimbările cli-matice la care asistăm, spun ei, sunt nefaste– pe de o parte în mod intrinsec, pe de altăparte exclusiv din cauza unei acti vi tăţiumane dereglate: agricultură poluantă,creştere intensivă a animalelor destinateconsumului (ceea ce duce la un exces deflatulenţe bovine cu consecinţe grave asu-pra efectului de seră), depăşire a limitelornormale în materie de producere a energiei,industrializare, circulaţie, încălzire, climati-zare etc.

În prezent, discursul despre natură caredomină în majoritatea ţărilor planeteinoastre nu corespunde tradiţiilor lor cultu-rale, ci succesului de care se bucură uneleprincipii mai mult sau mai puţin animistevenite din ţările Europei de nord şi care şi-au croit treptat drum spre nordul Americii,apoi spre sudul celor două continente, pen-tru a cuceri în cele din urmă întreg mapa-

mondul. Aceste idei sunt, fără îndo ială,semnul unei salutare conştientizări a faptu-lui că omenirea e datoare să dea dovadă demultă înţelepciune în gestio narea mediuluiînconjurător, ceea ce nu a făcut întotdeaunade-a lungul istoriei sale, mai ales dinmomentul accelerării ritmului de dezvolta-re imprimat de revoluţia industrială care, secuvine să ne amintim, a început, de aseme-nea, în nordul Europei şi al Americii. Cutoate acestea, ideile despre care vorbeamreprezintă, în acelaşi timp, un ansambludoctrinal mai degrabă îngrijo rător şineliniştitor, dacă nu chiar de-a dreptul pesi-mist: deşi pretind că se înte meiază pe anali-ze ştiinţifice obiective, ele sunt în realitate,în mare măsură, mai curând convingeridecât fapte efective; or, nici majoritatea şinici chiar consensul nu constituie dovezi,dovezi certe. Desfăşurate sub conducerealui François d’Orcival, cercetările noastredin anul viitor consacrate opiniei publice nevor permite reflecţii aprofundate asupraacestei importante probleme.

Va trebui să privim schimbările rapidepe care le trăim raportându-ne la intervalemari de timp, perspectivă ce ne va insuflamai degrabă optimism şi ne va îndemna săacţionăm. O anumită viziune materialistăasupra condiţiei umane a făcut ca nume -roase perturbări fundamentale survenite înistoria omenirii şi în geografia planetei pecare ea o populează să fie atribuite unor fac-tori de mediu (e vorba în special de modi -ficările climatice cu efecte demografice), caşi cum consecinţele unor acte ar fi întot-deauna inevitabile, implacabile ca fatali -tatea. În realitate, explicaţia este nu numaiparţială, ci şi părtinitoare, dacă nu chiarcomplet falsă. Procesul este mai degrabăinvers: voinţa, libertatea şi spiritualitateaoamenilor sunt cauza marilor prefaceri, amarilor salturi produse în plan istoric şigeografic, convingere pe care Renan o afir-ma atunci când spunea că „ideile sunt celecare conduc lumea”1. Renunţând laintransigenţa din tinereţe, Maurice Godeliermerge şi mai departe scriind: „La baza

1 L’avenir de la science. Pensées de 1848, Paris, Calmann Lévy, 1890, p. 23.

12

Jean-Robert Pitte

societăţilor umane stă sacrul. În egalămăsură cu ştiinţa[...]”2. Marcel Gauchetadmite şi el: „[…] suntem obligaţi să ne re -vi zuim convingerile, începând cu econo -mismul primar care pretinde că explicătotul, împiedicând astfel Occidentul săînţeleagă celelalte societăţi de pe glob”3.

Modificările mediului înconjurător auconstrâns, în unele cazuri, omenirea săreacţioneze, dar, spre deosebire de speciilevegetale şi animale, specia umană nu semărgineşte doar să se adapteze la noilecondiţii de viaţă. Ea e capabilă să inoveze,indiferent dacă ceea ce o înconjoară seschimbă sau nu. De altminteri, evenimentecapitale precum apariţia şi prăbuşirea mari-lor imperii, descoperirile epocale, revoluţiaindustrială sau cele două războaie mondialenu sunt câtuşi de puţin legate deschimbările de mediu, ci se datorează înîntregime fie geniului propriu specieiumane, fie deşteptării celor mai barbare şimai autodistructive instincte ale ei.

Admirabilul roman Pourquoi j’ai mangémon père (De ce l-am mâncat pe tata), cea maireuşită scriere a lui Roy Lewis, publicată în1960 şi bazată pe cunoştinţele ştiinţifice acu -mulate până la acea dată despre paleolitic,demonstrează afirmaţiile de mai sus tratândsubiectul cu o deosebită vervă comică.Théodore Monod considera romanul luiLewis o adevărată capodoperă. Coborâreadin copaci, progresele înregistrate în procu -rarea hranei şi înmulţirea populaţiei sunt, înopinia autorului, consecinţele unei revoluţiiproduse în modul de a gândi al oamenilor.El atribuie descoperirea focului unui pite-cantrop mult evoluat ca psihic, imaginativşi avid de inovaţii tehnice. Datorităstăpânirii focului (care nu era deloc o nece-sitate vitală), omenirea a făcut, acum vreo400.000 de ani, un uriaş pas înainte în domi-narea naturii, materializat în prelun gireanocturnă a luminii diurne prin iluminareagrotelor, asigurarea unei protecţii sporite

contra animalelor sălbatice, asigurarea uneihrane mai gustoase, mai uşor de digerat şimai sănătoase (focul distrugând, prin coace-rea şi prăjirea alimentelor, paraziţii de oricefel, în special cei ai cărnii), creşterea rezis-tenţei la frig şi cucerirea unor noi spaţii vita-le, mai ales în perioada glaciaţiunilor, fabri-carea de măciuci şi de bâte mai dure, multmai eficace pentru vânătoare, dar şi pentruînarmarea războinicilor. Pe lângă toate aces-tea, focul a favorizat apariţia vetrelor, sti-mulând astfel apropierea între oameni,încurajând schimburile şi dezvoltând socia-bilitatea. Operând o contracţie a preistoriei,Roy Lewis face din fiul eroului său inventa-torul artei rupestre, un mijloc formidabil deafirmare, prin artă, a stăpânirii depline aomului asupra regnului animal, atât denecesar nu doar subzistenţei propriu-zise,cât şi înmulţirii sale. Aceluiaşi personaj,autorul îi atribuie şi „legiferarea” exoga-miei. Oricare ar fi fost data exactă a apariţieiacesteia, nu încape îndoială că ea a marcatun progres imens nu numai prin interzice-rea incestului şi prin evitarea implicită a ris-curilor genetice ale consangvinităţii, ci şiprin ceea ce romancierul comentează astfel:„Ca să se producă, până şi cea mai măruntădezvoltare de ordin cultural are nevoie deun context emoţional, de o emoţie indivi-duală care să atingă intensitatea unui stres.Pe scurt, trebuie ca un tânăr să plece din«casa părintească» (mai exact din sânulfamiliei), să-şi caute o femeie, să o curteze,să o răpească şi să se bată pentru ea”.Apariţia cultului morţilor, cu aproape100.000 de ani în urmă, este o altă treaptăextrem de importantă în istoria umanităţii.El face ca viaţa să capete un sens mai pro-fund, să fie mai preţuită, înzestrată fiindacum şi cu speranţa eternităţii. Ritualulcanibal final imaginat de Roy Lewis este unveritabil omagiu adus eroului său: „Acestaa fost, dragi copii, sfârşitul tatălui meu cafăptură din carne şi oase. Şi sunt sigur că a

2 Maurice Godelier, Au fondement des sociétés humaines. Ce que nous apprend l’anthropologie, Paris, AlbinMichel, 2007.

3 Marcel Gauchet avec Eric Conan et François Azouvi, Comprendre le malheur français, Paris, Stock, 2016,p. 270.

13

Forces spirituelles, innovations et accélérations de l’histoire

fost exact cel pe care şi l-ar fi dorit şi el: săfie ucis cu o armă într-adevăr modernă [unarc] şi mâncat într-un mod pe deplin civili-zat [fript]”.

Să avansăm cu câteva milenii. Lucrărilearheologului Jacques Cauvin şi ale echipeisale, a căror sinteză se intitulează Naissancedes divinités, naissance de l’agriculture4 (Naş -te rea divinităţilor, naşterea agriculturii), auarătat că una dintre cele mai remarcabileaccelerări ale istoriei omenirii – e vorba derevoluţia neolitică din Orientul Apropiat şiMijlociu, constând în apariţia agriculturii şia creşterii animalelor folositoare omului cucirca 10.000 de ani înaintea erei noastre – afost precedată şi nu urmată de o revoluţie reli-gioasă majoră. Spre deosebire de teroareainspirată de vechile animisme, dezvoltareacultului zeiţelor-mame şi a cultului taurului(ca simboluri ale fecundităţii şi, respectiv,ale virilităţii procreatoare) marchează înde-părtarea de idoli şi de personificările lor, caşi o mai mare libertate a fiinţei uma ne, maipuţin supusă acum constrângerilor unuimediu înconjurător divinizat. Strati grafiaaduce în acest sens argumente de necombă-tut, contrazicând astfel, fără drept de apel,poziţia deterministă potrivit căreia noilecredinţe ar fi fost rezultatul evoluţiei tehni-ce. De fapt, ordinea proceselor s-ar cuveniinversată, căci tocmai această nouă perspec-tivă a străvechilor civilizaţii din Levant şiapoi din Mesopotamia asupra originilorvieţii şi tocmai această tendinţă de venerarea forţei nestăvilite a vieţii ce renaşte mereusunt cele ce le-au dat societăţilor mezoliticeideea de a controla şi dirija unele procesevitale pentru existenţa oamenilor, cum ar fi,de pildă, cultivarea cerealelor sau domesti-cirea micilor rumegătoare. Desigur, nu sepoate nega faptul că, în acest context,migraţia speciilor vii spre nord la sfârşitulultimei glaciaţiuni din timpul erei cuaterna-re (glaciaţiunea Würm) a contribuit la apari-ţia noutăţilor tehnice, dar acesta nu estedecât un simplu factor favorizant, nicide-cum unul determinant.

Aceeaşi fascinaţie a vieţii explică, de alt-fel, atât gustul pentru băuturile obţinuteprin fermentaţie – în primul rând berea şiapoi vinul, surse ale unei stări de veselie, deneaşteptată bucurie şi, deopotrivă, surse aleunei senzaţii de depăşire a condiţiei umane–, cât şi plăcerea consumării pâinii, produ-cerea acestor alimente fiind atribuită iniţialunor pulsiuni vitale ce vor rămâne miste-rioase şi sacre până la descoperirea de cătrePasteur a diferitelor tipuri de drojdie (pen-tru dospitul pâinii, pentru fermentaţiaalcoolică), descoperire ce va pune definitivcapăt teoriei generaţiei spontanee. Înaceeaşi ordine de idei, dorinţa de a trăiîmpreună, în grupuri constituite în virtuteaunor afinităţi (preţuirea aceloraşi valori,venerarea aceloraşi divinităţi) explică apari-ţia satelor, a unor rudimente de drept fun-ciar şi a unor instituţii politice încă în ger-mene. Aceleaşi evoluţii s-au înregistrat înChina, în America Centrală şi în munţiiAnzi, alte focare ale revoluţiei neolitice; mătem însă că arheologia nu a demonstrat încălucrul acesta la fel de convingător cum afăcut-o pentru zona Cornului Fertil, adicăpe întinsul vechilor imperii babilonian, asi-rian şi fenician.

Mai târziu, urbanizarea începe în aceeaşiarie odată cu apariţia unui panteon consa-crat diverşilor zei, antropomorfici sau hime-rici, instalaţi în spaţii sacre, şi a unor institu-ţii politice de drept divin conduse de regi-preoţi. Ar fi greşit să se creadă că oraşul s-anăscut în primul rând din necesităţi deordin comercial, artizanal sau militar (nevo-ia de apărare), chiar dacă preocupările deacest gen au fost, bineînţeles, prezente.Istoricul urbanismului Charles Delfante ospune limpede: „Noţiunea de aglomerareurbană pare să-şi facă apariţia atunci când oideologie, oricare ar fi ea, impune destinulunui proiect şi îl ghidează autoritar. [...] nuavem cum să nu constatăm că puterile poli-tice, religioase sau militare dau naştere ladouă principii fundamentale în materie deurbanism: ordinea [... şi simbolismul] carepermite punerea în evidenţă a măreţiei şi a

4 Paris, CNSR édition, 1998.

autenticităţii puterii instalate”5. Cele maivechi oraşe din Mesopotamia au fost la început cetăţi – temple, devenind mai apoicetăţi – state şi de-abia la urmă centre eco-nomice.

Oraşul imperial chinezesc, dezvoltat înprelungirea Cetăţii sale Interzise, sau oraşulprecolumbian sunt modele analoge, născutesimultan la mii de leghe distanţă; pe ele sebazează construcţia cetăţilor şi a imperiilorale căror lăcaşuri sacre sunt. Piramida seînalţă pretutindeni, în America, în Meso -potamia, în Egipt, în China, pentru a stabililegătura simbolică dintre zei şi oameni.Politica, dreptul, urbanismul şi arhitecturamonumentală s-au născut din credinţa anti-cilor. Oraşul grecesc şi oraşul roman ilus-trează cum nu se poate mai limpede aceastăconcepţie, primul dintre ele fiind clădit înjurul unei acropole şi al unei agore, al doileapornind de la un forum de unde pleacă undecumanus şi un cardo care înscriu urbanis-mul într-o cosmografie sacră. Cum scrieFustel de Coulanges în La cité antique(Cetatea antică): „Orice oraş era un sanctuar,orice oraş putea fi numit sfânt”. Şi altunde-va: „Toate oraşele erau gândite ca eterne şiclădite astfel încât să dăinuie o veşnicie”,semn că întemeierea lor era departe de a fi onecesitate materială, ci reprezenta undemers de înaltă spiritualitate, fără de carenu pot fi înţelese nici perfecţiunea tehnică arealizării şi nici frumuseţea aspectului lorcare continuă să ne impresioneze şi astăzi.Pax romana şi răspândirea valorilor greco-romane până în ţinuturile cele mai îndepăr-tate de Roma sunt datorate doar credinţeifervente a romanilor în valorile lor sacre, pecare se sprijină instituţiile politice, juridice,economice şi sociale. Ansamblul e încadratde rituri în absenţa cărora întreg edificiul s-ar nărui. Regăsim aici sensul deplin şi per-cutant al mesajului lui Confucius, care estetotodată şi sensul ritualurilor pe care noiînşine le respectăm în sânul Academieinoastre şi al Institutului Franţei. Dacă ne-am gândi fie şi o clipă să renunţăm la ele,fără îndoială că ne-am semna cu mâna noas-

tră condamnarea la moarte, căci ar însemnacă am încetat să mai credem în misiunile pecare ni le-am asumat. Universitatea de după1968 şi tineretul francez plătesc scumpaceastă renunţare!

Monoteismul, credinţa într-o alegere di -vină care autorizează dialogul cu Creatorul,dorinţa de a acumula, prin lecturi şi dezba-teri, cât mai multe cunoştinţe, spiritul criticdezvoltat până la paroxism explică destinulaparte al poporului evreu. Diaspora lui,prezentă pe toate continentele din cauza sauîn pofida neîncetatelor persecuţii şi depor-tări, joacă în viaţa internaţională un rolaproape invers proporţional cu numărulredus al membrilor ei: 18 milioane de per-soane, adică 0,25% din întreaga populaţie amapamondului. Ceea ce evreii au făcut dinIsrael într-un timp ce nu depăşeşte cu multjumătate de secol stârneşte mirarea multora,în special a geografilor pozitivişti, dar nu îimiră câtuşi de puţin pe cei ce cred în prima-tul spiritului.

La rândul lor, valorile proprii creştinis-mului – printre care iubirea de aproapelenostru ca formă de manifestare a iubirii deDumnezeu, demnitatea persoanei umane,fie ea bărbat sau femeie, grandoarea libertă-ţii, universalismul şi misionarismul – aufăcut posibilă răspândirea acestei religiipână în cele mai îndepărtate colţuri alelumii, împreună cu un ansamblu de tehnicişi de modalităţi specifice de a concepe şi dea organiza lumea. Separarea, în sfârşit reali-zată astăzi, între împărăţia lui Dumnezeu şicea a Cezarului, element esenţial al mesaju-lui întemeietorului acestei religii, le asigurăcreştinilor un viitor conform proiectuluievanghelic: acela de a fi „sarea pământu-lui”, elementul viu, activ, dinamic al societă-ţii umane. Nimic mai mult, nimic mai puţin.Dar oare mai au ei o credinţă la fel de înflă-cărată care să îi susţină în continuare?

Impresionantul demaraj agricol alEuropei occidentale cu începere din anul1000 nu se explică decât prin credinţa pro-fundă a locuitorilor ei, conduşi de călugăriişi de preoţii lor, de cavalerii şi de regii lor,

14

Jean-Robert Pitte

5 Charles Delfante, Grande histoire de la ville, Armand Colin, 1997, p. 10.

oameni realmente pătrunşi de crezul creş-tin. Defrişările se intensifică în detrimentulpădurilor şi al landelor, mlaştinile sunt asa-nate. În curând, asolamentul regulat – tri-enal în nord, bienal în sud – va contribui lasporirea producţiei agricole, asigurând ast-fel creşterea demografică. Cultura cu ceamai îndelungată tradiţie, cea a viţei de vie,simbol al romanităţii şi al apartenenţei lacreştinătate, se extinde din nou pretutindenişi din nou divina licoare începe să curgăpeste tot. Pe întinsul câmpiilor răsar unadupă alta, parcă acoperindu-le cu o mantiealbă, mănăstiri şi biserici, dar şi o puzderiede movile de pământ înconjurate de şanţuri,în mijlocul cărora se înalţă primele fortifica-ţii medievale, cu donjoanele lor de lemn,înlocuite treptat de castele de piatră ce vormarca spaţiul rezervat satelor din preajmăşi vor asigura protecţia sătenilor. În compa-raţie cu acest elan capabil să mute munţiidin loc, evenimente precum îmblânzirea cli-mei (“răsfăţurile anului 1000”, atât de dragiconfratelui nostru Emmanuel Le RoyLadurie) sau revenirea la o viaţă paşnicăodată cu încetarea invaziilor germanice (înurma stabilirii vikingilor în Normandia) nusunt decât elemente de context favorizanteşi nicidecum factori declanşatori. După cumnici creşterea demografică nu este o cauză,ci doar un efect, o consecinţă. Căci numaiun spirit animat de credinţă şi avândîndrăzneala proprie deschizătorului de dru-muri se poate gândi să-şi asigure o bogatădescendenţă.

Vine apoi vremea catedralelor, a cărorînflorire se leagă, înainte de toate, de reac-tualizarea ideii romane de Urbe şi de apari-ţia unei reţele de oraşe construite după chi-pul şi asemănarea Romei, adevărate„oglinzi” ale acesteia, cum spunea AmableAudin despre Lyon. Oraşele medievale suntspaţii la fel de sacre ca şi oraşele romane,numai că de acum înainte ele vor prefiguraşi evoca Ierusalimul celest, îndeosebi cate-dralele care se înalţă cu sutele în întregOccidentul, având aceleaşi funcţii (sociale şiculturale) ca şi forumurile romane.

Departe de a fi semnul trufaş al uneibogăţii şi al unei puteri afirmate ostentativ,catedralele sunt expresia pasională a con-

vingerii că nimic nu e prea frumos pentruDumnezeu, că mântuirea îi cere omului să-şi dedice construirii lor tot talentul, tottimpul şi toată energia sa şi că nu conteazăcheltuiala când e vorba să reprezinţi miste-rul şi frumuseţea Sfintei Treimi, ale FecioareiMaria, ale profeţilor şi ale sfinţilor. Luminacare inundă edificiile clădite în secolul alXIII-lea este mai întâi o opţiune spirituală şiestetică – Christos, lumina lumii – ce vaantrena mai apoi o extraordinară revoluţiearhitecturală: bolta sprijinită pe arce frânteale căror muchii se intersectează, inovaţiepermiţând deopotrivă economisirea lemnu-lui devenit rar şi perfecţionarea tehnicilor deprelucrare a sticlei. De-abia după aceea le vaveni rândul şi factorilor politici, cum ar fi, depildă, afirmarea ambiţiei dinastiei Capeţ -ienilor. Să nu uităm că înainte de a cădea înderizoriu sub denumirea de „gotică”, aceas-tă artă se numea „franceză”, originară adicădin Île-de-France, inima fiefului dinastieiCapet. Aceeaşi destinaţie o au şi averile agri-cultorilor de la câmpie ori cele ale breslelorde meseriaşi şi de negustori, cu atât maimult cu cât prosperitatea unui oraş posesoral unei catedrale creşte graţie prezenţei aces-teia. E cazul oraşului Chartres, în carecomerţul va lua un avânt deosebit datorităafluxului considerabil de pelerini veniţi săvenereze acoperământul Fecioarei Mariaaflat în capela laterală lipită de altarul cele-brei catedrale.

Începând din acea epocă, istoria va înre-gistra accelerări tot mai dese şi mai vertigi-noase. Bazele primei mondializări economi-ce – începută în oraşele comerciale din Italiasau din Flandra secolului al XV-lea, în rega-tele ultracatolice ale Spaniei şi Portugaliei,în Europa Reformei, leagăn al promovăriimăsurilor de înlesnire a accesului la lecturăşi al primelor acumulări de capital – suntînainte de toate culturale. Întocmai ca, maitârziu, bazele revoluţiei din domeniulindustriei şi al transporturilor, al informa-ţiei şi al comunicării. Toate aceste uriaşeprefaceri sunt legate de setea de cunoaştere,aliată cu încrederea, deja cam exagerată, înputerile omului. În asta stă forţa şi totodatăslăbiciunea lor, căci satisfacţiile pe care ele

15

Forces spirituelles, innovations et accélérations de l’histoire

le procură în mod legitim sunt însoţite defrustrări şi de ranchiune, germeni ai războa-ielor fratricide.

Aş dori să mai evoc, alese dintre multealtele, două accelerări ale istoriei bazate pevalori spirituale şi morale. Prima este cea adestinului singular al Statelor Unite aleAmericii. Părinţii lor fondatori fuseseră per-secutaţi pentru credinţa lor. Însufleţiţi de oformidabilă energie spirituală, ei au clădit,pe teritorii imense şi aproape nelocuite,prima putere a lumii, care, dincolo de toatecriticile, uneori îndreptăţite, al căror obiect afost şi continuă să fie, rămâne unul dintrelocurile privilegiate ale libertăţii de gândire,ale libertăţilor politice şi ale libertăţii de ini-ţiativă, singurele fundamente ale prosperi-tăţii sale. Aş aminti de asemenea exemplulJaponiei, ţară care, de patru decenii încoace,reprezintă pentru mine o sursă de inspiraţieşi de hrană spirituală. Revoluţia Meiji, începută în 1868, i-a permis poporului aces-tui arhipelag situat la antipodul Occi -dentului să acceadă cu viteza fulgerului latehnica cea mai modernă, dar fără ca pentruasta să-şi abandoneze tradiţiile. Căci pânăatunci, în decursul a două secole şi jumătate(în timpul erei Edo), într-o ţară care fuseseînchisă străinilor, o guvernare decisă şi înţe-leaptă se îngrijise ca locuitorii ei să aprofun-deze cultura naţională, să-şi dezvolte dorin-ţa de cunoaştere, să înveţe să citească şi săscrie cu mic, cu mare (inclusiv femeile). Iatăde ce cutremurul din 1923, care a distrusintegral capitala, sau înfrângerea din 1945,care a lăsat ţara ruinată şi extrem de slăbită,au constituit pentru poporul japonez nu fac-tori demobilizatori, ci, dimpotrivă, ocazii dea-şi aduna forţele şi de a o lua cu îndârjirede la capăt, devenind, la sfârşitul secoluluiXX, a doua putere economică mondială! Şiasta în condiţiile în care japonezii nu suntscutiţi de o serie de handicapuri: pe 80% dinsuprafaţa ţării se înalţă munţi abrupţi, aco-periţi de păduri; câmpiile cultivabile şi cupotenţial urbanistic sunt minuscule; cutre-murele se ţin lanţ, urmate îndeobşte deurgia unor tsunami cu efecte devastatoare;nu lipsesc taifunurile, inundaţiile şi alune-cările de teren care fac ravagii; iarna se înre-

gistrează căderi masive de zăpadă în nordulşi în nord-estul ţării etc. Dar nimic din toateacestea nu contează, până-ntr-atât acestpopor educat şi curajos iubeşte viaţa, luptăpentru apărarea ei şi pentru propria lui de -să vârşire. Ar mai trebui să progreseze doarîn dorinţa de a deveni contagios şi de a-şitransmite şi altora valorile care l-au făcutexemplar.

Abandonarea progresivă a referirii la unCreator explică nemărginita sete de puterede care au fost cuprinse la un moment datunele societăţi umane, din sânul cărora s-auridicat câţiva indivizi mânaţi de ambiţiinemăsurate. Iar această exacerbare a ambi-ţiei lor a dus până la urmă, din păcate, lanaşterea marilor imperii totalitare ale seco-lului XX (URSS, al III-lea Reich, China luiMao), răspunzătoare pentru milioane demorţi şi sortite unui eşec inevitabil, dupăcum s-a putut constata. Căci nu civilizaţiilesunt condamnate să piară, ci barbariile.Compararea acestor cataclisme, a acestoranticivilizaţii cu imensele cuceriri care aumarcat istoria omenirii este edificatoare: caşi acestea din urmă, şi ele au fost strânslegate de opţiuni ideologice şi culturale.Numai că profeţii lor au ales să propovădu-iască aroganta utopie a unui paradis teres-tru, în locul singurei căi ce duce la depăşireade sine şi la adevăratul progres: aspiraţia,infinit mai modestă şi mai nobilă, a înscrie-rii în eternitate.

Marile instituţii menite să înlesneascădialogul (UE ,ONU, tribunalele internaţio-nale etc.), inclusiv cele economice (Bancamondială, FMI, OCDE, întreprinderile mul-tinaţionale etc.), deşi cu o demarare lentă,sunt totuşi în măsură să reprezinte o spe-ranţă pentru planeta noastră şi pentru locui-torii ei. Ele se bazează nu numai pe valorilemorale ale respectului cuvenit, în mod egal,tuturor oamenilor, ale libertăţii şi ale dialo-gului, ci şi pe existenţa unui scop comun:asigurarea păcii mondiale şi a celei maimari prosperităţi posibile pentru cât maimulţi oameni.

În toate domeniile, invenţiile tehnice aufost precedate de mari mişcări inovatoare înmaterie de artă şi de cultură. Urbanismul

16

Jean-Robert Pitte

17

Forces spirituelles, innovations et accélérations de l’histoire

renascentist şi baroc a fost precedat dereprezentările picturale ale unor viitoareoraşe ideale. Urbanismul internaţional alblocurilor-turn şi al zgârie-norilor a fostprecedat de Carta Atenei din 1933 şi de artacubistă a începutului secolului XX. Aflat laoriginea preţuirii extreme a punctualităţii,calvinismul a impulsionat dezvoltareaindustriei orologeriei elveţiene. Într-un planmai frivol, am putea spune că tot el a inspi-rat şi fabricarea tabletelor de ciocolată acăror împărţire în pătrăţele simbolizeazăegalitatea şi permite distribuirea echitabilăa acestora...

Viitorul omenirii nu este scris dinainte.Nu există nici o direcţie prestabilită a isto-riei, nici o direcţie prestabilită a geografiei.Ciocnirea civilizaţiilor e rodul unei gândiripericuloase; singura ameninţare este cea avictoriei spiritelor ignorante asupra celorluminate, civilizate. Istoria nu şi-a încheiat

drumul, geografia încă şi mai puţin; ele con-tinuă să înainteze, iar omenirea le îndrumăpaşii cu mai multă sau mai puţină înţelep-ciune. Forţele spirituale şi cunoaşterea înprofunzime a diverselor culturi pot punecapăt tuturor ameninţărilor. Nu încapeîndoială că dacă China se va apleca din nouasupra filosofiei lui Confucius şi o va reac-tualiza, ea va fi în măsură să aducă imenseservicii umanităţii. Singura bogăţie reală oconstituie oamenii educaţi, ale căror minţiiscoditoare sunt libere să-şi fructifice imagi-naţia creatoare, oameni trăind în pace graţieunor guvernanţi luminaţi, plini de energie,de speranţe şi de generozitate. Dacă seteade cunoaştere, libertatea de gândire şi deexprimare, spiritul critic, statul de drept şiempatia, optimismul sau, mai mult decâtatât, Speranţa, dacă toate aceste veritabilevalori spirituale şi universale vor înregistranoi progrese, atunci o să vedeţi că până şiîncălzirea climatică ne va apărea ca un sim-plu epifenomen în lunga istorie a relaţiilordintre oameni şi mediul în care trăiesc. Dardacă aceştia din urmă se vor lăsa în voiacelor mai urâte şi mai dăunătoare porniriale lor şi dacă, mai cu seamă, vor cădeapradă deznădejdii, chiar şi cel mai neînsem-nat şi întâmplător eveniment legat de modi-ficarea mediului înconjurător va căpăta înochii lor proporţii catastrofale. Aşa cum neavertiza Spinoza: „Deşi toate lucrurile suntegale între ele, dorinţa născută din bucurieeste mai puternică decât dorinţa născută dintristeţe”6. Protectorul nostru ne-a amintitaceste cuvinte şi ne-a îndemnat să urmămsfatul filosofului atunci când unii dintre noil-am întâlnit, cu puţină vreme în urmă, întovărăşia noului nostru confrate, WolfgangSchäuble: să lăsăm deoparte preocupărileîntristătoare, să ne preocupe doar ceea ce nebucură! E în joc viitorul omenirii pe acestpământ, iar misiunea Academiei noastreeste aceea de a contribui la realizarea lui.

Traducere de Ileana Littera

6 Ethique, IV, prop. 18.

18

19

La scientificitéTout objet peut être perçu d’une façon

intuitive ou scientifique.La recherche scientifique consiste dans

l’étude systématique d’un objet pour leconnaître, le comprendre, le „capter”.

D’abord il faut observer et expérimenter.La méthode / la manière de procéder

pour l’examen systématique passe par lesphases suivantes: < isolement / identifica-tion d’un matériel / d’un objet ® descrip-tion ® classification ® explication ® inter-prétation.

Pour isoler / identifier un objet on utiliseles opérations / preuves de commutation /substitution, permutation, suppression etinsertion.

Pour décrire et classifier on utilise lesdéfinitions.

Pour expliquer un phénomène on établitdes règles (si A, alors B: syllogismes)

Pour interpréter un phénomène on pro-pose des causalités (cause motrice, causefinale)

L’analyse (identification, description,classification) est expérimentale, la synthèse(explication, interprétation) est spéculative.

A gândiEuropa

Abstract

Michael METZELTINLes sciences modernes

sont-elles une inventioneuropéenne?

Orice obiect poate fi perceput într-o manieră intuitivă sau ştiinţifică. Cercetarea ştiinţifică constă înstudiul sistematic al unui obiect pentru a-l cunoaşte, a-l înţelege şi a-l capta. Metoda ştiinţifică pen-tru o examinare ştiinţifică trece prin următoarele etape: izolarea obiectului, descrierea, clasificarea,explicarea şi interpretarea. Analiza (identificarea, descrierea, clasificarea) este experimentală, sinteza(explicarea, interpretarea) este speculativă. O istorie a enciclopediilor ne arată că ele reprezintă obancă de date, atât de utile în compararea şi diseminarea ştiinţei prin învăţământ şi educaţie.Cuvinte-cheie: cercetarea ştiinţifică, etapele cercetării, analiza şi interpretarea ştiinţifică, enciclope-

diile, diseminarea ştiinţei prin educaţie.

Any object can be perceived in an intuitive or scientific manner. Scientific research consists in asystematically studying of an object to know it, understand it, and capture it. The scientific methodfor a scientific examination goes through the following stages: object isolation, description, classi-fication, explanation and interpretation. Analysis (identification, description, classification) isexperimental, synthesis (explanation, interpretation) is speculative. A history of encyclopaediasshows us that they are a data bank, so useful in comparing and disseminating science through edu-cation.Keywords: scientific research, research stages, scientific analysis and synthesis, encyclopaedias,

disseminating science through education.

Michael METZELTIN, Universitatea din Viena, Institutul de Romanistică, email: michael.metzeltin@ uni-vie.ac.at.

La recherche scientifique n’a pas delimites, elle embrasse en principe tous lesdomaines, elle doit être organisée.

L’expérimentalismeL’expérience sensible, l’empirie, est une

des sources de nos connaissances.L’expérience permet d’accumuler des obser-vations et des faits mesurables, par induc-tion on peut en tirer des lois générales.

Déjà dans l’Antiquité, en médecine lesEmpiriques commençaient leurs procé-dures par 1’autoyìa, l’observation par soi-même.

L’expérimentalisme a été réamorcé parRoger Bacon (v. 1220-1290) et développé parFrancis Bacon (1561-1626), John Locke(1632-1704), David Hume (1711-1776),Condillac (1714-1780).

Les définitionsPour décrire un objet (et après le classi-

fier) on le considère comme une espèce, oncherche le groupe d’objets de la même espè-ce présentant des caractères semblables, parcomparaison on établit les caractères spéci-fiques de l’objet en cause. C’est la définitionper genus proximum et differentias specificas dela tradition aristotélicienne.

Les explicationsOn explique les phénomènes en générali-

sant leurs comportements par conditionna-lité (si A, alors B). La conditionnalité peutêtre développée par les syllogismes. Le syl-logisme est un raisonnement déductif/logique avec une prémisse générale (Tousles hommes sont mortels) et une prémisseparticulière (Socrate est un homme) quiconduisent à une conclusion (Donc Socrateest mortel). Le raisonnement par syllo-gismes a ses origines dans l’Antiquité hellé-nique et a été systématisé par Aristote. Il està l’origine de la logique mathématiquemoderne.

La causalitéL’interprétation des phénomènes consis-

te à se demander leur pourquoi, à proposer

des causes pour leur conditionnalité.Au IVe siècle av. J.-C. Aristote avait pro-

posé quatre types de cause:‒ la cause matérielle (la matière qui

constitue une chose)‒ la cause formelle (l’essence de cette

chose)‒ la cause motrice (ce qui produit,

détruit ou modifie la chose)‒ la cause finale (ce en vue de quoi la

chose est faite)

La disciplinantéEn cherchant à capter la réalité l’homme

produit sur elle des discours. Afin de lamieux examiner et dominer, il la subdiviseen différents domaines plus ou moinshomogènes pour lesquels il développe desmondes discursifs plus ou moins spéciali-sés. Ces mondes discursifs se transformenten domaines scientifiques, en sciences.

Les anciens Grecs distinguaient une qeologìa, la science des choses divines, une

20

Michael Metzeltin

astrolgìa, la science des astres, et unejuxiologìa, la science des corps naturels.

Les Romains ont organisé les savoirs / lessciences sous le nom de artes libérale?, (artslibéraux). Leur systématisation est présen-tée dans le manuel „encyclopédique” Denuptiis Philologiae et Mercurii (Les noces dePhilologie et de Mercure) de MartianusCapella (Ve siècle).

Les arts libéraux se divisent en deuxgroupes: le trivium (la triple voie, les troischemins) et le quadrivium (les quatre che-mins). Le trivium constitue le premier degréde l’apprentissage des sciences, il représentele pouvoir de la langue et se compose de lagrammaire, de la rhétorique et de la dialec-tique. Le quadrivium constitue le deuxièmedegré de l’apprentissage, il représente lepouvoir des nombres et est formé parl’arithmétique, la musique, la géométrie etl’astronomie.

Les arts libéraux ont constitué le pro-gramme d’enseignement des universités etse trouvent à l’origine des disciplines scien-tifiques.

Les encyclopédies /Les banques de données

La recherche avance grâce à l’accumula-tion des connaissances. Depuis l’Antiquitéeuropéenne ou chinoise l’homme essaie deréunir toutes les connaissances acquisesdans des ouvrages de synthèse et de réfé-rence, comme la Naturalis historia (37volumes) de Pline l’Ancien (ler siècle), leSpéculum maius (80 volumes) de Vincent deBeauvais (XIIIe siècle) ou le Yiwen Leiju(Florilège arrangé par catégories; 47 sec-tions, dynastie Tang). L’organisation interneest en général de type thématique (le ciel, laterre, l’homme, etc.). Mais ce n’est que grâceà une disposition alphabétique et à des ren-vois croisés que l’accès aux connaissancesdevient rapide et transdisciplinaire.

Les premiers ouvrages de synthèsealphabétiques sont la Biblioteca universalesacro-profana de Vincenzo Coronelli (7volumes parus couvrant les entrées A-Caque, Venise, 1701-1706), le LexiconTechnicum de John Harris (Londres, 1704) et

la Cyclopaedia de Ephraïm Chambers(Londres, 1728). Le grand modèle d’ency-clopédie moderne reste l’Encyclopédie ouDictionnaire raisonné des sciences, des arts etdes métiers de Diderot / d’Alembert (17volumes de textes, 11 volumes d’illustra-tions, Paris, 1751-1772). En allemand,Johann Heinrich Zedler publie le UniversalLexicon (68 volumes, Leipzig, 1731-1754),une des plus grandes encyclopédies jamaispubliées.

Diderot décrit dans le Prospectus ainsi lanature de l’encyclopédie

«En réduisant sous la forme de diction-naire tout ce qui concerne les sciences et lesarts, il s’agissait encore de faire sentir lessecours mutuels qu’ils se prêtent; d’user deces secours, pour en rendre les principesplus surs, et leurs conséquences plus claires;d’indiquer les liaisons éloignées ou pro-chaines des êtres qui composent la Nature,et qui ont occupé les hommes; de montrer,par l’entrelacement des racines et par celuides branches, l’impossibilité de bienconnaître quelques parties de ce tout, sansremonter ou descendre à beaucoupd’autres; de former un tableau général desefforts de l’esprit humain dans tous lesgenres et dans tous les siècles; de présenterces objets avec clarté; de donner à chacund’eux l’étendue convenable, et de vérifier,s’il était possible, notre épigraphe par notresuccès:

Tantum séries juncturaque pollet,Tantum de medio sumptis accedit hono-

ris!HORAT. de Arte. poet., v. 249.»

(“l’enchaînement et l’assemblage [dequelque chose] donne une telle puissance [àce quelque chose], par emprunt de l’ordinai-re [de ce quelque chose] [ce quelque chose]accède à tant de dignité „)

Le comparatismeLes voyages de commerce, de découver-

te, de conquête des Italiens, des Portugais,des Espagnols, des Anglais et des Françaisont amené les Européens à connaître desmondes et des civilisations jusque-là incon-

21

Les sciences modernes sont-elles une invention européenne?

22

Michael Metzeltin

nus. Ils en font des récits et surtout des des-criptions souvent très minutieuses, commela Historia generai y natural de las Indias, islasy Tierra Firme del Mar Océano de GonzaloFernandez de Oviedo (1478-1557). Ils sontainsi amenés à décrire les gens, leurs cul-tures, la flore, la faune, la géographied’autres pays et à les comparer. C’est cettecomparaison qui est à l’origine des sciencesgénéralistes, comme la grammaire générale(ou linguistique générale) créé auxXVIIe/XVIIIe siècle (Antoine Arnauld /Claude / Lancelot, Grammaire générale et rai-sonnée, Paris 1660; Nicolas Beauzée,

Grammaire générale, ou exposition raisonnéedes éléments nécessaires du langage, pour servirde fondement à l’étude de toutes les langues,Paris 1767), ou de l’ethnologie, queAlexandre-César Chavannes définit dansson Essai sur l’éducation intellectuelle (1787)comme «l’histoire des progrès des peuplesvers la civilisation».

La disséminationLes connaissances, les disciplines, les

méthodes sont enseignées, développées etpropagées dans les universités et dans lesacadémies des sciences et des lettres.

L’université de Bologne est fondée en1088, celles de Paris, Oxford et Salamanqueau commencement du XIIIe siècle, celles deMontpellier et de Coimbra vers la fin duXIIIe siècle. Les disciplines s’organisent enquatre „facultés”, les arts, la médecine, ledroit et la théologie. Les universités sedotent de bibliothèques pour la multiplica-tion du savoir à travers les livres.

Les académies comme sociétés savantesoù des scientifiques présentent et discutentleurs travaux et leurs possibles applicationssont une création plus tardive. Les pre-mières académies des sciences sont crééesen Italie (Accademia dei Lincei, 1603), enPrusse (Leopoldina, 1652), en Angleterre(Royal Society, 1660) et en France (Académieroyale des sciences, 1666).

Toutes ces institutions sont exportéesdans le monde. Les premières universitésextraeuropéennes sont instituées enAmérique espagnole: San Marcos de Lima(1551), l’Universidad Real y Pontificia deMexico (1551) et Santo Domingo (1558). Lespremières académies extraeuropéennessont la New York Academy of Sciences (1817),la National Academy of Sciences (États-Unis,1863) et Les Académies des arts, des lettres etdes sciences du Canada (1882).

ConclusionsLa scientificité, la disciplinarité, l’ency-

clopédie, le comparatisme, les universités etles académies sont des créations quel’Europe a apportées à la civilisation mon-diale.

23

1. „Matematica“ lui Nichita Stănescu

Universul poeziei lui Nichita HristeaStănescu include „necuvinte”, dar şi for-mule matematice sau chiar problemematematice de nivel avansat [1,2]. Ca unadevărat demiurg, imitând un act hristic,Nichita Hristea poate să suspende uneorilegile matematicii (pentru a „sătura” mul -ţimile...). O idee care transpare si din prima

sa Elegie.Dedicată lui Solomon Marcus, poezia

„Matematica Poetică“ [3] începe cu câtevaformule „revoluţionare“:

„Unu şi cu unu nu fac doiunu şi cu unu fac treisau patru, sau cinci...”,

„Opt făra treiFac cât vrei”, etc.

Florin Felix NICHITAPoezie şi MatematicăNichita Stănescu

şi Solomon Marcus. Întâlniri

Articolul demonstrează şi exemplifică faptul că între poezie şi matematică există zone intermedi-are interesante. El poate fi considerat la graniţa dintre critică literară, poezie şi matematică, avândca sursă de inspiraţie întâlnirile între două mari personalităţi. Prima secţiune ni-l prezintă pe„matematicianul“ Nichita Stănescu. Secţiunea a doua redă atmosfera de la Institutul deMatematică „Simion Stoilow” al Academiei Române, unde tineri matematicieni întorşi de lastudii din străinătate se întâlneau în jurul academicianului Solomon Marcus. Au rezultat atunciatât articole de matematică, cât şi articole în reviste de literatură. Încheiem cu o secţiune despreinteracţiuni dintre poezie şi matematică, amintind şi întâlnirile dintre Nichita Stănescu şiSolomon Marcus.Cuvinte-cheie: poezie, matematică, poetica matematică, matematica poetică.

This article shows and exemplifies that there exist interesting levels between poetry and mathe-matics. The article can be considered as living somewhere between critique, poetry and mathema-tics. It is centered around the meetings between two important Romanian personalities. The firstsection deals with the „mathematician” Nichita Stănescu. The second section presents meetingsat the “Simion Stoilow” Institute of the Mathematics of the Romanian Academy, where youngmathematicians gathered around Acad. Solomon Marcus. They published both in mathematicaljournals and in literature journals. The last section comments on the interactions between poetryand mathematics. It also gives an account on the meetings between Nichita Stănescu and SolomonMarcus.Keywords: poetry, mathematics, mathematical poetics, poetic mathematics.

Abstract

Document

Florin Felix NICHITA, Institutul de Matematică „Simion Stoilow” al Academiei Române, Bucharest,Romania, e-mail: Florin.Nichita@imar.ro; ffnichita2006@yahoo.com.

Această abordare poetică a matematicii,se găseşte şi în poezia „Altă Matematică“;de exemplu, acolo

„ştim că cinci fără patru fac unuDar un nor fără o corabieNu ştim cât face.”

În ultimele două versuri de mai suspoate fi vorba de un peisaj marin care sedezintegrează (prin plecarea unei corăbii).De asemenea, îmi place să-mi imaginez cum„cuvinte cu pânze ajung în toate porturilememoriei” (parafrazând o exprimare de tipDada).

Poetul nu se sfieşte să înmulţească, apoi,o plapumă cu un iepure, să împartă o varzăla un steag şi continuă cu alte calculenăstruşnice. Trecând într-un registru uşornaiv, s-ar putea spune că iepuraşul Peter [4]se află în elementul său pe acest tărâm alcopilăriei cu verze, roşcove etc. El împar te(în alt sens) cu colegii săi nu numai verze,dar şi morcovi şi alte bunătăţi, înmulţin-du-le (din nou cu sens schimbat) proviziile.

Vă recomand să citiţi din perspectivamatematicii, sau să recitiţi, şi poeziile„Lecţia despre cub“, „Lecţia despre cerc“ şi„Pitagora“, dar dacă recitim din perspectivămatematică cele „11 Elegii“, ne „blocăm”destul de repede, chiar la începutul primeielegii, dacă nu ştim să rezolvăm problemaizoperimetrică:

„(…) sfera(…) are cel mai mult trup învelit cu cea mai strâmtă pielecu putinţă.“

În secţiunea următoare vom vedea căexistă şi un alt tip de problemă izoperi -metrică încă nerezolvată.

Dacă „trişăm” un pic şi trecem maideparte fără demonstraţia respectivă, ne„blocăm” la a şaptea elegie, unde, cine nucunoaşte formula sumei unei progresii geo-metrice, trebuie să numere pe… degete:

„întind o mână, care-n loc de degeteare cinci mâini,care-n loc de degeteau cinci mâini, careîn loc de degeteau cinci mâini.“

2. Întâlniri cu Solomon Marcus

Fac parte din acele generaţii care auintrat la facultate pe când ţara noastră eranumită Republica Socialistă şi care, la ob -ţinerea licenţei, au avut trecută pe diplomă„doar” Republica România.

Încă din liceu (Liceul „Mihai Viteazul”,Ploieşti) eram familiarizaţi cu unele rezul -tate din Lingvistica Matematică şi PoeticaMatematică [5] ale domnului profesorSolomon Marcus. De exemplu, ştiam că opoezie tradusă în engleză are o entropiemai mare decat varianta originală [6].Aveam un coleg la cercul de matematică,care, pe lângă sesiunile de comunicări dinţară, fusese invitat la un congres inter -naţional în Anglia. Atât de mare era impac-tul acestor teorii pentru noi, încât un coleg,

24

Florin Felix Nichita

25

Poezie și matematică: Nichita Stănescu și Solomon Marcus

din olimpic la matematică, a ajuns să studie-ze la Facultatea de Litere.

La Facultatea de Matematică, Univer -sitatea Bucureşti, am avut destul de puţineocazii de a asista la cursurile domnului pro-fesor, dar acestea se remarcau prin claritate.Colegi de ai mei aveau să colaboreze cudânsul la doctorat sau în lucrări ştiinţifice.

Plecarea la studii postunivesitare înstrăinătate, pentru studenţii cu burse demerit, era o modă. Unii dintre noi ne-amîntors la IMAR după stagii (post)doctorale.Reîntâlnirea cu personalitatea lui SolomonMarcus avea loc acum la un alt nivel.Întâlnirile noastre erau pline de schimburide informaţii profesionale şi umor. Treceamcu uşurinţă de la discuţii despre cărţi cusubiecte savante la probleme din GazetaMatematică, de la Fizică la Chimie, de laLiteratură la Muzică, de la discuţii despreConferinţe şi Congrese Internaţionale laînvăţământul liceal românesc [7].

Voi da câteva exemple de mici bijuteriimatematice discutate, începând cu douăingenioase ecuaţii de gradul II,

OLE-object,

şi o inegalitate care se poate rezolva doar cuajutorul calculatorului:

OLE-object.

Prima ecuaţie de mai sus are discrimi -nantul negativ (şi această inegalitate esteremarcabilă!), deci nu are soluţii reale.Pentru cea de-a doua ecuaţie trebuie săevităm calculul discriminantului şi să ofactorizăm (x=1 este soluţie).

Sunt convins că Nichita s-ar fi delectat cuastfel de probleme de matematică.

Totuşi aceste mici bijuterii matematice aufost urmate şi de articole mai consistente[8,9,10].

Remarca 4 de la pagina 4 a articolului[10] este un tip de problemă izoperimetricănerezolvată încă. Acolo se prezintă olegatură între perimetrul unei curbeconvexe închise şi diametrele maximal şiminimal.

3. Poezie, Matematică, Poetica Matematică şi

Matematica PoeticăÎncepem secţiunea cu o pledoarie ca

aceste cuvinte „cu pânze” să ajungă şi în„porturile memoriei” colegilor mei mate -maticieni. Să ne reamintim că filozofia luiAristotel avea o parte practică, o parteteoretică, dar şi una poetică [11]. O poeziepoate fi citită într-o scurtă pauză de cafea, înmetrou, în tren, în călătorie etc. Am putea săsubliniem dintr-o poezie doar câteva ver-suri care ne impresionează mai profund,sau, am putea chiar să le decupăm (înmanieră Dada) cu o forfecuţă...

Vreau să mai dau un exemplu despremodul în care arta (şi în particular poezia)poate acompania pe matematicieni în cea-surile lor de destindere. Din doi în doi ani seorganizează la Universitatea de Petrol şiGaze din Ploieşti, conferinţe de matematicăcu titlul INTERNATIONAL WORKSHOPON DIFFERENTIAL GEOMETRY AND ITS

APPLICATIONS [12]. De fiecare dată, pelângă posterele conferinţei, se prezintă,alături de imagini cu obiectivele importantedin Ploieşti, şi un poster dedicat poetuluiNichita Stănescu. De asemenea, au fost efec-tuate vizite la Muzeul Memorial „NichitaStănescu” cu cercetători din străinătate.

Poeţii, pe de altă parte, e bine să ţinăpasul cu descoperirile ştiinţei şi tehnicii.Există o tendinţă pe plan internaţional de a„apropia” arta de ştiinţă. Poeţii ar puteadescoperi întinderi imense nexploatate înzonele aparent aride ale matematicii. Defapt, poezia este de multe ori ca odemonstraţie a unei teoreme care a fostenunţată, în prealabil, în titlul poezieirespective. Pe de altă parte, poezia poatejuca un rol important în memorarea unorformule matematice sau a unor aproximăride numere transcendentale [13].

Între poezie şi matematică se află zoneintermediare interesante. Puţin se ştie astăzidespre întâlnirile dintre Nichita Stănescu şiSolomon Marcus. La Muzeul Memorial„Nichita Stănescu” din Ploieşti, se află oistorioară pe această temă, scrisă chiar de

Solomon Marcus. Am sintetizat aceastăpovestire într-un catren:

Ca o nobilă replică La „Poetica Matematică”,Poetul scrise pe o petică “Matematica Poetică“.

În Cartea de Onoare a Casei Memorialeapare o altă versiune a acestui catren şi unmic joc de cuvinte la finalul acestuia. Cartea[5] se poate gasi încă în Casa Memorială aPoetului.

Încheiem cu câteva comentarii şicompletări.

Articolul [14] se înscrie pe aceeaşi liniecu lucrarea curentă, citând şi cartea [15].

Referinţele la DADA se pot găsi în [15],unde, la pagina 66, apar calcule matematiceîntre două paragrafe de text literar.

În Statele Unite ale Americii se publicădeja „Journal of Humanistic Mathematics”.

Aceste idei ar putea fi puse în legatură şicu Teoria transdisciplinarităţii, elaborată decătre Acad. Basarab Nicolescu.

26

Florin Felix Nichita

Bibliografie1. Nichita Stănescu Ce bine că eşti ! Ce mirare că

sunt!, POESIS, Ed. Tempus, 2018.2. Nichita Stănescu 111 cele mai frumoase poezii,

Ed. Nemira , 2013.3. Nichita Stănescu, Matematica Poetică, în

„Argeş”, Nr. 1(56), ianuarie 1971, p. 1.4. H.B. Potter, The Tale of Peter Rabbit; Peter

Rabbit Trailer #2 (2018), https://www.youtube.com/watch?v=sYzpAL3mKB4.

5. Solomon MARCUS, Poetica Matematică, Ed.Academiei, Bucureşti, 1970.

6. B. Iantovics, F. Nichita „The Energy and theEntropy of Hybrid Multi-Agent Systems”,Proceedings of the 6-th InternationalConference on Virtual Learning, ISSN: 1844-8933, Ed. Univ. Bucureşti, 2011, 391-394.

7. Întâlniri cu SOLOMON MARCUS, coord.Lavinia Spandonide şi Gheorghe Păun,Bucureşti, Ed. Spandugino, 2010.

8. Solomon MARCUS, Transcendenţa ca Pa -radigmă Universală, în „Convorbiri literare”,2014, p. 17-28.

9. Nichita, F.F. On Transcendental Numbers.

Axioms 2014, 3, 64-69. 10. Marcus, S.; Nichita, F.F. On Transcen dental

Numbers: New Results and a LittleHistory. Axioms 2018, 7, 15.

11. “Enciclopedia înţelepciunii”, Editura ROOS-SA, 2013, ISBN 978-5-91926-240-4.

12. “A XIII-a Conferinţă Internaţională deGeometrie Diferenţială şi Aplicaţii”, News -letter, Nr. 7, Societatea de Ştiinţe Matematicedin România, 22 Decembrie 2017 ,http://ssmr.ro/files/newsletter/news7/confer-inta_geometrie.php.

13. T. Crilly, 50 de idei pe care trebuie sa le cunoşti –MATEMATICA, Ed. Litera, Bucureşti 2017.

14. Gisele VANHESE, Sous le signe d’Hermes.Poesie et science, în „Caiete critice”,12(362)/2017, pp. 17-23.

15. Solomon MARCUS, Arta şi ştiinţa, Bucureşti,Ed. Eminescu, 1986.

16. T. Tzara, Şapte manifeste DADA, Lam pisterii,Omul aproximativ, Ed. Polirom, 2016.

27

Orice oraş şi orice localitate, oricât demică, are o istorie a ei care se transmite atâtoral, prin amintiri şi legende, cât şi prinurme arheologice şi documente care sunt,după cum se ştie, o sursă mult mai sigură şimai „ştiinţifică”. De aceea, documentele, cucât mai vechi cu atât mai bine, au o valoareinestimabilă.

Köln, oraşul în care îmi duc zilele deaproape patru decenii, are o istorie lungă.Primele aşezări de prin partea locului datea-ză de prin secolul al XIX-lea înaintea ereinoastre. Mult mai târziu, în anul 50 al ereinoastre, în timpul domniei împăratuluiClaudius, romanii întemeiază aici „Colonia

Claudia Ara Agrippinensium”, aşezare caremarca limita de nord a Imperiului Roman şicare avea să devină capitala provincieiromane Germania Inferior şi cartierul gene-ral al trupelor romane din provincie. De alt-fel, numele actual al oraşului, Köln, nu estedecât pronunţarea modificată de-a lungultimpului a cuvântului „Colonia”, deve nit înfranceză şi engleză, cu pronunţări diferite„Cologne”.După destrămarea Im pe riuluiRoman, oraşul a cunoscut o istorie destul deagitată, între altele ocupaţia franceză dintimpul lui Napoleon, între anii 1794 şi 1815.De-a lungul timpului au rămas tot felul deurme arheologice şi s-au adunat tot felul de

Săpăturile pentru construcţia unei noi linii de metrou au pricinuit, în 2009, prăbuşirea clădiriicare adăpostea arhiva oraşului Köln, o arhivă deosebit de bogată, de mare importanţă pentruîntreaga Germanie. O mare parte a arhivelor a fost recuperată de sub dărâmături. Se pune prob-lema construirii unui nou edificiu, dar mai ales a restaurării documentelor rămase, proces deosebitde lung şi costisitor. Dar lucrul cel mai grav este pierderea pentru totdeauna a unui mare numărde documente. Procesul intentat recent presupuşilor vinovaţi a readus în atenţia opiniei publiceproblema.Cuvinte-cheie: prăbuşire, arhiva oraşului Köln, restaurarea documentelor, pierderi irecuperabile.

In 2009, excavations for the construction of a new subway line resulted in the collapse of the buil-ding housing the Cologne archives, a particularly rich archive of great importance for the wholeof Germany. Many of the archive items were recovered from the rubble. There is the matter of buil-ding a new edifice, but especially of restoring the remaining documents, a particularly long andcostly process. But the worst thing is that a large number of documents were lost forever. Therecent allegedly guilty trial brought the issue back to public opinion.Keywords: collapse, Cologne city archive, document restoration, stranded losses.

Abstract

Nicolae CORBEANU, publicist, Köln, e-mail: corbeanu@netcologne.de.

Nicolae CORBEANU

Oraşul amnezic

Scrisoare de la Köln

documente, care de care mai preţioase. Arhiva istorică a oraşului Köln, înfiinţată

în anul 1815, reuneşte arhivele a tot felul deinstituţii publice, dar şi ale unor unităţi pri-vate, cum ar fi întreprinderi, asociaţii şichiar persoane individuale. Datoritănumărului mare de documente păstrateîncă din Evul Mediu (acte, manuscrise, tes-

tamente etc.) arhiva, ale cărei documenteerau depozitate pe o lungime totală de circa30 de kilometri, fiind astfel cea mai marearhivă comunală a ţării, este consideratădeosebit de importantă pentru istoria între-gii Germanii. Organizată pe secţii, eacuprindea epoca veche şi perioada franceză,documentele administraţiei de după 1815, o

28

Nicolae Corbeanu

29

Orașul amnezic

secţie de colecţii şi moşteniri şi una de„Presă şi activităţi publice”, unde erau adu-nate, între altele, microfilme şi alte docu-mente înregistrate cu tehnici moderne.

În 1971 a avut loc inaugurarea ultimuluisediu de până acum al arhivelor, o clădirecu şapte etaje, construită special pentru aface faţă în cele mai bune condiţii cerin ţelormoderne privind păstrarea documentelor.Se punea problema de a proteja docu men -tele de influenţele climei şi ale capriciilorvremii şi de a se crea un climat cât mai echi-librat în interiorul încăperilor. Contrar tren-dului contemporan de creare a unui climatartificial prin mijloace tehnice, constructo-rul edificiului, arhitectul Fritz Haferkamp,s-a decis pentru o climatizare cu o autore-glare determinată de construcţia însăşi, cu ointervenţie minimă a tehnicii de climatizareartificială. Spre a se reduce la minimuminfluenţele exterioare au fost utilizate mate-riale şi tehnici revo lu ţionare pentru ceea ceavea să devină modelul kölnez, preluatulterior la construcţia de numeroase altesedii de arhive.

Arhivele oraşului Köln, care au supravie-ţuit cu bine celui de-al doilea război mon-dial, când oraşul a fost făcut practic una cupământul de bombardamentele avioaneloraliate, şi care beneficiau după anul 1971 deun sediu ultramodern, aveau să cunoascăcatastrofa în plină pace (în fine, a ceea cenumim în mod curent pace), fiind distruseîn mare măsură acum câţiva ani. La 3 martie2009, în jurul orelor 14, ca din senin,clădirea arhivelor şi câteva clădiri alăturates-au prăbuşit ca lovite de un cutremurnecruţător de mari proporţii şi circa 90% dinconţinutul arhivelor a fost îngropat subdărâmături.

Ce se întâmplase? Pe lângă edificiuluiarhivelor se construia, în subteran, o nouălinie de metrou. În momentul prăbuşiriiarhivelor, în vecinătatea imediată a clădiriise afla o groapă săpată de constructoriiliniei de metrou cu o adâncime de 25 demetri, încă neacoperită, pentru o instalaţiede macazuri pe linia de metrou Nord-Sud.În jurul gropii fuseseră ridicate ziduri deprotecţie împotriva apei freatice. Exista şi oinstalaţie de pompare care elimina perma-

nent apa infiltrată. Puţin înainte de ora 14, s-a produs o inundaţie. Muncitorii au pără-sit în grabă şantierul, iar locatarii caselorînvecinate au fost informaţi de pericol. Deşimajoritatea persoanelor aflate la ora aceeaîn clădire, funcţionari ai arhivelor precum şicercetători ai arhivelor, s-au putut salvaînainte de prăbuşirea clădirii, două persoa-ne şi-au pierdut viaţa. Se pare că era vorbade doi tineri dintr-o casă învecinată, sur-prinşi în somn.

Între timp, circa 85% din documenteleîngropate sub dărâmături sau acoperite deapă au fost recuperate. Se pune însă proble-ma restaurării celor deteriorate, operaţieane voioasă şi costisitoare care va dura separe, după aprecierile specialiştilor, celpuţin treizeci de ani. A fost creat în acestscop un proiect de mari proporţii: „Restau -rarea arhivei istorice”. A fost creată de ase-menea o nouă secţie: o arhivă provizorie cuconducere proprie. Oraşul Köln a decis con-strucţia unui sediu al arhivelor, construcţiecare ar urma să fie terminată în anul 2019.Cheltuielile pentru realizarea tuturor proiec-telor ar putea fi de ordinul miliardelor deeuro.

Potrivit opiniei majorităţii experţilor,prăbuşirea clădirii s-a datorat unei spărturia zidului de protecţie, aflată la o adâncimede 30 de metri. Cum, în cursul cercetărilor,au fost dezvăluite numeroase nereguli înconstrucţia întregii linii Nord-Sud, la înce -putul anului 2011 au fost iniţiate patru ac ţi -uni în justiţie pentru omor prin imprudenţă,înşelăciune, fals în acte publice şi furt demateriale.

Recent, la nouă ani după nefericitul eve-niment, a început procesul menit să stabi-lească vinovăţiile şi să-i sancţioneze pevinovaţi. Acuzaţii, în total cinci persoane,sunt un şef de echipă, doi şefi de lucrări şidoi experţi. Dar indiferent dacă vinovaţiivor fi găsiţi şi pedepsiţi, cert este că eveni-mentul din 3 martie 2009 a fost, pentru ora-şul Köln o puternică lovitură care i-a alteratmemoria şi i-a provocat o amnezie de peurma căreia nu se ştie dacă se va refacevreodată complet.

Köln, 01.02.2018

30

Propunerea unei tipologii a miturilor, înconfiguraţii dramatice româneşti contem po -rane, nu exprimă doar motivaţia precisă acla sificărilor, ci, mai mult, evidenţierea,,predispoziţiei“ dramaturgiei româneşti înto talitarism spre literatură aluzivă, esopică –prin alegorie şi parabolă – o cale de evadaredin sistem.

A. Miturile bibliceMitul ca pretext în realizarea parabolei

gnostice: Marin Sorescu, Iona, Matca,Paracliserul, Vărul Shakespeare.

Formula unui teatru al paradoxului, alfarsei tragice: Horia Lovinescu, Hanul de larăscruce, Jocul vieţii şi al morţii în deşertul decenuşă.

În iarna ideologică a utopiilor milenariste, tonul activist al dezambiguizării totale era clamat pre-tutindeni, exprimarea denotativă fiind o regulă de bază în propagarea mesajului. Dăunătoare„educaţiei marxiste” sau reconstrucţiei mentale a „omului nou”, actant într-o simulareegalitaristă, tentaţia livrescului gnostic era o ofensă adusă societăţii socialiste şi banalităţii răuluidin convenţionalul propagandistic. „Blestematul limbaj esopic!”, tuna şi fulgera Stalin împotriva„ambiguităţii” imaginarului şi a dublului semnificant (acela care înstrăina poporul de marxism).„Greşelile de orientare” erau sancţionate dur, ce NU trebuia făcut... De aici, pasiunea, exaltareaşi bucuria receptării publice a persiflării dictaturii prin teatru. Semnificaţie a metatextului, religiasupravieţuia în suflet, tăcut, cu premoniţii feroce. Iar poarta ei mistică de acces era literatura, înreprezentare scenică: dramaturgia.Cuvinte-cheie: mit creştin, mit laic, dictatură comunistă, limbaj esopic, parabolă teatrală.

In the ideological winter of the millenarian utopias, the total disambiguation of activist tone wasyelled everywhere, the denotive expression being a basic rule in propagating the message. Harmfulto the „Marxist education" or to the mental reconstruction of the „new man", protagonist in anegalitarian simulation, the Gnostic bookish temptation was an offense brought to the socialistsociety and to the evil banality in the propagandistic conventionalism. The „damnable aesopic lan-guage!„, Stalin inveighed against the „ambiguity" of the imaginary and the double significant(the one that alienated people from Marxism). „Orientation mistakes" were firmly punished, whathad NOT be done...Hence the passion, the excitement and the joy of public reception of the dicta-torship persiflage, through theater. A metatext significance, the religion survived in the soul,silently, with ferocious premonitions. And its access mystical gate was literature, and in scenicrepresentation: the dramaturgy. Keywords: Christian myth, secular myth, communist dictatorship, aesopic language, theatrical

parable.

Abstract

Graţiela POPESCU, filolog dr., e-mail: ely_giuvara@protonmail.com.

Graţiela POPESCURezistenţa la „reabilitare" în teatrul românesc sub

comunism, între alegorie şi mit

Comentarii

31

Rezistența la „reabilitare"...

Parabola pe tema destinului umanităţii:I.D. Sârbu, Arca bunei speranţe.

B. Demiurgicul demitizatDrama mediocrităţii şi existenţialismul

satiric: Teodor Mazilu, Aceşti nebuni făţar-nici.

Utopia tragică în spaţiul literaturii S.F.:Horia Lovinescu, Paradisul.

Desacralizarea bufonă: Ion Băieşu, Încăutarea sensului pierdut..

C. Miturile greco-latineArhetipuri ale tragediei antice în alegorii-

le lumii moderne: Mircea Eliade, Iphigenia, oreluare a scenariului antic într-un text des-chis spre simbolism, abordare neo clasică,Iosif Naghiu, Misterul Agamemnon.

D. Figuri ale antichităţii cu valoare de mitSocrate, Diogene, Platon în Măşti contempo-

rane de Dumitru Solomon.

E. Mitul vârstei de aurMituri antice în parabole-pastişe după

marile drame de idei ale timpului: Horia Lovinescu, Şi eu am fost în Arcadia,Paradisul.

F. Miturile naţionaleMitul Meşterului Manole: Horia Lovinescu,

Moartea unui artist, Omul care şi-a pierdut ome-nia.

Mituri folclorice şi istorice: ValeriuAnania, Mioriţa1, Meşterul Manole2, Du-tevreme, vino vreme.

G. Personaje convertite în mitMitul Don Juan: Teodor Mazilu, Don Juan

moare ca toţi ceilalţi.

Dramaturgia contemporană româneascărecuperează, astfel, miturile prin două atitu-dini opuse: una transliterând nostalgiasacrului (Mircea Eliade, Horia Lovinescu,Valeriu Anania) şi o altă atitudine, profană,demistificantă, prin detaşare ironică faţă demit (Marin Sorescu, Teodor Mazilu, IonBăieşu, Radu Stanca)3.

Marin Sorescu4, celebru scriitor al dece-niului 7, un Milan Kundera din România luiCeauşescu, era o voce distinctă şi curajoasăîn epocă, mimând dezabuzarea autoruluiiconoclast, ce şi-a pierdut reperul transcen-dental. Dezvoltă teme existenţialiste, mime-tice existenţialismului francez, parabole aleumanităţii crepusculare.

Vectorii înţepeniţi ai cenzurii, criticii con-formişti sistemului opresiv, se vor fi şocatdatorită stilului ludic sorescian, impregnatde spiritul mitologiei regionale, olteneşti.Persiflarea, stilistica parodică, mascauintensitatea durerii pierderii colective aidentităţii, sub comunism. Acest fel de tea-tru ataca subtil schematismul artistic, cumetodele sale de producere. În labirintulsemnificant, nu credem că cenzura ar fiputut avea o percepţie integrală şi subtilă ainvectivei politice, sociale, a scriitoruluidezrădăcinat şi apatic.

Iona, arhetip religios, reprezentant aleului supraindividual (Uebermensch) şi-apierdut destinul profetic şi trăieşte absurdulunei lumi fără reguli, într-un timp tragic,kafkian. Efectul patetic al replicii este relati-vizat, la acest autor, prin ironie.

Alte arhetipuri religioase gasim în piese-le Matca, Paracliserul, Iona, parabole gnosticeprecum: creatorul indiferent, Deus otiosus,geneza, apocalipsa, umanitatea claustrată.

O parabolă a autorului omniscient, cuumor cinic, „englezesc”, este transparentăîn piesa Vărul Shakespeare. O diversiune eli-

1 Mituri româneşti; etnologia religioasă presupune o simbolistică socială ce exprimă sentimente, dragos-tea, ura, răzbunarea; mitul „Mioriţei” recompune un cod binar (Claude Lévi-Strauss), o dihotomie:om/animal, mort/viu, duşman/partener, fiind o poveste (Mircea Eliade) a iminenţei morţii şi a avertis-mentului; animalul credincios, personificat, are premoniţia pericolului.

2 Mitul „Meşterului Manole” transpune fatalismul ancestral al sacrificiului, în construcţia unui edificiu.3 Dramaturgi români, vezi Index.4 The Cambridge Guide to Theatre, edited by Martin Banham (1998), Cambridge University Press, Marin

Sorescu (p. 935).

32

Graţiela Popescu

sabetană, în care danezul Sorescu, autor şipersonaj, scrie într-o autentică manieră tex-tualistă despre conceperea textului, lucrea-ză pe text şi are lungi dialoguri (nu monolo-guri) cu un craniu.

Formula unui teatru al paradoxului, alfarsei tragice, tentează pe Horia Lovinescu.Drama Apocalipsei în Jocul vieţii şi al morţiiîn deşertul de cenuşă, actualizează maniheistarhetipuri cu semnificaţii contrare: Abel şiCain, binele şi răul. După un dezastru ato-mic (mitul degenerării), planeta revine lamiticele ei începuturi (cu obsesia vitalităţiipăgâne). Intrigă nu există. Drama tematicareia mitul sfârşitului lumii5.

Să amintim o reuşită parodie a ardoriispiritualiste, În căutarea sensului pierdut deIon Băieşu. Exasperare idolatră, filosofică şibufonă, simultan. Intriga se ţese în jurulabsenţei obsedante a principiului divin,antropomorf, pe numele lui de personaj:Aldesus (Cel de sus). Farsă dramatică anonidentităţii, aşteptarea „Demiurgului coţ-car”6, Tricksterul, lipsit de scrupule, se con-turează în fabulă, mitologic.

Am putea clasifica mitic-arhetipal tipuri-le ce populează această lume crepusculară,adaptate existenţei absurde. Ei sunt:Boxerul, Infirmul, Fecioara, Spionul, Şefa decabinet şi Omul de serviciu, tipare comic-groteşti, ca în commedia dell’arte, simpleinserţii existenţial-domestice. Grupul amal-gamat îşi trimite mesagerul, o fată virgină,cu studii medii, blondă natural, să meargăîn întâmpinarea Sensului – principiu su -prem, paranoic, nu metanoic, care, cu sigu-ranţă, nu este Dumnezeu, ci o analogie7.

Teatrul absurdului, unul simptomatictimpului în care apare, revanşard, destruc-turând tematica realist-socialistă, de exerci-

ţiu sufocant, impus, până la degenerareaneurotică a individului (Kristeva)8, contu-rează profilul psihologic al unor scriitori-”cercetaşi” în jungla comunismului progra-matic, care este, în fond, de un comic sinis-tru.

Pe un alt plan al percepţiei, MirceaEliade, într-o abordare clasică, propune oreluare a mitului antic, într-un text deschisspre simbolism, adecvat unei ,,lecturi poli-semice“(Roland Barthes).

Ifigenia – o tragedie modernă, în perspec -tivă comparatistă cu Ifigenia din Aulida deEuripide.

La Eliade, transcrierea informaţiei anticeînseamnă şi transcenderea acestei simplităţia rigorilor destinului prin jertfa mistică aIphigeniei.

Eroul tragic din antichitate are puţineposibilităţi de opţiune, iar evenimentul esteîntotdeauna transces de o semnificaţiesuperioară lui, rezultată din proiectareavinei pe un anumit fundal mitic.

Oracolul este motorul acestei maşinăriiinfernale. Euripide laicizase mitul prindesacralizare, forţa deterministă a desti -nului se manifesta mai puţin violent,iniţiativa eroului tragic sporind. Autorulopune respectului apodictic, capacitatea deîndoială.

Nietzsche9 credea că Euripide ar fi dimi -nuat măreţia miturilor. Eschil este maiaproape de semnificaţiile legilor divine,viziunea lui, mai mult mitică decât eroică,face din personaj un instrument al zeilor.Umbra lui Agamemnon se ridică puternicăcerând un act ritual de răzbunare.

Evoluţia tragediei indică deplasareasemnificaţiilor de la divin la uman, de ladeterminism la raţional, conversiunea eve-

5 Univers stationar vs. timp ciclic, în Jean Dorst, La Force du vivant (1979) apud Lucian Boia, La fin dumonde. Une histoire sans fin (1989).

6 Mit identificat de Ioan Petru Culianu la indienii maidu din California, în Gnozele dualiste aleOccidentului, Editura Nemira, 1995, „Mituri dualiste: Demiurgul coţcar”(p. 33).

7 Immanentia Dei in mundo, forţa infinită spirituală, nu o forţă oarbă oarecare, în Filosofia religiei, de NaeIonescu, „Alte atribute ale Divinului”, Editura Eminescu (pp. 159-170).

8 „One of the major stakes of literature and art is henceforth located in that invisibility of the crisis affect-ing the identity of persons, morals, religion, or politics. Both religious and political, the crisis finds itsradical rendering, in the crisis of signification”, Julia Kristeva, Black Sun, Columbia University Press,New York, (p. 222).

9 Semnificaţia mitului tragic, personajele tragediei greceşti, în Naşterea tragediei.

33

Rezistența la „reabilitare"...

nimentului ieşit din comun spre faptul coti-dian. Umanizarea eroului tragic la Eliadetrebuie situată în contextul sim bolisticiisale, moartea ritualică a Ifigeniei, o hierofa-nie destinată doar aleşilor, mitul universal,încercat de semnificaţii christice.

Reeditarea mitului, în toată măreţia luitragică, iniţiatică, la Mircea Eliade, înaceastă autentică dramă contemporanămitică, provoacă teatralitatea. Se poate,,citi“ printr-un filtru al ,,teatrului trăirii“stanislavskian.

Dar nu numai biografiile dramatizate alepersonajelor antice au devenit productive îndramaturgia română a anilor ‘60-’70, subinfluenţa dramaturgiei franceze, a unor,,trăiri“ existenţialiste.

Mitul lui Don Juan, foarte productiv înliteratura europeană, prin reevaluări, aajuns să deducă un tip de Don Juan ,,gândi-

tor“, cerebral type, din cel vechi, teratologic,,,negânditor“. ,,El Burlador“ cel original(Tirso de Molina) prezintă deosebirisubstanţiale de ,,Don Juan-ul“ lui MaxFrisch, spre exemplu.

Stilistica reflexivului, caracteristică pro -moţiei ‘70 a dramaturgilor români, a indusun fenomen de revoltă, receptat de public încele mai aluzive formule şi datorităexpresivităţii actorilor, cu nuanţe subver -sive în replici ce azi par cuminţi. Actorii şi-au mărturisit, după revoluţia din ‘89,tentaţiile irepresibile de a configura reţelede semnificaţii esopice, prin dupli citateainterpretării. Era încă un mod de rezistenţă,prin idee. Textele erau o sfidare categoricăla adresa sistemului, printr-o filosofie a opo-ziţiei faţă de materialism. A strecura aluzii,azi pare aproape copilăresc, atunci, însă,sub ochii inchizitorilor, riscant. Metafizica

34

Graţiela Popescu

traspusă prin gest, scenarizată, impietacadrele strâmte ale marxismului oficial.

Revolta nu rămânea niciodată nesancţio-nată de cenzori, care înfierau vocal, morali-zator, „blestematul limbaj esopic”(Lenin) alscriitorilor vremii, tentativele lor de a ieşidin spaţiul de carantină.

Spectacolul-metaforă10, în care doi vaga-bonzi-spărgători intră în casa unui profesorde filologie şi îl jefuiesc, ignorându-l delibe-rat, bătându-şi joc de încercările sale dispe-rate de a anunţa vreun reprezentant al ordi-nii publice, ca apoi să-i promită că vor ficolocatarii săi pe viaţă, împreună cu poliţis-tul de cartier (care îi credea pe intruşi colegide-ai scriitorului, în vizită), piesa se juca înfaţa sălilor pline, cu casa închisă.

Într-un rol de mare succes, TomaCaragiu11, mimând somnambulic dezorien-

tarea, ia peste picior obscurantismul, absur-dul dominaţiei ritualice a conştiinţelor, crizacomunicării, în epoca diabolicului dictatorCeauşescu.

Text: „Max (profesorul): Este un anumeîntuneric, sau măcar puţină obscuritate, ca sănu zic obscurantism, pentru că s-ar puteacrede că exagerez, dar este. Altfel, cum arputea opera nestingheriţi nişte hoţi în came-ra mea, ca şi cum nu aş fi aici. Ignorând totallegea cu privire la drepturile omului. Ah,totul este atât de absurd! Parcă ar fi un visurât.

Poliţistul: Ei, vezi, dumneata ai spus. Unvis urât. Asta pentru că discuţi în contradic-toriu cu un organ al legii. Du-te liniştit şiculcă-te, şi lasă-mă să-mi fac datoria. Lasă-mă să-mi fac rondul, raportul şi săcompletez procesul verbal. Şi, în caz că o să

10 Gluga pe ochi, de Iosif Naghiu, vezi Indice de autori şi texte.11 Toma Caragiu în piesa Gluga pe ochi de Iosif Naghiu, regia Valeriu Moisescu, Teatrul „L.S. Bulandra”,

1970, arhiva Televiziunii Române.

văd pe cineva ieşind sau intrând pe fereas-tra dumitale, pe Dumnezeul meu că o să-lsomez.

Len (vagabondul-spărgător, privind pefereastră): Acum e o noapte superbă. Unîntuneric... să-l pipăi, să-l mângâi. Un întu-neric de gală, şi oamenii dorm, şi poliţistulîşi face rondul de noapte... Dar el şi-l face pedinafară, iar noi suntem înăuntru (râde).”12

Cenzorii au identificat imediat evidentaaluzie a întunericului general. Spectacolul afost interzis.

Demistificarea, ca act ritualic, presupu-ne, aici, o încercare de recuperare a conştiin-ţei sau a sufletului. Personajele, supravieţui-tori măcelăriţi, hibrizi, un fel de zombiesancestrali, cu gluga pe ochi, cu minţile rătă-cite de orbecăiala prin infern, simulândviaţa, în abandon, seamănă cu umbrelemitologiei sumeriene (Epopeea lui Ghilgameş)ce îşi continuă existenţa în „lumea subpă-mânteană”(Durkheim)13.

Émile Durkheim ne dă conceptul „reli-giilor fără zei” (şterşi, în doctrine atee), sem-nificaţie ce precede şi influenţează categoricmitologia ştiinţifică a comunismului.

Metafora absenţei lui Dumnezeu aparedes în dramaturgia românească din perioa-da comunistă, cu o acută senzaţie de aliena-re. Religia deistă a sacralităţii cristice emer-ge într-un spaţiu concentraţionar, populatde idolii bolşevismului, aceia care dictausupunerea.

Apar reacţii împotriva schematismului,eroului salvator, demitizări tematice, deşi sefolosesc aceleaşi personaje interşanjabile,aleatorii, activiste14.

În Mârâiala, Schimbarea la faţă, Europa,aport – viu sau mort, dramaturgul PaulCornel Chitic se implică într-o dispută inco-modă asupra insurgenţei revoluţiilor. O sti-listică a reciclării naţional-comunismului înencomioane, în timpul războiului rece: duş-manul şi-a făcut apariţia în ipostaza (pos-tmodernistă, occidentală, capitalistă) a tră-

dătorului, a denigratorului cuceririlor revo-luţionare ale partidului comunist român.Coerciţia şi autoritatea, exercitate de statulcomunist, ca legitimare istorică, sunt submi-nate prin polemică indigestă, exact pe teme-le propuse.

Împotriva birocraţiei socialiste, a auto-matismelor şi exerciţiilor impuse, câtevacomedii în epocă, cu efecte de personaliza-re, mimau şi subminau schematismul cen-zorial. O autentică frondă, în piesa „Opiniapublică” a lui Aurel Baranga, făcând dindefiniţia fundamentală a esteticii marxiste alui Engels: „caractere tipice în situaţii tipi-ce”, comedie!

“Piesa aceasta nu este o piesă. Nu areacţiune propriu-zisă, personajele nu sunttipice, situaţiile nu sunt verosimile, n-aresuficienţi eroi pozitivi, prezintă prea mulţieroi negativi, fabula, povestea, sâmbureleoricărei lucrări dramatice nu reflectă realita-tea, nu oferă o imagine convingătoare a zile-lor noastre, nu mobilizează, nu exercită oputernică influenţă educativă”15.

Pamfletul anilor ‘70, anarhic, foloseştenenumărate strategii de camuflaj, în aceastădramaturgie esopică. „Autocritica” are, prinhazul inocenţei jucate, proprietăţile antifra-zei.

Într-un timp al elogiului necondiţionatadus sistemului lui Ceauşescu, unii membriai „marii familii” marxist-leniniste trădeazăviziunea, răstoarnă tematic şi recompunlivresc „sistemul de valori” tabuizate. Sădemitizezi, prin satiră şi sarcasm, stâlpiiputerii comuniste, sistemul de spionaj(sabotaj industrial, mai precis), colectiviza-rea şi culturnicii şablonarzi, cum faceBaranga, toate acestea par un gest suicidar,dacă nu foarte curajos în epocă.

Prin strategii mimetice, teatrul dinRomânia sub comunism, îşi construise unspaţiu al imaginarului aluziv, desacralizat,prin demitizare ritualică, dar, cu permanen-ta nostalgie sacră a libertăţii.

35

Rezistența la „reabilitare"...

12 Idem, p. 24-25.13 Les formes élémentaires de la vie religieuse. Le système totémique en Australie, Paris: Les Presses universi-

taires de France, 1968.14 Dramaturgi români, Paul Cornel Chitic, Adrian Dohotaru, Aurel Baranga; vezi Indice de autori şi texte.15 Prologul piesei Opinia publică, vezi Indice.

36

Graţiela Popescu

Bibliografie

Barthes, Roland. (1957). Mythologies,Editions du Seuil.

Boia, Lucian. (1989). La fin du monde. Unehistoire sans fin, Éditions La Découverte,Paris.

Couliano, Ioan P. (1990). Les gnoses dualistesd’Occident. Histoire et mythes, Plon, Paris.

Delumeau, Jean. (1992). Une histoire du para-dis. Le jardin des délices, Librairie ArthèmeFayard.

Durand, Gilbert. (1994). L’imaginaire: essaisur les sciences et la philosophie de l’image,Hatier.

Durand, Gilbert. (1969). Les structuresanthropologiques de l’imaginaire, Bordas,Paris.

Durkheim, Émile. (1968). Les formes élémen-taires de la vie religieuse. Le système toté-mique en Australie, Les Presses universi-taires de France, Paris.

Eliade, Mircea. (1957). Mythes, rêves et mys-tères, Éditions Gallimard.

Eliade, Mircea, Couliano, Ioan P. (1990).Dictionnaire des religions, Éditions Plon,Paris.

Girardet, Raoul. (1986). Mythes et mytholo-gies politiques, Édition du Seuil.

Ionescu, Nae. (1998). Curs de filosofie a religiei(1924-1925), Editura Eminescu,Bucureşti.

Kristeva, Julia. (1989). Black Sun, ColumbiaUniversity Press, New York.

Lévi-Strauss, Claude. (1973). Anthropologiestructurale, Librairie Plon, Paris.

Nietzsche, Friedrich. (1978). Naşterea trage-diei: De la Apollo la Faust, Meridiane,Bucureşti.

Vernant, Jean-Pierre. (1988). Mythe et penséechez les Grecs. Études de psychologie histo-rique, Éditions La Découverte, Paris.

Vattimo, Gianni. (1974). Il soggetto e lamaschera. Nietzsche e il problema della libe-razione, Bompiani, Milano.

Indice de autori şi texteAnania, Valeriu. (1972). Meşterul Manole,

Mioriţa, în volumul Poeme cu măşti, EdituraCartea Românească, Bucureşti.

Baranga, Aurel. (1978). Opinia publică,Sfântul Mitică Blajinu, Mielul turbat, Interesulgeneral, în volumul Teatru, EdituraEminescu, Bucureşti.

Băieşu, Ion. (1970). În căutarea timpuluipierdut, în volumul Teatru, EdituraEminescu, Bucureşti.

Chitic, Paul Cornel. (1970). Mârâiala,Schimbarea la faţă, Restaurarea hainelorSfântului Augustin, Cronica personală a luiLaonic, în volumul Teatru, Editura CarteaRomânească, Bucureşti.

Eliade, Mircea. (1996). Iphigenia, 1241,Oameni şi pietre, Coloana nesfârşită, în volu-mul Coloana nesfârşită/Teatru, EdituraMinerva, Bucureşti.

Lovinescu, Horia. (1971). Jocul vieţii şi almorţii în deşertul de cenuşă, Şi eu am fost înArcadia, în volumul Teatru, Editura CarteaRomânească, Bucureşti.

Mazilu, Tudor. (1971). Don Juan moare catoţi ceilalţi, Editura Cartea Românească,Bucureşti.

Naghiu, Iosif. (2002). Gluga pe ochi,Misterul Agamemnon, Fereastra, Întunericul,Ambasada iubirii, Actorii sunt liberi, poporulmai aşteaptă puţin, în volumul Teatru,Editura Muzeul Literaturii Române.

Popescu, Dumitru Radu. (1976). Aceştiîngeri trişti (volum), Editura Eminescu,Bucureşti.

Solomon, Dumitru. (1970).Socrate,Diogene câinele, Platon, în volumul Socrate/Măşti contemporane, Editura Eminescu.

Sorescu, Marin. (1993). Iona. A treia ţeapă,în volumul Vărul Shakespeare, EdituraMinerva, Bucureşti. (1984). Paracliserul,Matca, Există nervi, Răceala, A treia ţeapă, învolumul Teatru/Ieşirea prin cer, EdituraEminescu, Bucureşti. (1974) Setea munteluide sare, volum, Editura Cartea Românească,Bucureşti.

37

În ce constă universalitatea plăcerii este-tice şi cum exerciţiul facultăţii de judecarecreează un consens pe care exerciţiul inte-lectului nu-l poate crea (pentru că unii înţe-leg mai puţin) şi nici exerciţiul raţiunii prac-tice (pentru că unii pot mai puţin, alţii maimult, chiar dacă toţi vor, să spunem, acelaşilucru)? Pentru că aici mai intervine ceva, încontinuarea apofatismului profesat de dis-

cursul kantian: „Receptivitatea pentru plă-cerea provenită din reflexia asupra formelorlucrurilor” nu indică doar o finalitate aobiectului (conform imaginii naturii caformă care-i este totodată şi scop) ci şi ofinalitate a subiectului relativă la obiecte,„potrivit formei lor, ba chiar lipsei lor deformă, în virtutea conceptului libertăţii.”1(subl. mea)

Alexandru MATEI

Universalitatea sentimentului estetic

Ne aflăm într-o epocă în care suntem din ce mai puţin convinşi, ca să spunem aşa, de universali-tatea a ceea ce numim universal. Este sentimentul estetic un înlocuitor al credinţei religioase petermen lung? Unul dintre răspunsurile pe care ni-l dă analiza conceptului de sublim la Kantdintr-o perspectivă contemporană ne duce la concluzia că sentimentul estetic al sublimului aredrept corelat etic imediat libertatea (metafizica), dar în sens negativ (în sens absolut, altfel spus).Or, din clipa în care conştiinţa estetică clarifică sentimentul estetic ca raportul afectiv faţă de oabsenţă (pornind de la obiectul sublim care este dincolo de orice formă), această conştiinţă nupoate decât să denunţe universalitatea estetică a artei. Astfel că avem nevoie de un alt criteriu alartei: voinţa de a expune. Orice obiect devine artă prin intenţia celui care îl expune. Sentimentulestetic ar trebui studiat, asttfel, ca manifestare narcisica.Cuvinte-cheie: universalism estetic, sublim, Immanuel Kant, estetica artei moderne.

We are in an age where we are less convinced, so to say, of the universality of what we call uni-versal. Is the aesthetic feeling a substitute for long-term religious belief? One of the answers thatgives us the analysis of the concept of sublime in Kant’s aesthetics, from a contemporary perspec-tive, leads us to conclude that the aesthetic feeling of the sublime has as ethically correlated(metaphysic) freedom, but in a negative sense (in the absolute sense, in other words). However,from the moment when aesthetic consciousness clarifies the aesthetic feeling that the affective rela-tionship to an absence (from the sublime object which is beyond any form), this consciousness canonly denounce the pretended aesthetic universality of art. So we need another criterion of art: thewill to expose. Any object becomes art by the intent of the one who exposes it. Aesthetic sentimentcould be thus related to narcisism.Keywords: aesthetic universalism, sublime, Immanuel Kant, estetica artei moderne.

Abstract

Alexandru MATEI, Institutul de Istorie şi Teorie Literară „G. Călinescu”, e-mail: amatei25@yahoo.com1 I. Kant, Critica facultăţii de judecare, Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1981, p. 87.

38

Alexandru Matei

Răsturnarea de situaţie nu mai trebuiesubliniată: plăcerea estetică se întoarce asu-pra celui care o resimte, după ce a fost pre-luată de conştiinţă, transformîndu-se într-osatisfacţie de sine, plăcerea receptorului dea se reprezenta pe sine ca receptor estetic,îmbogăţit şi, deci, superior lui însuşi dinain-tea contactului cu obiectul artistic (vorbimdespre un narcisism fundamentat concep-tual înainte de psihanaliză şi de incon-ştient). Plăcerea născută din contactul sen-zorial cu produsul artistic ajunge plăcereestetică la capătul devenirii ei ca satisfacţiede sine. Din acest moment, forma obiectuluicare procură, via conceptul libertăţii, plăce-rea estetică, devine indiferentă, în cadrulunei judecăţi, scrie Kant, „izvorâtă dintr-unsentiment spiritual”, raportată la sublim.Aşadar acordul formei cu scopul poate să

lipsească în obiect în mod obiectiv, pentru că,la urma urmei, e vorba despre o „reflexie”autonomă faţă de obiect. Plăcerea esteticăeste, în accepţia lui Kant, identică cu cristali-zarea iubirii în cea a lui Stendhal, din cele-brul eseu De l’amour.

Laissez travailler la tête d’un amant pen-dant vingt-quatre heures, et voici ce quevous trouverez:

Aux mines de Salzbourg, on jette dansles profondeurs abandonnées de la mine unrameau d’arbre effeuillé par l’hiver ; deuxou trois mois après, on le retire couvert decristallisations brillantes: les plus petitesbranches, celles qui ne sont pas plus grossesque la taille d’une mésange, sont garniesd’une infinité de diamants mobiles etéblouissants ; on ne peut plus reconnaître lerameau primitif.2

2 Stendhal, De l’amour, Paris, Hypérion, 1936, p. 4.

39

Universalitatea sentimentului estetic

Nu obiectul contează, ci ceea ce devine elîn percepţie. Devenirea lui este dată deintensitatea percepţiei, nu de forma lui.Sublimul este, în estetica kantiană, ochiulorb prin excelenţă, ceea ce, prin absoluta sanegativitate (lipsă de domeniu specific,lipsă de cunoaştere dar şi, în plus, lipsă deformă), permite plăcerii estetice să urce laetajul spiritual. Ceea ce e frumos este întru-chipabil, ceea ce e sublim trece dincolo deîntruchipare unde, dacă reprezentarea adispărut, rămîne doar energia, adică expre-sivitatea. Sublimul, spre deosebire de fru-mos, este conceptul unei dinamici (iar viaţae dinamică), apt, el, să facă posibil în cel maiînalt grad consensul uman pe baza facultăţiide judecare. Sublimul este în acelaşi timp şimartorul (turnesolul) diferenţei antropolo-gice fondatoare, cea dintre natură şi cultură.Ceea ce, spune Kant, ne apare urât în or -dinea existenţei, ne atrage într-un momentulterior pentru că face apel la metafizic. Totaşa ideea de infinit la Descartes poate filuată drept argument al existenţei luiDumnezeu (care numai el ne-ar fi putut-osădi în minte), deşi nu are în sine nici ovaloare epistemică3. Cultura apare astfeldrept inamica naturii, iar facultăţii de jude-care îi revine în acelaşi timp să disjungăîntre cele două şi, deci, între plăcerea senzo-rială, interesată, a organelor şi plăcerea spi-rituală, estetică, a spiritului. Or, evoluţia4artei arată în mod clar că ea nu s-a pututachita de această sarcină, iar conceptullibertăţii care stă la baza activităţii ei, înlipsa corelativului formei a perpetuat o con-fuzie fondatoare.

Un concept care trebuie introdus în dis-cuţia universalităţii judecăţii estetice este celde gust. Facultatea de a judeca prin plăcere

sau neplăcere este numită gust. Judecata de gust pretinde, ca orice altă

judecată empirică, că este valabilă pentrutoţi, ceea ce, indiferent de accidentalitatea eiinternă, este întotdeauna posibil.5

Mai mult decît atît, această posibilitateeste mereu actualizată în măsura în carefacultatea de judecare activează ca o ecluzăîntre intelect – care selectează ceea ce poatefi înţeles prin experienţa simţurilor – şi prin-cipiul libertăţii aflat la baza raţiunii practice,care legiferează doar în domeniul moral.Cumva între ele, dar deasupra, aşa cum pri-veşti un curcubeu peste ape sau un podpeste două maluri, stă facultatea de judeca-re care închide cercul experienţei lumii princeva care nu e nici de ordinul cunoaşterii,deşi e vorba de o cunoaştere, nici de cel almoralei, deşi e vorba despre o decizie spon-tană care numeşte frumos (sau sublim etc.)un lucru. Estetica lui Kant este de fapt re-ligia (de la religare), adică adunarea-împreu-nă a experienţei umane sub o identitate, oidentitate care are ca principiu de dataaceasta nu o legătură pe verticală întreDumnezeu şi om, ci una intrinsecă omului,între o epistemologie şi o pragmatică, depă-şindu-le şi integrându-le într-un acelaşi.Acest acelaşi e omul. Estetica lui Kant esteastfel primul tratat de antropologie care areîn centru un concept secularizat de om.Acesta este omul care ştie şi face dar care, înplus, „iubeşte” prin intermediul facultăţiide judecare formele naturii sau create de elconsiderate ca scop al lor, care iubeşte por-nind de la ele ceea ce aceste obiecte reflectăîn conştiinţă şi care iubeşte mai intens încă„neîntruchipabilul”, ceea ce debordeazăforma, pe cît de aproape de nimic pe atît deaproape de tot printr-o relaţie spontană care

3 Raportarea la infinit ca definiţie a condiţiei umane este de altfel una dintre inovaţiile eticii lui EmmanuelLevinas. Această frază a filosofului de origine lituaniană îi datorează tot atît lui Descartes cît şi lui Kant:„În ideea infinitului este spiritul însuşi înainte de a se oferi pe sine diferenţei între ceea ce descoperăprin sine şi ceea ce primeşte prin părere.” (Totalitate şi infinit). Infinitul este o traducere a cauzei subli-mului: ceea ce depăşeşte gîndirea – intelectul – adresîndu-se direct sinelui în miezul său vital. Sublimulreprezintă aşadar efectul advenirii alterităţii radicale în cîmpul conştiinei. Şi ce poate fi mai radical decîtun ontos lipsit de formă? Ideea că sinele s-ar revela numai în raport cu alteritatea este însă axiomaticăşi, din nou, apofatică. Ea implică faptul că în relaţia estetică sinele îşi atinge gradul cel mai înalt deautenticitate. Or, noi nu ştim ce e sinele.

4 Nu interpretez acest verb în paradigma progresistă.5 Kant, idem, p. 86.

40

Alexandru Matei

transcende binomul plăcere-neplăcere (dinordinul existenţei) pentru a accede în cel„spiritual”. Trecerea de la frumos la sublimînseamnă trecerea de la reprezentare(formă) la expresie (forţă) şi ei îi corespun-de, în domeniul istoriei literare, trecerea dela imperativul frumosului în creaţia artistică(unul formal) la imperativul sublimului(unul expresiv).

Cu cît estetica lui Kant insistă în apofa-tism, cu atât se evidenţiază mai limpedecaracterul ei religios, cu atît mai importantapare în centrul ei un subiect de fapt tot maiautarhic, aflat în consens cu toate celelaltepe baza unui acord aprioric, de dincolo derealitatea empirică, un consens care nu sesprijină pe vreun vizibil, adică pe vreoformă, ci pe intuiţia unei recunoaşteri desine în exerciţiul „libertăţii de autodetermi-nare”. Comunitatea estetică este unsa admi-raţiei încremenite, în care singurul verb careaduce cu adevărat oamenii împreună, aface, este blocat de fascinaţie. În plus, acestconsens poate deveni repede un disensus,tocmai pentru că principiul facultăţii dejudecare nu este unul pozitiv. Vraja se poaterupe oricînd, pentru că ea nu „este” în sensontologic primar niciodată.

Apofatismul esteticii moderne este unuldintre postulatele implicite ale uneia dintrelucrările importante despre modernitateaeuropeană: Les Cinq paradoxes de la moderni-té6. Cele cinci se reduc la unul singur: artade masă drept consecinţă a abstractizăriiartei. Dintr-un orgoliu imens, pe care l-ammai întîlnit numai la Michel Foucault înCuvintele şi lucrurile acolo unde, deşi hei-deggerian, nu-l citează niciodată pe filozo-ful din Messkirch, Compagnon focalizeazăîn cartea lui despre nihilismul modern pic-tura. Teza esenţială a lui este că, în măsuraîn care aşa ceva a fost postulat – şi asta încultura anglo-saxonă –, Tradiţia modernă,conform acestei noi ortodoxii apărute cătresfârşitul secolului al XIX-lea (cea a avangar-dei, n.m.), este istoria purificării artei, areducerii ei la esenţial. (…) Se pare că nara-

ţiunea ortodoxă a tradiţiei moderne, careeste, o repetăm, în acelaşi timp cea a avan-gardelor istorice şi a criticilor formaliste, sesprijină pe o intenţie apologetică şi teleolo-gică.7

Şi anume: purificarea, esenţializarea, for-malizarea. Formalizarea excesivă duce,paradoxal spune Compagnon, deşi e vorbadespre logică, la vidarea de idee a noţiuniide artă. Formalizarea este marca modernită-ţii artistice, anume din momentul în careforma devine indiferentă.

De cînd poezia nu se mai reduce la stro-fe, ritm şi măsură normate pentru fiecaregen poetic atestat, de cînd limbajul poezieiîncetează să se supună exigenţelor care,odată îndeplinită, validează creaţia respecti-vă ca poezie, poetul are tot mai mult per-cepţia limbajului cu care lucrează pânăacolo încât conştiinţa limbajului ca materieprimă ajunge să oblitereze orice intenţie apoetului de a comunica cititorului altcevadecît limbaj. Tendinţa de esenţializare a arteise traduce prin reducerea ei la materiaprimă, la material sau, în artele plastice, laobiectul de expus. Ceea ce se numeşte for-malizare nu este de fapt decât revelaţiaimanenţei: nu există nimic dincolo decuvinte (în cazuri radicale dincolo de literă),de culori, de sunete. Ceea ce se neagă estetocmai forma, cea care, fie că se numeasonet, roman, tragedie, reprezenta o ierar-hie, numea o ordine. Punctul de inflexiuneal modernităţii este cel în care arta redusă lamaterie, „desimbolizată”, cu cuvîntul luiBessière – cel puţin în intenţie dacă nu înrezultat – se resoarbe în simpla expoziţie.

Care este, de fapt, esenţa literaturii, a pic-turii, a muzicii? Faptul de a se expune.Literatura, pe hîrtie, pictura, pe pînză,muzica auzului. Punctul de inflexiune almodernităţii este deci nu momentul în carearta devine propria ei critică, aşa cum auacreditat structuraliştii, de pildă, saumoderniştii anglo-saxoni, ci cel în care liber-tatea artistului se exercită ca negare a carac-terului artistic al artei: reducerea la ei la

6 Antoine Compagnon, op. cit. 7 Ibidem, pp. 56-57.

expunere. Nu mai contează ce expui, cinumai voinţa de expunere degajată de fieca-re obiect expus. Pop art-ul este de fapt, con-form dialecticii modernităţii prezentată deCompagnon, culmea abstracţionismului:artă conceptuală 100%, pentru că ready-made-ul nu cere nici măcar o cît de micăîndemînare artizanală. Şi, cu toate că teore-ticianul francez atrage atenţia asupra re-sacralizării artistului ca singur sediu rămasal artisticităţii după de-definirea artei8, toc-mai inutilitatea competenţelor sale practiceîl descalifică de fapt. Artistul rămîne astfelun copywriter, un „concepteur”, cel careproduce arta printr-o simplă idee care are încentru voinţa de expunere şi, sugereazăCompagnon, în spate, adesea, lucrativita-tea. Astfel, arta abstractă, hulită, izolată,

ininteligibilă, ajunge brusc artă pop, repro-ductibilă şi reprodusă tehnologic, de vremece reducerea obiectului artist la propriaobiectualitate (în arhitectură, această reduc-ţie poate califica funcţionalismul, criticat înFranţa, în plin marş al arhitecturii funcţio-naliste, în celebra carte a lui FrançoiseChoay, Urbanisme, utopies et réalités9) caesenţializare a reprezentării artistice echiva-lează cu posibilitatea de a numi artistic oriceobiect expus. Aceasta este, de altfel, condiţiafundamentală a producerii de literaturăpersonală: expunerea oricărei naraţiuniconstruită conform convenţiei gramaticale aautenticităţii, aceea a întrebuinţării persoa-nei întîi (sau a doua, care o implică) în func-ţia de subiect al enunţurilor.

41

Universalitatea sentimentului estetic

8 Harold Rosenberg, La Dé-définition de l’art, Jacqueline Chambon, 1991. 9 Seuil, 1965, trad. rom. Urbanismul, utopii şi realităţi, Paideia, 2001.

42

Kazuo Ishiguro is considered to be one ofthe leading figures of the new generation.He writes delicate, subtle, remarkable nov-els about the suppression of feelings and emo-tions. As he himself admits, this kind ofwriting „might be a consolation for some-thing that got broken.” (Yong, Jin, Who isKazuo Ishiguro?) This activity of recreatingthe world on paper, finding alternativeworlds is a way of trying to fix the relation-ship with one’s one self or maybe to caressthat spiritual wound, a wound that perhapswill never heal.

Born in November 1954, he moved withhis family to England six years later and he

has lived there ever since. His parentsthought they would soon return to Japan atthe time of this move, and they preparedhim to resume life in his native land. Theyended up staying and Ishiguro grew oscil-lating between the two cultures, the Japanof his parents and his adopted England.That is why Kazuo Ishiguro’s books repre-sent a reflection of his memory and a reshapingof the past but transposed into a post-mod-ern literary work, which they try to disguiseinto apparently traditional prose.

Firstly after reading his earliest threenovels (A pale View of Hills, An Artist of theFloating World, The Remains of the Day), a

Ioana Cristina PUŞCARCIUC

Kazuo Ishiguro – Connoisseur of Memory

Cu mult înainte de a mă fi gândit la Ishiguro ca la un candidat la Premiul Nobel, opera sa m- aatras într-atât încât am ales -o ca subiect al lucrării mele de dizertaţie. Privind înapoi, aş consideraacest fapt mai degrabă un pariu în cunoscuta cauză decât o viziune. Cu sau fără recentul premiu,Ishiguro a fost şi va rămâne pentru mine un artist fascinant capabil să transpună într -o manierăunică şi subtilă realitatea în mental şi memoria în realitate. Prin urmare, gândurile şi argumen-tele din acest articol vin să lămurească ideea menţionată.Cuvinte-cheie: Kazuo Ishiguro, memorie, reinterpretare, incertitudine, reprimare, sentimente,

emoţii, relaţia cu sinele, proces terapeutic.

It was long before anyone thought of Ishiguro as Candidate to a Nobel Award that his worksattracted me in such a way that I chose this to be the subject for my Bachelor’s degree inLiterature. Looking back in time, I would call it an educated guess, rather than a premonition.Regardless however of the recent Nobel Prize, Ishiguro was for me and still is the uniquely fasci-nating artist in subtly mirroring reality into mind and memory into reality. Here below are somethoughts and arguments to explain the idea.Keywords: Kazuo Ishiguro, memory, reinterpretation, unreliability, repression, feelings, emo-

tions, the relationship with one’s self, therapeutic process.

Abstract

Ioana Cristina PUŞCARCIUC, prof.dr. Colegiul Naţional „Nicolae Iorga”, Vălenii de Munte, Prahova, e -mail: ioana_c03@yahoo.com.

question arises: Why would a writer resortto memory as a main device in building hisnarrative? Probably because it plays animportant role in defining the human mind,hence, the human personality and individu-ality.

As we can notice Ishiguro’s novels tacklethemes of emotional dimensions, everythingbeing filtered through the haze of memory.They have no violent action, no sex, almostno surface. All are quiet first-person narra-tives of people captured in strange worlds,haunted by feelings they can not put a nameto. All his characters are defined by worlds, byemotions and by feelings they repress. It is amixture of elegy and irony, a mixturebetween Japan and England.

In an interview for CNN InteractiveIshiguro reveals the importance of memoryin his writing: „Memory is quite central forme. Part of it is that I like the actual textureof writing through memory. […] I like thefact that by mimicking the way memoryworks, a writer can actually write in a fluidway – one solid scene doesn’t have to fall onanother solid scene, you can just have afragment that then dovetails into anotherone that took place 30 years apart from it.[…] More fundamentally, I’m interested in

memory because it’s a filter through whichwe see our lives and because it’s foggy andobscure, the opportunities for self-decep-tion are there. In the end, as a writer, I’mmore interested in what people tell them-selves happened rather than actually hap-pened.” (Dunn, Adam, In the Land ofMemory)

The story told through the filter of one’smemory should raise suspicions, doubts.Are we supposed to believe all the happen-ings told by only one narrator, often subjectto his own and all sorts of limitations?Where is the truth, if his feelings, premoni-tions and fears interfere all the time, givinga certain emotional coloring to the narra-tion?

Ishiguro’s first novel, winner of theWinifred Holtby Award of the Royal Societyof Literature in 1983, A Pale View of Hills,tells the story of a Japanese woman whosetormenting remembrances allow the readerto see some aspects of the life she had inJapan before moving to Great Britain whereshe got pregnant with her first daughterwho recently committed suicide. The mem-ories of her past life in Nagasaki after theSecond World War focus largely on herfriendship with a mother and daughter

43

Kazuo Ishiguro ‒ Connoisseur of Memory

44

Ioana Cristina Pușcarciuc

whose relationship clearly resembles that ofEtsuko and her dead daughter. The unrelia-bility of her memory she draws attention toearly on, is dramatically underlined whenshe unconsciously substitutes her owndaughter’s name for that of her friend’sdaughter’s on the last but one page, reveal-ing the possibility that all her memories ofher friend and her daughter were in fact dis-guised memories of herself and her daugh-ter. What this substitution suggests is thather daughter’s suicide has left her with feel-ings of guilt so powerful that they hadcaused her to repress the real past.

The second novel, An Artist of the FloatingWorld, awarded the Whitbread Book of theYear in 1986, focuses on the Masuji Ono’sattempts to understand his actions and hisdecisions made during his career, decisionsconsidered justified at the time, Ono beingsurrounded by feelings of guilt andremorse. As in the case with the portrayal ofEtsuko, Ono has difficulty facing the truthabout his own past. His memories do notalways fit with accounts of the same eventsoffered by others. He conveniently forgetsor misremembers things. Once againIshiguro refrains from offering the reader adefinite interpretation of events. That is oneof the realist aspects of this technique that,as in life, we are missing too much evidenceto be sure which interpretation of the factsis correct.

Later on, in 1986, his third novel, TheRemains of the Day is awarded The BookerPrize. It around Stevens, a typical Englishbutler who loyally served Lord Darlingtonduring his pre-war attempts to reachaccommodation with the powers of fascism.Stevens’ cult of dignity serves as a mask forhis repression of his emotional life. Hewants to remain on duty at one of LordDarlington’s important dinners when hisfather is dying upstairs and he also represses

feelings of attraction with the housekeeper.Ishiguro’s characters choose to forget or

to reinterpret parts of their lives in a complexmechanism of repression leading to self-deception and self-delusion. Tortured byfeelings of guilt, shame, neglect, they try tore-write their lives, to relive their past expe-riences, to moderate them as they want.This transforms each of them into an artistfigure of some sort, whether literally, as apainter like Masuji Ono or figuratively, as anarrator who gives a subjective shape toreality like Etsuko and Stevens. They couldbe therefore seen as artists for whom cre-ation is a consolation for the disappoint-ment emerging from real life, a pain-killer, atherapy aimed at keeping themselves sane.

As we can notice, Ishiguro places hisreaders in front of the incomplete puzzle-like images of his protagonists, ordinarypeople who do not understand much aboutwhat is going on around them and whoselack of insight, whether we like it or not,raises delicate questions in the reader’smind: Who I am? What would I do? Why Ido not like to remember this? Readingabout the lives of Ishiguro’s characters wegain clarity and we force ourselves intofinding possible answers to questions werarely have the courage to ask. Furthermorewe can admit that narration here is, at leastpartly a therapeutic process. The novels arenot attempts to render the past convincing-ly, but rather to see how individuals inter-pret and reconstruct the past.

Ishiguro’s books are not only about thepassage from childish innocence to trueself-responsibility but also the nostalgia ofthose days before we had to think for our-selves. They recreate the personal need forsafety and the moral peril of a limited life,reminding us both why childhood was aspecial time and why it needed to come toan end.

BibliographyDunn, Adam, In the land of memory,

Special CNN Interactive, www.cnn.com/2000/books/news/10/27/kazuo.ishiguro.

Yong, Jin, Who is Kazuo Ishiguro?,www.geocities.com/Athens/Ithaca/1828/kazuo_ishiguro.htm.

45

În turbulentul început de mileniu, neconfruntăm cu o criză generală a educaţieişi, în mod deosebit, cu o criză a identităţiiinstituţiei universităţii. În studiile de specia-litate se vehiculează diverse teorii şi concep-te, se vorbeşte despre universitatea „antre-prenorială” (Sheila Slaughter & LarryLeslie, Academic Capitalism: Politics, Policiesand the Entrepreneurial University, 1997), des-pre universitatea „transmodernă” (PaulVitz, The future of the university: From postmo-dern to transmodern, 1998), despre universi-tatea „comodificată” (Ronald Barnett,Imagining the University, 2013) sau despreuniversitatea „postmodernă” (Evan

Simpson, Knowledge in the PostmodernUniversity, 2000; Claire Donovan, Beyond the„Postmodern University”, 2013). Acest dinurmă termen pare să suscite un interesdeosebit: cu o simplă căutare pe Internet, ceidornici să se informeze vor găsi nu maipuţin de 768.000 de postări pe GoogleScholar şi 17.500.000 pe Google. Cifrelespun multe şi despre diversitatea opiniilorexprimate – care variază de la sprijin entu-ziast, la ostilitate făţişă.

Începând cu anii 1990, universităţile s-auconfruntat cu numeroase provocări, înîncercarea de a se adapta noului climat cul-tural postmodern. Peter David (Inside the

Mihaela CONSTANTINESCU

Reflecţii asupra universităţii postmoderne

Începând cu anii 1990, universităţile s-au confruntat cu numeroase provocări, în încercarea de ase adapta noului climat cultural postmodern. Dincolo de rolul lor tradiţional ca surse legitime alediscursului ştiinţific şi cultural, universităţile s-au transformat într-un agent important al dez-voltării economice şi au adoptat o abordare antreprenorială, absolut necesară pentru a supravieţuiîn noul secol. Acest articol îşi propune să identifice cele mai interesante abordări referitoare laimpactul universităţii postmoderne în reconfigurarea actuală a învăţământului superior.Cuvinte-cheie: universitate, învăţământ superior, dezvoltare economică, postmodernism, identi-

tate, abordare antreprenorială, cercetare ştiinţifică.

Starting with the 1990's, universities have been confronted with complex challenges, in theattempt to adapt to the new postmodern cultural climate. Beyond their traditional role as legiti-mate sources of the scientific and cultural discourse, universities have become an important agentof economic growth and have adopted an entrepreneurial approach, as a necessity for survivinginto the 21st century. This article attempts to identify the most interesting approaches regardingthe impact of the postmodern university in today's reshaping of higher education.Keywords: university, higher education, economic growth, postmodernism, identity, entrepre-

neurial approach, scientific research.

Abstract

Mihaela CONSTANTINESCU, Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Litere, Departamentul de StudiiCulturale, e-mail: mihaela.constantinescu@litere.unibuc.ro.

Educaţie

Knowledge Factory, The Economist, 2 oct.1997) observa că, dincolo de rolul lor tradi-ţional ca surse legitime ale discursului ştiin-ţific şi cultural, universităţile au devenit unagent important al dezvoltării economice.Aceste adevărate „fabrici de cunoaştere”,cum le numeşte autorul, sunt poziţionate încentrul noii economii, în care ideile şi abili-tatea de a manipula idei au devenit maiimportante decât factorii de producţie tradi-ţionali.

Globalizarea economiei şi scăderea cere-rii de muncă manuală au făcut ca investiţiaîn cunoaştere să capete o importanţă din ceîn ce mai mare. Noul rol al universităţii camotor al dezvoltării economice impune, larândul său, noi solicitări complexe asupraunei instituţii care, oricum, încearcă săreconcilieze tradiţia învăţământului elitistcu cerinţele educaţiei „de masă”. De altfel,una dintre problemele care îl preocupă peautor este tocmai măsura în care universita-tea poate face faţă acestor presiuni şi sărămână, totuşi, fidelă propriului statut!

Nu întâmplător, o mare parte a studiilor

referitoare la identitatea instituţiei universi-tăţii au ca punct de plecare conceptualiza-rea cunoaşterii postmoderne, aşa cum estedescrisă în Raportul propus ConsiliuluiUniversităţilor de pe lângă guvernul pro-vinciei Quebec, la cererea preşedintelui său(Les problèmes du savoir dans les sociétés indus-trielles les plus développées) elaborat de Jean-François Lyotard şi publicat ulterior înFranţa (La Condition postmoderne. Rapport surle savoir, 1979).

Lyotard (unul dintre cei mai importanţiteoreticieni ai postmodernismului) conside-ră că universitatea – aşa cum o ştim – seapropie de sfârşit. În Raport, el explicămodul în care transformările tehnologiceafectează cunoaşterea, prin cele două funcţiiprincipale ale sale: cercetarea şi transmite-rea de cunoştinţe. Astfel, relaţia dintre ceicare furnizează şi cei care întrebuinţeazăcunoştinţele, pe de-o parte, şi cunoştinţeleca atare, pe de altă parte, îmbracă formarelaţiei dintre producătorii şi consumatoriide mărfuri şi mărfurile propriu-zise. Estevorba de o „mercantilizare a cunoaşterii”,

Mihaela Constantinescu

46

cum o numeşte Lyotard, care afectează şiînvăţământul superior, în sensul că funcţiaprincipală a universităţii nu mai este ceatradiţională, aceea a formării unei „elitecapabile să îndrume naţiunea în emancipa-rea sa”. În schimb, universitatea furnizează„actori capabili să-şi îndeplinească în modconvenabil rolul în posturile pragmatice decare au nevoie instituţiile”. De observat estefaptul că reflecţiile lui Lyotard asupracunoaşterii au devenit astăzi o realitate avieţii academice de pretutindeni.

Fără să folosească explicit sintagma „uni-versitate postmodernă”, David evidenţiazălocul hotărâtor al economicului în remode-larea universităţii la începutul noului mile-niu. O abordare relativ asemănătoare găsimla Frank Webster care (în studiul Higher edu-cation, Understanding contemporarySociety. Theories of the present, 2000) deli-mitează o serie de caracteristici distincte aleuniversităţii postmoderne. Dintre acestea,cea mai importantă fiind ceea ce el numeştedifferences – referindu-se la cursuri, studenţi,profesori şi la programele de studiu.

Webster observă că s-a petrecut o schim-bare de la un tip de cunoaştere omogenă,adânc înrădăcinată în discipline academiceputernice, organizate ierarhic şi transmisestudenţilor într-o relaţie tip „ucenic-maes-tru”, către un alt tip de cunoaştere (non-ierarhică, pluralistă, transdisciplinară, efe-meră) care răspunde unor nevoi diverse:experienţele studenţilor, priorităţile indus-triei şi problemele societăţii. Astfel, ideeaunei instituţii unitare a fost înlocuită de ouniversitate cu caracter eterogen: acumexistă o diversitate de universităţi, aflateîntr-o stare constantă de flux.

Dezvoltarea noilor tehnologii care per-mit învăţarea la distanţă şi accesarea celormai bune surse de informare disponibile(toate acestea la un cost considerabil maimic decât participarea la cursurile unei uni-versităţi tradiţionale) subminează o altă pia-tră de temelie a instituţiilor de învăţământsuperior, respectiv locaţia: datorită facilită-ţilor oferite de internet, studenţii pot să stu-dieze cum, când şi ce consideră potrivit. Înplus, acum când www a devenit cea mai uti-lizată sursă de informare, rolul universităţii

ca sursă tradiţională de cunoaştere, investi-tă cu autoritate, este subminat, universitateadevenind doar o altă voce între cele multedisponibile.

De altfel, o temă recurentă a discuţiilordespre universitatea postmodernă este ceareferitoare la rolul jucat de factorii econo-mici în reconfigurarea cercetării şi transmi-terii de cunoştinţe: universităţile îşi constru-iesc programele de studii ţinând seama decerinţele economiei şi de tendinţele careguvernează piaţa muncii. În acest context,Webster evidenţiază patru aspecte: proiecte-le care primesc fonduri nu sunt cele dindomeniul cercetării fundamentale, ci aceleacare se dovedesc sustenabile economic; uni-versităţile trebuie să producă absolvenţicompetitivi – aşa-numitul „capital uman”;studenţii sunt consideraţi „clienţi” care fac o„investiţie” în educaţia lor, investiţie caretrebuie să devină profitabilă; sunt privilegia-te anumite discipline cerute pe piaţa muncii(afaceri, biotehnologie) în detrimentul alto-ra, mai puţin solicitate (muzică, estetică).Pentru a explica această intruziune a econo-micului în educaţie, Webster foloseşte con-ceptul de „capitalism academic”, pe care-lîmprumută de la Sheila Slaughter şi LarryLeslie (Academic Capitalism: Politics, Policiesand the Entrepreneurial University, 1997).

Subiectul este reluat într-un alt studiu,publicat în Canadian Journal of MediaStudies (The Postmodern University, vol. 7/iunie 2010): aici, Webster arată că vecheaidee (aceea că universităţile, cu departa-mente de sociologie înţesate de specialişti,sunt sursa principală de cunoaştere socială)este nefondată. Amazon, E-Bay, MySpace,companiile de telefonie mobilă, instituţiilefinanciare care emit cărţi de credit, punctelede check-in din aeroporturi etc. – toate oferăinformaţii mai precise despre modul în careeste constituită societatea decât o pot faceanchetele sociologilor.

Chiar şi bibliotecile universitare par să-şifi pierdut utilitatea. Considerată instituţiaprincipală a oricărei universităţi, bibliotecatradiţională era poziţionată geografic într-unpunct central, uşor de accesat şi de admirat.Astăzi ne aflăm în epoca „bibliotecii virtua-le”, materialele pot fi solicitate şi consultate

47

Reflecţii asupra universităţii postmoderne

electronic pe calculator, de oriunde, iarnevoia existenţei unei clădiri speciale înuniversitate este pe cale să devină, se pare,inutilă.

O altă observaţie comună multor cercetă-tori se referă la faptul că astăzi universităţiletrebuie să fie atractive, în egală măsură,pentru studenţi, profesori şi angajatori.Relaţia dintre cei care facilitează achiziţia decunoştinţe şi cei care le utilizează s-a modi-ficat sub presiunea marilor companii, carepreferă absolvenţi „echipaţi” cu competenţemai curând practice, în detrimentul cunoş-tinţelor teoretice: comunicare eficientă,uşurinţa de a se integra şi de a lucra într-oechipă, creativitate, capacitate de a identifi-ca şi soluţiona probleme, calităţi manageria-le. În acest nou context, reconfigurarea dis-ciplinelor academice, regândirea metodelorde predare şi repoziţionarea universităţii însocietatea postmodernă au devenit o necesi-tate pentru a putea supravieţui financiar.

Marek Kwiek (The Changing Attractive -ness of European Higher Education in the NextDecade: current developments, future challengesand major policy issues, European EducationalResearch Journal, vol. 8, nr. 2/2009) observăcu ironie că universităţile antreprenoriale seaflă într-o situaţie oarecum paradoxală: cucât au mai mult succes, cu atât sunt mai marişansele ca ele să urmeze această direcţieantreprenorială şi în viitor. Universităţile seredefinesc, dintr-un bun public, într-un bunprivat, iar cunoaşterea este produsă şi susţi-nută financiar din ce în ce mai mult demediul de afaceri şi nu de instituţiile învăţă-mântului superior.

O abordare mai radicală a necesităţii re -structurării universităţii este avansată deMarcus Peter Ford (Beyond the ModernUniversity: Toward a Constructive PostmodernUniversity, 2002): regândirea ideilor funda-mentale cu care operează instituţiile învăţă-mântului superior este singura soluţie pen-tru a evita o catastrofă socială şi ecologică.El propune un nou model, reprezentat deuniversitatea postmodernă, care le poateoferi studenţilor ocazia de a înţelege com-plexitatea relaţiilor care afectează viaţa pePământ.

În viziunea lui Ford, universitatea post -modernă va elimina graniţele artificialeîntre discipline, va promova învăţarea proble-matizată, îi va familiariza pe studenţi cuvalorile fundamentale ale omenirii şi le vaoferi oportunitatea de a se angaja în proiecteşi activităţi care abordează probleme regio-nale şi globale. Universitatea postmodernăîşi va reduce anvergura (va avea, maicurând, o dimensiune regională) şi îi vaajuta pe studenţi să înţeleagă lumea, îngeneral, şi comunitatea în care trăiesc, înspecial. Pentru a optimiza financiar o astfelde universitate, Ford propune renunţarea lamarile biblioteci şi la laboratoarele ştiinţificescumpe – cu banii economisiţi, universităţi-le vor putea să funcţioneze cu un numărmai mic de profesori (dar cu îndatoriri mainumeroase), pe baza unui mentorat indivi-dual pentru studenţi. Astfel, învăţământulsuperior îşi va regăsi coerenţa şi claritateaintelectuală, pierdute în încercarea de aîmpăca elitismul cu vocaţionalul. O obser-vaţie similară face şi Evan Simpson(Knowledge in the Postmodern University,Educational Theory, vol. 50 (2), 2000): con-sistenţa şi claritatea scopului educaţiei con-stituie problema fundamentală pentru oricediscuţie despre învăţământul superior.

O altă consecinţă a intruziunii factoriloreconomici în zona cunoaşterii este apariţianoului concept de management public. JohnMilliken (Postmodernism versus Professio -nalism in Higher Education, Higher Educationin Europe, vol. XXIX, nr. 1/aprilie 2004)observă că abordarea managerială (definităca fiind „soluţia” oferită de sectorul privat la„problema” sectorului public) a pătruns şi înuniversitate. Expunerea forţată la presiunileeconomice, precum şi diversificarea şi creş-terea numărului de studenţi, au dus la dimi-nuarea drastică a resurselor financiare; pen-tru a obţine fonduri, universităţile trebuie săofere justificări formale (indicatori ai cerce-tării ştiinţifice, evaluarea externă a procesu-lui didactic etc.). Milliken deplânge eroda-rea profesionalismului actului didactic, pecare o atribuie noului concept postmodernde management public.

Într-o notă mai puţin pesimistă, RichardEdwards şi Robin Usher (Lifelong learning: A

48

Mihaela Constantinescu

postmodern condition of education?, AdultEducation Quarterly, vol. 51, nr. 4/2001) pre-iau teoria lui Lyotard şi avansează ideea căînvăţarea pe tot parcursul vieţii poate fiînţeleasă ca o condiţie postmodernă a edu-caţiei. Astfel, contextul postmodern deschi-de un spaţiu conceptual şi practic pentruînţelegerea procesului de instruire a adulţi-lor. Acest spaţiu oferă oportunitatea recu-noaşterii educaţiei adulţilor ca proces cecuprinde practici de învăţare diverse –diversitatea este o caracteristică definitoriea scenei contemporane şi, după părereaautorilor, sugerează condiţia postmodernă.Învăţarea pe tot parcursul vieţii constituiestrategia prin care întreg procesul educaţio-nal, inclusiv instruirea adulţilor, este în cursde reconfigurare.

Aflată sub semnul educaţiei pe tot par-cursul vieţii, educaţia (indiferent de nivel)îşi diversifică scopurile, procesele, organi-zarea, programele şi metodele de predare.Această diversificare reflectă, dar şi contri-buie la distrugerea delimitărilor clasice alediverselor câmpuri ştiinţifice, precum şi laredefinirea şi reinscripţionarea în formediferite a fostelor demarcaţii între educaţieşi viaţă. Metafora „pe tot parcursul vieţii”constituie un îndemn de a percepe învăţa-rea ca fiind fără limite temporale, ceea ce, înviziunea autorilor, pune în evidenţă condi-ţia sa postmodernă. Aşadar, parafrazândargumentul lui Lyotard referitor la condiţiacunoaşterii postmoderne, achiziţia neîntre-ruptă de cunoştinţe poate fi considerată o„condiţie postmodernă a educaţiei”.

Neîncrederea postmodernă faţă de meta-naraţiunea totalizatoare a cunoşterii areconsecinţe educaţionale paradoxale – obser-vă Edwards şi Usher. Pe de-o parte, contri-buie la eroziunea programelor de studiu şi acercetării liberale, pentru că astăzi accentulse pune pe învăţarea orientată spre ceea ceLyotard numeşte „performativitate”: învă-ţarea care caută să optimizeze eficienţa sis-temului economic şi social. Dar, pe de altăparte, descentralizarea discursului ştiinţificare ca rezultat valorizarea diversităţii surse-lor şi formelor de cunoaştere (inclusivcunoaştere care, odinioară, nu ar fi fost con-siderată adecvată) şi, corespunzător, deva-

lorizarea cunoaşterii structurate în discipli-ne academice. În ultimă instanţă, ceea cedoresc autorii să demonstreze este faptul căînvăţarea pe tot parcursul vieţii şi condiţiapostmodernă a cunoaşterii au ca numitorcomun neîncrederea în metapovestiri, per-formativitatea, descentralizarea şi refuzulnaraţiunilor totalizatoare.

Tot teoria lui Lyotard este punctul de ple-care şi pentru studiul lui Michael Peters(Postmodern Educational Capitalism, GlobalInformation Systems and New Media Networks,Policy Futures in Education, vol. 10, nr.1/2012). După părerea lui Peters, educaţia şicunoaşterea au devenit din ce în ce maimult o parte a capitalismului mondial inte-grat (Integrated World Capitalism) care sebazează pe sisteme globale de informaţie şipe noi reţele de comunicare. De altfel,impactul internetului asupra procesuluieducaţional constituie o preocupare recu-rentă pentru mulţi cercetători (de exemplu,Patrick Walters şi Rita Kop, Heidegger,Digital Technology, and Postmodern Education.From Being in Cyberspace to Meeting onMySpace, Bulletin of Science, Technology &Society, vol. 29, nr. 4/august 2009)

Peters reiterează o idee mai veche (TheVirtues of Openness: education, science andscholarship in the digital age, 2011) şi anumecă, în secolul 21, lupta pe tărâmul educaţieiva îmbrăca forma luptei pentru controlulresurselor, muncii intelectuale şi a capitalu-lui intelectual – mai precis, pentru proprie-tatea asupra drepturilor de reproduceresimbolică. Concluzia lui Peters este, de alt-fel, în consonanţă cu afirmaţia lui Lyotard,şi anume că sub forma sa de „marfă infor-maţională”, cunoaşterea devine indispensa-bilă pentru producţie şi o „miză majoră” încompetiţia internaţională.

Distanţându-se conceptual de alţi autori,Paul Vitz şi, ulterior, Claire Donovan, pro-pun abandonarea universităţii postmoder-ne, pe care o consideră un proiect eşuat.Într-o notă nostalgică, soluţia preconizatăde cei doi autori este reîntoarcerea la valori-le tradiţionale ale învăţământului superior– respectiv recuperarea pozitivă a esenţeitradiţiei intelectuale moderne şi premo -derne.

49

Reflecţii asupra universităţii postmoderne

50

Mihaela Constantinescu

Paul Vitz (The future of the university:From postmodern to transmodern, Rethinkingthe Future of the University, 1998) observăfaptul ca viaţa intelectuală a părăsit dejauniversitatea şi s-a mutat în „grupuri delucru” sau institute care funcţionează maimult sau mai puţin autonom. Pentru că uni-versitatea nu mai oferă garanţia unei vieţiintelectuale independente, au apărut alteinstituţii care să o înlocuiască – astfel, a avutloc o delegitimare şi o dizlocare instituţio-nală a discursului ştiinţific. Din moment ceuniversitatea postmodernă i se pare a fi dejaîn declin, Vitz consideră că ne aflăm într-operioadă ambiguă, de tranziţie spre o nouăinstituţie, pe care o numeşte universitatea„transmodernă”. Astfel, spiritul noii culturitransmoderne se caracterizează prin: spe-ranţă, înţelepciune, interes pentru teme reli-gioase, transcendenţă şi spiritualitate,redescoperirea importanţei adevărului, fru-museţii, binelui şi armoniei, interes pentrusimplitate, înţelegerea experienţei într-unmod matur şi echilibrat.

O atitudine similară adoptă şi ClaireDonovan (Beyond the „PostmodernUniversity”, The European Legacy, vol. 18(1), 2013): ea ne invită să gândim „dincolode postmodernism”. Autoarea numeşte uni-versitatea postmodernă „o ficţiune”, „ohimeră” şi deplânge impactul cultural alacesteia: pierderea caracterului elitist aleducaţiei universitare, pierderea funcţieiculturale a universităţii, lipsa unui consens,apariţia culturilor multiple şi, nu în ultimulrând, „sfârşitul semnificaţiei”.

Preluând argumente din alte studii dedi-cate acestui subiect, Donovan deconstruieş-te universitatea postmodernă, pe care oînţelege ca fiind produsul a trei naraţiuniaflate în competiţie (chiar în contradicţie)una cu alta: instrumentalism, gotic şi postmo-dernism. În cazul instrumentalismului, accen-tuarea necesităţii performanţei financiareafectează funcţiile universităţii: universita-tea devine astfel o întreprindere corporatis-tă şi nu o „comunitate”, cum era odinioară.În plus, creşterea numărului de studenţi şitendinţa spre un învăţământ de tip vocaţio-nal au ca rezultat diminuarea calităţii expe-rienţei educaţionale. Goticul reprezintă o

vizune kafkiană şi reflectă incertitudinea şinemulţumirea academică faţă de consecin-ţele negative ale instrumentalismului: lipsade respect faţă de profesori, birocraţia dince în ce mai mare (auditul centralizat al cali-tăţii predării şi cercetării, ideea că educaţiauniversitară nu mai implică cultivarea min-ţii). În fine, potrivit teoriei postmoderne,lumea se schimbă într-o viteză foarte mare,iar universităţile nu pot ţine pasul cu aceas-tă schimbare, în lipsa unui metaprincipiuorganizator.

Deşi contestă universitatea postmoder-nă, Donovan recunoaşte, totuşi, că nu sepoate întreprinde o cercetare coerentă asu-pra politicilor de învăţământ superior fără alua în considerare acest concept. Dar, spuneea, „ideea universităţii postmoderne nuoferă o cale de scăpare...” Deci ceea ce avemîn mod clar de făcut este să gândim dincolode universitatea postmodernă”. Pentru agândi „dincolo de postmodernism”,Donovan imaginează trei opţiuni posibilepentru viitorul universităţii: prima se carac-terizează prin optimism, pozitivism, diver-sitate, fragmentare, incertitudine. A douaopţiune porneşte de la ideea că nu există un„dincolo” la care putem aspira şi îmbrăţi-şează fatalismul „sfârşitului istoriei”.Trăsăturile sale sunt: fatalism, atitudinepasivă, instrumentalism, injustiţie socială.În contrast, cea de-a treia opţiune militeazăpentru schimbare şi, încercând să descoperecalităţile sau funcţiile ideale ale universităţiiviitorului, reînvie idealurile premoderne:progres, cultivarea spiritului, elitism.

Concluzionând, cele trei opţiuni pentruviitorul universităţii par să fie: să privimînainte cu optimism, să stăm pe loc (căci,spune autoarea, postmodernitatea reprezin-tă „sfârşitul istoriei” şi nu oferă o „cale descăpare”) sau să mergem înainte, îmbrăţi-şând nostalgia pentru Epoca de Aur a uni-versităţii.

În viziunea celor doi autori, pentru adepăşi impasul educaţiei postmoderne,soluţia este recuperarea instituţiei universi-tăţii şi a idealului său de speranţă, înţelep-ciune, virtute şi bunătate, de frumuseţe şiarmonie (Vitz). Sau, cu alte cuvinte, reîn-toarcerea la epoca de glorie a universităţii –

ceea ce ne poate duce „înapoi în viitor”(Donovan).

Indiferent cum se va rezolva criza identi-tăţii instituţiei universităţii, un lucru estecert: postmodernismul generează, în conti-nuare, dezbateri aprinse în mediul acade-mic. Profesorul Jordan Peterson(Universitatea din Toronto) a ajuns celebrudupă ce a pornit o cruciadă personală împo-triva postmodernismului în universitate(Postmodernism: How and why it must befought, Manning Centre Conference,

Ottawa, 2017). Într-o postare pe YouTube(iunie 2017), Peterson demonizează discipli-nele umaniste şi oferă o listă a cursurilor cuconţinut postmodern, îndemnând la evita-rea lor de către studenţi. Între acestea inclu-de: literatura engleză, studiile culturale, stu-diile de gen, sociologia, antropologia.Atitudinea lui a stârnit un val de proteste,dar şi de admiraţie, iar popularitatea luiPeterson, devenit un adevărat „blockbus-ter” intelectual, continuă să crească.

51

Reflecţii asupra universităţii postmoderne

52

Lucian CHIŞU, Viorica Ana CHIŞU

Comunicarea online în instituţii de învăţământ superior româneşti

şi europene (I)

Lucrarea este consacrată fenomenului comunicaţional din cadrul organizaţiilor educative(învăţământul universitar). Ea focalizează asupra uneia din tehnologiile moderne de comunicare,sistemul online, care a devenit o realitate din ce în ce mai prezentă în strategiile de promovare aleinstituțiilor de învățământ superior. Autorii îşi propun efectuarea unei cercetări comparative amodului în care instituțiile de învățământ superior abordează acest tip de comunicare spre a-şitransmite informațiile în exterior către multipli beneficiari (candidaţi, mass-media, public larg)prin intermediul website-urilor. Sunt analizate în paralel modalităţile de comunicare promovatede câteva universități reprezentative din România și din Uniunea Europeană, sub aspecte precum:principiile de promovare a ofertei educaţionale şi particularizarea acestora; strategii aplicate şiobiective urmărite; modalităţi de valorificare a informaţiilor online în circuitele comunicaţionale;obţinerea unor date privitoare la (a) impactul informaţiilor, (b) conţinutul acestora, (c)transparenţa, (d) utilitatea şi, nu în cele din urmă, (d) relevanţa lor. Scopul demersului nostru îlreprezintă identificarea particularităţilor definitorii – ilustrând tradiţii, culturi şi experienţediferite de la ţară la ţară – ce se detaşează odată cu procesul de comunicare-informare obţinut prinintermediul celor mai eficiente tehnologii, folosite ca instrumente de marketing educaţional.Cuvinte-cheie: sistem online, promovare, educaţie, strategie, marketing educaţional.

This work refers to the modern technologies in the field of communication sciences, whose „globa-lizing” turn shades its utility within the educational systems in the European academic teaching,which is differently optimized from one country to another. Summarising, the investigation tar-gets the online system, namely the websites, which have become an increasingly present reality inthe promotion strategies of Universities. The authors aim to make a comparative and statisticalresearch regarding the way in which prestigious institutions in Europe and our country focuseffective communication strategies through the new technologies, in order to disseminate theinformation towards the exterior, to multiple beneficiaries (candidates, mass-media, broad audien-ce), through websites. In the research were selected universities listed in Top 500 ARWU 2012 inseveral European countries, grouped by region: Northern Europe; North Western Europe: UnitedKingdom; Central Europe: South Eastern Europe: Romania, Bulgaria, Greece; Southern Europeand South Western Europe. The ultimate purpose of our action is identifying the defining parti-cularities – illustrating traditions, cultures and experiences that vary from one country to theother – which are drawn at the same time as the communication-information process is obtainedthrough the most efficient technologies used as educational marketing instruments.Keywords: online system, promoting, education, strategy, educational marketing.

Abstract

Lucian CHIŞU, Institutul de Istorie şi Teorie Literară „G. Călinescu” al Academiei Române, e-mail: lucian-chisu@gmail.com.

Viorica Ana CHIȘU, doctor, Romanian Foundation of Human Resurces.* Lucrare realizată în cadrul Proiectului Prezervarea și valorificarea patrimoniului literar românesc

folosind soluții digitale inteligente pentru extragerea și sistematizarea de cunoștințe (INTELLIT), PN-III-P1-1.2-PCCDI-2017-0821/ Nr 54PCCDI/ 2018.

53

Aspecte ale comunicării universitare (I)

Apariţia noilor tehnologii din domeniulcomunicării, dezvoltate începând cu dece-niul nouă din secolul precedent, emergentecu o oarecare întârziere şi în ţările fostuluibloc comunist, au conturat premisele globa-lizării ca fenomen economic, social şi poli-tic. Locul vechii „ordini mondiale” tinde a fiocupat de Societatea Informaţională aCunoaşterii (SIC)1, prezență deocamdatăutopică în teoriile transdisciplinare. Însă,reconfigurarea continuă a civilizaţiei umanela scară planetară este o realitate indubitabi-lă, probată, între altele, de faptul că la inter-val de un lustru, primele cinci profesii detop nu existau cu puțin timp în urmă, ceeace constituie o adevărată provocare pentrusistemul educațional academic de pe mapa-mond.

Învăţământul universitar din ţara noas-tră s-au confruntat, în numai câteva decenii,cu un reflex de mentalitate în privinţa noilormodele de învăţământ, mai ales cu referirela marketingul educaţional. Succint, subacest aspect, sistemul de învăţământ dinfostele state comuniste, în rândul cărora seintegra ţara noastră, era caracterizat de oanume rigiditate. Centralizarea informaţii-lor de pe piaţa muncii, însoţită de un controlstrict şi netransparent asupra acesteia, asi-gura totuşi conversia absolvenților în câm-pul ocupaţional, aparent bine stabilizat întoate domeniile de activitate, pornind de lainstituţiile de învăţământ politehnic şiîncheind cu alte profiluri (medicină, ştiinţefilologice, etc).

După cum este cunoscut, începând cu1990, prin apariţia primelor instituţii deînvăţământ privat, s-a produs liberalizareaînvăţământului academic, ceea cea propul-sat şi multiplicat de ordinal zecilor, dacă nucumva al sutelor, ofertele pe piaţa muncii.Aceste schimbări – dislocarea vechilorstructuri şi procedee de absorbţie a absol-venţilor din câmpul educaţional în câmpul

social, pe de o parte şi ofertele practice neli-mitate ale noilor protagonişti din domeniuleducaţional, completate de o serie de refor-me structurale la nivelul MinisteruluiEducaţiei (care şi-a schimbat în mai multerânduri denumirea şi, odată cu ea, atribuţii-le) – n-au fost în măsură să asigure stabilita-tea şi nici o evoluţie lipsită de sincope, deautoblocări, fapt care a condus, finalmente,la sentimentul că învăţământul nostru sedezvoltă haotic şi inerţial, la fel cum sepetreceau lucrurile şi în celelalte domeniiale societăţii româneşti. Perioadei i-a fostataşată eticheta de „tranziţie”, interval încare aveau să apară alternative instituţiona-le, instrumente sociale aparent autonome(ARACIS, CNACTDU, CNCSIS, CNS,UEFISCDI), dar încă legate ombilical deinstituţia tutelară, Ministerul Educaţiei.

Ca o consecinţă a lipsei de viziune, deca-lajul dintre cerere şi ofertă a fost uriaş, fiin-dcă înlocuirea vechiului sistem de asimilareîn piaţa muncii – caracterizat drept centrali-zat, rigid, ineficient – a fost urmată de libe-ralizarea totală a ofertei de muncă, în sensulcă profesii având un număr deficitar deangajaţi (medicina, dreptul, jurnalismul) aubeneficiat în primii ani post-comunişti de„servicii” universitare care au înlocuit oextremă cu cealaltă şi au atins praguri infla-ţioniste fără precedent.

Între timp, odată cu aderarea Românieila comunitatea Europeană, perspectivele s-au lărgit considerabil, mobilităţile în dome-niul învăţământului fiind asigurate peîntreg teritoriul comunitar şi în cel euro-pean sau nord-american. Învăţământul dinţara noastră a intrat într-un sistem concu-renţial, o primă constatare fiind „migrarea”tinerilor cu potenţial financiar spre univer-sităţi europene sau americane de prestigiu,dar şi aplicarea de către alţi tineri absolvenţide studii medii, în general cei mai dotaţiintelectual, către forme şi formule de educa-

1 Societatea informaţională este rezultatul celei mai spectaculoase schimbări a mediului ca urmare a rolu-lui pe care informaţia îl joacă în societate. În cadrul acesteia, principalele fort�e care modifică peisajulactivităţilor, ridica� provocări ambițioase şi determină adoptarea unor structuri mai flexibile şi mai efi-ciente. Digitalizarea informat�iei, conectivitatea, globalizarea, progresul extraordinar al tehnologiei, aupermis apariţia noilor tipuri de intermedieri şi individualizarea ofertelor de piaţă, a mesajelor si a mij-loacelor de comunicare.

54

Lucian Chișu & Viorica Ana Chişu

ţie academică prin intermediul burselor ofe-rite de marile universităţi.

De aceea, considerând că numeroşi fac-tori obiectivi au contribuit la armonizareainstrumentului educaţional – între aceştia şisemnarea de către ţara noastră a Tratatuluide la Bologna, cu privire la transferul decredite – , actualmente avem un tabloupanoramic, asupra căruia, dincolo de obser-vaţiile ce se detaşează de la sine, fiind vizi-bile cu ochiul liber, o investigarea adâncită afenomenului poate contribui la o mai corec-tă descriere a lui.

Nu putem începe, înainte de a semnalaîncă o realitate dominantă, care influenţea-ză puternic raporturile de forţe din sferacare ne interesează: criza demograficăaccentuată care afectează ţările dezvoltate,criză care a sporit, şi ea, odată cu sistemulconcurenţial, noi mijloace de atragere a tine-rilor către universităţile din aceste ţări.

În acest sens, cercetarea noastră esteorientată asupra unuia dintre aspectelerezultate în urma evoluţiei tehnologiilormediatice, mai exact la impactul Interne -tului2 în sfera comunicaţiilor, prin interme-diul cărora comunicarea asupra moduluioptim de realizare a ei, poate influenţa sen-sibil şi determinat opţiunile tinerilor. Nereferim, pe de o parte, la comunicarea exter-nă de marketing educaţional, iar pe de alta,la nevoile consumatorilor şi la cerinţele eco-nomiei de piaţă.

Instrumentul de lucru al acestora esteinformaţia3, noţiune de bază, fundamenta-

lă, constituind la nivel comunicaţional oştire, o noutate, un mesaj care privește fapteşi evenimente. Prin intermediul informației,experienţe şi acţiuni care urmează a fi reali-zate, pot fi transmise şi/ori recepţionateşi/sau înţelese pentru a fi utilizate într-unanumit scop.

Conform schemei canonice a comunică-rii, transmiterea informaţiei se face de la osursă (de informaţii) către destinatar, care orecepţionează cu scopul de a valorifica sem-nificaţia sa. Transmiterea se realizează cuajutorul unor mijloace de mare diversitate(medii și suporturi), constituind, mai nou,sisteme informaţionale4 generatoare de flu-xuri, menite a asigura accesul la informaţiiprivind desfăşurarea proceselor în aşanumitele „circuite” informaţionale, vehicu-late pe trasee prestabilite. Dacă fluxul infor-maţional reprezintă partea invizibilă învehicularea informaţiei, circuitul informa-ţional reprezintă partea materializată. Ca -rac teristice lor sunt conţinutul, volumul(de bitul) de informaţie, frecvenţa, calitatea,forma, suportul, procesul de obţinere, cos-tul.

Structura şi funcţiile sistemului informa-ţional pun în evidenţă cele prezentate maisus: faza de extragere a informaţiilor/ rezul-tatelor; datele, care pentru a deveni relevan-te se transformă în informaţii, cu precizareacă acestea posedă următoarele caracteristici:informaţia este umană (nu există decât prinintermediul observaţiei oamenilor), are

2 Când invocăm noile tehnologii informaţionale şi de comunicare on-line, este general acceptat de întrea-ga societate că impactul cel mai mare l-a realizat Internetul, prin caracteristicile sale: global, interactiv,flexibil, bogat în resurse, dinamic, generos informaţional, accesibil unei audienţe largi, relativ ieftin, înraport cu celelalte mijloace de comunicare în masă. Internetul a făcut posibilă apariţia unor amplemodificări în mediul comunicaţional care asta�zi nu mai sunt îngrădite de graniţele şi distant�ele dintreţări, a deschis noi căi de comunicare, de colaborare şi de coordonare între participanţii la comunicaredin toate mediile de activitate. Toate aceste schimbări au condus la reconsiderarea unor practici de mar-keting şi adaptarea lor la noile condiții sau, mai mult, conceperea de noi practici.

3 „Informaţia este starea actuală a unui fenomen variabil, cu un număr finit de stări, care măreşte gradulde cunoaştere al unei fiinţe umane în raport cu mediul înconjurător”. (A., Stepan, Informatică economică,Editura Stampa, Timişoara, 2006.)

4 Este necesar să se facă distincţie între sistemul informaţional şi sistemul informatic. Sistemul informa-ţional este un ansamblu organizatoric format din totalitatea metodelor, procedeelor, mijloacelor şi spe-cialiştilor care asigură culegerea, prelucrarea, transmiterea şi acumularea informaţiilor, în timp ce prinsistem informatic se înţelege acea parte a sistemului informaţional în care prelucrarea este automată,dar numai dacă respectiva parte formează un sistem.

55

Aspecte ale comunicării universitare (I)

valoare relativă, de la persoană la persoană,este o resursă reutilizabilă, are tendinţa derăspândire (este volatilă), dar multiplicareaei nu-i diminuează valoarea, este un factordeterminant al comportamentului uman șireprezintă un factor de decizie. Alături decomponente precum, înregistrarea, stoca-rea, prelucrarea, care urmează parcursul demai sus într-un circuit paralel, cel maiimportant aspect al unui sistem informaţio-nal este, din perspectiva cercetării noastre,comunicarea, în cadrul căreia se realizeazătransmiterea între diverşi utilizatori situaţiîn locuri geografice diferite atât a datelor câtşi a informaţiilor. Realizările deosebite dindomeniul comunicaţiilor au făcut posibilă oprelucrare în timp real a datelor din diferitezone geografice, atingându-se ceea ce amnumi dezideratul umanităţii: acela de acomunica prin intermediul unor „proteze”direct, nemijlocit, în timp şi spaţiu real.Astfel, s-a ajuns la o realizare de tip arhitec-tural a sistemelor, în cadrul cărora sunt ofe-rite servicii publice de o mare diversitate,designate de conceptul de marketing5 elec-tronic, care se deosebeşte de marketingultradiţional şi înseamnă: site-uri Web de ulti-ma generație, dispariţia intermediarilor,alegerea directă a informaţiei dorite, mesajetransmise instantaneu, concurenţă din ce înce mai puternică, abordarea din perspectivautilizatorului, interactivitate crescută şi cos-turi mai mici.

Scopul principal al cercetării îl reprezintăstudierea modului în care universitățileeuropene au dezvoltat activitatea de comu-nicare externă și de marketing educaționalîn vederea adaptării sistemului educațional

şi programelor de învăţământ la nevoileconsumatorilor și cerințele economiei depiaţă.

Obiectivele generale constau în obţinereaunor date privitoare la (a) impactul infor-maţiilor comunicate prin intermediul web-site-urilor universităților europene asupraimaginii și performanțelor educaționale, (b)conţinutul acestora, (c) transparenţa, (d) uti-litatea şi, nu în cele din urmă, (d) relevanţalor asupra potențialilor beneficiari.

În ceea ce privește obiectivele specifice,acestea se referă la determinarea graduluide interes din partea universităților de pro-movare a informațiilor referitoare la ofertaacademică într-un mod profesional, trans-parent și eficient; la rolul şi importanţacomunicării externe și a marketingului înpromovarea și dezvoltarea sistemului edu-caţional; la utilizarea marketingului casuport în dezvoltarea strategică și creștereanotorietății instituțiilor de învățământ uni-versitar: la identificarea particularităţilordefinitorii – ilustrând tradiţii, culturi şiexperienţe diferite de la ţară la ţară – ce sedetaşează odată cu procesul de comunicare-informare obţinut prin intermediul celormai eficiente tehnologii, folosite ca instru-mente de marketing educaţional.

Pentru realizarea obiectivelor (metodolo-gia) cercetării a fost conceput un sistem deselectare a universităților și un set de criteriiunitare de analiză. Analiza s-a efectuat înparalel, urmărindu-se un set comun de cri-terii menite să pună în evidență: principiilede promovare a ofertei educaţionale şi par-ticularizarea acesteia; existența unui sistemformal de marketing educațional și decomunicare externă; existența unui sistem

5 Dintre definiţiile lui Philip Kotler, părintele marketingului modern, reţinem: (a) „marketingul se referăla activitatea umană, făcută pentru satisfacerea cerinţelor şi nevoilor prin intermediul schimbului”; (b)„marketingul este un proces social şi managerial prin care indivizi şi grupuri de indivizi obţin ceea cele este necesar prin crearea, oferirea şi schimbul de produse. Prin acest proces organizaţiile se racordea-ză la piaţă în mod creativ, productiv şi profitabil.”Tot el a introdus marketingul real care are patru cali-tăţi: (a) porneşte de la consumator; (b) are o viziune de perspectiva�; (c) face necesară utilizarea tuturorresurselor şi (d) implică eforturi continue de inovaţie.Marketingul în esenţă are trei aspecte: (1) concepţie modernă faţă de problemele pieţei, în sensul căorice demers trebuie să pornească de la cercetarea pieţei; (2) activităţi practice comune şi activităţi spe-cifice marketingului, (3) presupune utilizarea unor metode şi tehnici specifice – trebuie ca firma să seracordeze cu mediul extern.

56

Lucian Chișu & Viorica Ana Chişu

eficient de informare pentru studenții stră-ini (oficii de relații internaționale); strategiiaplicate şi obiective urmărite; transparențadatelor statistice referitoare la structurauniversităților sub aspectul număruluistudenților înscriși anual, absolvenții șilocurile de muncă ocupate de aceștia, pla-nurile de cercetare și bugetele alocate anual;prezentarea cadrelor didactice pe fiecarefacultate componentă a universității, dinpunct de vedere al pregătirii și alocării unorcontacte directe; prezentarea univer si tă -ților/facultăților sub aspectul ofertei edu -caționale, cât și a informațiilor referitoare lafacilitățile puse la dispoziția studenților (cuprecădere cele referitoare la cazare, masă,costurile legate de trai).

Ipotezele cercetării pornesc de la consta-tarea că într-o economie bazată pe cunoaşte-re, tehnologia informaţiei şi comunicăriigenerează schimbări extrem de rapide ale

mediului de lucru, ceea ce presupune efor-turi susţinute din partea instituțiilor deînvățământ pentru adaptarea la noile condi-ţii în vederea menținerii și creșterii per for -manțelor la nivel local și internațional. Pro -cesul de adaptare a universităților la provo-cările societăţii informaţionale implicăinvestiţii din ce în ce mai mari nu numai încapitalul uman, cercetare și inovare, ci și întransferul informațiilor în vederea creșteriiimpactului și competitivității pe piața edu -ca țională internă și internațională și atrage-rea celor mai performanți studenți. Consi -liul European de la Lisabona, martie 2000, areprezentat un moment decisiv pentru sta-bilirea politicilor şi acţiunilor privind învă-ţarea pe tot parcursul vieţii în ţările UniuniiEu ropene. Memorandumul Co mi siei Euro -pene, privind învăţarea pe tot parcursul vie-ţii, adoptat în octombrie 20006, solicită sta-telor membre să identifice strategii coerente

6 Commission of The European Communities, A Memorandum on Lifelong Learning, Brussels,30.10.2000, p.3

57

Aspecte ale comunicării universitare (I)

şi măsuri practice pentru dezvoltarea învă-ţării continue, mesajele cheie fiind: noi com-petenţe de bază pentru toţi; realizarea unorinvestiţii superioare în resurse umane; încu-rajarea inovaţiei în predare şi învăţare; valo-rizarea învăţării; regândirea orientării şiconsilierii; apropierea învăţării de domici-liu. Consiliul Euro pean din martie 2005 aredefinit ca prioritate pentru fiecare statmembru al Uniunii Europene sporireacuantumului investiţiilor în capitalul umanprin sisteme mai bune de educaţie şi forma-re, în paralel cu intensificarea eforturilor deadaptare a sistemelor de educaţie şi formarela noile cerinţe de competenţe7.

Ne despart aproape două decenii ani dela implementarea Procesului Bologna șipromovarea iniţiativei creării SpaţiuluiEuropean al Învăţământului Superior.Principiile concepute și implementate întoate țările membre ale Uniunii Europeneau avut ca punct de pornire nevoia Europeide a dezvolta o societate bazată pe cunoaş-tere, prin cooperare internaţională şi schimbacademic în cadrul Spaţiului European alÎnvăţământului Superior. În ultimii ani seremarcă faptul că tot mai mulți tineri tind săurmeze studiile la facultăți cu reputație in -ternațională, nu numai pentru opor tu -nitățile oferite în domeniul dezvoltării per-sonale, ci și a șanselor de dezvoltare a carie-rei și de găsire a unui loc de muncă mai bun.Nenumăratele târguri educaționale și clasa-mentele academice internaționale realizateîn toți acești ani scot în evidență interesultot mai mare al universităților de îmbu nă -tățire a performanțelor și de găsire a celormai potrivite metode pentru atragereacandidaților internaționali și asigurare acondițiilor necesare studenților.

Pentru a răspunde cât mai bine obiective-lor stabilite şi a măsura corect elementelerelevante, s-a folosit metoda cantitativă decercetare. Această metodă a permis obţine-rea unor rezultate statistice, utilizând catehnică specifică studiul comparativ al site-urilor celor 199 de universități din 27 de țări

ale Uniunii Europene. Pentru a putea face oselecție relevantă din perspectiva obiective-lor urmărite au fost alese universitățile cla-sate în Top 500 ARWU 2012, iar în cazulțărilor care nu au instituții de învățământsuperior prezente în acest clasament s-arecurs la analiza celor care au site-uri deprezentare, fără a se depăși zece instituțiipentru fiecare țară membră a UE. Selecțiafost făcută aleatoriu, urmărind, acolo undea fost posibil, cuprinderea în eșantion acelor mai vechi universități și a celor mainoi, atât din sectorul public, cât și din celprivat. În cercetare au fost cuprinse, în total,199 de universități din cele 27 de țări mem-bre ale Uniunii Europene.

Colectivitatea generală a fost reprezen-tantă de totalitatea universităților din țărileUniunii Europene. Potrivit datelor furnizatede Webometrics8, numărul universitățilorUniunii ajunge la cifra de 5.872, ceea ceînseamnă că 3,39%, cât reprezintă insti -tuțiile analizate din acest total, asigură orată de acoperire care oferă rezultate repre-zentative la nivel european. Pentru a puteaface o selecție relevantă din perspectivaobiectivelor urmărite în cadrul cercetării aufost au fost alese universitățile clasate înTop 500 ARWU 2012, iar în cazul țărilor carenu au instituții de învățământ superior pre-zente în acest clasament s-a recurs la analizacelor care au site-uri de prezentare, fără a sedepăși zece instituții pentru fiecare țarămembră a UE. Informaţiile au fost culese înperioada ianuarie - martie 2013, fiind prelu-crate, analizate şi interpretate în perioadaaprilie - mai 2013.

Pentru recoltarea corectă a informaţiilorîn cadrul cercetării cantitative a fost elabo-rat un formular cu mai mulți itemi pe bazacărora s-a făcut analiza fiecărei universități.Completarea formularului s-a făcut în urmastudierii fiecărui site de universitate cuprin-să în sondaj, prin bifarea rubricilor pe oscală cu trei indicatori (a=informații com-plete; b=informații incomplete; c=informațiilipsă), dar și prin consemnarea unor

7 http://www.cnfpa.ro/Files/onofp/Raport%20august.pdf, Observatorul Naţional al Ocupării şi FormăriiProfesionale a Forţei de Muncă, Evoluţia politicii europene în domeniul ocupării forţei de muncă, p.13

8 http://www.webometrics.info/en/Europe?page=58

Lucian Chișu & Viorica Ana Chişu

informații calitative utile pentru înțelegereași interpretarea datelor.

În cadrul cercetării au fost selecționateuniversitățile cuprinse în Top 500 ARWU2012 (Academic Ranking of World Uni -versities), din țările membre ale Uniunii Eu -ro pene. În țările UE care nu au universitățicotate în ARWU 2012 au fost selecționateinstituțiile de învățământ superior identifi-cate pe site-rile oficiale existente pe inter-net9. Pentru a se putea realiza analize com-parative, s-a folosit gruparea consacrată peregiuni:

‒ Europa Centrală și de Est: RepublicaCehă, Ungaria, Polonia, Slovacia,România;

‒ Europa de Nord: Danemarca, Estonia,Finlanda, Lituania, Letonia, Suedia;

‒ Europa de Sud: Bulgaria, Grecia,Italia, Malta, Portugalia, Spania,Slovenia, Cipru;

‒ Europa de Vest: Austria, Belgia,Marea Britanie, Franța, Germania,Olanda, Irlanda, Luxemburg.

Teoretic, s-a urmărit selecționarea a câtezece universități din fiecare țară. Selecțiafost făcută aleatoriu, urmărind, acolo undea fost posibil, cuprinderea în eșantion a ce -lor mai vechi universități și a celor mai noi,atât din sectorul public, cât și din cel privat.

Din cele 199 de universități selectate, 105se regăsesc în clasamentul ARWU 2012, res-tul fiind alese din cadrul listelor cu univer -

sități aferente țărilor membre ale UE. Înțările cu un număr mai mic de universitățicotate în ARWU 2012 au fost analizate doaruniversitățile aflate în clasament. Am consi-derat important acest clasament deoarecereflectă climatul de excelență și furnizeazărepere asupra aspectelor legate de per for -manța ce trebuie urmărită de fiecare univer-sitate în contextul globalizării pieței învă -țământului superior. Ierarhizarea folosită înARWU a devenit un instrument relevant lanivel internațional, în Top 500 intrând celemai competitive universități din lume.

Din cauza acestui criteriu de selecție,universități clasificate în ARWU 2012 șineclasificate, structura eșantioanelor lanivel de regiune este mai puțin echilibrată,deoarece sunt zone, cum este spre exempluSudul Europei, unde sunt doar două țări,din opt care au universități cuprinse în top500. La polul opus se situează țările din gru-pul vestic, unde doar două țări din cele optcuprinse în cercetare nu au universități înclasamentul ARWU 2012.

În cadrul universităților selectate, au fostanalizate site-urile a 1.549 de facultăți,cuprinse în 25 de profiluri de studii la nivelde licență, cu scopul de a identificarea par-ticularităţile definitorii – ilustrând tradiţii,culturi şi experienţe diferite de la ţară la ţară– ce se detaşează odată cu procesul de co -municare-informare obţinut prin interme-diul celor mai eficiente tehnologii, folosite

58

Fig. 1. Structura eşantionului pe baza numă-rului de universități selectate din cele 27 țări

ale UE, grupate pe regiuni.

Fig. 2. Structura eșantionului pe baza numărului de universități cotate ARWU

2012 și necotate.

9 http://en.wikipedia.org/wiki/Lists_of_universities_and_colleges_by_country

59

Aspecte ale comunicării universitare (I)

ca instrumente de marketing educaţional.Pe baza datelor prezentate, se poate

aprecia că eşantionul este reprezentativ prinstructura sa pentru activitatea educaționalăla nivelul studiilor de licență desfășurată deuniversitățile din Uniunea Europeană.Eşantionul cuprinde universități pe grupede ani de experienţă din toate țările UniuniiEuropene capabile să reflecte un suport

informaţional adecvat formulării de consta-tări, concluzii şi recomandări temeinic fun-damentate.

Analiza și interpretarea rezultatelor cercetării

După cum deja s-a spus, studiul a fostrealizat pe baza analizei a 199 de univer si -

Fig. 3. Structura eșantionului pe baza numărului de facultăți ierarhizate sau nu în ARWU2012, în țările UE pe grupe de regiuni

Fig. 4. Structura eșantionului pe baza numărului de facultăți componente ale universitățilorselecționate din țările membre ale UE, grupate regional.

60

Lucian Chișu & Viorica Ana Chişu

tăți din Uniunea Europeană efectuată asu-pra a zece indicatori cantitativi:

‒ Face parte din clasamentul ARWU2012

‒ Existența unei variate în limba engle-ză a website-ului universității;

‒ Prezentarea facultăților în limbaengleză;

‒ Prezentarea cadrelor didactice (CVeuropean în limba engleză) și accesulla contacte directe telefonice și electro-nice;

‒ Existența/activitatea departamentu-lui/oficiului de marketing;

‒ Existența/activitatea departamentu-lui/oficiului de comunicare;

‒ Existența/activitatea departamentu-lui/oficiului de relații internaționale;

‒ Rapoarte anuale și date statistice cuprivire la studenți, absolvenți, bugete-le alocate;

‒ Facilități pentru studenți: cazare,masă, condiții de trai, costuri.

‒ Profilul facultăților.Cercetarea efectuată pentru perioada

oferă informaţii relevante, ţinând cont defaptul că a fost realizată într-un moment(ianuarie - martie 2013) în care problemainvestiției în educație revenea în atenţia fac-torilor de decizie la nivelul politicilor de for-mare profesională, ca măsură de susţinere aeforturilor de depăşire a crizei economice.Datele cantitative înregistrate pot fi consi-derate relevante pentru evaluarea impactu-lui informaţiilor comunicate prin interme-diul website-urilor universităților europeneasupra imaginii și performanțelor educa -ționale, și relevanţei lor asupra potențialilorbeneficiari.

Sistemul de comunicare online în cadrul universităților Central

și Est europeneÎn ancheta efectuată în țările Europei

Centrale și de Est au fost cuprinse 23 deinstituții de învățământ superior dinRepublica Cehă (4 universități), Ungaria (2universități), Polonia (6 universități),Slovacia (o universitate) și România (10universități). Pentru fiecare țară au fost

selectate numai instituțiile ierarhizate înARWU 2012. Deoarece țara noastră nu aveanicio universitate în acest clasament, au fostselectate, aleatoriu, 10 instituții de învă -țământ superior, la fel ca și în cazul altor țăridin UE aflate în aceeași situație.

Analiza efectuată potrivit primului indi-cator (Existența unei variate în limba engle-ză a website-ului universității), pune înevidență România ca fiind singura țară dinaceastă grupare geografică în care două dincele zece instituții alese nu au varianta înlimba engleză a website-ului, iar alte douăinstituții au informații parțiale (facultățileapar numai cu denumirea în limba englezăsau într-un amestec de prezentări româneștiși englezești).

În schimb, România este singura țară dingrup care are o universitate cu oficiu decomunicare, descris chiar cu atribuțiile prin-cipale. Și în Cehia se regăsește încă o univer-sitate care are însă consemnat pe site numainumele și contactul pentru persoana care seocupă de PR și marketing.

Nicio universitate nu are un oficiu/de -partament de marketing, structură esențialăîn procesul de adaptare a sistemului edu -cațional la cerințele economiei moderne șide conectare cu piața muncii în vedereacreșterii șanselor absolvenților de a găsi unloc de muncă și de a-și dezvolta o carierăprofesională în viitor. Cu toate că încă dinanul 1955 Philip Kotler făcea precizarea că„Principala sarcină a acestuia (marketingulsocial, s.n.) este de a determina nevoile, dorinţe-le şi interesele consumatorilor săi şi de a adaptainstituţiile pentru a le oferi satisfacţia dorită sau

Fig. 5. Structura eșantionului universitățilorselectate din Europa Centrală și de Est.

Aspecte ale comunicării universitare (I)

pentru a spori bunăstarea consumatorilor şi asocietăţii pe termen lung.” (Kotler, Fox, 1995),nici după mai bine de o jumătate de secoluniversitățile nu fac apel la tehnicile demarketing educațional atât de necesar înprocesul de analiză, planificare, implemen-tare și control al programelor de învă -țământ.

Studenții străini pot obține informațiidestul de clare în secțiunea Relații interna -ționale, unde majoritatea universitățilordetaliază condițiile și procedurile de admi-tere, regulamentele, modalitățile de sus -ținere a examenelor, posibilitășile de accesși conținutul programelor europene pentrumobilitate etc. La Palacký University of

Olomouc din Cehia, fiecare facultate are unoficiu care oferă suport studențilorinternaționali. Sunt însă și universități carese rezumă doar la prezentarea programelorde colaborare cu diverse universități dinlume și a programelor ERASMUS. Româniaface, iarăși, imagine distonantă față de res-tul grupului și în privința acestui indicator:șase universități, din zece, nu au un oficiude relații internaționale și nici informațiilegate de admitere pentru studenții străini.

Șase universități pun la dispoziția celorinteresați informații detaliate privind faci -litățile oferite, cazare, masă, consiliere pro-fesională, posibilități de recreere etc.,însoțite de detalii financiare. Central

61

European University din Budapesta are unwebsite care poate concura cu oricare altuldin țările occidentale cu tradiție înînvățământul academic și, desigur cureputație internațională. La secțiunea rezer-vată facilităților pentru studenți, pe site segăsesc informații detaliate privind serviciilede consiliere psihologică sau serviciile asi-

gurate persoanelor cu dizabilități. Alte șaseuniversități din gruparea central-estică au osecțiune dedicată suportului pentrustudenți, dar fără referințe financiare pri-vind costurile pe care le implică traiul într-oaltă țară. Unsprezece universități nu au pesite-uri nicio informație utilă studențilorcare vor să știe unde se pot caza, unde pot

62

Lucian Chișu & Viorica Ana Chişu

Fig. 6. Rezultatele analizei indicatorilor de evaluare a sistemului de comunicare online a universităților din Europa Centrală și de Est.

Fig. 7. Gradul de transparență și complexitate a informațiilor comunicate pe website-urileuniversităților din Europa Centrală și de Est.

lua masa și ce cheltuieli implică opțiunea dea studia în țara sau localitatea respectivă.

Cu greu se pot afla informații și desprecadrele didactice din universități, deși esterecunoscut faptul că reputația profesorilorreprezintă unul dintre cele mai importantecriterii după care se poate defini nivelulcalității procesului de învățământ și al pres-tigiului universității. Doar o singură univer-sitate, din Polonia, are o prezentare cores-punzătoare a corpului didactic, cu CV-uricare pun în evidență experiența, valoarea șicontribuția individuală la creștereaperformanțelor instituției de învățământ.

Nici în privința rapoartelor privindsituația anuală a universității sub aspectulactivității, rezultatelor obținute și a folosiriibugetelor, nu există informații prea multe.Doar o singură universitate, Masaryk dinCehia, are afișat pe site rapoarte complete și

transparente în privința utilizării banilor,sub forma unor broșuri anuale. Alte patruuniversități prezintă date statistice desprestudenți, absolvenți, activități de cercetareetc., dar fără o situație bugetară.

Dacă facem o comparație între uni -versitățile prezente în ARWU 2012 și celenecotate, pa baza rezultatelor înregistrate laprimii opt indicatori de analiză, se observăfaptul că primele au informații afișate pewebsite-uri într-un cuantum semnificativmai mare.

Rezultatele obținute pot primi explicațiirelevante făcând comparații cu cele înregis-trate la universitățile grupate în alte zonegeografice ale Europei. Cu cât ne deplasămcătre zona de de Vest și de Nord a continen-tului, cu atât crește volumul, calitatea, privi-tă și din perspectiva utilității, și trans pa -rența informațiilor online.

63

Aspecte ale comunicării universitare (I)

Bibliografie şi referinţe

Balaban, D., C., 2009. Comunicarea mediatică,Tritonic Publishing House, București.

Balaban, D., C., Ianuc, I., Meza, R., 2009.Publicitate și New Media, TritonicPublishing House, București.

Cabin, Ph., Dortier, J.-F., (coord.), 2010.Comunicarea: Perspective actuale, Polirom,Iaşi.

Cuilenburg, J.J.van, Scholten, O., Noomen,1998. Ştiinţa comunicării, Humanitas,București.

Dagenais, B., 2003. Campania de relaţii publice,Editura Polirom, Iaşi, 2003

Iacob, M., Iacob, D., Ion, E., 1999. Cercetareaștiințifică și comunicarea în sistemuleducațional, A.I.S.M., București.

Maxim, C., Banciu, D., 2009. Comunicarea onli-ne - provocări şi oportunităţi. InstrumenteOffice pentru mediul de comunicare,Comunicare.ro, București.

Oliver, S., 2009. Strategii de relaţii publice,Polirom, Iaşi.

Robert L., Johnson, R.,L., 2005. MarketingEducation in a Changing EducationalEnvironment, Journal of Business &Economics Research, 3(5), pp. 57-64.

Keenan, K., 1997. Cum să comunici, București,Editura Rentrop Straton, București

Kotler, P., Fox, K., 1995. Strategic Marketing forEducational Institutions, Englewood Cliffs,New Jersey, Prentice Hall.

Lohisse, J., 2002. Comunicarea – De la transmite-rea mecanică la interacţiune, Polirom, Iaşi.

Muchelli, A., 2001. Les sciences de l’informationet de la communication, Hachette, Paris.

Oliver, S., 2009. Strategii de relaţii publice,Polirom, Iaşi

Popescu, I. C., 2002. Comunicarea în marketing,Editura Uranus, Bucureşti.

Robert L., Johnson, R.,L., 2005. MarketingEducation in a Changing EducationalEnvironment, Journal of Business &Economics Research, 3(5), pp. 57-64.

Stepan A., Petrov Gh. & Iordan V. (1995).Fundamentele proiectării şi realizării sisteme-lor informatice, Mirton Publishing House,Timişoara.

Veghes, I., Ruff, B.,G., 2003. Relații Publice șiPublicitate Online, Polirom, Iași.

http://www.webometrics.info/en/Europe?page=58

64

65

1871 Aşa cum promisese la nuntă, pe 5 ianua-

rie, conform actelor, Gh. Eminovici se obli-gă să acorde fiicei sale Aglaia o zestre de2000 de galbeni, sumă prea mare pentruresursele materiale ale căminarului. Pentruachitarea obligaţiei asumate faţă de fiica şiginerele său, Eminovici va fi nevoit în celedin urmă să vândă Ipoteştii.

Ianuarie 19 Cele două societăţi alestuden ţilor români de la Viena, România şiSo cie tatea literară şi ştiinţifică, fuzioneazăîntr-una nouă, intitulată România jună. Pre -şedinte ales este Ioan Slavici, iar bibliotecar,Eminescu; amândoi militaseră intens pen-tru reunirea celor două societăţi studenţeşti.

Eminescu are o proprie atitudine faţă cuscrierile sale, aşa încât, spune Ştefanelli,...nu spunea nimănui ce scrie, şi dacă ne scriseseceva nu arăta nici colegilor săi de cameră, ce ascris, ci încuia manuscriptul. Astfel «Sermanul

Dionis» şi toate poeziile publicate în «Convor -biri...» în anul 1870-1871 şi la începutul anului1872, noi le cunoşteam abia după ce ajungeaaceastă revistă în mâinile noastre. Şi precum nuspunea nimănui ce scrie, aşa nu-i plăcea să dis-cuteze cineva cu dânsul despre scrierile salepublicate. În astfel de cazuri el da din umeri şizicea: «Lasă-mă-n pace, îţi place, bine, nu-ţiplace, treaba ta..., dar îşi continua colaborareacu revista Convorbiri literare.

În februarie, scriindu-i lui IacobNegruzzi, aflăm că-l preocupa scrierea unuiroman intitulat Naturi catilinare: Scrierea ecompletă ca roman, ce s-atinge de scenele de sen-timent, de descrierile locurilor etc., necomplectăca studiu, astfel încât cartea mea de notiţe eplină de cugetările cu care cere a mă clarifica pemine însumi şi cărora le-am destinat de peacuma locul în scheletul romanului. Tot acumpoetul (11 februarie) expediază pentrurevista ieşeană poezia Mortua est, care vaapărea tipărită la 1 martie.

Valentin COȘEREANUCronologie Eminescu

Viața, opera, contextul socio-cultural raportate la manuscrise și amintirile

contemporanilor (IV)

Așa cum reiese din subtitlul Cronologiei, aceasta se referă la viața, opera și contextul socio-cul-tural în care a trăit poetul Mihai Eminescu, ilustrat cu citate din manuscrise și din amintirilecontemporanilor.Cuvinte-cheie: viața, opera, amintiri.

As it appears from the subtitle, the present work refers to the life, the work and the social and cul-tural context in which the poet Mihai Eminescu lived, illustrated with manuscript quotes andmemories of contemporaries.Keywords: life, work, memories.

Abstract

Valentin COȘEREANU - Muzeul Memorial Eminescu – Ipoteşti, e-mail: valycosereanu@gmail.com

Eminescu

2 martie Se semnează pacea dintreFranţa şi Germania. Prima pierde Alsacia şiLorena, fiind obligată să plătească despăgu-biri în valoare de 5 miliarde franci aur.

Martie 15 Este publicată în Convorbiriliterare piesa lui Ioan Slavici, Fata de birău, alcărei text fusese corectat şi trimis revistei decătre poet.

19 Martie Izbucneşte revoluţia franceză,iar eroul reprezentativ al acesteia va fi sur-prins de Eminescu în poezia Împărat şi prole-tar.

Pe 20 martie moare la Neapole, cel carerostise discursul funebru, atât de bine trăit,la moartea lui Pumnul, Alexandru (Alecu)Hurmuzachi.

Martie 23 Sunt aprobate de către autori-tăţile austrice statutele României June.

Marte 27 Se naşte marele scriitor HeinrichMann, iar pe 9 aprilie, Eminescu notează încarnetul său manuscris, de care era nedes-părţit, moartea lui Th. Rötscher, din care tra-dusese (Arta reprezentaţiunii dramatice).

Mai 15 Maiorescu începe publicarea stu-diului Direcţia nouă în poezia şi proza română.În acest studiu îl defineşte pe Eminescu, iaraşa cum o face va rămâne între reperele fun-damentale ale criticii: Cu totul osebit în felulsău, om al timpului modern, deocamdată blazatîn cuget, iubitor de antiteze cam exagerate, refle-xiv mai peste marginile permise, până acum aşade puţin format încât ne vine greu a-l cita îndatădupă Alecsandri, dar în fine poet, poet în toatăputerea cuvântului, este d-l Mihail Eminescu.De la d-sa cunoaştem trei poezii publicate în«Convorbiri», care toate au particularităţile ară-tate mai sus, însă au şi farmecul limbagiului(semnul celor aleşi), o concepţie înaltă şi pelângă aceste (lucru rar între ai noştri) iubirea şiînţelegerea artei antice. Este perioada în careEminescu compune tabloul dramatic AndreiMureşanu.

În iunie se desfăşoară farsa lui Hasdeucu o poezie apocrifă trimisă şi publicată în

Convorbiri literare. Eminescu este cel caredepistează capcana, dar poezia era dejatipărită chiar în Convorbiri literare.

Iunie 5 Se naşte la Botoşani istoricul,omul de ştiinţă, Nicolae Iorga.

Iunie 12 Un nou comitet de organizare aSerbării de la Putna va face trei Apeluri:Către junimea română, Către junele române şiCătre onoratul public român. Alecsandri facemunca de selectare a viitoarelor cuvântăriscrise şi participante la concurs în vedereasusţinerii lor în cadrul festiv. Este perioadacând La întâlniri, Eminescu saluta cu formula:«Trăiască naţia !», iar dacă era el salutat cuaceastă formulă, răspundea cu cuvintele: «Suscu dânsa !»

Iunie 15 Lui Eminescu îi apar tipărite înConvorbiri... poeziile Înger şi demon şi Floarealbastră, iar Columna lui Traian îi reproducepoezia Noaptea. În Jurnalul Junimii se men-ţionează în procesul verbal din şedinţa II, 7septembrie: D. Eminescu ceteşte două poezii:Înger şi demon şi Floare albastră, care se primescpentru a se tipări. Tot în această şedinţă sediscută Subvenţiunea de acordat lui Eminescu.(Jurnalul Junimii)

Iunie Eminescu este la Ipoteşti, de undeurmăreşte îndeaproape organizarea serbăriide la Putna. Din această perioadă dateazămărturiile lui Matei, fratele poetului: Cândvenea vara de vacanţe de la Wiana, mergeamamândoi la vânătoare de raţe selbatice la un iazde pe moşia Cucoreni, proprietatea unui boierautohton tot de I-a ordine ca şi Balş, HatamnulAnastasie Başotă (cel cu institutul de laPomârla), el cu puşca adusă lui Iuraşcă deJeltuhin, şi pe care o luase tata la moartea luiIuraşcă şi o transformase la un armurier din Iaşidin cu cremene în cu capse, şi eu una mică pecare o avea tot de la Balş. – Dar tot gânditor,vorbea el, spunea, râdea, dar iar rămânea gândi-tor. Grozav iubea pe ţărani, mare simpatie aveape Ardeleni...

Iulie 10 Se naşte prozatorul MarcelProust, la Auteuil, în Franţa.

66

Valentin Coșereanu

August 6 De la Ipoteşti Eminescu îi scrielui Maiorescu explicându-i lucruri de culisedin societatea studenţilor români, în legătu-ră cu nişte cuvântări pentru serbarea de laPutna: De nu mă înşel, se pare cumcă nu V-ar fisupărat într-atâta împrejurarea că Vi s-a presin-tat o singură cuvântare, pe cât aceea, cumcăComitetul ar fi anticipat asupra opiniunilor d-voastră.// Nu a fost însă Comitetul acela, care-a anticipat opinării D-voastră, ci numaimembrii aceia, cari lucrase şi ei cuvântări şi caricitind pe a D-lui Xenopol şi convingându-secumcă într-adevăr ar fi cea mai bună din toate,şi-au retras din bună voie pe-a lor, nevoind a leexpune la o comparare, de care ei erau siguri,cumcă ar eşi în desfavoarea lor.

August 11 Hasdeu descoperă manuscri-sul dicţionarului Anonymus Lugosiensis.

August 15 Eminescu publică articolulNaţionalii şi cosmopoliţii, iar pe 17 augustConsiliul municipal Bucureşti votează unajutor întru susţinerea serbării de la Putna.Cu câteva zile înainte sosesc organizatorii şise construiesc porticul festiv, cuptoarelepentru copt pâine şi gătit mâncarea (se adu-seseră douăzeci de vite pentru tăiere, 200 desteaguri, 5. 000 de candele 500 lampioane100 ştiubeie de răşină!), iar pictorul Epa -minonda Bucevschi, prieten cu Eminescu,pictează şi aranjează decorurile. Totul înritm febril. La serbare vor sosi din ţară şiMihail Kogălniceanu, Alexandru Xenopol,Ghedem Teodorescu, Grigore Tocilescu. Câtdespre prepararea mâncării, Ştefanellispune că Acolo se frigea un întreg bou pe o uria-şă frigare de lemn, aşezată pe două furci înţepe-nite în pământ. Câte patru oameni o învârteaude ambele părţi, iar jarul de sub frigare era aşa demare, de nu te puteai mai că apropia. Cu deose-bită plăcere se uita Eminescu la acest pitoresctablou şi-mi zise întâiaşi dată că vede un bouîntreg în frigare... Slavici spune şi el că Pecând unii purtau socotelile ori scriau în biroulcomitatului, alţii făceau muncă de salahori, iaralţii cutreierau satele, ca să adune velinţe, cear-ceafuri şi perini pentru aşternuturi, farfurii,tacâmuri şi feţe de masă pentru banchetul festiv,şi până în ziua de astăzi mi-a rămas inexplicabi-

lă încrederea, cu care Românii din Bucovina ni-au încredinţat avutul lor.

August 27, spre seară începe desfăşura-rea serbărilor de la Putna, la care vor parti-cipa peste 3000 de reprezentanţi din toateprovinciile româneşti. Organizatorii au avutsprijinul a numeroase personalităţi cultura-le din ţară. Acelaşi Ştefanelli spune: De-oparte şi de alta a mormântului sta Comitatul, iarlui Eminescu şi mie ne succese să stăm în faţamormântului la o depărtare cam de doi paşi.Moment înălţător, care ne transporta şi neumplea de tainice fioruri, nesimţite până atunci.Spre seară Eminescu împarte poezia La mor-mântul lui Ştefan cel Mare semnată deDimitrie Gusti, poezie care se va publica înziarul Telegraful din 15-27 august 1971. Totseara, în trapeza mănăstirii s-a desfăşuratCongresul studenţimii române de pretutin-deni, la organizarea şi desfăşurarea căruiaEminescu fusese iniţiatorul cu gândul laUnire. Umbla vorba printre săteni că scopulera cel al unirii Bucovinei cu ţara. N-a fostsă fie aşa. Pe 30 august organizatorii pără-sesc Putna. Familia notează: Serbarea de laPutna precum aflăm chiar la încheierea foiinoastre a reuşit foarte splendid. Numărul celorprezenţi se urcă la mii. În trapeza mănăstirii,Unii şezând împrejurul mesei, alţii stând înpicioare, iar alţii urcaţi pe scaune au discutat înmijlocul fumului de ţigări cu mult avânt, spuneSlavici. Un ecou al Serbării acesteia măreţese află într-un articol al gazetarului, în carese spune că La Putna un călugăr bătrân mi-aarătat locul înlăuntrul bisericii, în care steteaodată aninat portretul original al lui Ştefan-Vodă. După original el a fost mic de stat, dar cuumere largi, cu faţa mare şi lungăreaţă, cu frun-tea lată şi ochii mari plecaţi în jos. Smad şiîngălbenit la faţă, părul capului lung şi negruacoperea umerii şi cădea pe spate. Căutătura eratristă şi adâncă ca şi când ar fi fost cuprins de ostranie gândire... Coroana lui avea deasupra, înmijloc, crucea de aur, împodobită cu cinci petrenestimate. Sub crucea coroanei urmau Duhulsfânt, apoi Dumnezeu tatăl, cu dreapta binecu-vântând, cu stânga ţiind globul pământului, pecercul de margine al coroanei un rând de petrescumpe de jur împrejur. Îmbrăcat era Vodă într-un strai mohorât cu guler de aur, iar pe gât

67

Cronologie Eminescu (IV)

îi atârna un egolpion de pietre şi mărgăritare.Câmpul portretului era albastru, în dreapta şi înstânga chipului perdele roşii. Urmează poves-tea portretului.

August 30 În Albumul Junimii, desprecare s-a mai vorbit, la numărul 49, se află şiMihai Eminescu, unde se specifică intrarealui în Junimea, în 1871, dar unde notează elînsuşi data şi locul naşterii: 1849 decembr. 20,Botoşani.

Octombrie Eminescu se întoarce la Vienapentru continuarea studiilor universitare,studiindu-l pe Bürke.

În această perioadă se poate localiza rela-tarea lui Ştefanelli în legătură cu disputadintre el şi un alt coleg român: La o întrunirea studenţilor se iscase între Eminescu şi Bumbaciarăşi o discuţie violentă cu privire la «Direcţianouă» şi cearta a urmat şi după întrunire... [...]La această discuţie la cafenea, prinsese Bumbaccuvântul şi vorbea repede şi aşa de tare, căEminescu nu era în stare să ajungă şi el lacuvânt. Cercase Eminescu de mai multe ori săreplice, dar glasul său era întrecut de vocea luiBumbac şi numai mişcările buzelor luiEminescu arătau că vorbeşte şi el. După un timpEminescu îşi pierdu răbdarea, îşi scoase căciulasa miţoasă din cap, o trânti pe masă şi-i zise iri-tat lui Bumbac: − Na! vorbeşte-i acu căciuliimele!

Pe 4 noiembrie Eminescu este realesbibliotecar al Societăţii România Jună. Sunturmate, cu regularitate, până la sfârşitulanului, şedinţele Junimii ieşene.

Anul în care apar câteva periodice, toatecunoscute de Eminescu: Românul (C.A.Rosetti), Trompeta Carpaţilor (Cezar Bolliac),Presa, Reforma, Ziua, Viitorul, Le journal deBoucharest (Ullisse de Martillac), Telegraful şiDracul.

1872Anul scrierii poemului Memento mori −

Panorama deşertăciunilor. Este de la sine înţelescă scopul pentru care publici aci, chiar cu erorişi fără aparat critic, acest poem, nu este pentrua-l abandona în această formă, ci spre a trezi cu

un ceas mai devreme o conştiinţă mai clară des-pre marele nostru poet, a cărui operă numai înediţia critică , oricât de modestă, îşi poate găsi oconfiguraţie. (G. Călinescu)

În 15 ianuarie, la rubrica Varietăţi, «Sionulromânesc» scrie: Dora d-Istria, născută princi-pesa Elena Ghica, una din cele mai erudite femeiale lumii, vorbeşte perfect cincisprezece limbi, şieste membră a zece societăţi literar-ştiinţifice dindiferite ţări. (Apud Petru Vintilă)

Ianuarie 21 La Junimea se stabileştecalendarul prelecţiunilor cu tematica:Elemente de educaţiune şi se discută contribu-ţia membrilor societăţii în favoarea nenoroci-tului filosof Feuerbach.

În 24 ianuarie Eminescu şi Slavici îi scriuegumenului Arcadie Ciupercovici, respon-sabilizându-l pentru darurile aduse la mor-mântul şi mănăstirea unde este înmormân-tat voievodul Ştefan cel Mare: Prea cucernicePărinte, Închinând Comitetul darurile aduse lamonumentul lui Ştefan cel Mare sfinteiMănăstiri Putna spre a împodobi biserica şiMănăstirea şi îndeosebi monumentul MărituluiErou, care zace într-acea biserică, le pune toto-dată sub părinteasca îngrijire a Sănţiei Vostre şiVă roagă ca să primiţi aceste daruri de avlavioşiiromâni, cât protectoratul, ce prin aceasta Vi seofereşte. Ianuarie 1872/Viena în 12/24/IoanSlaviciu preşedinte/Pentru Comitetu M. Emi -nescu secretariu. La Iaşi continuă cu rodşedinţele Junimii.

Februarie 10 Eminescu scrie acasă:Doctorul mi-a spus că principala cauză a boaleimele a fost izolarea deplină în care trăiesc şiînconjurarea societăţii şi a oamenilor, dar el sesimte aşa în largul lui şi i se pare normalăstarea de singurătate, întrucât era creativă,aşa încât continuă: Eu nu cred să fie asta. Edrept că nu mă duc decât foarte rar în adunări,însă totuşi mă duc câteodată. Şi considera că îierau suficiente ieşirile acelea rare. Restul eracititul şi scrisul, modul lui natural de a semanifesta şi de a trăi.

Martie Aflată la Viena pentru o perioadămai lungă de timp, Veronica Micle îl cu -

68

Valentin Coșereanu

noaş te pe Eminescu în cercul studenţilorromâni. Cunoscându-te la Viena, modestia ta, şimai ales darul de a povesti unele întâmplări dinviaţa marilor gânditori, m-a făcut să-ţi port res-pect... Şase luni cât am stat în capitala Austrieimi s-a părut şase zile. [...] Erai timid şi vecinicpriveai în pământ. Laudele mele pentru frumoa-sele tale poezii păreau că te măgulesc, şi atunciai îndreptat priviri întrebătoare spre mine... Amrămas prieteni... La Viena, marea problemăerau banii şi iar banii: Vă spun drept, că tră-iesc cu mare greutate, scrie părinţilor. În mo -men tul în care vă scriu aceste şiruri mă aflu înlipsă deplină de bani, aşa încât voi trebui camâni să împrumut de la cineva, deşi şi împru-mutarea e grea, căci cunoscuţii mei, studenţi camine, n-au nici ei de unde. Pe manuscrisul încare scria Panorama deşertăciunilor avea să-şinoteze şi cheltuielile care nu erau delocpuţine.

În 31 martie se ţine un bal la Viena învederea strângerii de fonduri pentruCabinetul de lectură. Nu se ştie dacăEminescu a participat.

Aprilie 8 Poetul cere din nou să i se tri-mită bani de acasă: Vă rog pentru suma obiş-nuită de 8 galbeni, care-mi trebuiesc la începutulfiecărui semestru pentru plata banilor colegiali,dar se gândeşte că vremea îi impune şi cum-părarea unui pardessus.

Aprilie 27 Moare scriitorul Ion Heliade-Rădulescu (n. 1802). Eminescu scrie o odăfunebră intitulată La moartea lui Eliade. Nu-iscăpa nici un eveniment, nici o pierdere aculturii mari şi le marca fie într-un necrologfie printr-o creaţie originală. În cenaclul Juni -mii ieşene începe obiceiul rezumatelor ziare-lor care apăreau în ţară. Despre poet, G. Panuîşi aminteşte în legătură cu înţelesul uneipoezii următoarele: O poezie nu trebuie înţelea-să în totul, continuu, căci dacă toţi bucherii de laşcoală o înţeleg, atunci nu mai este poezie.

Pe 8 mai Eminescu şi Slavici sunt aleşimembrii în Societatea România Jună, secţialiterară.

Mai 15 În Convorbiri literare este publicatstudiul lui Titu Maiorescu Direcţia nouă în

poezia şi în proza română. Menţionându-l peEminescu imediat după Alecsandri, criticulîl consideră pe noul colaborator al Junimiipoet în toată puterea cuvântului.

Mai-iunie Din cauza dificultăţilor mate-riale, poetul este nevoit să părăsească Vienapentru a reveni în ţară; până în toamnă seaflă la Ipoteşti.

Pe 28 iunie Eminescu se întâlneşte cuTitu Maiorescu la Botoşani, ocazie cu care îiva relata criticului isprava lui ScipioneBădescu, gazetar şi poet botoşănean, princare, pentru a obţine bani în vederea tipări-rii volumului său de poezii, dedică mai întâivolumul unui Ioanovici de la Curtea decasaţie, apoi lui Mocioni apoi lui PrincipeluiCarol. Întrebat, acesta răspunse simplu: Ce,nu sunt poeziile mele? fapt ce se vede că l-adistrat teribil pe Eminescu, ca atunci când apovestit taică-său întâlnirea cu Domnitorul.

La 1 iulie este destituit şi din învăţământinstitutorul Ion Creangă pentru faptele saleincorijibile şi incompatibile cu caracterul său decleric.

Pe 17 iulie junimistul Nicu Gane este alesprimar al Iaşilor.

În august, Eminescu petrece la Botoşani,cum relatează Andronic Ţăranu, împreunăcu Toma Micheru şi sora sa Nataliţa, apoiscrie o scrisoare de recomandare luiMaiorescu pentru violonistul Micheru,numindu-l un geniu armonic. Poetul, binedispus, a recitat mai întâi din poeziile sale,apoi, dovadă că era deja în cunoştinţă decauză în legătură cu folclorul de mahala, arecitat, după ce s-a mai încălzit atmosfera şipoezii mai deocheate, iar Nataliţa l-a impul-sionat să continue.

Septembrie 1 În cursul şederii sale laIaşi, Eminescu participă la câteva dintreşedinţele Junimii, unde citeşte SărmanulDionis, Egipetul (1 septembrie), precum şiÎnger şi demon, Floare albastră, pe 7 septem-brie, când se votează încă pe 2 luni subvenţiapentru Slavici (20 galb.) pentru a-şi putea depu-

69

Cronologie Eminescu (IV)

ne examenul şi subvenţiunea de acordat luiEminescu.

În septembrie, pe data de 14 moare poe-tul Dimitrie Bolintineanu (n. 1819), gravbolnav de tuberculoză, caracterizat înEpigonii astfel:

Pe-un pat alb ca un linţoliu zace lebădamurindă,

Zace palida vergină cu lungi gene, voceblândă –

Viaţa-i fu o primăvară, moartea o părerede rău;

Iar poetul ei cel tânăr o privea cu îmbăta-re,

Şi din liră curgeau note şi din ochilacrimi amare

Şi astfel Bolintineanu începu cânteculsău.

Iorgu Eminovici se întoarce la Ipoteştipentru a fi îngrijit de familie.

Pe 10 septembrie moare şi Avram Iancuîntr-o nejustificată mizerie, la Baia-de-Criş.

Septembrie 22 În cadrul şedinţei societă-ţii Junimea se hotărăşte acordarea unei sub-venţii lui Mihai Eminescu pentru a-şi conti-nua studiile la Berlin, şi prelungirea sub-venţiei acordate lui Slavici pentru a-şiîncheia studiile la Viena. Poetul va trece maiîntâi pe la Ipoteşti şi Botoşani.

Octombrie 1 Este publicată în Convorbiriliterare poezia Egipetul. Este rodul cursurilorlui Lepsius, marele egiptolog, cursuri pecare Eminescu le frecventa cu mare curiozi-tate şi din care îşi lua notiţe, aşa cum ne rele-vă manuscrisele.

Pe data de 20 octombrie Matei Eminescu,fratele poetului, elev al Şcolii militare dinIaşi, este cu gradul de soldat.

Octombrie 22 Moare poetul francez70

Valentin Coșereanu

Théphile Gautier, iar pe 26 noiembriemoare şi generalul Pavel Kisselev.

Decembrie 1 Apare în Convorbiri literarepartea întâi din proza Sărmanul Dionis. ÎnJurnalul Junimii se regăseşte menţiuneaurmătoare, scrisă de mâna lui Xenopol: D.Eminescu ceteşte fragmente din «Diorama» şianume «Egipetul » şi începutul evului de mijloc.Apoi ceteşte novela sa «Sermanul Dionisie».Asupra acesteia D. Pogor şi Maiorescu observăcă sfârşitul şi modul deslegărei nu corespundecu caracterul întregei scrieri. Se primeşte pentrua se tipări.

Decembrie 3 Şerban, aflat la Berlin, îiscrie lui Mihai că tatăl lor nu-i va trimitebani, aşa încât îl sfătuieşte să se adresezeJunimii pentru a-l ajuta, specificând faptulcă tatăl era supărat pe el întrucât nu seînscrisese încă în noul an universitar. Trebuiesă-ţi observ însă, cum că tata, după cum s-aesprimat ieri, nu ţi poate trimite banii, înaintede 10 dechemvrie stil vechi (22 stil nou) şi chiarputând nu va voi. Asta este aşa desigur, încâtnici trebuie să mai aştepţi, de aceea ar fi bine săte adresezi la Junime unde e posibil ca să ai maimultă trecere. Eu voi face împreună cu Iorgu totce ne va sta în putere pentru a-l îndupleca...

Decembrie 16 Sosit la Berlin din lunaoctombrie, Eminescu se înscrie ca studentordinar la Universitatea din Berlin,Facultatea de Filosofie. Frecventează cursuri de filosofie, filosofia ştiinţei şi deistoria antică.

Apare Prima verba, volumul de debut alpoetului Al. Macedonski, poetul îngâmfat şiagresiv verbal.

Apar Scrierile lui C. Negruzzi, 3 volume,la Bucureşti.

1873Ianuarie 1 Maiorescu şi Xenopol petrec

revelionul la Alecsandri, la Mirceşti. În pri-măvara acestui an, Şerban Eminovici soseş-te şi el la Berlin pentru continuarea studii-lor, iar Eminescu începe audierea cursurilorlui Zeller (filosofie), Du Bois Reymond (şti-inţele naturii), Lepsius (egiptologie).

Ianuarie 22 Apare în Convorbiri literarepartea a doua din nuvela Sărmanul Dionis.

Aprilie 1 Apar în Convorbiri literare poe-ziile Înger si demon şi Floare albastră citite maiînainte la cenaclu. Tot în luna aceastaMaiorescu citeşte Beţia de cuvinte, într-oatmosferă pe deplin junimistă: Mi-aducaminte când dl. Maiorescu a citit «Beţia decuvinte» la «Junimea»; era în primăvara anului1873; Junimea se ţinea la dl. Pogor. Nu transpi-rase nimic asupra acestui articol, noi eram cutoţii dispuşi, făceam glume, râdeam, era o atmos-feră minunată. Iată că dl. Maiorescu scoate unmanuscript şi-i citeşte titlul «Beţia de cuvinte».Deja titlul era atrăgător şi sugestiv; noi ne pră-pădeam de râs, căci de la cele întâi rânduri cuteoria lui Darwin se vedea bine unde autorulnostru voieşte să ajungă. Şi atunci timp de treisferturi de ceas, cât timp dl. Maiorescu a citit, n-a fost decât un continuu hohot de râs. Rar amvăzut la Junimea un succes mai mare şi o vervămai drăcească. (Gh. Panu)

Mai 2 Moare la Heidelberg prinţul, Al.Ioan Cuza, în urma unei afecţiuni cardiace,iar Eminescu, la Berlin audiază cursurile luiAlthaus despre filosofia lui Hegel. Continuăapoi cu audierea lui Dühring, în legătură cuoptimismul filosofic şi pesimismul poetic,precum şi un nou curs interesant şi atractivpentru poet, Moravurile şi obiceiurile egipteni-lor, a lui Lepsius.

Acum, când poetul face excursii, proba-bil în urma învăţămintelor trase din perioa-da precedentă, a singurătăţii, dar şi a aduce-rii aminte de pădurea Baisei de la Ipoteşti,prin împrejurimile Berlinului, Eminescunotează versuri uşurele de genul:

Din Berlin la Potsdam mergeDrum-de-fier precum se ştie.Dară nu se ştie încăC-am luat bilet de-a treia.C-am plecat de dimineaţăCu un taler şi doi groşiŞi de gât cu blonda MillyC-ochi albaştri, buze roşi...

N-are rost a căuta în Milly, spune PetruVintilă, ceva mai mult decât o aventură erotică

71

Cronologie Eminescu (IV)

şi acest lucru nu e de căutat nici în alte numefeminine exercitate grafic pe hârtie, cum ar fi deexemplu cele din ms. 2259: Clarisse Vernetz,Clara Brommer.

Iunie 1 Revista contimporană începe ata-curi nejustificate şi tendenţioase împotrivaBeţiei de cuvinte a lui Maiorescu, acuzându-ipe junimişti că se dedau la umor între maimulte pahare de bere în «Borta rece», iar împo-triva lui Eminescu se spune de-a dreptul căgreşelile din «Egipetul» nu sunt tolerate niciunui şcolar din clasa a III-a gimnazială, şi D.Eminescu este în fruntea noei direcţiuni. ZiarulRomânul atacă şi el pe aceleaşi teme; reacţii-le junimiştilor sunt diverse: Maiorescu şiceilalţi mimează că nu le pasă, iar luiEminescu chiar nu-i păsa, căci G. Panuspune că râdea cu indiferenţă, auzise că în«Contimporanul» este atacat dar nu-şi dăduseosteneala nu numai ca să citească, dar nicimăcar să se intereseze ceva mai aproape.

Acum poetul scrie părinţilor că Pe Şerbanîl văd rar, căci şede foarte departe de mine. Dacăvorbesc cu el despre afacerile lui, el nu mă clari-fică niciodată într-atâta, ca să ştiu ce are de gândsă facă. Cu alte cuvinte, Şerban îşi vedea destudiul său şi nu voia să discute propriileatitudini, cum n-o va face nici Eminescu, dealtfel.

Iunie Dificultăţile financiare ale poetuluisunt tot mai mari, familia reuşind cu greusă-i trimită banii necesari şederii la Berlin.Pentru ca Eminescu să nu renunţe la studii,junimistul Th. Rosetti, agent diplomatic alRomâniei la Berlin, îi suplimentează poetu-lui retribuţia ce o primea ca secretar la agen-ţia diplomatică română din Berlin.

Iunie 28 Moare Andrei Şaguna.

Iulie 14 Eminescu cere un certificat deabsolvire a celor două semestre (probabil săjustifice părinţilor că a frecventat cursurile),pe care-l obţine, iar pe 17 iulie i se eliberea-ză o dovadă că a restituit cărţile împrumu-tate de la Biblioteca regală. În 26 iulie i seeliberează un alt certificat de la rectoratul şisenatul Universităţii, din care reiese că a

studiat filosofia şi nu i se reproşează nimicmoral sau material. În ţară continuă atacuri-le Revistei contimporane, dar şi a altor publi-caţii, dar junimiştii se ocupă de creaţiile lor.

Pe 21 septembrie, la vârsta de 29 de animoare Iorgu, fratele poetului şi este înhu-mat la Ipoteşti, după ce părinţii tăinuiescsinuciderea acestuia, pentru a putea fiînmormântat creştineşte. Studiase Academiaprusiană la Berlin şi, la moarte, avea gradul delocotenent. Era frumos, blând şi ciudat. Actulde deces vorbeşte în acest sens, căci în el sescrie: S-a înmormântat de preut fără autoriza-ţiunea Primării. Preutu se va înaintaParchetului pentru cutezare. (Petru Vintilă)

Octombrie 27 Are loc aniversareaJunimii, ocazie cu care se pierde Dosarul ani-versărilor. Nu este de mirare, căci şi anunţulvorbeşte în acest sens: Sâmbătă în 27 Oct.Fiind aniversarea «Ortalei», mare beţie la«Burtă Rece», toţi membrii sunt poftiţi la bere şichiftele. (Apud Petru Vintilă)

Decembrie Eminescu se înscrie cu întâr-ziere din nou la cursuri, prins probabil decine ştie ce lecturi ori de propriile creaţii.

Pe 12 decembrie, spre mâhnirea luiEminescu, este rechemat în ţară agentuldiplomatic Teodor Rosetti şi înlocuit cu N.Kreţulescu, despre care poetul scrie că este oantichitate rară, din vremea lui Papură-Vodă. Îiva reduce şi salariul poetului, funcţionar laAgenţie la 30 de talgeri, cu parigoria că o să-mi dea o bursă. O bursă pe care n-o va priminiciodată. Fin observator de oameni, scriin-du-i lui Rosetti, Eminescu îl ironizează penoul diplomat fără har şi linguşitor: Găseşteexcelenţa sa că taxa de birjă e prea mare; depeşăcifrată; îl salută pe excelenţa sa pe stradă unovrei care cumpără haine vechi; scrisoare cătremăria-sa despre popularitatea câştigată înneamul lui Israel. Fericit muncitor eu, care ducnu numai scrisorile acestea la poştă, nefericitmăria-sa, care trebuie să le citească pe toate...

Apare volumul de poezii intitulat Unesaison en enfer a lui Artuhur Rimbaud.

72

Valentin Coșereanu

Este anul în care Ion Luca Caragialedebutează cu Ghimpele.

1874În scrisorile ce i le adresează, Titu

Maiorescu îl îndeamnă pe Eminescu să-şisusţină doctoratul în filosofie, pentru ca laîntoarcerea în ţară să poată fi numit profe-sor la Universitatea din Iaşi. Eminescu vaface toate diligenţele necesare în acest sens,dar în final va renunţa. Acum este timpulcând în manuscris (2278, f. 14) poetul notea-ză: Când eram încă la universitate, aveam o ciu-dată petrecere... adesea ziua pe uliţi, stândnumai pe ici, pe colo, la câte-un anticar şi răsco-lindu-i vechiturile, luam din cărţile lui tot ce-mipărea mai bizar şi mai fantastic şi veneam apoiacasă, citeam şi însemnam într-un caiet numitfragmentarium toate... câte-mi plăcea. Ajun -gând acasă, noaptea, după ce astupam soba,citeam şi traduceam spre propria mea plăcereceea ce am spus mai sus...

Ianuarie 29 Ştiind că va avea un postimportant în guvern, Titu Maiorescu îl ches -tionează pe Eminescu într-o scrisoare, cudestulă delicateţe: Cum stai cu doctoratul defilosofie ? Îl faci la Berlin ? Apoi acesta seexplică: În orice caz însă te rog să vezi şi înaceastă întrebare un semn de atenţiune şi consi-derare, ce o avem toţi din cercul nostru pentruD-ta; asemenea cuvinte ar fi de prisos pentrualţii, căci ei ar simţi de la sine ceea ce se cuprindeîn ele; dar pesimiştii de felul D-tale trebuie,poate, să fie din când în când deşteptaţi din visulconcentrat al microcosmosului lor interior.

Februarie 10 Moare EudoxiuHurmuzachi, autorul celor cinci tomuri deFragmente zur Geschdischte der Rumänien, alcăror prim volum îl va traduce în româneşteMihai Eminescu în timpul cât a stat laFloreşti (Dolj), la conacul lui Zoe Mandrea,soţia junimistului Nicolae Mandrea. Colecţiaacestui mare cărturar şi patriot număra la1899 un număr de 23 de volume.

Februarie 13 Eminescu este deja citat(chiar în particular) de către apropiaţi. IoanSlavici, într-un moment greu al vieţii sale, înpericol de a i se amputa o mână, îi scrie lui

Iacob Negruzzi: O – azi nu combat mai multpe Eminescu. Instinctiv îmi pun întrebarea,dacă o viaţă precum este a mea, merită să fie sus-ţinută. Da ! − «Cine nu este, nu simte dureri, −şi multe dureri sunt puţine plăceri». Îşi ştiauunul altuia nu numai suferinţele cotidiene,dar citeau şi citau din scrierile celuilalt/celorlalţi.

Februarie 26 Pentru că Maiorescu îlîntrebase odată despre oferta doctoratului,cât timp şi ce mijloace îi trebuie, Eminescurăspunde: Întorc mai degrabă întrebarea şispun: cât timp şi mijloace mi s-ar putea pune ladispoziţie, eu declarând de mai înainte că suntgata să rambursez totul, când mă voi vedeaajuns cu titlul meu academic la un liman sigur.Căci e mai bine să iau după aceasta şi să-mimăsur timpul şi locul cu măsura realităţilor.Apoi se explică mai adâncit, în funcţie defirea sa: Când e vorba să vă spun ceva (da oriba) atunci nu spun de obicei nimic şi adevăratamea fire primordială se arată fără şovăire: −devin ticăit.

Martie 20 Eminescu va nota în manuscri-sul 2286, f. 90, după o corespondenţă deşase săptămâni cu Maiorescu, următoarele:prelegerile mele vor începe într-al 20 Mart.Obiecte: Introducerea în filosofie de 4 ori pe săp-tămână, dovadă că luase în serios doctoratul,dar împrejurările l-au contrazis.

Aprilie 7 Titu Maiorescu este numitMinistru al Cultelor şi Instrucţiunii în cabi-netul Lascăr Catargi, post din care va dispu-ne trimiterea subvenţiilor de studii cătreEminescu şi Slavici. Din acest an, TituMaiorescu se stabileşte definitiv laBucureşti. În aceeaşi zi a numirii sale pepost, va pleca la Cernăuţi, de unde va expe-dia lăzile cu documente din istoria români-lor copiate de Eudoxiu Hurmuzachi dinArhiva imperială vieneză, lucru ce denotă oresponsabilitate aparte asupra documente-lor ce ţin direct de istoria noastră naţionalăşi cât de preţioase erau.

Aprilie 26 Maiorescu aprobă acordareabursei pentru susţinerea doctoratului luiEminescu, în calitatea sa de ministru: 100 de

73

Cronologie Eminescu (IV)

galbeni, mai întâi, pentru depunerea doctora-tului şi teză, cu condiţie ca în urmă să înapoiezeministerului aceşti una sută galbeni.

Mai 7 Eminescu optează pentru susţine-rea doctoratului la Iena. Maiorescu îi scrise-se apăsat la 1 mai că Numirile pe care le factrebue să fie perfect corecte, adăugând la final:nu «ticăit», ci răspunde clar: de ce sumă ai nevo-ie şi pe când doctoratul. Eminescu va răspun-de de această dată limpede: Voi pleca deci câtse poate de curând la Iena, şi sper că deja la în -ceputul lui August să-mi pot da doctoratul.

Iulie 3 Şerban, fratele lui Eminescu, sescuză într-o scrisoare către un anume domnBetzhold că amână plătirea datoriei: Aş fiîmplinit această obligaţie fără greutate dacă num-ar fi împiedicat la lucru boala mea, peste cares-au adăugat cheltuielile de îngrijire, care mi-ausecătuit toate mijloacele.

Mai 18 Ion Creangă depune cerere pen-tru reintegrarea lui în învăţământ.

Pe 30 iulie Eminescu încheie cursurileuniversităţii berlineze, unde a audiat mariiprofesori ai timpului: Dühring, Nitsch,Munk, Poggendorf.

August 14 Gheorghe Eminovici estenevoit să pornească pe urmele fiicelor saleAglaia şi Harieta care, fiind plecate la băi înstrăinătate, se îmbolnăvesc de tifos.Călătoria îl obligă pe căminar la un impor-tant efort financiar. În acest timp, Eminescuse întoarce în ţară, unde i se pregătise postulde bibliotecar la Iaşi, dar nu înainte de a faceo excursie de studii în vederea doctoratului,cu gândul că-l va putea pregăti, la bibliotecaieşeană, în linişte, unde urma să lucreze. Vatrece prin arhivele din Königsberg,Cracovia şi Lemberg. Acasă află de boalacelor două surori, apoi de la Ipoteşti vapleca la Iaşi, unde îşi ia în serios munca deorganizare a bibliotecii, muncă care-i varăpi timpul, distrăgându-l de la pregătireadoctoratului. Numai luarea în primire a15000 de opuri, aproximativ 30000 volumeîi va lua timp îndelungat. Iată şi o presupu-să explicaţie a plecării poetului din Berlin,

adusă de Iacob Negruzzi în Amin tirile sale:...zadarnic l-am trimis pe Eminescu la Berlin.Fie că el nu se putea hotărî să se pregăteascăpentru examenul de doctorat, fie că pasiuneapentru Veronica îl rechema înapoi la Iaşi, elpărăsi Berlinul, fără chiar a ne preveni, şi într-obună dimineaţă ne pomenirăm cu dânsul întorsdefinitiv...

August 24 Acum, Eminescu scriindu-ilui Al. Samurcaş, îi va spune că nu abando-nează doctoratul şi este de crezut, dar caoriunde s-a dus, poetul şi-a luat munca înserios, căci aşa era el construit: postul de labibliotecă este, după propria mărturisire,singurul care nu e în stare de-a-mi întrerupeîntru nimic preparaţiile mele pentru doctorat,nici ocupaţiunea mea, care întotdeauna va rămâ-nea ştiinţifică şi literară. Dar ca la toate, spunemai departe, începutul şi-aici e greu şi numailuarea-n seamă şi numărarea a 15.000 opuri(peste 30.000 volume) e un lucru, de nu greu,totuşi răpitor de vreme.

August 25 Ion Ghica este ales membru alAcademiei Române.

Pe 23 august Eminescu, doctorand în filo-sofie, este numit provizoriu în postul de bibliote-car al Bibliotecii Centrale din Iaşi..., apoi în 30august, acesta va depune jurământul la pre-luarea funcţiei de director al Bibliotecii dinIaşi, în faţa rectorului universităţii, ŞtefanMicle. Avea dreptate Ghimpele să improvi-zeze versuri pe seama acestei numiri, înfelul acestora:

Şi pe junele Eminachi,Din Berlin abia sosit,În locul lui BotnarachiPeste Biblii l-a numit.

Pe 14 septembrie, poetul se destăinuieVeronicăi: Sunt fericit că mi-am ales un locpotrivit cu firea mea singuratică şi dornică decercetare. Ferit de ziua de mâine, mă voi cufundaca un budist în trecut mai ales în trecutul nostruatât de măreţ în fapte şi oameni... Numai cădestinul i-a jucat feste în acest sens...Eminescu devine, alături de Xenopol,Lambrior, Vârgolici, om de bază al discuţii-

74

Valentin Coșereanu

lor din cenaclul junimist ieşean. În ceea cepriveşte munca sa la bibliotecă, Eminescu sepreocupă de achiziţionarea de cărţi vechi şimanuscrise pentru completarea fondului decarte al acesteia. În paralel, studiază învederea doctoratului în filosofie, proiect lacare nu renunţase decât temporar. Acumeste timpul când Slavici îi face poetului unportret pe cât de succint, pe atât de veridic:a nimărui limbă nu-mi place ca a lui Eminescuşi să cunoşti pe Eminescu, şi vei afla un om defelul, în care natura nu produce decât în momen-tele sale de preocupaţiune.

În data de 19 septembrie, Eminescu încăeste preocupat de doctoratul său. Îi scrie luiIoan Al. Samurcaş: că în Köenigsberg a statde vorbă cu directorul arhivei din oraş,culegând notiţe asupra ţărilor învecinatePoloniei, dându-şi seama că E altceva a facecercetări pentru sine însuşi, cari, greşite chiarfiind, nu au nici un caracter oficial, şi altcevacând ca reprezentant al unui guvern, cercetezicu toată responsabilitatea morală documentevechi...În Cracovia a aflat că deja se publicădocumentele arhivei (aşadar le-ar fi avut laîndemână fără cheltuiala deplasărilor şirelativa bâjbâială din arhive), iar la Lemberga vrut să fotografieze biserica Movileştilor şiportretele din ea, (familia lui Ieremia Movilă şiportretul unui Armaş din ţara-românească, carecu vremea a fost mare-cancelar al Poloniei), darl-a oprit lipsa mijloacelor de a plăti un foto-graf.

În octombrie Lambrior îi scria luiMaiorescu că Eminescu nu poate pleca înstrăinătate pentru susţinerea doctoratului,căci sunt oare care întâmplări grave în familiasa... În adevăr, Samurcaş îi telegrafiază luiEminescu în felul următor: Boala lui Şerbanînrăutăţită, complicată cu nebunie, silit internatspital, de urgenţă luaţi măsuri băneşti, iardirecţiunea spitalului anunţă şi ea AgenţiaRomână că fratele acesta al poetului se aflăîntr-o stare atât de agitată încât medicii, pe maimultă vreme, nu pot îngădui nici o vizită a rude-lor sau a prietenilor la el.

Octombrie 14 La Facultatea de litere dinBucureşti, Hasdeu inaugurează cursul defilologie comparată.

Octombrie Eminescu suplineşte cursulde Logică la catedra lui A.D. Xenopol de laUniversitatea ieşeană.

Convins că un doctorat l-ar pune înacord cu lumea şi societatea, dar nu cu elînsuşi, poetul renunţă la acest grad univer-sitar şi academic, iar celorlalţi, în schimb, lespune că dacă nu sunt preocupaţi de marileprobleme ale evoluţiei omeneşti, atuncimusai că ei nu au capul tăiat pentru asemeneaprobleme. El le avea, dar cu toate astearenunţă la titlu. Nu-l interesa: Căci direcţianoastră se caracterizează printr-o conştinciozi-tate care nu se mulţumeşte cu îdeplinirea doarexterioară a ceea ce se cere să reprezinţi. Un titlude doctor m-ar aranja într-adevăr cu lumea şi cuordinea ei legală, nu şi cu mine însumi, caredeocamdată nu mă mulţumeşte, nu. Tocmaiaceastă împrejurare concretă mi-a arătat limpedeseriozitatea sarcinii mele, iar ideea foloaselor cemi s-ar putea oferi pe această cale nu e maiputernică decât conştiinţa datoriei. Iată de ce aşcere timp. Cât, depinde iarăşi de mijloacele mele.

Octombrie 25 Are loc banchetul Junimii,iar Eminescu este surprins jonglând înglumă cu un proaspăt junimist, tot peteme... poetice, chiar dacă animat de unpahar. Altfel de natura lui era tăcut, adaugăG. Panu, cel care relatează faptul.

Noiembrie 1 Eminescu publică în Con -vor biri literare un articol despre ConstantinBălăcescu, în care spune cum nu se poatemai frumos şi mai adevărat că, Dacă cinevaar împărţi oamenii în două, adică în mulţimea cese mişcă plină de intenţii şi interese iară de pealta cei ce o privesc pe ea sau pe sine însuşi prinochelarii liniştei sufleteşti, atunci şi acest scrii-tor ar trebui aşezat în numărul celor din urmă.

Noiembrie Poetul este invitat la serateleliterare ale Veronicăi Micle. Pe 8 noiembrieîi scrie acesteia: Cronicile şi cântecele populareformează, în clipa de faţă, un material din careculeg fondul inspiraţiunilor. Cred că voi puteaciti în salonul Dv. O poezie, având un subiectcules din acest material.

Originalitatea preocupărilor lui Eminescula Bibliotecă se desprinde şi din propunerile

75

Cronologie Eminescu (IV)

nu mai puţin originale şi realiste pe care leface: Bibliotecarul a pus în vedere subscrişilormai multe cărţi şi manuscrise vechi. Conti -nuând, totodată, şi preocuparea proprie înachiziţionarea a astfel de materiale, avânddeci experienţa proprie în astfel de situaţii,omul responsabil pentru munca sa de biblio-tecar propune ca în şedinţa respectivă să fie pre-zent şi d-l decan al Facultăţii de litere spre a jude-ca despre valoarea lor. Fiindcă unele [pe care lecitează mai sus n.n.], anticarul le propune şi înschimb cu alte cărţi, pe care biblioteca le posedă înexemplare mai multe, dorim ca în şedinţa viitoaresă se designeze acela care-ar fi să se câştige prinschimb.

Noiembrie Bolnav de tuberculoză şi alie-nat mintal, Şerban Eminovici (33 ani) moarela Berlin, lăsând în urma sa datorii, care vorfi pasate de la unul la altul, căci Eminovicibătrânul încearcă să eludeze plata lor câtmai mult timp.

În luna aceasta îl va aduce Eminescu peCreangă să citească la Junimea, după ce întrecei doi se leagă o mare şi susţinută prietenie.Tot acum Slavici mărturiseşte că Eram, ce-idrept, toţi patru oameni foarte cu minte, dar nuni se potriveau ceasornicile şi nu puteai nicioda-tă să ştii când se culcă unul şi când se scoalăcelălalt, când să-i găseşti pe toţi îmbrăcaţi şi carecând e gata să stea la masă. Aceasta era atmos-fera de grup în care trăiau şi munceau prie-tenii poetului, implicându-l în aceasta şi pecel care povesteşte (pe Slavici) căPetrecându-şi viaţa ca dânsul [cu Eminescun.n.], cei mai mulţi oameni s-ar fi prăpădit înscurt timp. Pe el nu-mi aduc aminte să-l fi văzutvreodată bolnav, nici posomorât. Era deci în1874, când poetul era în deplinătatea puteri-lor sale fizice şi creatoare.

Decembrie 1 Revista Convorbiri literarepublică poemul Împărat şi proletar, purtândîn manuscrise titlu Proletarul, Ideile unui pro-letar sau Umbre pe pânza vremii. Izbucniserevoluţia franceză, iar imaginea surprinsă aproletarului perorând pe lângă mese lunge înfaţa plebei, dar atacând pe baricade atuncicând este nevoie, nu sunt altceva decâtimaginile Comunei din Paris.

La Berlin, pe 2 decembrie, este înmor-mântat fratele lui Eminescu, Şerban.Eminescu telegrafiază la Berlin, luiSamurcaş, dar scrie imediat şi acasă: Vă roga-mi răspunde grabnic, ce puteţi face şi dacă-iputeţi trimite cel puţin pe două luni deocamda-tă. Are grijă să se intereseze şi de situaţiadin familie, dar mai ales să fie delicat şi dis-cret în legătură cu mama sa. Să-mi spuneţi şicum stau toate acasă şi să tăinuiţi mameicuprinsul scrisorii mele. Ministrul Cultelor afost în Iaşi. El ştia deja despre Şerban, darneavând nici o sumă disponibilă din buget, nupoate veni în ajutorul său.

Matei, fratele mai mic al poetului îlcaracteriza astfel: Oacheş ca un ţigan, consti-tuţie debilă, statură mai sus de mijloc – vindica-tiv.

Pe 3 decembrie Kreţulescu anunţăMinisterul de Externe din Bucureşti că aîncetat din viaţă la spitalul Charité şi ieri 20Nov./2 Dec. A fost înmormântat la cimitirul cepoartă acelaşi nume cu spitalul; am îngrijit caceremonia funebră să se facă după buna cuviin-ţă, invitând pentru aceasta preotul de la capelarusească.

Prietenia dintre Creangă şi Eminescu semaifesta în fel şi chip: fie stăteau de vorbăceasuri şi nopţi întregi la bojdeuca dinŢicău, unde Creangă îi citea poveşti şipovestiri, când poetul îi spunea LasăCreangă, ai să citeşti la «Junimea», tu n-ai nevo-ie să fii corectat de nimeni; fie îl asculta poves-tind, ceea ce-i făcea o mare plăcere, iarna, lagura sobei, cu câte un pahar de vin vechi roşu,fiert cu scorţişoară şi măr domnesc, după cumspune Emil Gârleanu, fie dăruindu-şi însemn de preţuire cărţi vechi şi valoroase, fieplimbându-se pe dealurile Cricului.

Apare eseul lui A.I. Odobescu, Pseudo-Kynegetikos. În publicistica sa, Eminescu nutrece cu vederea scrierea aceasta: stilul deci ecel epistolar – al scrierilor intime. Scrisoareaintimă înlocuieşte graiul viu, conversaţia, deaceea lipsesc din ea grămădirile de abstracţii,perioadele încărcate cu propoziţii subordonate;ca şi în conversaţii, vorbirea se mişcă în scurtepropoziţii principale şi relaţiile logice ale cugetă-

76

Valentin Coșereanu

rilor se cunosc mai mult din cuprinsul propozi-ţiilor decât din forma gramaticală a combinăriilor.

Lui Titu Maiorescu îi apar tipărite volu-mul de Critice, la Editura Socec, Bucureşti.

P. Ispirescu publică Snoave sau poveştipopulare, în 2 volume, la Bucureşti.

Iacob Negruzzi publică şi el Copii de penatură, tot la Bucureşti.

Tot în acest an apare volumul lui PaulVerlaine, Romances sans paroles.

1875Încă din ianuarie Eminescu face în conti-

nuare demersuri pentru achiziţionarea decărţi şi manuscrise, care-l interesau, proba-bil, şi pe el şi pe care, cu siguranţă le parcur-gea.

Ianuarie 15 Apare o nouă revistă cu titlulRevista Junimei condusă de Demetruiu G.Ionescu, cel care va deveni mai târziu,lăsându-se de politică, Take Ionescu. Eaproclamă de la început: Neapărat că toţi sun-tem pentru această «nouă direcţie» aşa cum odezvoltă D. Maiorescu, în principiu, în teorie;dar niminea nu va suferi să i se impună camodele searbădele şi misticile producţiuni aleDd. Naum, Bodnărescu, Pogor, Beldiceanu,Vârgolici, Eminescu et compania (PetruVintilă).

Ianuarie 17 Corect până la ultimul ban,Eminescu anunţă Ministerul de Instrucţiefaptul că din suma destinată achiziţiilor decărţi şi manuscrise i-a rămas, economisind,185 de lei şi propune să-i rămână în conti-nuare în vederea unei noi oferte (cea a luiIancu Codrescu, redactorul revisteiBuciumul român), care îi propusese vindereaunui manuscris vechi. Numai că el scrieministeriului: ...în critica limbei slave şi a sem-nelor grafice de pe acea vreme şi neputând susţi-ne cu siguranţă vechimea manuscriptumului,am onoarea a vi-l trimite cu aceasta d-voastre,pentru a-l pune în vederea unui cunoscător allimbei noastre din epocele ei anterioare de dez-

voltare şi al limbei slave bisericeşti. Era vorbade acatistul lui Dosoftei.

Februarie 1 Convorbirile literare publicăpoezia eminesciană Făt-Frumos din tei. Înlegătură cu această creaţie, Victor Eminescususţine că geneza poeziei ar fi plecat de laun fapt adevărat: o nemţoaică blondă, de unblond ideal, zglobie ca primăvara şi iubitoare caorice toate germanele s-a îndrăgostit de unţigan a lui Hodoroabă şi dându-se în dra-goste, au plecat călare, trezindu-se la grani-ţa cu Bucovina, de unde au fugit în lume.De aici şi strofa scrisă de Eminescu pe poar-ta castelului:

La castel în poartă calu-iStă a doua zi în spumeDar frumoasa lui stăpânăA rămas pierdută-n lume.

Matei Eminescu întăreşte şi el spusele luiVictor, într-o scrisoare către Corneliu Botez,în 1909: Pe când Balş stăpânea Dumbrăvenii, aluat în căsătorie pe o cântăreaţă germană de lateatrul imperial din Viena. Aceasta a adus laDumbrăveni pe o nepoată a sa, domnişoară, sprea-i ţine de urât Nepoata, o fire zvăpăiată, seîndrăgi nebuneşte de un ţăran, chelar şi velniţerdin Dumbrăveni, care era de o rară frumuseţe,fiul lui Gheorghe Hodoroabă din Vereşti de peDomeniul Dumbrăvenilor. Nemţoiaca fură de lamătuşa sa, Băluşoaia, suma de 300 de galbeni şise înţelese cu frumosul flăcău ca să fugă împreu-nă. Cum dânsa cunoştea bine călăria, într-o zifoarte de dimineaţă a poruncit să-i pună şeauape cal – un armăsar arab şi negru la păr – şi pre-făcându-se că pleacă în cavalcadă, s-a dus laVereşti. Acolo aştepta Hodoroabă lângă apaSucevei, la graniţă. Dădu drumul calului ca săse ducă unde vrea, iar ea împreună cuHodoroabă, râul fiind în acel timp scăzut, trecugraniţa cu învoirea grănicerilor, care nu le făcu-ră nici o împotrivire.// Calul, după ce a gonit câta gonit, aşa că din negru se făcuse alb de spume,s-a întors acasă singur şi a început să necheze lapoarta castelului, să-i dea drumul la grajd.//Bătrânul Eminovici, tatăl poetului, cum îl văzu,îşi închipui că a trântit jos pe stăpâna lui şiîndată împănă în toate părţile oamenii curţii casă o caute. El însuşi apucă spre Vereşti; dar acolo

77

Cronologie Eminescu (IV)

îl întâmpină un ţăran, care îi zise să n-o maicaute degeaba, pentru că nemţoaica a trecut cor-dunul (graniţa) cu feciorul lui Hodoroabă.Poetul auzind de la tatăl său naraţiunea acesteiîntâmplări, şi venind cu acesta şi fratele său,căpitanul Matei Eminescu, la Dumbrăveni, prin1864, a făcut versul:

La castel în poartă calulSta a doua zi în spume,Dar frumoasa lui stăpânăA rămas pierdută-n lume

Plecând din Dumbrăveni la Ipoteşti, poetulscrie cu cretă acest vers pe poarta castelului; dartatăl său a pus de l-a şters, să nu se supereBăluşoaia...

Martie Eminescu continuă coresponden-ţa cu Ministerul în vederea aprobării sume-lor necesare achiziţionării de noi volume şimanuscrise vechi. Lista bibliografică, spunePetru Vintilă, extrem de minuţioasă este prece-dată de consideraţii profunde şi deosebit de inte-resante privind însemnătatea literaturii vechimai ales din punct de vedere stilistic şi lexical.

Martie 27 Moare Edgar Quinet. Eminescu predă limba germană la

Institutul Academic din Iaşi, când îi cunoaş-te pe elevii săi, C. Mille şi V. G. Morţun, darşi când are loc faimoasa grevă a elevilorîmpotriva profesorului lor mult prea sever.După aceea, direcţiunea şcolii a renunţat laEminescu şi l-a înlocuit cu Pavel Paicu.

Aprilie 1 Poetul gazetar publică în Con -vorbiri literare un articol despre lucrarea luiOdobescu, Pseudo-Kynegetikos, caracteri-zând-o astfel: Epistolă menită a fi precuvânta-rea cărţii «Manualul vânătorului» ea a crescutsub mâinile autorului ei într-un volum de obser-vaţii, aluziuni, descrieri, ironii şi pagine de eru-diţie.

Iunie Eminescu este demis din postul dedirector al bibliotecii, fiind înlocuit cu D.Petrino. Petrino, răzbunător şi ranchiunos,neuitând răspunsul imbatabil al luiEminescu din articolul O scriere critică, îl vada pe poet în judecată pentru însuşirea unornimicuri din bibliotecă.

Iunie 6 Se naşte romancierul ThomasMann, în orăşelul Lübeck.

Iunie 18 Poetul acceptă propunerea luiMaiorescu de a fi numit revizor şcolar pen-tru judeţele Iaşi şi Vaslui. Totodată, va finumit membru în comisia pentru examina-rea manualelor didactice. În răstimpul cât afost revizor (iunie 1876-iunie 1877), poetulşi-a îndeplinit exemplar îndatoririle, propu-nând ministerului modalităţi concrete deîmbunătăţire a situaţiei învăţământuluirural. Înainte de toate, însă, îi scrie luiMaiorescu: Punctul meu de vedere este, că seintră în contact cu populaţia rurală, singuracare mă interesează în deosebi. Cred a fi în starede a Vă da relaţii fidele asupra stării şi traiuluiei, precum şi asupra marginilor, între cari ar ficu putinţă a se lărgi sau a se adânci învăţămân-tul primar. Şi s-a ţinut de cuvânt.

Este perioada când, intuindu-i talentulliterar, Eminescu îl determină pe Creangăsă-şi înceapă a scrie povestirile.

Iulie 1 Ministerul îl anunţă oficial peEminescu de numirea sa în postul de revi-zor şcolar pentru judeţele Iaşi şi Vaslui.Iacob Negruzzi, în amintirile sale va spune:...după stăruinţa noastră el fu numit revizorşcolar în judeţele Iaşi şi Vaslui. În această calita-te el călătorea din sat în sat, avea raporturi con-tinue cu învăţătorii, cu primarii, cu ţăranii, şi seîntări tot mai mult în dragostea sa pentru popo-rul de jos. De pe atunci datează începuturile salede poezii în formă populară, pe care mai târziule-a perfecţionat aşa de mult. Sâmbăta seara,venea obişnuit cu câteva poezii de acestea, căroraJunimea le dădu epitetul de cantabile fiindcăadeseori le intonam în cor spre înveselirea tutu-ror şi a autorului însuşi, care, când era bine dis-pus, lua şi el parte la cântarea comună. ApoiNegruzzi continuă: Când poezii ale acestuiautor de declarau a fi cantabile, ele se puneauimediat în muzică de Junimea. Câţiva membricompuneau orchestrul, alţii formau corul şi cân-tarea generală urma cu vuiet, adesea spre neca-zul lui Eminescu, dar totdeauna spre mareaveselie a Junimii.

Pe 5 iulie apare decretul de numire a luiEminescu în funcţia de membru onorific în

78

Valentin Coșereanu

Comisia pentru examinarea cărţilor didacti-ce, semn de preţuire reală a cunoştinţelorpoetului în mai toate domeniile.

Acum face poetul deplasări la Ipoteşti,unde, la îndemnul său, surorile mamei, încin la mănăstirea Agafton, de lângă Ipoteşti,organizează clăci unde se povesteau basmedin popor şi unde poetul a auzit de la maicaZenaida povestea lui Călin. A notat-o apoi aversificat-o cu atâta talent. Pe când Eminescuera slujbaş la Iaşi [...] a venit la familia sa înIpoteşti. Cu această ocaziune s-a dus şi la schitulAgafton din judeţul Botoşani, unde era călugă-rită mătuşa sa, maica Fevronia Iuraşcu. Aceasta,într-o seară, a făcut şezătoare de tors lână, lacare au venit mai multe călugăriţe. Una din ele,maica Zenaida, a spus povestea lui Călin. Poetula ascultat-o, a luat notiţe şi apoi a versificat-o.Pe de altă parte, la Iaşi, Eminescu începusesă petreacă ceasuri întregi la cenaclulVeronicăi, dar şi numai singuri, împreună.

Iulie 19 Eminescu înaintează un tabloucomplet al reorganizării şcolilor rurale dinjudeţul Iaşi, iar în august, la îndemnul poe-tului, Creangă scrie Soacra cu trei nurori.Continuă lupta pentru scoaterea şcolilorrurale din nenumărate lipsuri, făcândrapoar te către minister în acest sens.

În iulie şi august revizorul şcolar îşi vedecu asiduitate de responsabilităţile profesiei,inspectând 54 de şcoli şi dând rapoarteamănunţite Ministerului despre starea aces-tora, dar şi despre lipsurile din toate aces-tea. Sigur că nu erau uitate pregătirea profe-sională a învăţătorului ori ştiinţa de carte aelevilor, aş cum nu erau uitate nici relaţiileşcolii cu Primăriile de care aparţineau. Cualte cuvinte, Eminescu, aşa cum promiseseministrului Maiorescu, făcea un adevărattur de forţă în vederea inspectării a cât maimulte şcoli, dovedind interes pentru traiulpopulaţiei rurale, culegând din gura acesto-ra folclor. Inspecţiile şcolare de ţară l-au făcutpe Eminescu să cunoască mai de aproape stareasocială a ţăranului, abuzurile arendaşilor şifuncţionarilor administrativi, infiltrarea ciocoi-lor capitalişti în chip de cârciumari, un materialsociologic, care, în alte condiţiuni de viaţă, ar fi

fost punctul de plecare al unei întinse opere desociologie naţională, iar aşa a fost numai infor-maţia unor admirabile articole de gazetă şi aunei conferinţe. (G. Călinescu)

Septembrie Poetul face o călătorie laCernăuţi şi duce ascunse în bagajul său,broşura Răpirea Bucovinei, în ciuda faptuluică habsburgii pregăteau Centenarul anexă-rii provinciei la Imperiu. A fost o palmădură dată autorităţilor habsburgice, căcibroşura s-a răspândit fulgerător peste tot,ajungând şi la Paris. Stând la taifas cuStefanelli şi bând vin [...], glumind şi fierbândcafele negre într-un ibricaş, aud în stradă uncor de voci bărbăteşti cântând Deşteapă-teromâne, la care Eminescu a exclamat:Niciodată nu mi-a plăcut cântecul acesta maimult ca acuma. Când un avocat vru să invite petinerii judecători români de la masa luiEminescu la petrecerea comună, acesta dădusemne de iritaţie şi se prefăcu că ia pe numitulavocat, din cauza fracului, drept chelner. (G.Călinescu)

Septembrie 5 Adus de Eminescu în gru-pul Junimii, Creangă citeşte la prima sa par-ticipare la şedinţele societăţii povestireaSoacra cu trei nurori, care va fi publicată la 1octombrie în Convorbiri literare. Oameni şiei, după discuţii îndelungate şi prinzândcurajul câtorva pahare, iată şi evocarea luiNegruzzi: Eminescu veni cu el într-o sâmbătăseară la mine acasă, dar la intrarea lor în«Junimea» un zâmbet a zburat pe buzele tuturo-ra. Şi Creangă şi Eminescu erau roşi la faţă,aveau ochii turburi, şi râdeau liniştiţi cu ferici-rea omului beat... Aşa l-a ademenit poetul peprietenul său a avea curajul intrării în socie-tatea literară ieşeană.

Noiembrie 16 Veronica Micle trimitecâteva poezii lui Iacob Negruzzi în vedereapublicării lor în revista ieşeană. În casa bătrâ-nului Micle, Eminescu petrecea ceasuri întregipe fiecare zi; acolo îşi declama poeziile cu aceacadenţă plângătoare care făcea farmecul lecturiisale. Acolo şi Veronica i-o fi citit încercările salepoetice, care pe ici, pe colo, poate or fi fostîndreptate după sfaturile lui Eminescu. (IacobNegruzzi)

79

Cronologie Eminescu (IV)

Valentin Coșereanu

Noiembrie 18 Acum apare tipărit laViena Raportul anual al Societăţii academicesocial-literare «România Jună» 1874-1875.Societatea îi numeşte drept membrii emeri-taţi pe Eminescu, Slavici, V. Bumbac şi V.Morariu.

Noiembrie 21 La ora unu după amiezi senaşte nepotul lui Eminescu la Ipoteşti, IoanDrogli.

Revizorul şcolar îşi continuă munca cuasiduitate şi plănuieşte o carte de lecturipentru uzul şcolilor, atât de necesară elevi-lor pe care-i inspecta. Astfel, Ca un adevăratPestalozzi rătăcitor, Eminescu străbătu furtunosdrumurile judeţene, aspru şi nemulţumit, ase-mănător într-aceasta mult lui Gh. Eminovici...(G. Călinescu)

Decembrie 1 Apare Capra cu trei iezi deIon Creangă, în revista Convorbiri literare. Înacelaşi număr al revistei apare tipărită şipoezia Veronicăi intitulată Fugi îţi zic. AcumEminescu scrie proza La curtea cuconuluiVasile Creangă, de unde răzbate atmosferastereotipică a unui sat din Moldova de Sus,dar şi cea a familiei proprii, în toată orându-iala sa: Pe câte-un plan mai ridicat se văd curţivăruite cu îngrijire, cu arătarea plăcută şi liniş-tită. Fereştile dreptunghiulare strălucesc însoare, în cerdacul nalt duc scări curate, în faţa

curţii se-ntinde o ogradă mare în semicerc,înconjurată cu zaplaz şindrilit, umbrit de plopi,salcâmi sau nuci. În dreapta curţii, care senumeşte «sus», sunt în genere grajduri şi ham-bare, în stânga – acarete pentru bucătărie şi ser-vitori, numită «jos», iar din dosul curţii seîntinde-n patrat, cu şanţ, pomătul, florăriile, viaşi prisaca. Aceasta este arătarea stereotipă a sate-lor şi curţilor, fără privire la modificaţiunileîntâmplătoare cari individualizează pe fiecaredin ele. Atmosfera satului ipoteştean merităşi ea a fi redată, căci este atât de bine sur-prinsă, încât pare a fi unică în literaturaromână: Caracterul vieţei de sat este liniştea şităcerea. Ziua, oamenii fiind la lucru, numaicopiii se joacă în colbul drumului, babele de totbătrâne şed torcând la umbră pe prispă şi moş-negii adunaţi la crâşmă îşi petrec restul vieţei lorbând şi povestind. Abia sara, când satul devinecentrul vieţei pământului ce-l înconjură, seîncepe acea duioasă armonie câmpenească, idili-că şi împăciuitoare. Stele izvorăsc umede şi auri-te pe jumalţul cel adânc şi albastru al cerului,buciumul s-aude pe dealuri, un fum de un mirosadormitor împle satul, carili vin cu boi osteniţi,scârţâind din lanuri, oamenii vin cu coasele de-a umăr, vorbind tare în tăcerea sărei, talange-le turmelor, apa fântânelor, cumpenele sună,scrânciobul scârţâie-n vânt, cânii încep a lătra şiprin armonia amestecată s-aude plin şi lăngurossunetul clopotului, care împle inima cu pace.

80