SUZANNE DYE

Uraganul

ALCRIS

giannijollys

Capitolul 1

– Karin, spuse doamna Makepiece, dup` ce se\ntinse \n pat... Dac`-l vezi pe administrator, spune-i c`am nevoie de bani lichizi \n seara asta. {i mai trans-mite-i c` vreau s`-mi iau colierul de diamante [i cerceiicare se afl` \n caseta de valori. Dac` te \ntâlne[ti \ntâm-pl`tor cu domnul Willoughby...

Avu un moment de ezitare dup` care pe buzele eigroase ap`ru umbra unui zâmbet.

– V` ascult, doamn`, spuse Karin din pragulcabinei.

– Transmite-i c` sper s`-mi iau revan[a \n seara asta.Asear` eu [i colonelul Ridley am pierdut to]i banii.Domnul Willoughby [i partenera lui, doamnaBeaumont, ne-au l`sat pur [i simplu lefteri! Eu considerc` aceasta este o fapt` nedemn` din partea unui gentle-man ca el! {i cu toate astea, \l iert. E cel mai bun juc`torde bridge pe care \l cunosc, dar [i cel mai frumos. |nvia]a mea n-am \ntâlnit un b`rbat atât de atr`g`tor.

5

giannijollys

– Vorbi]i serios?Doamna Makepiece p`ru mirat` de vorbele fetei.– Ce copil` e[ti! \i r`spunse ea u[or enervat`. De

unde s` [tii tu, care ai tr`it toat` via]a \ntr-o veche cas`parohial` dintr-un s`tuc uitat de lume, cum arat` unb`rbat frumos? Ascult`-m` pe mine, Kent Willoughby eun tip excep]ional. |mi place la nebunie p`rul lui cureflexe ro[cate. {i are ni[te ochi atât de verzi!... Pe tim-puri, am mai cunoscut un b`rbat cu ochii verzi.Femeile st`teau ciorchine \n jurul lui [i el le respingeaf`r` \ndurare. {i cu toate astea, se ]ineau dup` el cani[te sclave. Cred c` era foarte mândru de puterea pecare o exercita asupra lor.

– Nu cred c` domnul Willoughby se folose[te preamult de aceast` calitate... dimpotriv`, pare maidegrab` s` evite femeile, cu orice pre]. Circul` zvonulc` este foarte bogat. Sunt convins` c` acesta estemotivul pentru care se simt atât de atrase de persoanalui.

– Frumos [i bogat...Doamna Makepiece \[i sprijini capul pe perne [i

privi vis`toare \n tavan.– ...Ah! Ce combina]ie fericit`! Dar cred c-a[ face

mai bine s`-mi v`d de treburile mele!Karin ie[i repede \n coridorul \ngust [i fu cât pe ce

s` dea peste un steward. Era \ngândurat`. DoamnaMakepiece era o patroan` plin` de inten]ii bune. Dar,dup` p`rerea fetei, aceasta era mult prea gras` [i maiales, mult prea b`trân` ca s`-[i permit` s` maiam`geasc` vreun b`rbat. {i cu atât mai pu]in pe Kent

6

Willoughby!... Probabil c` acesta nu avea mai mult detreizeci de ani! Era de-a dreptul indecen]`!

Doamna Makepiece voia s`-[i ia la ea bani lichizi [is` poarte colierul [i cerceii... Deci era hot`rât` s` se]in` de capul lui! Karin era convins` c`-[i va pune orochie groaznic de scump` [i de prost-gust ca s`-[iimpresioneze prada... Dar oare acest b`rbat cu com-portament arogant se va l`sa vreodat` tulburat de stra-tagemele ei?

Cabina doamnei Makepiece se afla pe puntea A. Laora aceea domnea o lini[te deplin` \n zona aceea avaporului. Majoritatea pasagerilor de o anumit` vârst`se odihneau dup` un prânz copios. |n afar` de bâzâi-tul produs de o gur` de ventila]ie, nu se auzea nici unzgomot. Plecaser` din Anglia cu numai câteva zile \nurm`. Vremea se \mbun`t`]ise sim]itor dup` ce traver-sase golful.

Karin era unul din pu]inii pasageri care nuavuseser` de suferit de pe urma apelor zbuciumate alegolfului. Tân`ra avea deja reflexe de marinar. Se\ndrept` \ncet spre puntea superioar`. Mâncase pu]inla masa de prânz [i avea de gând s` profite din plin dedup`-amiaza ei liber`. Nu avea nici un chef s` se \ntâl-neasc` cu domnul Willoughby [i se gândea f`r` preamare pl`cere la discu]ia cu administratorul... Acestac`l`torea foarte mult cu vaporul [i se pricepea s`descopere fetele dr`gu]e.

Karin era fermec`toare. |nalt`, zvelt` [i ginga[`...A[a cum st`tea acum, cu fa]a \n b`taia vântului, p`reao ramur` de salcie mângâiat` de briz`. P`rul ondulat

7

de culoarea aramaei \i \nconjura chipul de un oval per-fect, cu tenul str`lucitor, [i-i scotea \n eviden]` ochiicenu[ii. |n prima sear` petrecut` la bordul vaporului,un b`rbat o descrisese vecinului s`u ca fiind„domni[oara cu pielea ca o magnolie”.

Lui Karin pu]in \i p`sa dac` era asem`nat` cu o pier-sic` sau cu o magnolie. Totu[i, avea mare grij` deaspectul ei fizic. Se \mbr`ca mereu cu mult gust [i rafi-nament. Tat`l ei \i l`sase mo[tenire o mic` sum` debani. Ea o folosise aproape \n \ntregime pentru a sedota \n vederea ocup`rii noului ei loc de munc`...

Doamna Makepiece c`uta o dam` de companie, otân`r` care s` fie \n stare s`-i dactilografieze corespon-den]a, s` se ocupe de treburile zilnice [i totodat` s`-ialine povara singur`t`]ii. Doamna Makepiece, \n vârst`de vreo [aizeci de ani, era v`duv`. Karin dactilografiasetoate predicile tat`lui s`u [i [tiuse \ntotdeauna s` sefac` util` \n cas` parohial` mic` [i d`r`p`nat`... Acumcl`direa urma s` fie renovat` [i transformat` \n motel...A[a c` acceptase bucuroas` ideea de a o \nso]i peb`trâna doamn` pân` \n Australia. O dat` ajuns` acolo,va avea timp s` ia o hot`râre. Avea destui bani pu[ideoparte ca s` poat` tr`i un an de zile. |n cazul \n caren-o va mai putea suporta pe patroan`, ar putea s`-[i iabilet de \ntoarcere \n Anglia. Dar dac` aceast` ]ar` mis-terioas` \i va pl`cea, va c`uta un alt loc de munc` [i seva stabili acolo pentru o bucat` de vreme.

|n adâncul sufletului, ea p`stra amintirea unui tân`rcare cultivase odinioar` terenul \nvecinat cu p`mântultat`lui ei. La un moment dat, acesta vânduse tot [i ple-

8

case \n Australia. Voia s` devin` cresc`tor de oi [i speras` aib` mai mult succes acolo, \n acest domeniu. Senumea Ian Maxton. Atunci când plecase, \i d`ruise luiKarin un inel care fusese al mamei lui.

– E de proast` calitate, \i m`rturisise el cu timidi-tate... Dar cred c-o s`-]i fac` pl`cere. Voi dou` v`\n]elegea]i foarte bine.

Era adev`rat. Karin n-o cunoscuse niciodat` pemama ei [i doamna Maxton se ata[ase imediat de aceafeti]` atât de firav` [i dr`g`la[`... |n cazul \n care eveni-mentele [i-ar fi urmat cursul lor firesc, probabil c` Ian[i Karin s-ar fi c`s`torit.

Dar doamna Maxton murise. Fiul acesteia, \ndu-rerat de pierderea fiin]ei pe care o adora, se hot`râses` plece spre o lume necunoscut`. |i d`duse fetei noualui adres`. Putea s` se duc` la el când dorea. Totu[i,pân` acum Karin evitase s` ia \n vreun fel leg`tura cuel. Era convins` c`, oferindu-i acea mic` bijuterie, sim-bolul unei leg`turi dintre doi indivizi, acesta avea ungând ascuns.

Dar acela nu era un inel de logodn`, pentru c` einu se iubeau. De fapt, nu vorbiser` niciodat` despredragoste... Nu... Karin considera cele câteva perleminuscule, montate \n aur, ca pe un fel de talisman, cape o amintire a vremurilor trecute [i a unei prieteniidragi.

{i totu[i fusese cuprins` de un fel de stare deagita]ie \n momentul \n care \ncepuse s` sepreg`teasc` pentru c`l`torie. F`cuse toate demersurilenecesare gândindu-se la Ian. De fapt, acest lucru nu

9

era de mirare: ea avea dou`zeci [i doi de ani, iar eldou`zeci [i [ase.

Dou`zeci [i [ase de ani, \nalt, blond, [i mereu cuzâmbetul pe buze...

Totu[i acum nu se mai gândea la el. |i transmiseseadministratorului mesajul patroanei. O l`sase s` plece,dup` ce f`cuse, ca de obicei, câteva glume pe seama ei.Acum acestea n-o mai sup`rau. De când sosise la bor-dul vaporului Ariane, mul]i b`rba]i o urm`riser` cuprivirea [i se str`duiser` s` g`seasc` anumite pretexteca s` intre \n vorb` cu ea. Unii avuseser` chiar curajuls-o urmeze pe puntea superioar` dup` cin`, pro-punându-i s` petreac` \mpreun` cu ea acel momentunic sub cerul \nstelat.

Nici m`car o singur` dat` nu fusese tentat` s`-i iade bra] pentru a le \mp`rt`[i emo]ia pe care o sim]ea\n fa]a acelui spectacol de lini[te [i calm. ColonelulRidley, care juca \n fiecare sear` bridge cu doamnaMakepiece, nu rata nici o ocazie ca s-o tachineze \nleg`tur` cu acest subiect.

B`trânul era prototipul faimo[ilor comandan]i aiarmatei indiene, cu p`rul alb, musta]a stufoas` [i mo-noclu. Acesta nu prea se sfia s` admire fetele dr`gu]e...

Doamna Makepiece nu-l interesa absolut deloc, cutoate c` accepta s` joace bridge \mpreun`. |n absen]aei \ns` nu se putea ab]ine s` fac` observa]ii r`ut`cioasela adresa acesteia. Karin dezaproba acest gen de com-portament. Anthea Makepiece era \ntr-adev`r ridicol`, cutoate astea, Karin ]inea la ea. Se \n]elegeau foarte bine.

Acest fapt era [i \n avantajul ei. Statutul pe care-l

10

giannijollys

avea \i pl`cea lui Karin. Munca pe care o avea de f`cutnu era prea obositoare. Primea un salariu mare [i toatecheltuielile de la bordul vaporului \i erau pl`tite.

** *

Vremea era frumoas`. Briza u[oar` mai domoleaar[i]a produs` de razele fierbin]i ale soarelui. La ori-zont, cerul de un albastru str`lucitor se unea cu marea.

Numero[i pasageri se instalaser` pe [ezlonguri pen-tru a se odihni. Al]ii \[i men]ineau forma alergând decâteva ori \n jurul pun]ii. Balustrada de aram`str`lucea \n soare. Piscina se g`sea cu un etaj mai jos [ideja pe marginea apei ap`ruser` câteva fete \n costumede baie.

Karin se sprijini cu coatele de balustrad` [i privicrestele albe ale valurilor. Se aplec` pentru a puteavedea dâra \nvolburat` l`sat` \n urma vaporului.Cineva se apropie de ea. Karin arunc` o privire pesteum`r [i-l z`ri pe Kent Willoughby. Acesta zâmbi.

– Parc` ai fi o feti]` fascinat` de un spectacolnea[teptat.

– Ce spectacol?Ea ro[i. Poate c` fusese pu]in cam repezit`...– Spuma aceea de la pupa... nu te face s` te

gânde[ti la ni[te baloane de s`pun?– Se poate...Ea \l privi câteva clipe. Omul acesta o antipatiza. De

ce oare? Nu era \n stare s` priceap`. Zâmbetul lui

11

echivoc o enervase [i ochii verzi, obraznici, o priveauinsistent, din cap pân`-n picioare... Era foarte bronzat.Karin era convins` c` tr`ise mult` vreme \ntr-o ]ar`tropical`. |i remarc` tr`s`turile regulate, gura hot`rât`,b`rbia voluntar`, nasul drept [i sprâncenele frumosarcuite.

|ndeosebi p`rul atr`gea aten]ia. Era tuns impecabil[i reflexele ro[cate ale acestuia str`luceau \n luminaintens` a soarelui. Purta o c`ma[` de m`tase, cugulerul descheiat.

Era foarte bogat. Karin \i v`zuse bagajele \n ziuaplec`rii. Ordonase s`-i fie duse \n cabin` de c`tre servi-torul lui personal. Nu se mul]umea cu serviciileprestate de steward. |n fiecare diminea]` un tân`r\mbr`cat \ntr-o tunic` alb`, foarte simpatic, \i aduceaceaiul. Se numea Roland. Cu o sear` \n urm`, acesta oabordase cu un zâmbet vesel.

– |mi cer scuze, domni[oar`. Cred c` batista astaeste a dumneavoastr`. Uita]i ini]ialele de pe col]:K.R.H. Lucra]i pentru doamna aceea gras`, doamnaMakepiece? |i place la nebunie s`-[i piard` to]i banii \nfavoarea domnului Willoughby.

– Exact. Sunt \nso]itoarea ei. {i astea sunt \ntr-adev`rini]ialele mele. Karin Rosalinde Hammond. Cum aighicit c` batista e a mea?

– Oh! N-am nici un merit, domni[oar`. V-am v`zuturcând pe punte. V-a c`zut din geant`. Din fericire, amreu[it s-o prind la timp.

– E[ti foarte amabil, mul]umesc.|i zâmbi. Era clar c` tân`rul o g`sea fermec`toare [i

12

ea nu i-o lu` \n nume de r`u. Era inofensiv. Roland \ivorbise imediat despre ea patronului s`u. Reu[isechiar s`-l uimeasc` pe domnul Willoughby amintindu-[iculoarea exact` a ochilor ei.

– Cenu[iu... \ntunecat! concluzionase el entuzias-mat. E adorabil`! Sunt sigur c` a]i observat-o \n spateleacelei uria[e doamne Makepiece. P`cat c` o vedempermanent \n umbra acelei vr`jitoare b`trâne.

Kent Willoughby \i repro[ase cu asprime obr`zni-cia, ad`ugând c` ar face mai bine s` se fereasc` defete... Mai ales când sunt atât de frumoase...

– Dup` p`rerea mea, e mai prudent s` le evi]i, afir-mase acesta cu am`r`ciune... Sau s`-]i alegi una maineinteresant`. Astfel riscul pe care ]i-l asumi este maimic.

– Dac` spune]i dumneavoastr`, domnule... Darmen]in cele afirmate mai \nainte. Aceast` doamn`Makepiece e o vr`jitoare b`trân`!

Acum Karin se sim]ea studiat` de st`pânul luiRoland. Acest om \i displ`cea profund. DoamnaMakepiece era topit` de admira]ie fa]` de el. Toatefemeile de la bordul Arianei p`reau s-o imite. |ns` luiKarin i se p`rea c` individul e rece, arogant [isfid`tor...

– E o vreme splendid`...Ea vorbise f`r` s` vrea, ca s` mai umple t`cerea care

devenise stânjenitoare. El nu p`rea c` e prea gr`bit s`-[ivad` de drum.

– F`r` \ndoial`, e a[a din pricin` c` ne-am\ndep`rtat \n sfâr[it de golf.

13

– |ntr-adev`r. De-acum \ncolo o s ̀fie din ce \n ce mai cald.– Nu prea \mi place c`ldura.El \[i arcui sprâncenele mirat.– |n cazul acesta, ai fi f`cut mai bine s` te duci \n

Scandinavia... Apropo, unde mergi? Dac` nu m` \n[el,c`l`tore[ti \mpreun` cu doamna Makepiece.

– Exact. O \nso]esc pân` \n Australia.– {i dup` aceea?– |nc` nu [tiu.– Totul depinde de ceea ce o s` g`se[ti acolo, nu-i

a[a?– Da.El se sprijini cu coatele de balustrad`. Briza u[oar`

\i mângâia p`rul m`t`sos. |i oferi fetei o ]igar`.– Nu, mul]umesc.– Nu fumezi?– Ba da. Uneori.– Dar n-a devenit probabil un obicei.– Ur`sc dependen]a de un anumit obicei.El \[i arcui din nou sprâncenele. De data asta p`rea

c` se amuz` sincer.– E[ti o fat` total st`pân` pe tine, nu-i a[a? Cu riscul

c` o s` te superi pe mine, trebuie s`-]i spun c` a[a [ipari. E[ti \mbr`cat` \ntotdeauna impecabil [i ai un stilde a vorbi foarte indiferent. Nu te enervezi niciodat`?Dac` ar fi s` m` iau dup` culoarea p`rului t`u, ar fi tre-buit s-o faci adesea.

Ea ridic` ochii spre el f`r` s` vrea– Mai bine te-ai uita la tine.Kent Willoughby izbucni \n râs.

14

– Ah! Dar tu ai p`rul ro[u. Eu am doar câteva [uvi]ear`mii. {i ca s` fiu mai explicit, pot s`-]i spun c` amtr`it aproape toat` via]a cu clim` cald`. Culoarea meanatural` s-a schimbat treptat datorit` influen]eirazelor soarelui. Dar tu e evident c` te-ai n`scutro[covan`. Sau poate nu-]i place acest cuvânt...

– Nu m` deranjeaz`.– Vezi c-am avut dreptate?|i adres` o privire u[or dispre]uitoare.– Evi]i din nou s`-mi r`spunzi. |]i place s` ocole[ti

\ntreb`rile. M` rog, presupun c` [i asta e o arm` caoricare alta.

– Nu \n]eleg ce vrei s` spui.El f`cu ochii mari. Ea avea o atitudine foarte \ncor-

dat`.– Nu \n]elegi? E posibil. Fa]` de servitorul meu, e[ti

toat` numai zâmbet. Fa]` de mine, joci un rol. CuRoland poate-]i merge, dar cu mine...

Se opri [i arunc` chi[tocul incandescent al ]ig`riipeste bord. Acesta disp`ru \n vâltoarea \nspumat` am`rii.

– Te afli \n slujba doamnei Makepiece care proba-bil c` te pl`te[te rege[te. {i cu toate astea, ca [i Roland,eu b`nuiesc c` o dispre]uie[ti, pentru c` nu-[i dore[tedecât un singur lucru: s` cucereasc` tot timpul pe câtecineva. E clar ca bun` ziua! Sunt sigur c` ]i se pare vul-gar`, dar n-ai avea niciodat` curajul s` i-o spui \n fa]`.

– Asta-i bun`! exclam` ea, \n ochi jucându-i osclipire de furie. Nu [tiu ce vrei s` spui, domnule...domnule Willoughby !

15

– Nu?... |n cazul acesta, cu atât mai r`u. Dar asta n-are nici o importan]`. Numai c`, d`-mi voie s`-]im`rturisesc \nc` de pe acum c` am mai mult respectpentru patroana ta decât pentru tine. E[ti la fel ca toatecelelalte femei de vârsta ta. Cu cât te voi vedea mai rar\n timpul c`l`toriei, cu atât m` voi sim]i mai bine!

Dup` ce termin` de rostit aceste cuvinte, \i \ntoarsespatele.

– Sentimentul este reciproc, domnule Willoughby !|n seara aceea, atunci când se duse \n cabina doam-

nei Makepiece ca s-o ajute s` \mbrace rochia de sear`prea strâmt` pentru trupul ei, aceasta \i adres`inevitabila \ntrebare:

– Apropo, copila mea, l-ai v`zut cumva pe domnulWilloughby ? De obicei se plimb` pe puntea superioar`\ntre masa de prânz [i ora ceaiului. Sunt sigur` c` te-ai\ntâlnit cu el.

– A[a este, \i r`spunse ea aproape \n [oapt`. Dar n-am avut ocazia s`-i transmit mesajul dumneavoastr`.

– De ce?Doamna Makepiece se \ntoarse spre ea mirat`.– ... Dac` tot ai vorbit cu el...Ezit` câteva clipe.– ... Vrei s` spui c` nu te-a l`sat deloc s` vorbe[ti? E

adev`rat c` se poart` extrem de nepoliticos cu tinerelede seama ta... Dar [i cu cele mai pu]in tinere, cu so]iiledezam`gite [i cu v`duvele prea curioase. Acesta este,f`r` \ndoial`, felul lui de a se ap`ra. Dar, de fapt, n-arenici un motiv s` fie \ngrijorat. Nu e[ti tu femeia c`reias`-i plac` s` alerge dup` b`rba]i!

16

– Mul]umesc, doamn` Makepiece.|i d`du sticlu]a de parfum, apoi o ajut` s`-[i pun`

br`]`rile la mâini.– Sunte]i foarte amabil`, \ns` a[ prefera s` evita]i s`

rosti]i numele meu \n prezen]a acestui domn. Doamna Makepiece \[i \ncrunt` sprâncenele

desenate cu un creion de culoare gri.– Dar de ce, copila mea? Poate c` a avut o purtare

obraznic` \n dup`-amiaza asta. Dar `sta nu e un motivca s-o ]in` tot a[a. Sunt de p`rere c-ar fi mai bine s`punem lucrurile la punct \nc` de pe acum. E posibil s`te trimit din nou s`-i transmi]i un mesaj din parteamea. |n definitiv, pentru asta te pl`tesc, nu-i a[a? spuseea zâmbind.

– {tiu asta, doamn`. Dar v` rog s`-mi face]i aceast`favoare.

Doamna Makepiece d`du din umeri.– Cum dore[ti. |n seara asta o s`-mi ]in gura. Dar

nu pot s`-]i promit c-o s` tac la infinit. |n definitiv, e[ti\nso]itoarea mea pe parcursul acestei c`l`torii. E foartenormal s` doresc uneori s` vorbesc despre tine...

|[i lu` geanta brodat` cu perle de pe pat.– Ah! O s`-mi iau capa de vizon. Vremea s-a mai

\nc`lzit, dar dup` ce apune soarele se face cam r`coarepe puntea superioar`... |mi place s` joc c`r]i de obicei,dar mai [tii?

B`trâna doamn` \i zâmbi cu [iretenie.– ... Draga mea, simt c` \ntineresc pe zi ce trece, de

când am plecat din Anglia.– Serios, doamn`? M` \ntreb care ar putea fi cauza...

17

Doamna Makepiece o b`tu u[or, cu afec]iune, pe um`r.– Ce copil e[ti! Aici g`se[ti de toate pentru to]i. {i,

ca s` fiu sincer`, domnul Willoughby s-a purtat \ntot-deauna foarte dr`gu] cu mine. Noi suntem, a[a cumspun unii, suflete pereche...

Karin se \nfior`.Ce fel de om mai era [i acest domn Willoughby? Ce

motiv ar avea s` caute prietenia unei femei ca doamnaMakepiece? Un b`rbat inteligent ca domnulWilloughby probabil ar suporta cu greu palavrele eilipsite de orice interes, pe durata unei seri \ntregi.Doar dac`, evident, n-ar vorbi decât despre bridge...

Atunci când rezervase cabinele la bordul Arianei,doamna Makepiece insistase s` fie invitat` la masac`pitanului. Era luna martie, a[a c` se aflau pu]inioameni celebri la bord. De altfel, cei mai mul]i dintreei preferau intimitatea cabinei lor. De aceea dorin]adoamnei Makepiece fusese satisf`cut` rapid. {i, \n cal-itatea ei de \nso]itoare, Karin ob]inuse un loc lâng`patroana sa.

Tân`ra s-ar fi mul]umit [i cu o m`su]` a[ezat` \ntr-un col] al sufrageriei vaporului. Cu rochiile ei excen-trice [i bijuteriile zorn`itoare, doamna Makepiecestârnea zâmbetul pasagerilor mai mode[ti. KentWilloughby le fusese prezentat \n prima sear`. St`tea\n fa]a ei. Dup` ce-i adresase un salut scurt, se a[ezase dinnou. Doamna Makepiece \i d`ruise cel mai fermec`torzâmbet [i-l asurzise imediat cu un potop de cuvinte. Voias` [tie cine era, de unde venea [i dac` nu cumva ea \lcunoscuse pe vreunul din membrii familiei lui.

18

Ca un gentleman perfect, Kent Willoughby \ir`spunsese cu cea mai aleas` polite]e. Provenea dintr-o familie cunoscut` nu numai \n Anglia, unde era pro-prietarul unor domenii, dar [i \n Australia [i \n unele]`ri din Africa. Printre str`mo[ii lui se num`rau mul]iofi]eri. Doamna Makepiece spusese c` sora ei maimare \[i f`cuse studiile \n acela[i colegiu cu m`tu[a luiKent. Pornind de la aceast` afirma]ie, \[i descoperiser`numeroase cuno[tin]e comune. St`tuser` la taifas petoat` durata mesei. Chiar [i c`pitanului vaporului i-afost greu s` se amestece \n conversa]ia lor.

Dup` mas`, Kent acceptase s` joace bridge. Ar fiurmat s` continue jocul a doua zi, dar, din nefericire,pe doamna Makepiece o duruse capul [i se odihnea \ncabin`. De aceea Karin se trezise singur` \n fa]a luiKent Willoughby.

A treia zi, doamna Makepiece se \ntorsese \n plin`form`. Imediat dup` masa de prânz, ea disp`ruse \nsala de joc cu domnul Willoughby, colonelul Ridley [idoamna Beaumont.

De data asta, Karin fusese nevoit` s` fac` un mareefort de voin]` ca s` mearg` s` se a[eze \n fa]a lui Kent.Acest individ o jignise pe puntea superioar`, chiar \nacea dup`-amiaz`.

El p`rea mai rezervat decât de obicei. DoamnaMakepiece abord` subiecte diverse de conversa]ie:minele de diamante, situa]ia politic` din Africa, marilehoteluri europene, sporturile de iarn`... |n cele dinurm`, dezam`git` [i cam sup`rat`, se \ntoarse sprec`pitan. Spera ca m`car el s`-i acorde \ntreaga lui aten]ie.

19

Cu fa]a \ncruntat`, domnul Willoughby abia seatinse de mâncare, dup` care ceru voie s` se retrag`.Doamna Makepiece merse \mpreun` cu \nso]itoarea eila toalet` pentru a-[i retu[a machiajul. Era foarte[ocat` de purtarea acelui om. Dar cu toate astea, segr`bise s`-i acorde permisiunea. Dac` se purta \n acestfel \nsemna c` avea vreun necaz...

Karin nu-i r`spunse. Poate era sup`rat din pricinaobr`zniciei ei manifestate fa]` de el. Cel pu]in a[aspera c` este... |i ceru voie patroanei s` plece [i se\ndrept` spre puntea superioar`. De acolo, a[ezat`\ntr-un col] izolat, va putea s` priveasc` \n lini[teclarul de lun` deasupra m`rii calme.

Un tân`r care o urm`rea permanent de mai multezile scoase un oftat de u[urare atunci când z`ri siluetaei zvelt` ap`rând pe punte. Se sprijini de balustrad`lâng` ea, f`r` s`-i cear` voie. La etajul de jos se dansa.Valsurile lente erau urmate de melodii mai ritmate.Voia s-o invite pe Karin la dans. Dar deja cu o sear` \nurm` o c`lcase de câteva ori pe picior \n timpul dan-sului. Karin \l refuz` cu fermitate. Cu privirea a]intit`asupra m`rii, ea accept` s` urce pe punte \mpreun`cu el.

Cât de vr`jit` era de acea imensitate calm`! Sim]eac` se afl` \ntr-o lume aparte, c`l`torind la bordul unuiora[ plutitor \n plin ocean. Singurele contacte cuvia]a din afar` erau ob]inute prin intermediulradioului. Karin se \nfior` [i se apropie pu]in de\nso]itorul ei. Un gând cumplit \i veni \n minte: dac`ar fi c`zut peste bord, n-ar fi auzit-o nimeni, n-ar fi putut

20

fi g`sit` de nimeni \n apa aceea neagr` [i amenin]`toare.|nso]itorul ei, inspirat de frumuse]ea spectacolului

f`cu o mi[care care i se p`ru foarte fireasc`. |i cuprinseumerii firavi cu bra]ul [i o trase la pieptul lui. Exact \nacel moment, un b`rbat \nalt, cu o \nf`]i[are arogant`,\[i f`cu apari]ia.

Karin tocmai se preg`tea s` mai tempereze elanultân`rului, cu un gest revoltat. Totu[i, dup` ce-lrecunoscu pe pasager, se str`dui s` r`mân` \n aceea[ipozi]ie. |mpinse \ndr`zneala pân` acolo \ncât \[i stre-cur` râzând mâna \n cea a tân`rului.

Un râs cristalin, dar fals...Tom Paget, care pornise la drum ca s` se duc` la

fratele lui \n Australia, voia s` evite orice leg`tur` sta-bil`... O privi intens pe Karin cu un aer curios, dar [iu[urat. Dac` reac]iona \n felul acela [i atât de repede,\nsemna c` fata era mai pu]in serioas` decât b`nuise la\nceput. De fapt, nu \ndr`znise niciodat` s` se arateprea gr`bit fa]` de ea... Fata asta de preot ar fi putut s`-lp`lmuiasc`, dac` ar fi \ncercat s-o s`rute...

Oft` u[urat [i o trase deoparte, lâng` o barc` de sal-vare. I se p`rea un moment potrivit pentru a face oprim` \ncercare...

Dar primi drept r`spuns un pumn puternic \num`r.

– Cum \ndr`zne[ti?... Dobitocule...!Ea se zb`tea cu \nver[unare.– D`-mi drumul imediat, altfel \ncep s` ]ip!– D`-i drumul! }ip`!Reu[i s-o prind` de mâini [i o \nl`n]ui. Ame]it de

21

parfumul p`rului ei ar`miu, des [i ondulat, \[i strivibuzele de ale ei.

|n definitiv o c`utase cu lumânarea. Refuzase s`mearg` cu el la dans [i dup` aceea \l provocase.

Reu[ind \n sfâr[it s` se elibereze din bra]ele lui,Karin nu st`tu mult pe gânduri [i-i trase o palm`.Lovitura se auzi clar \n lini[tea nop]ii. Cu obrajii \nfl`c`ri [i ochii sc`p`rând de furie, fata plec` alergând.

Kent Willoughby st`tea \n picioare la intrarea unuiadin culoare. Ea trecu pe lâng` el ca un fulger. Ceea cea urmat va r`mâne pentru totdeauna un mister pentruea... Cobor\, poticnindu-se scara mochetat` [i o lu` pecoridorul \ngust care ducea la cabina ei. Kent ap`rubrusc \n fa]a ei. Pe unde venise oare? F`cu un pas\nainte blocându-i drumul spre u[`.

– }i-ai cam meritat soarta, domni[oar` Hammond,spuse el pe un ton neutru. N-ar fi trebuit s`-lp`lmuie[ti pe domnul acela. Ai reac]ionat violent pen-tru simplu motiv c` ]i-e ciud` c` n-ai rezistat tenta]iei.

– Nu \n]eleg.Ea se sprijini de perete, [i-i arunc` o privire

furioas`. Inima \i b`tea cu putere \n piept.– Orice s-ar fi \ntâmplat, nu te prive[te \n nici un

caz pe tine. Nu te prive[te absolut deloc.– A[a este...El zâmbi.– ... {i totu[i, când te-am \ntâlnit ceva mai devreme,

tu erai cea care-l provocai. De ce te-ai \ntors brusc\mpotriva lui? Te por]i ciudat. S` fie asta o modalitatemodern` de a-]i ar`ta timiditatea?

22

– Nu sunt timid`.Niciodat` \n via]a ei nu se mai sim]ise atât de

furioas`! Se sufoca de indignare.– Dar e absolut ridicol...|ncerc` s` scape de el.– Te rog... A[ vrea s` m` \ntorc \n cabina mea. Sper

c` nu te superi.– N-ai s` te \ntorci decât dup` ce ai s` accep]i

scuzele mele.Ea f`cu ochii mari de mirare.– Ce vrei s` spui?– E foarte simplu. Am fost nepoliticos cu tine azi

dup`-amiaz` [i vreau s`-]i spun c` regret cele \ntâm-plate.

El o domina cu statura lui impun`toare.– ... De fapt, am regretat pân` \n urm` cu câteva

minute. Acum stau [i m` \ntreb dac` scuzele mele maiau vreun rost. Oricum, am f`cut ce trebuia f`cut. Amcon[tiin]a \mp`cat`. Po]i s`-mi accep]i sau s` nu-miaccep]i scuzele, mi-e indiferent. Orice s-ar \ntâmpla deacum \ncolo, sunt convins c` vom reu[i s` ne purt`munul fa]` de cel`lalt cu o anumit` demnitate. Propuns` ne limit`m la o rela]ie distant` [i politicoas`. Cu altecuvinte, n-am timp de pierdut cu femei... sub patruze-ci de ani. E evident c` tu preferi b`rba]ii gr`bi]i. {i cutoate astea, \i respingi cu o for]` nes`buit` atunci cândvor s` profite de ocazie. {i eu sunt destul de dificil. Deaceea nu sunt \n m`sur` s` te condamn. Totu[i, \]irepro[ez faptul c` n-ai [tiut s` faci o alegere \nc` de laplecarea \n c`l`torie.

23

– E[ti un monstru! exclam` ea printre din]i.– |mi accep]i scuzele?– Evident c` nu! Dup` tot ce mi-ai spus adineauri,

ar trebui s` cazi \n genunchi \n fa]a mea. Dar, dat fiindc` „scuzele” tale vor fi urmate [i de alte jigniri, prefers` m` lipsesc de ele.

– Fii atent` ce spui...O sclipire amenin]`toare ap`ru \n ochii lui verzi.– ... Nu permit unei gai]e ca tine s`-mi vorbeasc` pe

tonul `sta. {i \n nici un caz n-o s` \ng`dui ca o aven-turier` de teapa ta s` se r`]oiasc` la mine cu atâtaobr`znicie! Eu \mi cer foarte rar iertare, dar atuncicând o fac...

– |]i place s`-]i chinuie[ti din nou victima.El o privi cu mare aten]ie. Era evident c` nu se

a[teptase la o asemenea reac]ie din partea acelei fetefermec`toare. St`teau amândoi sub un bec carer`spândea o lumin` puternic`. Lui Karin i se p`ru c`z`re[te o sclipire amenin]`toare \n adâncul ochilor luiverzi. El se \ncrunt` [i \[i mu[c` buzele.

– Am impresia c` mi-am cam pierdut timpul dis-cutând cu tine. Nu vorbim aceea[i limb`. Sunt convinsc` m` consideri un tip de mod` veche, pentru c` amvenit la tine s`-mi cer scuze. Poate c-ar fi trebuit s`folosesc o tactic` total diferit`. Hot`rât lucru, sunt unmare idiot! O s` trebuiasc` s` m` mai modernizez [ieu!

Cu o mi[care rapid`, o apuc` de umeri [i o trasespre el. Karin nu mai avu timp s` reac]ioneze.

Era prizoniera bra]elor lui musculoase care o

24

striveau de pieptul lui puternic. O mân` brutal` o for]`s` ridice capul spre el. Clipi din pleoape, orbit` delumina puternic` a becului. Avea impresia c` \n scurttimp trupul avea s`-i fie f`cut f`râme!... Apoi Kent os`rut`. Un vârtej de senza]ii necunoscute pân` atuncipuse st`pânire pe toat` fiin]a ei... Buzele senzuale alelui Kent le c`utau pe ale ei. Voia numai s-o umileasc`.

Dup` ce se eliber` \n sfâr[it din bra]ele lui, fata nureu[i s` mai fac` nici o mi[care. Se sim]ea jignit` [iame]it` de violen]a \mbr`]i[`rii lui. Kent Willoughbyzâmbea... Se uita intens la ea cu o privire ironic`.

– Genul `sta de limbaj \]i este cunoscut? glumi el,dup` ce f`cu un pas \n l`turi ca s-o lase s` treac`... |norice caz... mi se pare c` e un mijloc excelent de a facecuno[tin]`!

Pentru a doua oar` \n seara aceea, Karin p`lmui unb`rbat. Tremurând de furie, \l lovi cu sete. |[i pierdusetotal st`pânirea de sine.

Exact \n clipa aceea, doamna Makepiece ap`rubrusc \n cap`tul coridorului. Se \ndrept` spre ei cupa[i m`run]i [i se opri uluit` s` priveasc` acel specta-col nemaipomenit. Domnul Willoughby [i Karin,\nso]itoarea ei, se b`teau.

– Karin! exclam` ea.Cu gura c`scat` de uimire, se \ntoarse spre

partenerul ei de bridge.– ... Domnule Willoughby...!El era foarte palid. Ochii \i str`luceau ca dou` sma-

ralde.– Bun` seara, doamn`.

25

Fascinat`, doamna Makepiece nu reu[ea s`-[i dezli-peasc` privirea de la pata ro[ie de pe obrazul lui... Eravorba, cu siguran]`, de un accident... „Dumnezeule!”\[i spuse ea \n gând \n timp ce se \ntorcea spre Karincare avea p`rul r`v`[it... „Nu se poate! Copila asta estefiic` de preot. El ar fi trebuit s` [tie totu[i acest lucru!”

– Domnule Willoughby, v-am c`utat peste tot.Vorbise cu un glas timid, preferând s` ignore

atmosfera \ncordat` dintre cei doi tineri.– ... Nu-mi pute]i refuza o partid` de bridge \n seara

asta. Vreau s`-mi iau revan[a!Dar Kent Willoughby le \ntoarse spatele amânduro-

ra [i disp`ru dup` ce le spuse „bun` seara” pe un tonglacial.

– Dumnezeule! exclam` doamna Makepiece.Se \ntoarse spre Karin.– Ce naiba s-a \ntâmplat?

26

Capitolul 2

Ariane \[i vedea lini[tit` de drum. Acum dep`[iser`strâmtoarea Gibraltar. Temperatura cre[tea din ce \n cemai mult.

Curând urmau s` dea ocol Capului Bunei Speran]e [is` \nceap` s` traverseze Oceanul Indian. Karin se sim]ea\n culmea extazului, bucurându-se din plin de zilele\nsorite [i nop]ile lini[tite petrecute pe vapor. Se duceaaproape \n fiecare sear` pe puntea superioar` ca s`priveasc` stelele. Era \nso]it` \n permanen]` de TomPaget. |i iertase de mult tentativa stângace, dar o f`cuse cuo condi]ie: trebuise s` promit` c` n-o va mai repeta nicio-dat`. Cu capul dat pe spate, ca ni[te copii uimi]i de fru-muse]ea peisajului, \ncepeau s` numere: una, dou`, trei...

De obicei, dup` o vreme, Karin \ncepea s` se clatine.Tom se repezea spre ea ca s-o sprijine. Ea \l respingeaaruncându-i o privire amenin]`toare. |nso]itorul ei \ir`spundea cu un zâmbet ru[inat: \ncheiaser` un pact.Tom \[i ]inea promisiunea, \ns` nop]ile tropicale \i

27

stârneau imagina]ia... Se sim]ea frustrat. Se cuno[teaudeja de prea mult` vreme...

Dac` voiau s`-[i \nt`reasc` leg`turile de prietenie,venise timpul s` ac]ioneze. |n curând va fi prea târziu. Odat` ajun[i \n Australia, riscau s` nu se mai vad` niciodat`.

Totu[i, Karin nu f`cea parte din categoria fetelor cucare este u[or de legat mai strâns o prietenie... Tat`l eiera preot... Acest aspect \l impresiona foarte mult peTom Paget. Ea era frumoas`, sincer`, amuzant`... [i\ncânt`tor de pur`! Tom era \ndr`gostit. Dar, din neferi-cire, sentimentul nu era reciproc... Era aproape sigur c`nu se \n[al`.

{i avea dreptate. Karin nu se sim]ea \nc` preg`tit` s`iubeasc` pe cineva. |n schimb, \nv`]ase s` urasc`. |l urape acel domn Willoughby care nu mai juca bridge cudoamna Makepiece.

Nu-i va ierta niciodat` faptul c` o lovise dup` ce o\mbr`]i[ase cu violen]` pe coridor. Oare chiar o luadrept o aventurier` nes`buit`? Era foarte posibil. |norice caz, era clar c` o dispre]uia. Atunci când trecea pelâng` ea, [i acest lucru se \ntâmpla \n mod inevitabil decâteva ori pe zi, Kent nu o saluta. Privea drept \nainte, ca[i cum era nici n-ar fi existat. Ochii verzi [i reci, buzelesub]iri \i tr`dau adev`rata fire: era un tip dur, dominatde resentimente puternice.

Din nefericire, Kent se a[eza \ntotdeauna \n fa]a ei lamasa c`pitanului. Polite]ea o obliga s`-i adreseze câtevacuvinte. El se mul]umea s`-i r`spund` prin ni[tebanalit`]i dictate de protocolul obi[nuit. |n schimbatmosfera \nc`rcat` dintre ei n-o afecta deloc pe doam-

28

na Makepiece. Totu[i, nici ea nu fu cru]at`. El se purta fa]`de ea cu o cordialitate glacial`. Foarte nedumerit`, aceas-ta fu nevoit` s`-[i caute al]i parteneri de discu]ie. |[i g`sifericirea \n persoana unui v`duv b`trân, care era mult maiamabil decât colonelul Ridley sau Kent Willoughby.

Via]a la bordul vasului era foarte pl`cut`. Karin ar fiputut s` profite din plin de binefacerile acesteia dac`n-ar fi fost obsedat` permanent de acel individ... El nulua parte la nici o activitate sportiv`. Spre deosebire demajoritatea pasagerilor, care voiau s`-[i aminteasc`pân` la sfâr[itul vie]ii lor de acea c`l`torie memorabil`,el ducea o via]` retras`. Din când \n când invita câte otân`r` la dans sau bea un pahar la bar, \mpreun` cuunul sau doi pasageri. Atunci când urca pe punte, p`reac` e total deta[at din cei din jur. Nimeni nu \ndr`znea s`se apropie de el.

Doamna Makepiece era foarte sup`rat` pe el dinpricin` c` o respinsese atât de brusc, f`r` s`-i ofere nicio explica]ie. |l vorbea mai tot timpul de r`u. |ncercase\nc` o dat` s` se \mpace cu el, \ns` Willoughby o respin-sese cu asprime. Profund jignit`, d`duse uit`rii iluziilepe care [i le f`cuse \n leg`tur` cu el. E adev`rat c` eraasaltat [i acum de femei. Da, dar acestea nu erau atrasede persoana lui. Dup` p`rerea doamnei Makepiece erauinteresate numai de averea lui. C`ci zvonurile circulaucu rapiditate la bordul Arianei. Se aflase deja c` esteputred de bogat. Doamna Makepiece era sceptic`.Totu[i, \i cuno[tea vag familia. Vorbiser` despre acestsubiect \n prima sear`, la cin`. Scotocindu-[i pu]in prinmemorie, \[i aminti c` fusese c`s`torit, sau m`car

29

logodit cu o femeie de o frumuse]e rar`. Dar, din neferi-cire, iubirea lor nu durase prea mult.

Fie c` se c`s`torise cu ea sau nu, doamna Makepieceavea o mare simpatie pentru acea necunoscut`. Sc`paseieftin. B`rba]ii de genul lui Kent Willoughby erau tarenesuferi]i. Toate u[ile le erau deschise. Era de ajuns s`semneze un cec ca s` ob]in` tot ce doresc. |n acea lumedominat` de bog`]ie [i oameni celebri, prieteniile\ndelungate sunt pu]ine [i succesul personal destul derar \ntâlnit...

Cât despre Karin, aceasta ajunsese \n faza \n care numai suporta nici m`car s` aud` despre numele lui KentWilloughby. Se str`duia s`-[i p`streze st`pânirea de sine[i \ncerca s` uite chiar [i faptul c` acesta exist`. |nprezen]a cavalerilor ei stângaci se sim]ea [i ea stângace.Totu[i, Karin voia s` se conving` cu orice pre] c` toatefr`mânt`rile ei erau inutile. |n definitiv, se afla la bordulArianei, un vapor magnific a c`rui atmosfer` f`cea via]aextrem de pl`cut`. M`car s` profite din plin de ceea ce ise oferea.

Doamna Makepiece nu-i f`cea niciodat` observa]iideplasate. Cu toate c` ar fi avut tot dreptul s`-i repro[ezetinerei felul \n care se purta, deoarece toate cheltuielilef`cute de Karin la bordul vasului erau trecute \n contulei. {i totu[i b`trâna doamn` nu spuse nimic atunci când,cu totul \ntâmpl`tor, o \ntâlni pe Karin \n companiaunui b`rbat \mbr`cat numai \n [ort, cu p`rul ciufulit [iobrajii \nro[i]i de efort dup` o partid` de tenis aprig dis-putat`. Se ar`tase discret` [i atunci când observase \ntr-osear` privirea admirativ` a unui curtezan cu care se cioc-

30

nise din neaten]ie pe coridor. Cu ocazia unui bal mascat,Karin \mbr`case un costum destul de provocator... {iatunci de ce Kent Willoughby \[i permitea s-o judece atâtde nedrept?

Acesta p`rea [i acum foarte st`pân pe el. Dar asta nuera o scuz`... Era \n continuare \mbr`cat impecabil. Nicio clip` nu i-ar fi putut trece prin cap s` joace tenis numai\n [ort! Apropierea de el \i provoca fetei cu trupul [imintea s`n`toase o stare de nervozitate insuportabil`.Imediat ce vedea c`-i apare dinainte, se sim]ea cuprins`de o senza]ie ciudat`. Avea impresia c` se face vinovat`de o crim` cumplit`... Dar care anume? De fiecare dat` \i\ntorcea spatele [i o lua la picior \n direc]ia opus`.

Karin stârnea admira]ia tuturor b`rba]ilor. To]i ourm`reau cu privirea oftând [i f`ceau orice ca s`-i intre\n gra]ii. To]i erau de p`rere c` e simpatic`, frumoas` [iatr`g`toare, f`r` s` fie provocatoare. Unii din pasageriimai \n vârst` se \ntreceau care mai care s`-i ofere unscaun, s-o ajute s`-[i pun` haina, sau s` schimbe câtevacuvinte cu ea.

Numai Kent Willoughby o evita, ca [i cum ar fi fostatins` de cium`.

Nici m`car nu se oferise s-o ajute atunci când ar fiavut \ntr-adev`r nevoie. |ntr-o dup`-amiaz` vântul \iluase e[arfa de m`tase albastr`. La câ]iva pa[i de ea,Kent st`tea sprijinit de balustrad`. Ar fi fost de ajuns s`\ntind` mâna ca s-o prind`... Dar nu f`cuse nici omi[care. Cu o mân` \n buzunar [i cealalt` ]inându-[ipipa \ntre din]i, privea fix la valurile m`rii.

Nici m`car nu binevoise s`-[i cear` scuze atunci când,

31

peste câteva secunde, fata urm`rea cu privirea e[arfacare era pe cale de a fi \nghi]it` de valuri. }inea atât demult la ea! I-o d`ruise tat`l s`u de ziua ei de na[tere, cucâteva luni \nainte de a muri.

Ariane f`cea o escal` de o zi la Cape Town. DoamnaMakepiece refuz` s` coboare de pe vas: o durea capul [iprefera s` se odihneasc`. Karin cobor\ singur` pe uscat.To]i prietenii ei plecaser` ceva mai devreme s` vizitezeora[ul. Se duse imediat la po[t`. Doamna Makepiece \id`duse o gr`mad` de scrisori care trebuiau s` ajung` \nAnglia \n cel mai scurt timp.

Dar Kent Willoughby i-o luase \nainte. Aplecat asupraghi[eului la câ]iva metri de ea, acesta trimitea oscrisoare la Londra. Atunci când o z`ri, ridic` u[or capul,dar n-o salut`. Dar m`car o recunoscuse? Nu demonstraprin nimic c` ar fi f`cut-o.

Karin ie[i cu pas gr`bit din cl`direa po[tei \n soareledogoritor. Curând se r`t`ci. Fusese avertizat` s` nu seaventureze \n nici un caz singur` \n afara centruluiora[ului. Dar, din nefericire, gre[ise drumul, [i acum seg`sea \n mijlocul unui labirint de str`du]e \ntortocheate.

Nu-i era team`. Ora[ul avea un aspect modern. Eadev`rat c` ar fi fost o impruden]` s-o ia pe str`zile mai\ntunecate, \ns` zona \n care se g`seau magazinele erafoarte animat`. Buticurile se \n[irau la nesfâr[it de oparte [i de alta a str`zii. Mai existau [i câteva hoteluri,restaurante [i gr`dini pline de flori... Cerul era albastru[i cl`dirile de un alb imaculat str`luceau \n soare.

Stând la marginea trotuarului, Karin avu un momentde ezitare. S` ia un taxi? |i st`tea minunat \n rochia albas-

32

tr` de bumbac [i cu p`l`ria de pai cu boruri late pe cap.La un moment dat, tres`ri. Auzi \n spatele ei glasul luiKent Willoughby.

– Ai \nnebunit de stai a[a, nemi[cat`, \n mijlocul unuiport total necunoscut? Sau vrei cumva s` atragi aten]iaasupra ta? Dac` asta inten]ionezi, afl` c` te descurciadmirabil!

Karin se \ntoarse spre el, cu ochii m`ri]i de uimire.Culoarea rochiei ad`uga o nuan]` turcoaz ochilor eicenu[ii. Kent Willoughby o privea cu un aer aspru [inemul]umit.

– Am... am f`cu vreo prostie? Nu credeam c` \ncurccircula]ia.

– Nu \ncurci nici o circula]ie. Dar dac` o s` mai staimult acolo, o s` fii ag`]at` cât de curând. N-ai vrea s` ]ise \ntâmple a[a ceva, corect?

Ea arunc` o privire \n jur [i sim]i c` obrajii \i iau foc.Era \nconjurat` de o mul]ime de oameni care o priveaupe furi[. |n contrast cu soarele str`lucitor, bulevardeler`coroase [i umbrite \i ap`reau dintr-o dat` \ntr-olumin` sinistr`. De jur-\mprejurul ei ni[te necunoscu]i \izâmbeau cu sub\n]eles. Un b`rbat \mbr`cat \ntr-un cos-tum de catifea reiat` \i f`cea cu ochiul. Un altul, mult maitân`r, cu \nf`]i[are de vagabond, nu-[i putea dezlipiprivirea de pe trupul tinerei englezoaice.

Karin p`li.– |n... \n]eleg ce vrei s` spui.– M` bucur nespus.Kent o apuc` de bra] [i chem` un taxi. Dup` ce-i

d`du un ordin scurt [oferului, o ajut` s` ia loc pe

33

bancheta din spatele ma[inii. N-o \ntreb` nimic. Poate c`voia s` fac` ceva cump`r`turi sau s` viziteze ni[te obiec-tive turistice. Poate c` n-avusese timp s` terminecump`r`turile pentru doamna Makepiece... Toate astea ise p`reau lipsite de importan]`. De altfel, Karin era multmai emo]ionat` ca s` mai aib` puterea s` protesteze. Seghemui \n scaunul ei [i a[tept` momentul \n care ma[inase va opri pe cheiul din fa]a Arianei.

Spre marea ei mirare, [oferul primise ordin s`-i con-duc` la un mare hotel. Kent Willoughby st`tuse aici demulte ori [i cuno[tea foarte bine salonul lor de ceai, careavea o reputa]ie mondial`.

Uluit`, dar nesim]indu-se \n stare s` reac]ioneze \nvreun fel, Karin se l`s` condus` spre sc`rile impozantede la intrare [i apoi \n holul hotelului.

– Dar... De ce m-ai adus aici?– M-am gândit c` ]i-ar pl`cea s` bei o cea[c` mare de ceai.|nc` \i mai vorbea pe un ton aspru, dar atitudinea

ostil` fa]` de ea disp`ruse.– Nu e[ti \nc` obi[nuit` cu clima din zon`. Aici

c`ldura este istovitoare [i cre[te [i datorit` \nc`lziriiexcesive a cl`dirilor de c`tre razele fierbin]i ale soarelui.B`nuiesc c` e[ti foarte obosit`. Atunci când te-am \ntâl-nit, nu te hot`râse [i \nc` \ncotro s-o iei, sau te r`t`cise[i?

– M` r`t`cisem, recunoscu ea ru[inat`.Accept` cu mare pl`cere scaunul pe care i-l oferi el.

Atmosfera era r`coroas` \n acel salon imens, pardosit cumarmur` [i \mpodobit cu palmieri pitici.

– ... Dar \n cele din urm` cred c` m-a[ fi descurcat,ad`ug` ea imediat.

34

El se a[ezase \n fa]a ei, cu o figur` \ncruntat`. Karin\[i scoase p`l`ria [i scutur` din cap. P`rul buclat [iar`miu \i c`zu pe umeri.

– ... A[a e, \]i garantez! M` r`t`cesc foarte rar. Am unsim] de orientare foarte dezvoltat.

– Serios?O r`spl`ti cu un zâmbet \ng`duitor. Karin ro[i. Avea

impresia c` redevenise dintr-o dat` o [col`ri]` timid`.– Dar recunosc c` nu observasem privirile curioase

ale trec`torilor.Se \nfior` când \[i reaminti de figurile acelor

necunoscu]i care o studiau cu foarte mare aten]ie. – ... A... a fost foarte nepl`cut.– E o nebunie s` te aventurezi singur` \n ora[.– Nu putea nimeni s` vin` cu mine. Iar doamna

Makepiece se odihne[te \n cabina ei. O doare capul [i nus-a sim]it \n stare s` ias` \n ora[.

– Dar ce s-a \ntâmplat cu curtezanii t`i care te \nso]escmereu peste tot? se interes` el zâmbind misterios... Credc` mul]i dintre ei [i-ar fi oferit cu pl`cere serviciile...

Karin sim]i c` obrajii \i iau foc. Kent Willoughby \[id`dea toat` silin]a s` par` amabil, dar nu se putea ab]ines` fie sarcastic...

– I-am l`sat s` plece f`r` mine, pentru c` voiam s`r`mân lâng` doamna Makepiece. |n sfâr[it... Credeam c`e de datoria mea s` am grij` de dânsa.

– Dar ea a f`cut un sacrificiu hot`rându-se s` selipseasc` de prezen]a ta.

– E o femeie minunat`. E foarte amabil` fa]` de mine[i m` las` s` tr`iesc cum \mi place.

35

– Patroana ideal`, cum s-ar spune...– Nici eu n-a[ fi putut g`si cuvinte mai potrivite pen-

tru a o caracteriza, \i r`spunse ea.O chelneri]` puse ceainicul pe mas`. Kent

Willoughby \i f`cu semn s` \nceap` s` toarne ceaiul \nce[ti. Karin se mir` când v`zu c` accept` [i el s` bea. Nu[i-l imaginase niciodat` preg`tindu-se s` bea ceai \ntr-unsalon la ora patru dup`-amiaz`. Se servi cu câteva buc`]ide zah`r.

– Cum ai cunoscut-o pe doamna Makepiece?– M-am dus la o agen]ie de plasare a for]ei de munc`.

Ea depusese deja o cerere prin care c`uta o secretar`. Eunu am calificarea necesar`. N-am f`cut studii \n acestdomeniu, dar m` descurc. De altfel, doamna Makepiecenu e o persoan` prea dificil`. Am avut mare noroc.

– |n]eleg.|n ochii lui verzi ap`ruse o sclipire juc`u[`. Karin

nu-l mai v`zuse atât de relaxat din seara \n care \lp`lmuise. El n-o sc`pa nici o clip` din ochi, hipnotizatde culoarea rochiei ei care-i scotea \n eviden]` p`rul [ipielea fe]ei... Doar i se p`ruse sau descoperise \ntr-adev`r\n ochii lui ca smaraldul o sclipire de admira]ie? Totu[i,nu era posibil... Kent Willoughby nu era \n stare s`nutreasc` un asemenea sentiment...

– Vorbe[te-mi pu]in despre tine, \i spuse el dintr-odat`. De unde e[ti? {tiu c` n-am dreptul s`-]i pun\ntreb`ri indiscrete, dar pur [i simplu mi-ai stârnit curi-ozitatea.

Apoi adopt` un aer ironic.– ... |n definitiv, dintre toate femeile pe care le-am

36

\ntâlnit de-a lungul vie]ii mele, tu e[ti singura care a avut\ndr`zneala s`-mi trag` o palm`. {i cu cinci minute mai\nainte, de acela[i tratament se bucurase [i alt b`rbat.

Karin se \nro[i puternic.– |n seara aceea ai venit la mine s`-]i ceri scuze [i

acum... E rândul meu s`-mi cer iertare. Dar recunoa[tetotu[i c` ai c`utat ceart` cu lumânarea.

|n privire i se citeau ni[te repro[uri mute.-... {i dac` vrei neap`rat s` afli p`rerea mea, te-ai pur-

tat ca un b`d`ran!Pe buzele lui Kent ap`ru umbra unui zâmbet.– Dar iubitul t`u prieten Tom Paget? {i lui i-ai admi-

nistrat acela[i tratament \n seara aceea. S-a purtat [i el cao brut`?

Ea se gândi câteva clipe, apoi cl`tin` din cap.– Nu. A fost vina mea. Ne \ntâlniser`m cu tine ceva

mai devreme. {tiam c` m` dispre]uie[ti. Am sim]it dintr-odat` nevoia s`-]i confirm acea prim` impresie. Tom sepurtase pân` atunci cu mine ca un gentleman des`vâr[it.Cred c`-l intimidam pu]in. Tat`l meu a fost preot... Darnu i-a trebuit decât un mic semn de \ncurajare din parteamea [i [i-a pierdut imediat capul. Nu reu[esc s`-miexplic de ce, dar atunci când a vrut s` m` s`rute m-am\nfuriat. L-am p`lmuit cât am putut de tare. |n sfâr[it, ela uitat toate astea de mult` vreme.

– {i, dup` p`rerea ta, ar trebui s` fac [i eu la fel?Ea se bosumfl` [i-[i a]inti privirea asupra mâinilor

sale crispate, a[ezate pe genunchi.– Asta e problema dumitale, domnule Willoughby.

Nu crezi?

37

Kent se aplec` spre ea [i-[i scutur` ]igara \n scrumierade cristal. |i oferise [i ei o ]igar`, dar Karin o refuzase.Acum el se leg`na cu scaunul pe care st`tea [i o studiauimit prin norul gros de fum.

– Deci a[a, tat`l t`u a fost preot.Ea d`du din cap.– A[ fi avut oare dreptul la ceva mai mult respect din

partea ta, datorit` acestui fapt?Nu putuse rezista tenta]iei de a-i pune acea \ntrebare...Kent se \ncrunt` [i o sfredeli cu privirea.– Cum e posibil s` nu respec]i o persoan` ca tine? La

vârsta ta, cu \nf`]i[area pe care o ai, e[ti extrem derespectabil`!

– Mi-ai spus c` sunt o aventurier`.– Pentru c` te v`zusem cu câteva minute mai \nainte

purtându-te destul de dubios.– Dar atunci când m-ai s`rutat tu, nu ]i s-a mai p`rut

c` am un comportament „dubios”?El \[i stinse furios ]igara, apoi o privi drept \n ochi.– Ascult`-m` cu aten]ie. N-am de gând s`-mi cer

scuze pentru felul cum m-am purtat \n seara aceea. Suntconvins c` de fapt voiai s` m` provoci [i ai reu[it. Poatec` e[ti \ntr-adev`r fiic` de preot. Se vede c` ai primit oeduca]ie aleas`... Altfel nu te-ar fi angajat doamnaMakepiece. Spune mereu despre tine c` e[ti o fat`manierat`... Dar dac` ai fi fost fiica mea [i dac` te-a[i fiprins \n momentul acela cu Tom Paget, a[ fi...

– Bine, dar [i tu ai fost \n aceea[i situa]ie, \l \ntrerupse eabrusc, cu o tent` mali]ioas` \n glas. Ce mai ai de zis acum?

El \i adres` un zâmbet plin de farmec.

38

– ... E[ti \ncânt`toare. Probabil c` [tii acest lucru. Dealtfel, \n cazul \n care nu-]i cuno[teai dinainte puterea deseduc]ie, b`nuiesc c` unii din curtezanii t`i ]i-au spus-odeja de când am plecat din Anglia. Inclusiv Tom Paget.Am impresia c` te iube[te foarte mult.

– Serios?Zâmbi \ncântat` [i pe obraji \i ap`rur` dou` gropi]e

adorabile.– E[ti o mic` vr`jitoare, [tiai? Kent oft`. - ... De fapt, trebuia s` m` a[tept la a[a ceva. Este

imposibil s` \ntâlnesc vreo tân`r` care s` m` interesezecât de cât [i despre care s` nu aflu mai devreme sau maitârziu c` e o mic` vr`jitoare!

Karin p`li [i \l privi drept \n ochi, cu seriozitate.– Ce vrei s` spui? El d`du din umeri.– E de domeniul trecutului.Era evident c` nu voia s` spun` mai multe. P`rea

extrem de \ncordat. Karin nu-[i putu st`pâni un fior. Cese ascundea oare \n spatele acelei priviri reci [i distante?

Ea vru s` mai destind` pu]in atmosfera. – Spuneai adineauri c` „dac` ai fi fost fiica mea [i

dac` te-a[ fi prins cu Tom Paget...”– }i-a[ fi tras câteva la fund [i te-a[ fi \nchis \n camera

ta cu pâine [i ap` timp de cincisprezece zile.Zâmbi cu un aer posomorât.– ... A[a a[ fi reac]ionat dac` a[ fi fost tat`l t`u. Dar dat

fiindc` nu sunt, ]i-am aplicat o alt` pedeaps`. Te-am s`rutat.Karin \i \nfrunt` privirea f`r` s` clipeasc` o bun`

39

bucat` de vreme. |n cele din urm`, nemaiputând rezista,\ntoarse capul \n alt` parte.

– Hai s` uit`m acest episod, ce zici?– Dup` p`rerea mea, e unica solu]ie, r`spunse el.– Acum ar fi mai bine s` ne \ntoarcem pe vapor.– Ai dreptate.Se ridicar` de la mas` amândoi o dat`. Kent achit`

nota de plat`, apoi ie[ir` \n strad` ca s` cheme un taxi.Pe drum Karin nu scoase nici o vorb`. Nu \ndr`zni s`vorbeasc` decât \n momentul \n care z`rir` primelelumini ale portului. Tân`ra \i mul]umi pentru c` o sal-vase dintr-o situa]ie extrem de nepl`cut` [i pentru c` oinvitase la ceai.

Privind drept \nainte, Kent o ascult` f`r` s` spun`nimic. Gândul de a se urca la bordul Arianei nu p`rea s`-l\ncânte prea mult. Dar n-avea \ncotro. |n cele din urm`,se hot`r\ totu[i s` spun` ceva, cu un aer vizibil sup`rat:

– Ar fi preferabil s` nu mai procedezi niciodat` ca azi.Dac` n-o s` g`se[ti pe nimeni care s` te \nso]easc` peuscat, spune-mi mie. O s` vin eu cu tine.

– Tu?El se \ntoarse spre ea [i-i zâmbi cu un aer jenat.– Cel pu]in \n felul acesta n-o s` te expui nici unui

pericol. {i-]i promit c-o s` m` port ca un gentlemandes`vâr[it. |n orice caz, ar fi bine s` nu te bat` gândul s`pleci \n vreo excursie \mpreun` cu banda aia dedescreiera]i care te-au p`r`sit ca ni[te la[i azi-diminea]`.Ei ar fi incapabili s` te apere.

40

Capitolul 3

|n seara aceea Karin se \mbr`c` pentru cin` cu multmai mult` grij` decât de obicei. Nu-[i putea explicamotivele gestului ei. Totu[i, fu nevoit` s` constate acestlucru atunci când \[i v`zu imaginea reflectat` \n oglind`.

Doamna Makepiece nu mai suferea de migren`.C`pitanul o invitase la un cocteil oferit \n cabina lui.Plec` foarte gr`bit`, dup` ce se d`duse din bel[ug cu unparfum foarte scump. Clinchetul br`]`rilor str`lucitoarese mai auzi o vreme pe culoar. R`mas` singur`, Karina[ez` \n ordine lucrurile patroanei, apoi \ncepu s` sepreg`teasc` [i ea. Avea suficient timp la dispozi]ie...

Se sp`l` mai \ntâi pe cap. Apoi se hot`r\ s`-[i fac`unghiile. Aflase din \ntâmplare c` lui Kent Willoughbynu-i plac ojele de culoare ro[ie. |[i aplic` deci un strat deun roz pal, care se asorta cu rujul de buze.

Dup` ce prob` mai multe haine, \[i puse o rochielung`, din m`tase roz. Croiala simpl` a acesteia \i punea\n valoare formele suple [i-i dezgolea umerii deja bron-

41

za]i. |nc`l]` o pereche de sandale negre de antilop` [i-[iprinse o bro[` splendid` pe panglica de catifea pe care[i-o fixase \n jurul gâtului.

Venise vremea s` coboare \n sufrageria vasului. Oareacordase prea mult` aten]ie \n seara aceea felului \n carese \mbr`case? Pe culoar se ciocni de doamna Makepiececare se \ntorcea din cabina capitanului. V`duva se opribrusc [i-[i ridic` o sprâncean`, parc` acuzator.

– Draga mea! |ntotdeauna \mi face pl`cere s` teprivesc, dar \n seara asta e[ti adorabil`!

Era o observa]ie foarte m`gulitoare, dat fiind c`venea din partea unei femei care \n general era preocu-pat` numai de felul cum ar`ta ea \nsu[i.

– ... P`cat c` n-ai fost invitat` la cocteilul c`pitanului!Dar bietul de el a fost cople[it. A fost atâta lume!...Apropo, cum te-ai distrat azi-dup`-amiaz`? Te-ai \ntorsmai târziu decât m` a[teptam [i \ncepusem s`-mi fac griji.

– A fost bine, mul]umesc.De fapt, nici ea nu [tia dac` se distrase sau nu.– ... Ca s` fiu sincer`, trebuie s` m`rturisesc c` m-am

r`t`cit. Domnul Willoughby m-a adus \napoi.– Domnul Willoughby?– Da.Karin arunc` o privire stânjenit` spre unghiile ei

proasp`t l`cuite.– ... E foarte dr`gu] din partea lui, nu ]i se pare?Doamna Makepiece st`tu pe gânduri câteva secunde.

P`rea uluit`.– De fapt, tocmai \ncepuser`m s` vorbim despre el.

E singurul pasager care a refuzat invita]ia la cocteil.

42

Fire[te, poate nu se simte obligat s` vin`, dar oricum, arfi putut m`car s`-[i cear` scuze. De altfel, cu numai câte-va minute \nainte s` pleci, l-am auzit spunându-i servi-torului pe coridor c` el cunoa[te ora[ul Cape Town pedinafar`. Avea de gând s`-[i petreac` ziua \n bibliotecavaporului. M` \ntreb de ce s-o fi r`zgândit...

|[i privi angajata pe furi[.Karin \i r`spunse gr`bit` c` habar n-avea.|n momentul \n care ajunser` la u[ile de sticl` ale

sufrageriei, \l z`rir` pe domnul Willoughby. Ca \ntot-deauna, era foarte elegant \mbr`cat. Razele soareluid`duser` o tent` ar`mie fe]ei lui. Avea o \nf`]i[are foarteimpozant`. |[i croia drum printre mese, cu o ]inut`dreapt` [i capul \n`l]at \ntr-o atitudine trufa[`.

Doamna Makepiece \l salut` ostentativ [i respectuos.Spre uimirea ei, el se opri [i le a[tept` s` ajung` [i ele lamasa care le fusese rezervat`. Le zâmbi, apoi o \ntreb`pe tân`r` ce p`rere are despre \mbulzeala care deveniseun ritual ce se repeta \n fiecare sear`.

– M` simt ca un animal dintr-o gr`din` zoologic` laora mesei.

Cu o mi[care discret` a capului \i ar`t` un pasagercare t`b`râse deja asupra listei de bucate.

– ... Slav` Domnului c` m`car englezii [tiu s`-[ip`streze demnitatea...

Doamna Makepiece nu era un om ranchiunos. Ea \ir`spunse cu entuziasm:

– Cât` dreptate ave]i, domnule Willoughby! Darprobabil c` aerul marin e de vin` c` ne este atât defoame. Cred c` m-am \ngr`[at cu vreo trei kilograme de

43

când ne-am \mbarcat. Nici nu \ndr`znesc s` m`cânt`resc... Z`u, nu \ndr`znesc!

Kent se \ntoarse spre Karin [i o privi ciudat. Seapropie pu]in de ea [i-i [opti la ureche:

– A[adar greutatea ta nu se schimb` niciodat`,domni[oar` Hammond? E[ti atât de sub]ire, \ncât po]iintra cu totul printr-un inel de logodn`.

Imediat dup` ce termin` de mâncat, Karin se duse \ncabina ei. Se \ntreb` cu ce s`-[i mai ocupe timpul \nseara aceea. Ar putea s` mearg` \mpreun` cu doamnaMakepiece \n salonul de jocuri [i s-o priveasc` jucândbridge, sau s` se duc` \n una din biblioteci [i s` seinstaleze \ntr-un fotoliu confortabil ca s` citeasc` o carte.Pân` la urm` se hot`r\ s` se a[eze \n col]ul ei preferat depe puntea superioar` [i s` priveasc` la manevrele pecare le f`cea Ariane.

Era convins` c` apusul de soare va fi splendid. TomPaget se num`ra printre ultimii pasageri care se \ntor-seser` pe vas... F`r` \ndoial` c` se r`t`cise [i el prin ora[.Se afla probabil [i acum \n sufragerie. A[adar Karin semai putea bucura de lini[te cel pu]in un sfert de ceas.Dup` aceea era sigur` c` va veni [i el dup` ea.

Se rezem` cu coatele de balustrad`, fascinat` de spec-tacolul oferit de amurg. Aerul se mai r`corise pu]in.Dup` o zi \ntreag` de plimb`ri pe str`zile ora[ului CapeTown sub un soare dogoritor, aproape to]i pasageriierau probabil istovi]i, ca [i Karin de altfel. Chiar [i \nmomentul acela, dup` ce se odihnise, f`cuse baie [i sedelectase cu o cin` excelent`, era bucuroas` c` se puteasprijini de balustrada din aram`.

44

Soarele disp`ruse la orizont, l`sând \n urma lui odâr` ro[iatic` pe cer. Atmosfera era calm`. Karin \[i d`ducapul pe spate ca s` poat` privi apari]ia primelor stele.|n curând vor str`luci acolo sus câteva mii, precum totatâtea diamante a[ezate pe catifeaua neagr` a nop]ii...

Apa m`rii mângâia flancurile vaporului. Karin l`s`capul \n jos. Ariane pornea din nou la drum. Punteavibra din cauza trepida]iilor produse de motoare. Atuncicând, \n diminea]a aceleia[i zile, se opriser` motoarele,Karin se sim]ise cuprins` de o ciudat` senza]ie de pace.Abia apucase s` se obi[nuiasc` cu zumz`itul fermecat alacestora, când dintr-o dat` se f`cuse lini[te.

Dar acum vaporul prinsese din nou via]`. Se aventu-ra \n noapte, l`sând \n urm` o mul]ime de alte vapoareluminate. Karin mai z`rea \nc`, \n dep`rtare, farurileautomobilelor.

Auzi zgomot de pa[i \n spatele ei. Probabil c` Tom sehot`râse s` nu-[i mai bea cafeaua, ca s` poat` veni pepunte mai repede... Nici m`car nu catadicsi s` se \ntoarc`pentru a-l \ntâmpina. Briza u[oar` \i mângâia p`rulm`t`sos. Era cucerit` total de farmecul momentului...

– E nemaipomenit, nu-i a[a? Noaptea dispare tot ce eurât pe lume.

– Deci Cape Town ]i s-a p`rut urât?Asta nu era vocea lui Tom Paget...– ... Atunci când m-am apropiat azi dup`-amiaz` de

tine, p`reai totu[i fascinat`.Ea se \ntoarse brusc spre el.– Tu e[ti? Credeam c` e Tom.– {tiu. I-am spus c` te-am v`zut \ndreptându-te spre

45

cabina ta. Sper c` nu e[ti prea sup`rat` pe mine dincauza asta.

Ea cl`tin` din cap.– Nu, de ce-a[ fi?El o privi \n ochi cu curiozitate.– Nu pot s`-]i r`spund la \ntrebarea asta, recunoscu

el \n cele din urm`.Se sprijini de balustrad` [i-[i c`ut` tabachera de

argint \n care-[i ]inea ]ig`rile.– ... Totul depinde de felul cum au evoluat rela]iile

dintre voi \n ultimele zile.– Vrei s` spui, \n cursul acestei lungi s`pt`mâni.Ea accentuase ultimele cuvinte, ca [i cum ar fi fost

vorba de o corec]ie extrem de important`.– De acord. Totul depinde de felul cum au evoluat

rela]iile dintre voi \n cursul acestei „lungi s`pt`mâni”.– Suntem foarte buni prieteni, \i r`spunse ea adop-

tând o pozi]ie defensiv`.– Perfect. |n]eleg... spuse el cu o voce languroas`.– Nu suntem aman]i, dac` asta vrei s` [tii.– Perfect, repet` el... Prive[te!|i ar`t` cu mâna cum dispar ultimele lumini ale

ora[ului.– ... N-o s` mai vezi niciodat` Africa de Sud. Apropo,

ce anume voiai s` spui adineauri? Vorbeai despreurâ]enia care e risipit` de apari]ia nop]ii. Te gândeaicumva la aspectul social? Sau nu ]i-a pl`cut arhitecturaora[ului? Majoritatea oamenilor g`sesc cl`dirile extremde reu[ite.

– Nu m` refeream nici la aspectul social, nici la

46

cl`diri. Mi-am amintit numai de momentul \n care m-aig`sit pe strad`. To]i b`rba]ii aceia care m` pândeau... Decând m-am \ntors pe vapor nu reu[esc s`-mi scot dinminte imaginea aceea.

Se \nfior` de groaz`. Kent scutur` scrumul ]ig`rii debalustrada din aram`.

– Nu te mai gândi la asta. De fapt, \i [i \n]eleg, pen-tru c` e[ti \ntr-adev`r fermec`toare. E o pl`cere s` se uiteomul la tine. Nu trebuie s` le-o iei \n nume de r`u.

– Nu-mi place deloc ce-mi spui.El arunc` chi[tocul ]ig`rii peste bord, iar acesta

disp`ru rapid \n apele \nvolburate. Puse cu blânde]e omân` pe um`rul ei...

– Lini[te[te-te!... B`rba]ii aceia te admir`... De altfel,ad`ug` el cu o u[oar` asprime \n glas, e [i vina ta. |]iinterzic s` te mai duci singur` \n port la viitoarea escal`.

– Ah! Serios?Ea nu-[i putu st`pâni un zâmbet. |[i puse o mân` pe

balustrad`. O raz` de lun` f`cu s`-i sclipeasc` inelul depe deget. Kent se uit` le el câteva secunde.

– E foarte frumos. V`d c`-l por]i permanent. Are vreosemnifica]ie special` pentru tine?

– Poftim?Nu reu[i s`-[i ascund` surprinderea. Era vorba

despre cadoul de desp`r]ire din partea lui Ian Maxton.Insistase foarte mult s`-l primeasc`.

– ~``... nu, nu prea.– Cu alte cuvinte, are...Karin ezit` pu]in \nainte de a r`spunde, apoi cl`tin`

din cap.

47

– E o amintire.– De la un prieten?– Da.– |n]eleg.El se \ntoarse cu spatele la ea. Acum oare o va p`r`si?

P`rea s` se preg`teasc` de plecare, dar se r`zgândi brusc[i se \ntoarse spre ea.

– Ah...El oft` resemnat.– ... }i-am mai spus o dat`. E o pl`cere s` se uite

omul la tine. E evident c` acel tân`r n-a vrut s` ratezeocazia.

– Dar nu e vorba despre tân`r... Vreau s` spun c` nu era...– E de la un b`rbat?– De fapt cadoul mi-a fost d`ruit de un tân`r, dar pia-

tra apar]inuse \nainte mamei lui. Dup` p`rerea lui, ea arfi fost fericit` s`-l vad` pe degetul meu. E o amintirefoarte drag`.

– V` \n]elegea]i bine?– Eram foarte bune prietene.– Dar n-ai de gând s` te m`ri]i cu fiul ei numai ca s`

\ndepline[ti dorin]a mamei lui? Dorin]a exprimat`\nainte de moartea ei...

– Nu, nu... Absolut deloc. Nu v`d de ce m-a[ m`ritacu el, pentru un asemenea motiv!

Kent \[i l`s` capul pe spate [i izbucni \n râs. Nu-l maiv`zuse niciodat` pân` atunci râzând atât de tare. P`reac` se amuz` cu adev`rat. Ea fu cu atât mai surprins` cucât i se p`ruse c` observ` o anumit` am`r`ciune \nvocea lui, \n urm` cu câteva clipe.

48

|n cele din urm` el se lini[ti [i se sprijini debalustrad`, cu privirea a]intit` asupra m`rii.

– {tii... |n seara asta m` simt perfect relaxat. Nu mi s-amai \ntâmplat a[a ceva de foarte mult` vreme... de ove[nicie! Dintr-o dat` nimic nu mi se mai pare important.

Se uit` \n ochii ei [i-i zâmbi cu blânde]e.– ... Dup` p`rerea ta, oare m` simt a[a din cauz` c`

suntem singuri, total izola]i pe puntea asta?Ea \l privi lung, apoi d`du din cap.– Nu cred c` `sta e motivul.– E[ti prea modest`, copila mea.Ridic` iar`[i ochii spre cer.– ... Ai ceva cuno[tin]e de astronomie? Se pare c` e o

[tiin]` pasionant`. Eu nu m` pricep deloc, dar [tiu unsingur lucru: \mi place la nebunie s` privesc cerul \nste-lat. Habar n-am s` identific diversele constela]ii. Totu[i,am \nv`]at s` recunosc Crucea Sudului. Dac` vrei, o s`]i-o ar`t. Poate vom avea norocul s-o z`rim când o s`ajungem \n mijlocul oceanului Indian.

– Oh! O s`-mi fac` o mare pl`cere, exclam` ea \ncântat`...Ariane plutea \ncet pe o mare foarte calm`. Deodat`,

motoarele p`rur` s` accelereze [i vaporul \ncepu s` selegene. Karin se dezechilibr` [i ar fi c`zut, dac` n-ar fifost Kent acolo ca s-o sprijine. O prinse repede de talie[i o ]inu lipit` strâns de el.

– A fost de-ajuns s` p`r`sesc o zi vaporul ca s`-mipierd reflexele de marinar, spuse ea amuzat`.

El nu-i mai d`du drumul. Karin privea spre orizont,cu p`rul mângâiat de o briz` u[oar`, \nv`luit` \n lini[teanop]ii. Ea sim]i c` el se \ncordeaz` pu]in, dar nu f`cu

49

nici o mi[care ca s` se desprind` din \nbr`]i[area lui.Se \ntoarse \ncet spre Kent. Luminat de o raz` de

lun` argintie, p`rea a avea o figur` mohorât`.– Nu prea \]i plac femeile, nu-i a[a?El o privi \ndelung. O strângea [i mai tare \n bra]e,

\ns` avea o privire absent`.– Ce vrei s` spui?– C` nu-]i plac... nu-]i prea plac... femeile! Sau poate

ai suferit o mare dezam`gire \n trecut. Probabil c` rana\nc` nu s-a cicatrizat complet...

– Chiar dac` ar fi a[a, treaba asta nu te prive[te pe tine.– Totu[i, eu port un inel care e un cadou de la un

prieten pe care tu nu-l cuno[ti. {i mi-ai pus o mie de\ntreb`ri pe tema asta.

– Unu-zero pentru tine!Se \ntoarse cu fa]a la ea [i continu` cu o voce plin`

de triste]e [i furie:– ... {i totu[i n-am de gând s`-]i dezv`lui secretele tre-

cutului meu, drag` copil`. A[a c` te sf`tuiesc s` nu maifii a[a de curioas`. Oi fi tu frumu[ic`, seduc`toare [igeneroas`, dar dac` voi sim]i vreodat` nevoia de a m`confesa cuiva, nu pe um`rul t`u firav o s` vin s`-mi plângde mil`.

Karin se crisp` brusc. |i era ciud` c`-i c`zuse \n capcan`.– Po]i s` fii lini[tit \n privin]a asta, \i r`spunse ea

enervat`.|[i rec`p`tase \ntr-o clip` tonul aspru, specific

femeilor care se simt acuzate pe nedrept. Pân` atuncinu se crezuse \n stare s` se exprime cu atâta agresivitate.

– Um`rul meu firav, a[a cum spui tu, nu se va oferi

50

niciodat` s` consoleze un om de teapa ta! Am afirmat c`nu-]i plac femeile, dar nu ]i-am cerut s`-mi demonstrezicât de mult le ur`[ti. |ncercam numai s` te fac s` \n]elegice impresie le creezi celor din jur, adoptând aerul `stasfid`tor.

Lui Kent \i trecuse deja furia. Se \ntoarse spre ea,zâmbind cu blânde]e.

– Iart`-m`, dar nu e[ti decât un copil.– |n cazul `sta, nu te pa[te nici un pericol, nu-i a[a?|i r`spunse atât de rapid, \ncât el \ncepu s` râd` [i mai tare.– Ai dreptate. Nu m` pa[te nici un pericol!De pe puntea inferioar` se auzeau ni[te acorduri

muzicale. Lui Karin \i pl`cea enorm s` danseze.Melodiile interpretate de orchestra vaporului Ariane sepotriveau atât de bine cu spectacolul oferit de o noaptepetrecut` \n mijlocul oceanului... Dar omul de lâng` eao considera un copil! Cu câteva minute \n urm` ar fiacceptat bucuroas` s` se arunce \n bra]ele lui. Toatefemeile de la bordul vasului s-ar fi sim]it m`gulite de oasemenea onoare. Totu[i, Kent spusese c` e frumu[ic` [imanierat`... dar atât. {i \n plus, dup` p`rerea lui, ea nureprezenta nici un pericol pentru el! Se sim]i cuprins`de o senza]ie incontrolabil` de furie. Sub ei se auzeazgomotul produs de picioarele dansatorilor. Bateristulb`tea \n tobe cu frenezie. Toate astea reprezentau ojignire pentru urechile tinerei. O umilea [i frumuse]eacatifelat` a nop]ii. Era sup`rat` c` se d`duse de golproste[te [i primise \n schimb un r`spuns grosolan.

– M` \ntorc \n cabina mea, \i spuse ea pe un tonaspru... S-a f`cut cam r`coare.

51

– Da?Kent \[i aprinse o ]igar` [i se sprijini de balustrad`

privind \n gol.– |n mod sigur o s` te \ntâlne[ti pe drum cu Tom.

Cred c` te caut` deja de mult timp. S-ar p`rea c` l-aitulburat foarte tare.. Dar ]in s` te avertizez asupra unuisingur lucru: \ncearc` s` evi]i orice rela]ie serioas` cu el.Niciodat` nu e indicat s` te \ndr`goste[ti de un b`rbat \ntimpul unei croaziere!

Karin \l privi pe furi[. |[i b`tea joc de ea! Se \ndrept`gr`bit` spre scara vaporului [i ceea ce trebuia s` se\ntâmple se \ntâmpl`: \[i prinse tocul sandalei \n tijametalic` ce proteja marginea unei trepte. S-ar fi trezit cusiguran]` la câ]iva metri mai jos, cu un picior rupt, dac`Kent nu s-ar fi aflat chiar \n spatele ei ca s-o prind` latimp. O apuc` de mân` [i o sprijini pân` când ajunser`la baza sc`rii \nguste.

Când ajunser` pe puntea inferioar`, Karin vru s` sedesprind` de el. Kent d`du din cap cu un aer amenin]`tor.

– }i-am mai spus o dat`: de vin` e culoarea p`ruluit`u. {tiu c` n-ai ce-i face, dar te \nfurii prea u[or! Maidevreme sau mai târziu o s` ai necazuri. Data viitoare,arunc`-mi \n fa]` toate insultele posibile, dar evit` risculde a c`dea peste bord.

Apoi, dup` ce-i arunc` un zâmbet, disp`ru. R`mas`singur` [i dezorientat`, Karin se \ndrept` spre cabina ei.Pe drum se ciocni de Tom Paget care se preg`tea s`-iexplice cum a c`utat-o el peste tot... Ea \[i mu[c` buzele[i-l respinse cu un gest agresiv.

– Oh, Dumnezeule! Las`-m` odat` \n pace!

52

Capitolul 4

Cei mai mul]i pasageri sufereau din pricina climeitropicale, cu care nu erau obi[nui]i. Prieteniile se legau[i se desf`ceau \n func]ie de temperatur`... Karin nu lelua deloc \n nume de r`u admiratorilor ei faptul c`, des-curaja]i de atitudinea ei rece, se hot`râser` s`-[i \ndrepteaten]ia asupra altor tinere. {i cu toate astea, Tom Pagetnu abandonase \nc` lupta.

Dar \n mijlocul oceanului Indian, vremea avea asupratuturor un efect mai mult sau mai pu]in stimulator. |ntimpul zilei, soarele dogorea \ngrozitor. Nop]ile erauadesea sufocante. {i totu[i, diminea]a [i dup` apusulsoarelui, era foarte pl`cut pe punte. |ncepea s` bat` u[orvântul, o briz` r`coroas` de care se bucura toat` lumeade pe vas.

La bordul Arianei Karin \ntâlnise mul]i copii, mai alesdin cei de clasa \ntâi. Era mereu gata s` se ocupe de ei [is`-i distreze. Uneori zilele sunt foarte lungi pe mare. |nfelul acesta f`cea un mare serviciu p`rin]ilor istovi]i.

53

Doamna Makepiece nu vedea \n asta nici un incon-venient. Se \ntindea adesea pe un [ezlong [i st`teanemi[cat` toat` ziua. Cheful de via]` \i revenea abiaseara, dar numai atât cât s` se delecteze cu o mas` bun`[i s` joace o partid` de bridge. Avea foarte rar nevoie desecretara ei particular`. Karin avea deci mult timp liberla dispozi]ie ca s` tr`iasc` dup` placul inimii.

Era prea cald ca s` joace tenis sau s` alerge la ne-sfâr[it \n jurul pun]ii. Dar c`ldura nu reprezenta unimpediment pentru a descuraja perechile de \ndr`gosti]is` mearg` pe punte dup` cin` [i s` se retrag` \ntr-un col]ferit de ochii curio[ilor... S`lile de joc [i biblioteciler`mâneau seara din ce \n ce mai goale. Piscina atr`geaziua un mare num`r de pasageri. Dar noaptea eraacoperit` cu o prelat` uria[` ca s` se evite producereavreunui accident. Totu[i, existau multe persoane c`rorale pl`cea s` se a[eze pe marginea ei [i s` priveasc` cerul\nstelat.

Kent Willoughby \ncepuse s` aib` anumitedificult`]i... Nu reu[ea \ntotdeauna s` ]in` la distan]`femeile care-l asaltau. Dup` trei s`pt`mâni de c`l`toriepe mare, timiditatea unora dintre ele disp`ruse, aceastafiind \nlocuit` curând de o hot`râre \nver[unat`. Maimulte f`pturi de vis puseser` ochii pe el de când pleca-ser` din Anglia. Aveau de gând s`-l seduc` cu orice pre][i nu p`reau s` se lase descurajate prea u[or. Kent nuducea niciodat` lips` de partenere de dans pe punteainferioar`... Sau poate c` nici nu-[i d`dea osteneala s` letrieze \n prealabil... Totu[i, atunci când Karin \l z`reaseara, acesta era \nso]it când de o blond` superb`, când

54

de o ro[cat` sau de o sud-american` splendid`, cu p`rulnegru ca abanosul. Una mergea ag`]at` de bra]ul luicealalt` sorbea dintr-un cocteil, lipit` de el pe o cana-pea... Toate p`reau c` se distreaz` la nebunie, ame]itede speran]` la gândul c` sunt iubite de un b`rbat atât defrumos... [i atât de bogat. Cât despre Kent, acesta p`rearelaxat [i fericit. Nu avea impresia c` intrase \ntr-ocapcan` diabolic` \ntins` de ni[te femei dornice decelebritate. El pur [i simplu se l`sase ispitit de pl`cerileoferite de o croazier` \n m`rile tropicale. Crezuse c` seva plictisi, dar acum descoperea c` se putea distra dup`pofta inimii...

Karin \l studiase \n mai multe rânduri \n timp cedansa. Kent era un partener ideal. Avea sim]ul ritmului[i se mi[ca foarte gra]ios \n pa[i de vals sau de tango.Tân`ra se trezise de multe ori f`r` partener. Era convins`c` el o observase stând singur` la marginea ringului, darnici m`car o singur` dat` nu avusese amabilitatea de a oinvita la dans. |ntr-o sear` o privi ca [i cum [i-ar fi expri-mat mirarea... Oare unde era F`t-Frumosul Cenu[`resei\n seara aceea?... Se uita la perechile \nl`n]uite din sal`,dar nu se ridic` pentru a-i propune s` fie partenera lui...

Dup` ce o studiase f`r` jen`, se \ntorsese cu spatelela ea [i-[i aprinse o ]igar`. Apoi disp`ruse. Era evident c`nu mai suporta atmosfera \ncins` din sala de bal [i ie[isepe punte s` ia o gur` de aer proasp`t.

Karin se albise la fa]` de furie. Cât` neobr`zare! O lu`\ncet spre cabina ei, \ntrebându-se de ce se purta mereua[a fa]` de ea. Uneori era politicos, ba chiar cordial,atunci când se \ntâlneau \ntâmpl`tor pe punte. O dat`

55

sau de dou` ori \i adresase unul din cele maifermec`toare surâsuri [i schimbaser` câteva cuvinte lamasa c`pitanului. Dar, dup` câte se p`rea, ]inea cu totdinadinsul s` evite o apropiere mai \ndelungat`. Refuzacu \nc`p`]ânare orice rela]ie amical` cu ea.

De ce?... De ce?... se \ntreba Karin uimit`. |ncercamereu s` se conving` pe ea \ns`[i c` atitudinea lui o l`sarece. |l ura. Era arogant, prea sigur pe el [i d`dea dovad`de un egoism revolt`tor! Era sigur` c` \n anumite \mpre-jur`ri putea s` fie de o duritate extrem`. {i totu[i,situa]ia \n care se g`sea \i displ`cea profund. De fapt,aceasta nu era deloc m`gulitoare pentru ea. Dintre toatefemeile tinere [i frumoase de la bordul Arianei, ea erasingura pe care Kent n-o putea suferi!... Singura pe careo s`rutase [i apoi o respinsese f`r` nici o explica]ie!

{i cu toate astea, nu [i-l putea imagina jucând rolulde Don Juan. Era prea rece, prea rezervat. Poate erachiar \ngrozit de gândul ca nu cumva s` se lase antrenatf`r` voia lui \ntr-o aventur` pasional`... Asta ar puteaexplica motivele purt`rii lui. Nu-[i d`dea osteneala s`aleag` pe cineva anume dintre ofertele pe care leprimea. Prefera s`-[i schimbe partenera \n fiecare sear`...|n felul acesta, el nu suferea \n nici un caz...

Niciodat` pân` atunci Karin nu-[i \nchipuise c` puteaexista vreun loc pe lume \n care vremea s` fie frumoas`tot timpul. |n mijlocul oceanului Indian era o vremesplendid`, cu soare \n fiecare zi. Cerul era permanentalbastru, marea calm` se \ntindea la infinit. Ar fi putut s`se plâng` de monotonia peisajului... Dar n-o f`cea. |ipl`cea prea mult s` se \ntind` la soare [i s` petreac` ore

56

\n [ir pe puntea superioar`. Pielea fe]ei c`p`tase o tent`ar`mie care se potrivea de minune cu p`rul ei ro[cat.

Acum nu mai regreta c` f`cuse o mul]ime decump`r`turi \nainte de plecare. |[i luase costume debaie, rochii sub]iri, tricouri decoltate [i rochii de sear`.La cin` era \ntotdeauna elegant \mbr`cat` \n rochii dinorgandi [i m`tase. |n ciuda pielii bronzate [i a p`ruluiro[cat, sem`na [i acum cu o statuet` de por]elanchinezesc, fragil` [i vulnerabil`. De fapt, aparen]a era\n[el`toare. C`ci Karin, de[i era tân`r` [i delicat`, sesim]ea suficient de puternic` pentru a se ap`ra singur`.Doamna Makepiece nu mai \nceta cu laudele la adresaei. Era con[tiincioas`, mereu zâmbitoare, mereu gata s`ajute pe cineva... C`l`toria se apropia de sfâr[it.

– Când vom ajunge \n Australia, \i spuse doamnaMakepiece, o s` te prezint tuturor prietenilor mei. Cupu]in noroc, o s` te m`ri]i cu un b`rbat dotat cu o avereconsiderabil`.

Karin izbucni \n râs. Dar \n sinea ei, gândul de a sec`s`tori cu unul din cresc`torii aceia de oi cu tempera-mentul aprig o \ngrozea. Doamna Makepiece d`dunemul]umit` din cap.

– ... Doar nu-]i \nchipui c` to]i australienii sunt ni[teneciopli]i!

}inea cu orice pre] s` ia ap`rarea prietenilor ei.– ... E o impresie fals`. Cunosc unul sau doi oameni

absolut fermec`tori! O s` ai un succes nebun. Ai un stilde a te purta tipic englezesc... Pun pariu \nc` de pe acumc` n-o s` te \ntorci singur` \n Anglia. O fat` ca tine nuscap` a[a de u[or de m`riti[.

57

Karin nu se gr`bi s`-i dea dreptate. DoamnaMakepiece repet` de mai multe ori aceste profe]ii. Se\ntreb` dac` nu cumva patroana ei vorbise despre pla-nurile sale [i \n prezen]a domnului Willoughby. B`trânadoamn` avea tendin]a s` devin` cam palavragioaic` \nanumite momente. Mai ales dup` o mas` copioas` udat`cu [ampanie.

– Karin e atât de minunat`! le spusese ea celor dinjurul ei, câteva seri mai târziu. Am de gând s` fac \n a[afel \ncât Karin s` se distreze din plin dup` ce ajungem lacap`tul c`l`toriei. Cele câteva s`pt`mâni petrecute pemare au fost \ngrozitoare...

{i \i aruncase o privire plin` de sub\n]eles lui KentWilloughby, ca [i cum pe el \l socotea r`spunz`tor deacel e[ec.

Acesta r`spunse zâmbind amuzat:– |nc` n-am ajuns la destina]ie, doamn` Makepiece.– Nu, dar nici nu mai avem mult! Oricum, pân` [i

mie a \nceput s`-mi par` f`r` sfâr[it aceast` c`l`torie.Chiar dac` ai de-a face cu oameni \ntr-adev`r interesan]i[i veseli, pân` la urm` tot te plictise[ti. E p`cat, mai alespentru o fat` dr`gu]` cum e Karin...

{i aruncase din nou o privire plin` de repro[ spreKent Willoughby.

– S` fim serio[i, doamn` Makepiece! Poate m` \n[el,dar mi se pare c-am v`zut-o pe domni[oara Hammond\nconjurat` de o gr`mad` de admiratori.

Se \ntoarse spre Karin cu un zâmbet [iret.– ... Uneori sunt atât de mul]i, \ncât nu \ndr`zne[te

nimeni s` p`trund` pân` la ea!

58

– Ce mai admiratori!Doamna Makepiece oft`.– ... To]i sunt prea tineri! O fat` cum e Karin are

nevoie de un b`rbat mai copt. Nu se poate mul]umi cuun student care nu [tie nimic despre via]`!

C`pitanul zâmbise ca [i cum o aproba pe doamnaMakepiece. Dar de fapt, femeia aceea \l amuza la culme.Domnul Willoughby se pref`cu foarte surprins.

– E incredibil! M` ului]i, doamn`. Dar bietul TomPaget? E adev`rat c` e tân`r [i mai are \nc` multe de\nv`]at. Dar ce importan]` are acest fapt, dac` e\ndr`gostit?

Kent se uit` ironic la Karin, apoi la inelul de pe dege-tul ei. Ea ro[i, revoltat`.

– ... Nu crezi \n dragoste, domni[oar` Hammond? Nue[ti romantic`?... Eu sunt sigur c` e[ti...

Karin nu catadicsi s`-i r`spund`. N-avea nici un rost.Dup` desert, se ridic` de la mas` cât putu de repede [iplec` gr`bit` din sal`. Se \ndrept` spre puntea supe-rioar`, dominat` de o agita]ie extrem`. Deodat` fustr`b`tut` de un fior. Kent Willoughby se afla chiar \n fa]aei. R`mase pe loc [i \l privi \n ochi, cu sprâncenele \ncrun-tate. |n loc s`-i vorbeasc`, el \i zâmbi [i o lu` de bra].

– Sc`pasem din vedere faptul c`, totu[i, c`l`torianoastr` se apropie de sfâr[it. Peste câteva zile ne vomdesp`r]i. Vom mai avea ocazia s` ne \ntâlnim dup` ceajungem la Sydney?

Karin se smulse brusc din \mbr`]i[area lui.– Habar n-am.El o studie \ndelung. Puntea era luminat` de razele

59

argintii ale lunii. |mbr`cat` \ntr-o rochie din m`tase bej,Karin avea o \nf`]i[are aproape ireal`. |[i d`duse cu unparfum delicat cu miros de caprifoi.

– ... |mi place foarte mult produsul cu care ]i-ai datpe p`r.

Karin nu-[i putu st`pâni un gest de enervare.– Nu-mi dau cu nimic pe p`r.– Deci e parfumul lui natural?– Nu [tiu! Poate e de la [ampon. Dar te asigur c` nu-i

aplic nici un tratament special.– Aha! |n cazul `sta, trebuie s`-]i spun c`-mi place la

nebunie [amponul t`u.Avea chef de glume \n seara aceea. Karin era furioas`

la culme. Se hot`r\ s`-[i p`streze calmul [i adopt` opozi]ie rece [i distant`.

– ... Apropo, continu` el dup` câteva clipe de t`cere,ai de gând s`-l la[i pe bietul Tom Paget s` debarce f`r`nici un semn de \ncurajare? Cred c` va avea nevoie depu]in` \mb`rb`tare. Din câte am \n]eles, \n Australia nu-la[teapt` nici o slujb`. E foarte greu s`-]i g`se[ti un loc demunc` atunci când te treze[ti singur \ntr-o ]ar` necunos-cut`.

– Tom nu va fi singur. Are mul]i prieteni acolo.Prieteni care vor face tot posibilul s`-l ajute.

– Dar n-a]i discutat \nc` despre eventualitatea de a v`re\ntâlni dup` ce se va stabili undeva? N-a]i f`cut schimbde fotografii?

– Evident c` nu!El zâmbi [i \n ochii lui verzi ap`ru o sclipire

r`ut`cioas`.

60

– Serios?– Nu fi ridicol!– Nu sunt ridicol, dar mi-e cam mil` de s`rmanul

Tom. E un tân`r foarte simpatic. |nc` de la \nceputulc`l`toriei ]i-a acordat o aten]ie deosebit`. Deci nu crezic` l-ai putea suporta lâng` tine pân` la sfâr[itul zilelortale.

– Asta-i bun`!Ce tip impertinent! E clar c` nu voia s` renun]e la

subiectul `sta de discu]ie.– ... {i de ce te-ar interesa pe tine treaba asta, m` rog?

El d`du din umeri.– Nu m` intereseaz` deloc. Pur [i simplu am o mare

compasiune pentru b`rba]i atunci când femeileabuzeaz` de amabilitatea lor. Recunoa[te c` de câtevas`pt`mâni ai avut numai avantaje de pe urma lui. }i-af`cut nenum`rate servicii, te-a invitat la dans [i l-ai pusadeseori \ntr-o situa]ie nepl`cut` refuzându-i avansurile[i petrecându-]i timpul cu al]ii. Orice-ai spune, parefoarte \ndr`gostit de tine, lucru care risc` s`-i afecteze\ntreaga via]`. |]i este indiferent ce-o s` se \ntâmple cuel?

Karin r`mase f`r` grai. |l privi \n ochi furioas`.– ... Ei, ce spui de asta? o \ntreb` el.– Tu pari a fi mai \ngrijorat decât mine de soarta lui,

reu[i ea s` \ngaime.Se albise la fa]` de indignare.– ... Totu[i, poate o s` fii mai lini[tit dup` ce-]i voi

spune urm`toarele: Tom e destul de mare ca s`-[i poartesingur de grij` [i s`-[i asume responsabilit`]ile. N-are

61

nevoie nici de comp`timirea [i nici de interven]ia ta.Dup` p`rerea mea, el ar fi chiar jignit dac` te-ar auziinteresându-te atât de am`nun]it de problemele luipersonale.

– Sunt \ngrijorat de soarta acestui tân`r numai pen-tru c` mi se pare nedrept s`-l las s` devin` o victim` adisper`rii. Ca b`rbat se pare c` am o atitudine foartefireasc`, fa]` de alt b`rbat.

O privi \ndelung, cu o figur` amenin]`toare. |[i c`ut`nervos tabachera \n buzunar [i-[i aprinse o ]igar`.Flac`ra tremurând` a brichetei \i lumin` pentru scurt`vreme chipul cu tr`s`turile crispate.

– Am avut deseori ocazia s` observ asemenea situa]ii.{i cred c` nu mai e nevoie s`-]i spun c` \mi displacprofund!

– |n]eleg...O t`cere ap`s`toare se l`s` \ntre ei. Apoi ea \l privi pe

furi[.– ... {i ce m` sf`tuie[ti, domnule Willoughby? Ar tre-

bui oare s` m` hot`r`sc s` m` m`rit cu Tom Paget, chiardac` el nu m-a cerut \nc` \n c`s`torie? Dup` p`rerea ta,crezi c` i-ar pl`cea s` m` arunc \n bra]ele luiimplorându-l s` anun]e oficial logodna noastr`? |ndefinitiv, \n cazul \n care \nc` n-o s` aib` destui bani cas`-mi d`ruiasc` un inel, pân` atunci a[ putea s`-l folo-sesc pe `sta...

– Nu te mai juca \ntr-una cu bijuteria aia! exclam` el.F`r` voia ei, Karin \[i r`sucea de o vreme pe deget

inelul mamei lui Ian Maxton.– Se pare c` faci colec]ie de asemenea obiecte. {i o

62

s`-]i reu[easc`, dac` ]i se va oferi ocazia! Faci parte dinacea categorie de femei care, \n aparen]` pure [iinocente, \ncearc` s`-i deturneze pe b`rba]i din drumulpe care [i l-au ales. {i atunci când nu mai au nevoie deei, \i resping f`r` drept de apel... P`strându-[i \ns`cadourile de la ei.

Ea \ntinse mâna ca s`-i arate piatra str`lucitoare de pedeget.

– E[ti convins c` inelul `sta mi-a fost d`ruit cu ocazialogodnei, nu-i a[a?

Kent d`du din umeri, enervat, [i se \ntoarse spreocean privind \n gol.

– Habar n-am, [i-mi este absolut indiferent dac` estesau nu a[a. De fapt, stau [i m` \ntreb de ce-mi pierd eutimpul discutând cu o scorpie ca tine!

– E[ti foarte amabil! \i r`spunse ea cu asprime. |mipermit totu[i s`-]i amintesc c` ai deschis discu]ia ca s`-iiei ap`rarea acelui „s`rman” Tom Paget.

– Taci din gur`!Se \ntoarse brusc spre ea. Era alb ca varul la fa]`.

Karin \ncepea s` se nelini[teasc`. Oare cum va reac]ionaacum? Spre marea ei mirare, el reu[i s`-[i recapete cal-mul. Pe buzele lui ap`ru un zâmbet.

– Da, e[ti o mic` scorpie... dar o scorpie adorabil`...Ce-o s` faci dup` ce ajungi \n Australia? S` nu-mi spui c-os` urmezi sfaturile scumpei tale doamne Makepiece [i-os` \ncepi s`-]i cau]i un so]. Cunosc o mul]ime de aus-tralieni care posed` averi substan]iale.

– Nu-mi plac b`rba]ii boga]i.El \n`l]` din sprâncene.

63

– Serios?Ea d`du hot`rât` din cap.– Mi-e scârb` de ei.Ezit` câteva clipe, ca pentru a sublinia importan]a

spuselor ei.– ... De fapt, a[ prefera s` m` m`rit cu un australian

s`rac lipit [i necioplit. N-a[ putea s` tr`iesc lâng` unb`rbat provenit dintr-o familie respectabil`, care facecolec]ie de seifuri pline cu diamante. Fiind con[tien]i derelativa lor superioritate, ace[tia se consider` o specieaparte de oameni. Mi-ar fi foarte greu s`-l suport fie [ipentru scurt` vreme.

Dup` ce rosti aceste cuvinte, se preg`ti de plecare.Deodat`, Kent o prinse de mâini râzând.

– Ar trebui s` m` simt [i eu vizat?P`rea c` se amuz` copios.– Te prive[te.– De unde [tii c` m` trag dintr-o familie

respectabil`?... |n treac`t fie zis, a[ vrea s` fac o mic` pre-cizare, continu` el pe un ton ironic. Noi n-avem seifuripline cu diamante. Nu zic, o fi existând vreo bijuterie peici, pe colo. De fapt, a[ putea fi considerat chiar un ombogat. Dar, ca s` fiu sincer, nu v`d de ce te-ar interesape tine treaba asta.

– Ai dreptate.Se smulse din bra]ele lui.– |n schimb, mi-ai stârnit curiozitatea, cred c` ]i-am

mai spus... M` gândesc c` ]i-a[ putea fi util dup` ce vomajunge \n Australia. Am mul]i prieteni acolo. Eu \nsumisunt proprietarul câtorva oi [i a unei ferme... E foarte

64

confortabil, trebuie s` recunosc. Administratorul fermeis-a \nsurat cu o tân`r` minunat` care ar fi \ncântat` s` teg`zduiasc` pentru câteva zile. Se cam plictise[te.Proprietatea este foarte izolat`. Ai putea s`-i ]ii de urât [is`-i redai cheful de via]`. Ce p`rere ai? |mi dai voie s-oanun] c` vii, [i apoi s` te conduc la tren?

– Nu, mul]umesc. Ar fi inutil.El o privi intens \n ochi.– P`cat...De ce oare ochii lui verzi se \ntunecaser` brusc?– ... Când era de vârsta ta, Sarah \]i sem`na ciudat de

mult... Sarah cu „h” la sfâr[it. Acest prenume i sepotrivea de minune. Cred c` e [i acum la fel de fru-moas`. Dar nu pot s` fiu sigur. N-am v`zut-o de foartemult` vreme. Sunt convins c-a \mb`trânit frumos.

Karin adopt` o atitudine rece.– Vrei s` spui c` sunt [i eu o fat` frumoas` [i c` voi

\mb`trâni la fel de frumos ca ea?El p`ru surprins [i chiar... sup`rat. – Dumnezeule mare! Nu.|[i d`du seama prea târziu de gafa pe care o f`cuse [i

\ncerc` s-o repare.– Vreau s` spun, adic` voiam s` spun, c` persoana ta

m` face s` m` gândesc din când \n când la ea. Era cea maifrumoas` dintre toate fetele la balul debutantelor de acumzece ani. Dac` nu s-ar fi gr`bit, ar fi putut s` \ntâlneasc` unb`rbat cu studii, sau, \n orice caz, ceva mai bogat. De fapt,so]ul ei era plin de datorii atunci când s-au c`s`torit.

Avea sprâncenele \ncruntate [i tr`s`turile fe]ei i secrispaser`.

65

– {i atunci i-ai oferit un post \n Australia [i tân`rul aluat-o cu el pe \ncânt`toarea ta prieten`?

– Da, recunoscu el dup` o scurt` t`cere.Privirea \i r`t`cea prin \ntunericul nop]ii.– A[adar, singurul motiv pentru care \mi acorzi din

când \n când aten]ie e u[or de \n]eles. Pentru c` sem`n...foarte vag... cu femeia aceea. {i tot asta e cauza pentrucare nu-mi supor]i prezen]a mai mult de câteva minute.

Karin nu exprima o p`rere, ci o constatare. |n voceaei se citea dispre]ul.

Kent p`ru surprins de vorbele ei.– A[a crezi?Deci nu era sigur pe sentimentele lui...– E evident!– Ah...De data asta zâmbi. |ntors`tura pe care o luase

discu]ia \l amuza.– A[a se explic` [i de ce m-ai urât din prima clip`

când m-ai v`zut. Probabil c` frumoasa ta Sarah ]i-a pro-dus o mare durere, de pe urma c`reia \nc` nu te-airef`cut complet.

Ea f`cuse analiza situa]iei cu o luciditate neobi[nuit`pentru o fat` de vârsta ei. Acum p`rerea lui Kent \i eratotal indiferent`. Putea s-o critice cât voia, oricumpurtarea lui i se p`rea demn` de dispre]. De altfel, nicinu mai suporta s`-l vad` stând atât de aproape de ea.

Se dep`rt` u[or de el.– Sarah a avut noroc, continu` ea. Nu numai c` a

refuzat s` se m`rite cu tine, dar probabil c` e foarte feri-cit` al`turi de so]ul ei, \n Australia. Dar tu speri s` nu fie

66

a[a. |n cazul \n care inten]ionezi s`-i r`scole[ti amintirile[i s` semeni discordie \n c`s`toria lor...

Tr`s`turile fe]ei lui Kent se \n`sprir` din nou.– Opre[te-te... Nu [tii ce spui.Ea \l privi cu dispre].– Nu? Ba eu cred c` [tiu... Un singur lucru m` face s`

m` simt mai lini[tit`, [i anume faptul c` Australia e o ]ar`imens` \n care ]i se poate pierde urma. Sunt sigur` c` nuvom mai avea niciodat` ocazia s` ne \ntâlnim. Tu o veiapuca pe drumul t`u, iar eu pe al meu. De altfel,\ncepând din seara asta, am de gând s` nu-]i maiadresez nici un cuvânt.

F`cu un pas \napoi, dup` care se \ntoarse, cu gânduls` plece.

Dar Kent nu voia ca lucrurile s` se opreasc` aici. Selu` dup` ea [i o \nso]i pân` la scar`, pentru a o ajuta lacoborâre. Se mai \mpiedicase o dat` \n locul acela [i voias` evite producerea unui accident nepl`cut.

– Te por]i copil`re[te, \i spuse el pe un ton\ng`duitor. }i-am spus c` nu e[ti la fel de frumoas` caSarah. {i `sta este adev`rul. Dar tu, \n loc s` te por]i cao tân`r` serioas` de dou`zeci de ani, te \nfurii ca o[col`ri]` \nd`r`tnic`. |n concluzie, trebuie s` recunoscc` ave]i amândou` aceea[i culoare a p`rului [i... acela[itemperament vulcanic.

Ea \i arunc` o privire dispre]uitoare [i-[i eliber`bra]ul din strânsoarea lui.

– Te rog s` nu mai discu]i cu mine de acum \nainte,\i r`spunse ea printre din]i... |]i interzic s`-mi maiadresezi vreun cuvânt!

67

Ajunseser` deja pe puntea inferioar`. Kent o l`s` s`se \ntoarc` \n cabina ei. Dar când veni momentul s` sedespart`, el o privi \ndelung, cu un aer dispre]uitor [iu[or r`ut`cios.

– Copil` drag`, dac` asta e dorin]a ta, o voi respecta.Voi r`mâne mut ca un pe[te pân` la sfâr[itul c`l`toriei.{i dac` se va \ntâmpla vreodat` s` aluneci peste bordulvasului, \]i promit s` nu fac nici o tentativ` ca s` tesalvez.

– Bun` seara, domnule Willoughby.El zâmbi, apoi \i adres` un salut solemn.– Ai folosit formula cea mai frumoas` pentru a-]i lua

r`mas bun, glumi el. Bun` seara, domni[oar`Hammond... De fapt, d`-mi voie s`-]i spun Karin,\ntrucât prietenia noastr` ia sfâr[it acum. Ce p`cat! A fostatât de scurt`! Oricum, am petrecut clipe minunate\mpreun`. De asta po]i s` fii sigur`.

Karin plec` alergând [i, dup` ce o urm`ri cu privirea,Kent urc` \ncet pe puntea superioar` ca s` fumeze oultim` ]igar`, \n compania stelelor. Pe buze \i ap`ru unzâmbet u[or. Avea o presim]ire...

* * *

Dup` ce ajunse \n cabina ei, Karin \[i d`du seama câtde cald era \n seara aceea. Senza]ia de sufocare sedatora, f`r` \ndoial`, \n mare parte revoltei care ocuprinsese. Sângele i se zb`tea \n tâmple [i obrajii parc`-iluaser` foc. |[i frângea degetele cu nervozitate. Deodat`

68

trupul \i fu str`b`tut de un fior. Ce rost avea oare s` sefr`mânte atât? Era sup`rat`, umilit`... disperat`.Atmosfera care domnea \n cabin` era sufocant`. Arunc`o privire spre termometru. Noaptea urma s` fie lung` [iaerul era \nc`rcat de umezeal`. Probabil va fi noapteacea mai grea din \ntreaga c`l`torie.

Se aplec` pe marginea patului ca s`-[i scoat` san-dalele. I se umflau \ntotdeauna picioarele atunci cândst`tea mai mult \n picioare. |n seara aceea, \[i petrecuseore \n [ir mergând \n ne[tire. O dureau picioarele [i eraame]it` de furie. |[i sim]ea gâtul uscat din pricina enerv`riidar [i din cauza unui alt sentiment... deruta. Nu era capa-bil` s`-[i explice motivele acelei st`ri. De-acum \ncolo, nuva mai fi obligat` s` vorbeasc` deloc cu Kent Willoughby,iar el va fi liber s-o ignore. Gândul acesta o ap`sa...

Se hot`r\ s` se mai \nvioreze pu]in f`când un du[.Poate se va sim]i mai bine... Ie[i curând din baie,\mbr`cat` cu o c`ma[` de noapte transparent`.. Se a[ez`\n dreptul unui hublou ca s` priveasc` marea.

Era abia miezul nop]ii. Probabil c` doamnaMakepiece se afla \n cabina c`pitanului care invitasecâ]iva pasageri la o mic` petrecere. Fusese invitat` [iKarin, dar refuzase. |n ultimele zile, el o studia adesea cuun aer ciudat. |i stârnise curiozitatea. Cum era posibil cao fat` atât de dr`gu]` s` r`mân` nem`ritat` pân` la ter-minarea c`l`toriei? Pe vas se g`seau totu[i o mul]ime detineri simpatici... Karin regreta c` plecase atât de repedede la mas`. Ar fi fost mai bine s` r`mân` al`turi de doam-na Makepiece, care probabil ar fi reu[it s-o conving` s-o\nso]easc` la petrecere...

69

Unde era mândria ei de alt`dat`? Cum de-i putusepermite lui Kent s`-i vorbeasc` atât de urât? I se p`rea c`ea seam`n` vag cu o femeie pe care o iubise odinioar`...Poate c` o iubea [i acum... Apoi \i spusese nitam-nisamc` ea nu valoreaz` nici dou` parale \n compara]ie cuSarah... Ar fi trebuit s` se a[tepte la a[a ceva. B`nuise\ntotdeauna c` Kent Willoughby este un om crud [iinsensibil c`ruia \i pl`cea s` ob]in` un profit din oricesitua]ie.

|n loc s` fac` un pas \n l`turi [i s-o lase s` plece, f`r`s-o mai fac` s` sufere, el \i a]inuse calea, aruncând-o \nbra]ele disper`rii [i umilin]ei.

Dar de ce-a f`cut-o? |n ce scop? F`r` \ndoial` ca s` seamuze... |i era din nou foarte cald. Nici o adiere nup`trundea prin hubloul deschis. Pusese \n func]iuneventilatorul. Elicea acestuia se \nvârtea deasupra patuluiei f`r` nici un rezultat. |ncepuse s-o doar` capul cumplit.|[i d`du cu pu]in` ap` de colonie pe tâmple, lu` dou`aspirine [i \ncepu s` m`soare cabina \n lung [i-n lat.

Niciodat` pân` atunci nu mai urâse atât de tare pecineva. C`ci ea \l ura cu adev`rat pe Kent Willoughby.Nici m`car o singur` dat` nu-l v`zuse fâstâcindu-se, nicichiar \n seara \n care \l p`lmuise. Doar o sclipireamenin]`toare ap`ruse \n ochii lui verzi, dar, \n afar` deasta, nu avusese nici o alt` reac]ie. Mereu elegant... \nciuda c`ldurii sufocante de afar`... Mereu st`pân pe sine,calm, rezervat, arogant [i distant... |ntreaga lui fiin]`exprima o indiferen]` total` atunci când \l rugase s` nu-imai adreseze niciodat` vreun cuvânt!

Aflase aproape din \ntâmplare despre existen]a unei

70

femei frumoase cu p`rul ro[cat, cu numele de Sarah.Acum \n]elegea atitudinea glacial` a lui Kent fa]` de per-soanele de sex opus. Asta era arma lui, felul lui propriude a se ap`ra. Se sim]ea \n siguran]`, \n spatele m`[tii luinep`s`toare. Nu se va mai l`sa niciodat` dominat desl`biciunea de a iubi pe cineva.

Devenise imun datorit` lui Sarah, care preferase s` sem`rite cu alt b`rbat. |ntreaga via]` a lui Kent fusese afec-tat` de acest eveniment. Aceast` aventur` din trecutul lui\i va r`mâne gravat` pentru totdeauna \n memorie. |nviitor se va teme de toate fetele cu p`rul ro[cat care ar fisem`nat, fie [i foarte vag, cu iubirea vie]ii lui.

Karin se vâr\ sub cear[af. De fapt, \i era ciud` [i peSarah... |n timp ce se str`duia s` doarm`, \[i puse oultim` \ntrebare... o \ntrebare tulbur`toare... |n definitiv,ce putea ea s`-i repro[eze lui Sarah...?

Cu ce o deranja pe ea aceast` necunoscut` pe caren-o va \ntâlni niciodat` \n via]a ei?...

Trecuser` probabil trei ore. Karin se trezi brusctres`rind. |n ciuda efectului de somnifer al aspirinelor.Atmosfera era sufocant`. Nu numai c` \n cabin` era oc`ldur` insuportabil`, dar aerul mai avea [i un miros\n]ep`tor... asem`n`tor cu acela produs de unincendiu...

La bordul Arianei se declan[ase un incendiu! S`ri dinpat, \[i puse repede un halat [i se n`pusti spre u[`.

Acum era din nou st`pân` pe sine. Pe coridordomnea o stare de confuzie general`. De pe puntea dedeasupra capului ei se auzeau zgomote de pa[i [i devoci... fraze scurte ale pasagerilor \nnebuni]i de spaim`,

71

câteva ordine rostite pe un ton hot`rât... Arunc` oprivire spre hublou. Marea, neagr` ca smoala, se \ntin-dea la nesfâr[it. Sub picioare sim]i vibra]ia produs` deactivitatea motoarelor.

|n u[a ei b`tu cineva. Karin \[i strânse mai tare cor-donul halatului \nainte de a deschide. |n fa]a ei ap`ruKent, cu o \nf`]i[are de nerecunoscut.

– |mbrac`-te repede! \i ordon` el cu asprime. Ia-]i [io hain` mai groas`... Nu uita mai ales haina groas`!

– Dar... de ce?|ncepuser` s`-i cl`n]`ne din]ii, \n ciuda c`ldurii

excesive.– O s` ai nevoie de ea. Peste câteva ore va fi foarte

frig. Vor fi l`sate \n ap` b`rcile de salvare.El o \mpinse cu un gest violent.– Gr`be[te-te!– De ce?El oft`, enervat la culme.– A izbucnit un incendiu. N-ai sim]it nimic?O a[tept` pe culoar. Cu mintea \nce]o[at`, Karin

ac]iona ca un automat. Mâinile i se mi[cau f`r` voia ei.|[i puse o rochie care se g`sea pe sp`tarul unui scaun [i\nh`]` \n fug` o hain` matlasat`.

Dup` ce se \mbr`c`, deschise u[a. Willoughby f`cuun semn din cap \n chip de aprobare.

– Halatul de cas` nu ]i-ar fi fost de nici un folos labordul unei b`rci de salvare.

O lu` de bra] [i o conduse spre punte. Karin nu-[iputu st`pâni un strig`t de groaz` atunci când constat`dimensiunile dezastrului. Nu o impresionaser` atât

72

fl`c`rile portocalii care cuprinseser` prora vasului, câtmai ales panica din rândurile pasagerilor.

„Mai \ntâi femeile [i copiii”... Karin crezuse \ntot-deauna \n aceast` formul`. Cât de naiv` fusese!

Pe cerul de un negru catifelat str`luceau stelele [iAriane \[i vedea mai departe de drum. Femeile urlau degroaz`. Din cauza \mbulzelii, copiii se trezeau desp`r]i]ide p`rin]ii lor. Chiar lâng` Karin, un b`rbat bondoc,\mbr`cat \ntr-o pijama \n dungi [i cu un halat din satin,era cuprins de o adev`rat` criz` de isterie. Se zb`tea cudisperare ca s`-[i croiasc` drum printre pasageri. |nne-buni]i de spaim`, oamenii se n`pusteau \n toate p`r]ile,gata s` se arunce peste bord. Toat` lumea uitase deinstruc]iunile \n caz de accident. {i totu[i comandantulorganizase, \nainte de plecarea navei, o repeti]ie amanevrelor ce trebuiau efectuate \ntr-o asemeneasitua]ie...

Dar acum nimeni nu se mai gândea la dispozi]iilelegate de siguran]a navei. Fiecare se lupta s`-[i salvezepropria via]`.

Karin \n]elese curând motivul agita]iei. Incendiul nuse afla \nc` sub control... Pierdu]i cum erau \n mijloculoceanului Indian, pasagerii aveau o singur` sc`pare:b`rcile de salvare. To]i voiau s` ajung` la una din acesteambarca]ii fragile [i s` se \ndep`rteze cât puteau derepede de pericol. Nu mai aveau timp s` se gândeasc` [ila oamenii de lâng` ei.

Uluit`, Karin se ag`]a de bra]ul lui Kent. |nc` nu setrezise de-a binelea. Se \ntreb` dac` nu cumva visa...Arunc` o privire disperat` \n jurul ei.

73

– Dar doamna Makepiece...? \ntreb` ea deodat`.Kent se gr`bi s-o lini[teasc`.– S-a urcat deja \ntr-o barc`. Roland, servitorul meu, s-a

ocupat de ea \n timp ce eu m` aflam \n drum spre tine.El nu-i explic` motivul pentru care, \n pofida peri-

colului la care se expunea, se dusese s-o ia din cabina ei.Cu un calm des`vâr[it, o conduse spre un bord alvaporului, de[i \n jurul lor agita]ia era din ce \n ce maimare. Câteva minute mai târziu, auzir` \n spatele lor unglas vesel, cu un u[or accent provincial. Karin nu-lrecunoscu pe individ pentru c` era ame]it`... Se sim]iridicat` de dou` bra]e puternice [i urcat` pe un fel descar`. I se ordon` s`-[i dea drumul \n jos. Execut`comanda [i se trezi stând \n picioare \ntr-o barc` ce seleg`na la cea mai mic` atingere.

– Stai jos [i nu face nici o mi[care!De data asta recunoscu vocea lui Kent Willoughby. Se

ghemui lâng` o gr`mad` de colaci de frânghie. Tremuradin toate m`dularele. Se uit` la apa neagr` [i lini[tit`.Vocile de pe punte se auzeau din ce \n ce mai slab.Fl`c`rile de la prora vaporului nu se mai vedeau. Nu maiz`reau nici un alt vas \n preajma lor. |[i miji ochii, ca s`vad` mai bine... Nimic...

|ncepea s`-i fie din ce \n ce mai fric`. R`m`sese peloc, nemi[cat`, a[a cum i se ordonase. Nu venise nimenilâng` ea. Deodat` \n fa]a ei \[i f`cu apari]ia, Roland.

– Totul e-n regul`, domni[oar`?Se uit` curios \n ochii ei.– ... Vine [i st`pânul imediat. Acum d` o mân` de aju-

tor pe vapor.

74

– O mân` de ajutor?Chiar \n clipa aceea ap`ru Willoughby. |i ordon` lui

Roland s` dezlege parâmele b`rcii.– N-am reu[it s` fac nimic. Nu vor s` asculte de

nimeni.D`du din cap, cu o expresie mohorât` pe chip.– ...Sunt atât de \nnebuni]i, \ncât se comport` ca o

turm` de oi. De fapt, incendiul va fi repede stins. Totu[i,nu ne putem asuma nici un risc. Singura solu]ie e s`r`mânem aici. Poate vom reu[i s` salv`m pe cineva dinmare. Trebuie s` fim preg`ti]i s` ne dep`rt`m foarterepede, \n cazul \n care incendiul se va extinde. Hai s`plec`m Roland.

– Am \n]eles, c`pitane.Roland, care f`cuse armata la marin`, se distra de

minune, de[i situa]ia \n care se g`seau era destul de tragic`.Kent se a[ez` lâng` Karin. Se scotoci prin buzunare [i

scoase tabachera de argint. Din fericire, o umpluse cupu]in timp \n urm`...

– Pot s`-]i ofer o ]igar`? \i propuse el pe un ton calm.{tiu c` nu fumezi prea mult, dar orice lucru are un \nceput.

Ea d`du din cap.– Nu, mul]umesc.|i cl`n]`neau din]ii de frig. El g`si o bucat` de prelat`

[i i-o puse pe umeri.– E mai bine a[a?– Da, \]i mul]umesc.– Dac` vrei, pot s`-]i \mprumut haina mea.|ncepu s`-[i descheie nasturii hainei. Karin refuz` clatinând energic din cap.

75

– Nu, nu! O s` ai [i tu nevoie de ea. De altfel, o s` m`\nc`lzesc repede.

– E[ti sigur`?– Absolut.El d`du din umeri. Fur` \nv`lui]i de o t`cere

ap`s`toare, \ntrerupt` din când \n când numai derateurile motorului. |n dep`rtare, deasupra lor,strig`tele disperate se auzeau din ce \n ce mai slab.

|n sfâr[it, motorul porni. Roland \ndep`rt` ambar-ca]ia fragil` de flancurile Arianei. El [i Kent scrutau\ntunericul nop]ii \n cautarea naufragia]ilor. Mul]i dinpasagerii cuprin[i de panic` s`riser` peste bord \nc` dela declan[area incendiului. Unii dintre ei se mai g`seauprobabil \n ap`. Totu[i ei nu z`rir` nici unul. |n jurul lorse auzea zgomotul produs de motoarele celorlalte b`rcide salvare. Reu[ir` chiar s` deslu[easc` [i câteva siluete\n \ntunericul din jur.

Fl`c`rile din dep`rtare \[i mai reduseser` intensi-tatea. Pompierii de pe Ariane \[i d`deau toat` silin]a s`pun` incendiul sub control. |n curând se vor ivi zorii.Era foarte frig, mai ales dup` caldura sufocant` de la bor-dul vasului. Karin \[i \nf`[ur` mai bine prelata \n jurulumerilor, silindu-se s` nu mai cl`n]`ne din din]i. Kents-ar oferi s`-i cedeze haina lui, dac` o vedea \n stareaaceea. Dac` s-ar fi dezbr`cat, era sigur` c` s-ar fi ales cuo pneumonie. Dup` o jum`tate de or`, care i se p`ruf`r` sfâr[it, cerul c`p`t` spre r`s`rit o nuan]` cenu[ie.

Karin privi spre orizont.– |n curând se va lumina de ziu`, constat` ea.|n loc de r`spuns, Kent se mul]umi doar s` dea din

76

cap. Se uita, cu ochii miji]i, dup` Ariane. Se p`rea c` sedep`rtaser` mult de ea de când se mai luminase pu]in.Cerul se umplu de nori rozalii, g`lbui [i viole]i. Kent se\ntoarse spre Roland.

– Am intrat \n deriv`. Ar trebui s` verific`m direc]iacurentului. |n caz contrar, ne vom trezi de cealalt` partea oceanului Indian \nainte de r`s`ritul soarelui.Porne[te din nou motorul, Roland, [i nu te opri pân`n-o s` ne afl`m la mic` distan]` de Ariane. Mi se pare c`acum s-au mai lini[tit lucrurile. Vom putea s` ceremajutor.

– Din nefericire, lucrurile nu stau prea bine nici labordul acestei ambarca]iuni, domnule!

Roland se agita \n jurul motorului.– ... Sau am r`mas \n pan` de benzin`, sau s-a stricat

ceva la el... Dup` p`rerea mea, s-a terminat benzina dinrezervor.

Se uit` \mprejur ca un animal \ncol]it.– ... Dar \n bidonul `sta ce este, domnule?Kent lu` recipientul [i-l agit` cu putere. Din neferi-

cire constat` c` era gol. Roland \njur` printre din]i [i seuit` la figura posomorât` a st`pânului s`u.

– Cine o fi avut ideea genial` s` aleag` barca asta? Oavea m`car ni[te vâsle?

– Sigur, domnule... Ah! Uita]i acolo!Roland se n`pusti asupra lor.– Din nefericire nu sunt decât dou`. |n fine, sper s`

ne fie de folos ca s` ne putem \ntoarce la vapor. Elevalu`, ca un om cu experien]` \n domeniu, distan]a pecare o aveau de parcurs.

77

– ... O jum`tate de mil` marin`. Nu e chiar atât de mult.– |n cazul `sta, ar fi bine s` nu mai pierdem timpul.

Vâsle[te!Roland execut` ordinul. O jum`tate de or` mai târ-

ziu, el \nc` mai tr`gea cât putea tare la rame. Pe frunte \iap`ruser` stropi de sudoare. Nu se g`sea \ntr-o preabun` form` fizic` [i gemea tot timpul din cauza efortu-lui. Cât despre Ariane, \n loc s` se apropie, disp`reatreptat la orizont...

Kent Willoughby lu` situa]ia sub control. Timp de\nc` o jum`tate de or`, cu pre]ul unui efort supraome-nesc, \ncerc` s` ajung` la vapor. Dar totul fu \n zadar...Ariane disp`ruse cu des`vâr[ire...

Karin st`tea \n continuare sprijinit` de mald`rul defrânghii, dar \[i d`du jos bucata de prelat` [i haina pecare [i-o luase de pe vapor.

|n vremurile bune, cam pe la ora aceea, \n fiecarediminea]` venea un steward s`-i aduc` o cea[c` de ceai[i un suc de mere. Uneori se mul]umea numai cu obanan` dulce ca mierea. Dar alteori voia [i una [i alta...Ce se va \ntâmpla oare cu to]i trei, dac` \n oreleurm`toare c`ldura se va intensifica? Nu aveau nimic cucare s` se apere de soarele necru]`tor din emisfera deSud...

Deodat`, Kent se opri din vâslit. |[i aplec` fruntea pegenunchi, epuizat din pricina efortului. Apoi se \ntoarsespre Karin, cu un zâmbet for]at pe buze...

– Asear` mi-ai spus c` nu mai vrei s` vorbe[ti nicio-dat` cu mine. Se pare c` soarta a decis altfel. Zeii dinceruri n-au fost de acord. Dup` umila mea p`rere, o s`

78

avem o groaz` de timp la dispozi]ie ca s` st`m la taifas...Bine\n]eles, dac` o s` avem chef de a[a ceva...

Roland \ncepu s` studieze o cutie de metal \n care seg`seau câteva alimente [i bidoane cu ap`. Cu o veseliefals` \n glas, acesta \i propuse st`pânului s`u s`-i per-mit` s` preg`teasc` micul dejun.

– |ntrucât tot plutim \n deriv`, eu cred... De fapt nu[tiu dac` [i dumneavoastr` sunte]i \n aceea[i situa]ie,dar eu unul sunt mort de sete!

Tocmai se preg`tea s` duc` bidonul la gur`, când \[id`du seama c` era pe cale s` \ncalce cele mai elementarereguli de polite]e. |i \ntinse fetei bidonul de plastic.

– Be]i dumneavoastr` prima, domni[oar` Hammond.Dup` aceea, onoarea v` revine dumneavoastr`, dom-nule. Eu pot s` mai a[tept un minut pân` s` gust din[ampanie.

Zâmbi, cu ochii plini de [iretenie.– Sunt sigur c` va fi excelent`, chiar dac` nu e destul

de frapat`!

79

Capitolul 5

Niciodat` \n via]a ei Karin nu mai avusese o zi atâtde grea. Orele treceau una dup` alta. Pielea i se jupuisedin cauza soarelui puternic. Ceafa, bra]ele [i picioareleo ardeau. Nici nu se punea problema s` se apere desoare cu bucata de prelat`... I s-ar fi f`cut mult preacald.

Cu ajutorul unei batiste pe care o g`sise \n buzunarulpantalonilor lui, Kent \i confec]ionase un turban, daracesta nu-i fusese de nici un folos. {i el avea fa]a ro[iedin pricina razelor necru]`toare ale soarelui. Dar cutoate astea, Kent nu p`rea deloc afectat, spre deosebirede servitorul lui [i de Karin.

Buna dispozi]ie a lui Roland se risipea pe m`sur` ceorele treceau. {i totu[i nu-[i pierduse curajul. |ncercases`-i ajute prin orice mijloace. |ncropise un ad`post dinbucata de prelat`, la prora b`rcii. Tot scotocind pe subb`ncile ambarca]iei, d`duse peste un aragaz de voiaj. Lef`cuse cafea [i le deschisese o cutie de sardele \n ulei.

80

Containerul de metal mai con]inea [i o mare canti-tate de ciocolat`. Dar nici unul din cei trei naufragia]in-aveau chef de dulciuri pe canicula aceea...

Nici m`car nu-[i mai vorbeau, sim]indu-se preaistovi]i [i dezorienta]i ca s` mai poat` deschide gura. |nprimele ore ale dimine]ii, Kent f`cuse un mare efort cas` se poarte politicos fa]` de Karin. P`rea atât desperiat`...! Dar spre prânz, ea adormise ca o pisicu]`,ghemuit` sub prelat`. O privise \ndelung, cu un aerposomorât. P`rea atât de vulnerabil`, stând cu bra]ul \ndreptul fe]ei [i cu gâtul deja \nro[it de soare. {i barcafragil` plutea tot \n deriv`...

Ar fi fost total inutil s` continue s` vâsleasc`, dinmoment ce nu aveau busol`. Habar n-aveau \ncotro tre-buiau s` se \ndrepte. Ariane disp`ruse cu mult timp \nurm`. Dac` la bordul acesteia revenise totul la normal [idac` radioul mai era \n stare de func]ionare, ar putea fitransmise mesaje c`tre toate navele... Poate c` nu erau eisingurii pasageri care ac]ionaser` pripit, f`r` s` se gân-deasc` la consecin]e...

Kent regreta amarnic faptul c` se gr`bise s` plece. Arfi trebuit s` se informeze mai serios \nainte de a-iordona lui Roland s` caute o barc`. Dar, fire[te, nu segândise c-ar putea r`mâne f`r` benzin`. Nu avusese \nvedere nici posibilitatea de a fi lua]i de curent... |n con-fuzia general`, singura solu]ie rezonabil` i se p`ruseaceea de a se dep`rta cât mai repede de Ariane...Incendiul s-ar fi putut extinde... |n cazul `sta, dac` s-armai fi aflat \nc` pe punte, n-ar fi mai avut nici o [ans` s`scape cu via]`.

81

C`ci, pe mare, cea mai mare dram` o reprezint`incendiul. Nimeni nu reu[e[te s` scape, decât dac` are obarc` de salvare...

{i Roland o privise pe Karin \n timp ce dormea... Sesim]ea vinovat. {i totu[i nu era vina lui c` bidonul eragol... dar st`pânul lui \i purta pic`. |n fond, n-avea drep-tate... Acum se treziser` plutind \n mijlocul oceanuluiIndian, având pe cap r`spunderea pentru via]a uneitinere. Va avea ea puterea necesar` ca s` fac` fa]`situa]iei? Atunci când se va trezi, va descoperi cumplituladev`r. Cum va reac]iona? Va face oare o criz` denervi?... Nu... Domni[oara Hammond nu p`rea s` fie ofemeie capabil` de o asemenea reac]ie. Avea un caracterprea autoritar [i ni[te ochi mult prea inteligen]i. |i va fifric`... Dar \n definitiv [i acesta este un sentiment firesc,inspirat de gândul c` urma s` petreac` o vreme plutind\n deriv` sub soarele dogoritor. Era \ns` sigur c` nu-i vadezam`gi f`când o criz` de isterie. ...De altfel, nu credeac` se \ndep`rtaser` prea mult de ruta maritim` frecven-tat` de vapoarele care mergeau spre Australia...Sim]indu-se mai lini[tit de aceast` ultim` constatare, segândi s`-l conving` [i pe st`pânul lui de faptul c` nu ecazul s`-[i piard` speran]a...

Vor fi g`si]i \n câteva zile, doar tr`iau \n secoluldou`zeci! Nu le r`mânea altceva de f`cut decât s`a[tepte lini[ti]i acest eveniment...

– Peste cât timp? \l \ntrebase Kent posomorât... Autrecut deja atâtea ceasuri...

– Da, dar... Oh! |n sfâr[it, [ti]i foarte bine ce vreau s` spun.Roland f`cuse un gest spre oceanul nesfâr[it. |nce-

82

puse din nou s` vâsleasc`, \ns` eforturile lui disperatenu duceau la nici un rezultat.

– ... Nu mai e ca pe timpuri, când naufragia]iidisp`reau pentru totdeauna. Doar tr`im \n secoluldou`zeci...

– {tiu, mi-ai mai spus, \l opri Kent.– Da, domnule.– {i totu[i, \nc` nu mi-am pierdut orice speran]`.Pe buze \i ap`ruse un zâmbet for]at. Se \ndrept`, tip-

til, spre prora b`rcii [i se uit` la Karin.– ... Mâine se va sim]i r`u din cauza arsurilor. Poate

ar fi mai bine s-o trezesc...Puse o mân` pe um`rul ei [i o zgâl]âi u[or.– ... Karin...Ea deschise ochii. Timp de câteva secunde, \ncerc` s`

\n]eleag` unde se afl`. Cine era omul acela aplecatasupra ei, cu ochii \ncerc`na]i de oboseal` [i c`ma[aud`?... Se ridic` brusc.

– Unde suntem? Tot \n...El \ncuviin]` cu un semn din cap.– Da. Chiar a[a.Ea arunc` o privire \n jur. Marea se \ntindea la ne-

sfâr[it. |[i ridic` o mân` deasupra ochilor, ca s` se aperede soare. Str`lucirea apei o orbea. Peste pu]in timp se va\nnopta, dar era \nc` foarte cald.

– Probabil c` am visat. Se f`cea c` m` aflam la bordulArianei [i doamna Makepiece m` \ntreba cum ar trebuis` se \mbrace pentru cin`.

Nu-[i putu st`pâni o grimas` de suferin]`. O durautoate membrele...

83

– ... M`... m` \ntreb unde s-o g`si acum? Ce s-o fi\ntâmplat cu ea?...

– Sunt sigur c` se afl` din nou la bordul Arianei.Kent se uit` furios spre servitorul lui.– ... {i am fi fost [i noi tot acolo, dac` un individ

c`ruia n-o s`-i dau numele n-ar fi \ncercat s` ne demon-streze calit`]ile lui de marinar.

Roland \[i st`pâni indignarea, cu pre]ul unui efortvizibil.

– Peste vreo jum`tate de or` se va face mai frig,domni[oar`. O s` ave]i cu siguran]` nevoie de pardesiu.Pân` atunci, b`nuiesc c` v` e sete. Pot s` v` ofer ceva deb`ut?

Ea sorbi o \nghi]itur` de ap` c`ldu]`, f`r` nici ungust. Sim]ea pe buze gust de sare [i limba i se umflase.Kent o privea \ngrijorat.

– Te rog s` m` crezi c`, dac` a[ putea, a[ face oriceca s`-]i ofer condi]ii mai confortabile. Dar, din nefericire,e imposibil.

– {tiu.– M` a[teptam la o reac]ie mai violent` din partea ta.Ea se sprijini \ntr-un cot, fiind oarecum ap`rat` de

soare de umbra lui Kent.– ... Roland avea \ncredere \n tine. M-a asigurat c` nu

e[ti tu femeia care s` devin` isteric`. Ea \l privi cu o expresie grav` pe fa]`.– O criz` de nervi pe o barc` aflat` \n plin ocean

Indian... n-ar servi la nimic, nu-i a[a?Kent nu-[i putu st`pâni un hohot de râs. Roland se

\ntoarse triumf`tor spre st`pânul lui.

84

– A]i v`zut? V-am spus eu. Nu vom avea nici o pro-blem` cu domni[oara Hammond... Am avut dreptate.

Karin \i mul]umi printr-un zâmbet.– Ce bine ar fi dac` ai putea s` prevezi viitorul cu

aceea[i siguran]`.... Aventura asta ar putea dura la ne-sfâr[it. Dup` p`rerea ta, va veni curând cineva s` nesalveze?

Se uit` atent` la Kent. El \i puse un bra] protector \njurul umerilor. O trase mai aproape de el [i Karin \[i l`s`capul pe pieptul lui.

– Da. Vor veni s` ne caute, \i spuse el \ncrez`tor.– {i dac` nu vor veni?– O s` c`ut`m o insul`. Trebuie s` fie vreuna \n toat`

marea asta.To]i trei se relaxar`, sim]indu-se ceva mai \nviora]i.

Soarele disp`rea \ncet la orizont. Uria[ul disc portocaliucobora \n apele \ntunecate. Imediat aerul se mai r`ci.Stând \n continuare cu capul pe pieptul lui Kent, Karinoft`. El \[i aprinse o ]igar`. Ceva mai devreme lenum`rase. Orice s-ar \ntâmpla, trebuia s`-[i pun` deo-parte câteva...

Fur` \nv`lui]i de \ntunericul nop]ii. Pentru o clip`,Karin se sim]i cople[it` de o senza]ie de spaim`. Se ag`]`de bra]ul lui Kent. El o strânse mai tare \n bra]e [i-i [optila ureche:

– Nu te speria. Ochii ]i se vor obi[nui repede cu\ntunericul... De altfel, curând o s` apar` luna. Peste unceas se va face iar lumin`, dar m`car \n urm`toarele oren-o s` mai suferim de c`ldur`.

Roland se uit` gânditor la aragazul de voiaj.

85

– Pot s` pun de cafea? Sau prefera]i s` a[tepta]iapari]ia lunii?

– Da, mai a[tept`m, \i spuse st`pânul lui. M`car \nfelul `sta nu ri[ti s` r`storni aragazul.

|n noaptea aceea, Karin dormi bine. Se ghemuise lapieptul lui Kent. Era singurul mijloc prin care puteaus` se apere de frig. Fiind nevoit s` stea \ntr-o pozi]ieincomod`, Kent \n]epenise de tot, dar nu se clintise dinloc. Karin deschise ochii de câteva ori. Sim]ea c` e priv-it` de cineva... Nu putea s` fie Roland. El sfor`ia de zorla distan]` de ei... Sim]i pe ceaf` r`suflarea cald` a luiKent.

Se trezi din nou chiar \nainte de r`s`ritul soarelui.Barca se leg`na pe valuri. |ncepuse s` bat` vântul. Karinc`zuse pe gânduri. M`car dac` ar fi avut o vel`! Ar fiputut s-o \nal]e [i s` se lase mâna]i de vânt... Dar\nso]itorii ei \nc` dormeau. Bra]ul lui Kent, de care-[isprijinise capul, toat` noaptea, atârna acum moale lâng`ea. El r`sufla u[or... foarte u[or.

Ce situa]ie stranie! Se g`sea \n mijlocul unei m`rinecunoscute, \n bra]ele unui b`rbat pe care nu-l puteasuferi...

De cealalt` parte a b`rcii, Roland sfor`ia \n contin-uare. Se instalase sub motorul care nu le era de nici unfolos [i p`rea c` se uit` la cer... Parc` ar fi dormit cu ochiideschi[i.

Karin se ridic` \n picioare ca s` priveasc` \n jur. Seculc` imediat la loc, pentru c` era \nc` foarte frig. F`r`voia ei, se apropie de Kent [i-[i puse capul pe um`rul lui.Probabil c`-l trezise, \ntrucât el \i [opti numele.

86

– Karin...?– Da...|[i \n`l]` capul spre el. Spre marea ei mirare, Kent \ncepu s` râd`. Deci se

trezise de-a binelea! Sau avea o capacitate neobi[nuit`de a se dezmetici rapid.

– }i-ai g`sit o pozi]ie comod`? se interes` el.I se p`rea foarte firesc s` pun` acea \ntrebare,

deoarece mai aveau la dispozi]ie câteva ore bune desomn...

– Foarte comod`.Ea zâmbi, stânjenit`.– ... Din nefericire, presupun c` nu e [i cazul t`u.– Dimpotriv`, o asigur` el. Niciodat` n-am dormit

mai confortabil.|i atinse gâtul cu degetul.– ... Toate \ntâmpl`rile astea mi se par fantastice, nu

crezi? Dac` acum dou` zile ne-ar fi prezis cineva c` vomavea parte de o asemenea aventur`, nu l-am fi crezut niciunul din noi!

– Crezi cumva \n preziceri?El \i mângâie tandru p`rul ro[cat...– Acum da.– De ce?– Odat` am \ntâlnit o femeie ciudat`. Asta s-a \ntâm-

plat probabil la un cocteil sau la o petrecere oarecare.Mi-a spus s` m` feresc de ro[covane [i de c`l`toriile cuvaporul.

|i lu` o [uvi]` de p`r [i [i-o \nf`[ur` \n jurul degetului.– ... Dar tu nu e[ti ro[covan .̀ Ai un p`r minunat... minunat.

87

Karin \nchise ochii, cuprins` de o senza]ie stranie de furie.„Dar e mai pu]in frumos decât cel al lui Sarah”, \[i

spuse ea \n gând.Era un gând nes`buit. |n definitiv, Kent \i f`cuse un

compliment.Barca de salvare \ncepu s` se clatine. Vântul sufla mai

tare decât de obicei. – De fapt, continu` Kent dup` câteva clipe de t`cere,

nu-mi pare r`u c` te-am s`rutat. A fost o experien]`interesant`...

Karin nu-[i d`du osteneala s` r`spund`. ProbabilKent \[i \nchipuia c` doarme. La cap`tul cel`lalt al b`rcii,Roland sfor`ia nep`s`tor. Dup` ce va r`s`ri soarele, nuvor mai putea s` doarm`. Barca se leg`na ritmic. Kent\nchise ochii [i se cufund` \ntr-un somn adânc. Semirase [i el de calmul care-l cuprinsese. Luase drumulAustraliei ca s-o vad` pe Sarah. Acum nu mai era sigur c`o va mai revedea vreodat`...

To]i trei se trezir` aproape \n acela[i moment.Pleoapele lui Karin se deschiseser` cu greutate dup`ce petrecuse ziua anterioar` sub razele soareluidogoritor.

Visa... Avea \n fa]a ochilor un spectacol magnific [ipa[nic. O insul` plin` de verdea]`, plutind parc` peocean. Valurile alb`strui udau plaja cu nisip fin. Apalagunei era aproape transparent`.

Dar nu! Nu i se n`z`rise! Descoperi acest lucru \naceea[i clip` cu Roland. Servitorul arunc` de pe el buca-ta de prelat` [i scoase un chiot de bucurie.

– P`mânt!

88

Willoughby se ridic` repede \n picioare [i clipi dinpleoape din pricina luminii orbitoare. Apoi mijii ochii.Pe figura lui indiferent` ap`ruse un zâmbet.

– Vede]i? V-am spus eu! Eram sigur c` odat` [i odat`tot o s` g`sim o insul`!

Cu entuziasmul unui [colar care porne[te \n primalui excursie, Roland s`ri din barc` [i se \ndrept` spreplaj`. Se \ntoarse curând spre ei, f`când un gest larg cumâna... Puteau s` mearg` prin ap`. Nu existau rechiniprin preajm`. Tot felul de pe[ti \n culori vii \notau prinlagun`, care sem`na cu o minunat` gr`din` acvatic` \ncare se g`seau alge ciudate [i corali.

Kent arunc` vâslele [i apropie cât putu mai multbarca de uscat. Roland se uitase la ei ca s`-[i ajutest`pânul s` \mping` ambarca]ia pe nisip. Dar, \nainte deasta, \ntinse bra]ele spre Karin.

– O duc eu pe domni[oara Hammond. N-are nici unrost s` se ude la picioare.

Kent se opuse, f`când un gest scurt din cap.– Nu-]i face griji. |mi asum eu sarcina de a veghea

asupra confortului domni[oarei Hammond.Roland se retrase dând din umeri.– Cum dori]i, domnule.Apoi, spre surprinderea fetei, el \i f`cu cu ochiul.

Willoughby o lu` \n bra]e.– ... Mai devreme sau mai târziu oricum va fi nevoit`

s`-[i bage picioarele \n ap`. Sunt sigur c` laguna asta neva ]ine loc de camer` de baie o bun` bucat` de vreme.Aici apa e lini[tit` [i cald`. Cred c` o s` fac imediat o baiematinal`...

89

Dup` ce termin` de vorbit, Roland se ascunse \nspatele unui tufi[ plin de flori, f`r` s` mai a[tepte per-misiunea st`pânului s`u. Se dezbr`c` rapid [i se arunc`\n ap`.

Willoughby \ncrunt` din sprâncene.– Prima lui grij` ar fi trebuit s` fie aceea de a verifica

dac` insula e locuit` sau nu.Arunc` o privire \ngrijorat` spre jungla \nverzit`.– ... |n definitiv, ar putea foarte bine s` fie locuit`.Karin se apropie de el [i-l apuc` de bra], cuprins`

brusc de panic`.– Vrei s` spui c`...El zâmbi.– Nu, nu \n vremurile noastre. Acum to]i sunt civi-

liza]i. Sau cel pu]in a[a mi s-a spus. {i totu[i, \n afar` defiin]ele umane, am putea avea parte [i de alte \ntâlnirinepl`cute.

Puse mâna pe bra]ul lui Karin [i se uit` spre muntele\n form` de con care se \n`l]a \n fa]a lor. |ntreaga insul`era \nv`luit` \ntr-un nor de cea]`. Soarele tropical urmas`-l risipeasc` \n curând... Era un spectacol ireal, feeric.Prin perdeaua de cea]` se z`reau ni[te pete uria[e \nculori vii [i ni[te frunze de palmier care se leg`naudatorit` brizei din zorii zilei.

Kent oft` satisf`cut.– M`car aici am putea s` g`sim ceva de mâncare.Se \ntoarse spre Karin zâmbind.– ... Sper c`-]i plac nucile de cocos.– Nucile de cocos?– Da! {i bananele. Pân` la plecare cred c` o s` ]ii

90

regim. Dar, oricum, o s` ai ce mânca. Ieri, pe la ora asta,nu prea mai eram sigur c` se va \ntâmpla a[a ceva. Iarazi-noapte nici atât.

Ea se uit` la el pe furi[. Tonul serios al lui Kent omira.

– E adev`rat, era o situa]ie \ngrijor`toare, nu-i a[a?|[i \ntinse bra]ele arse de soare [i se strâmb` de

durere.– Credeam c-o s` mor de c`ldur`...– La \nceput [i mie mi-a fost foarte team`.Privirile li se \ntâlnir` pentru o clip`. Karin \ncepu s`

tremure, de[i temperatura era \n cre[tere.– Uneori naufragia]ii \nnebunesc \n b`rcile de

salvare.Ea l`s` ochii \n jos.– ... Am fi putut s` murim de sete [i...– Mai aveam destul` ap` ca s` supravie]uim dou`zeci

[i patru de ore.– Numai dou`zeci [i patru de ore?El cl`tin` din cap. – Cutia de metal...F`cu un semn spre barc`.– ... con]ine o cantitate mare de alimente

deshidratate [i de ciocolat`. Dar cine poate s` m`nâncea[a ceva când are gâtul uscat [i limba umflat`?

Niciodat` nu-l auzise vorbind atât de serios. Aveaaerul c` mai tr`ise cândva o asemenea aventur`. {i dealtfel, a[a [i era, dup` cum va afla Karin ceva mai târziu.Ea f`cu ochii mari, \ngrozit`.

– ... Eram tare \ngrijorat pentru soarta ta, \ncheie el.

91

Karin r`m`sese f`r` grai. Sc`paser` ca prin minunede o moarte cumplit`. |[i d`du seama deodat` c` seag`]a cu disperare de bra]ul lui. F`cu o mi[care brusc`[i-i d`du drumul.

– Oare exist` ap` potabil` pe insula asta?Ea arunc` o privire \ngrijorat` \n jur.– ... Cum ne putem asigura c` e bun` de b`ut?– |n cel mai r`u caz, o s` ne astâmp`r`m setea cu

laptele din nucile de cocos. Dar, dup` p`rerea mea, vomdescoperi repede [i un izvor. Din cauza asta \i repro[ezeu lui Roland c` e superficial. A tr`it vreme de patruzeci[i opt de ore f`r` s` fac` baie. Putea s` mai a[tepte pu]in.Cu cât vom pleca mai repede, \n c`utarea apei potabile,cu atât va fi mai bine.

|ncepu s` strige:– Roland...! Roland...!– Vin imediat, domnula Willoughby!|l auzeau pe servitor b`l`cindu-se \n apropiere. Kent

strig` din nou la el:– Dar nu uita s` te \mbraci! Mai [tii unde ]i-ai l`sat

hainele?– Da, c`pitane!Roland plutea ca un dop pe apele transparente ale

lagunei. – {tiu c` nu suntem singuri. Dar m-am gândit la

toate!Le zâmbi fericit.– ... Pantalonii mi se vor usca foarte repede.Veni curând lâng` ei. Karin \l privi cu invidie.– E bun` apa?

92

– E minunat`, domni[oar`!|i f`cu semn cu ochiul râzând.– Vre]i s` face]i [i dumneavoastr` o baie?Ea \ncuviin]` fericit`.– Cu cea mai mare pl`cere!Se \ntoarse spre Kent, cu o privire rug`toare.– Oh... Te rog!– Bine, \i r`spunse el.Kent inspect` tufi[ul \n spatele c`ruia se dezbr`case

Roland. Reveni peste câteva minute [i-i spuse lui Karinc` se poate duce acolo. I se p`rea c` n-o pa[te nici unpericol... Apoi se hot`r\ s` se scalde [i el. Timp deaproape un sfert de or` se b`l`cir` veseli, fiecare \ncâte un cap`t al lagunei. Se sim]ir` cu adev`rat binepentru prima oar` de la izbucnirea incendiului peAriane.

|nviora]i [i relaxa]i, se duser` pe plaj` dup` Roland.Acesta aprinsese aragazul de voiaj [i \n aer plutea deja unmiros delicios de cafea. |i salut` pe fiecare ceremonios[i-i invit` pe amândoi s` ia loc [i s` se serveasc`. Karin sea[ez` pe jos. |i era o foame de lup.

Roland descoperise ni[te cutii de conserve. Atacar`deci un mic dejun original pentru acea or` a dimine]ii,compus din fasole cu cârna]i. Fl`mânzi cum erau, \nfule-car` totul \ntr-o clip`.

Karin se dezbr`case de toate hainele \nainte de a facebaie, dar atunci când [i le pusese din nou pe ea, trupul\i era \nc` ud... N-avea prosop la ea ca s` se poat`[terge... Când Kent \[i aprinse ca de obicei ]igara dup`mas`, iar apa de pe ea se evapora formând o aureol`

93

aburind`. Dar c`ldura cre[tea cu fiecare minut care tre-cea. Soarele era acum \n \naltul cerului albastru. Fur`nevoi]i s` se refugieze la umbra unui palmier... Copiosulmic dejun le d`dea o stare de somnolen]`.

– Ar trebui s` explor`m \mprejurimile, spuse Kent.Dar deocamdat` treaba asta poate s` mai a[tepte.

Se culc` pe spate [i se \ntinse cu voluptate.– ... |nc` nu m-am trezit de-a binelea...|i arunc` o privire cu sub\n]eles fetei.– ... {i cu toate astea, am impresia c` n-am dormit

de-o s`pt`mân`.{i ca s`-[i dovedeasc` buna-credin]`, \ncepu s` ca[te.– ... Roland, dac` nu m` trezesc \ntr-o jum`tate de

or`, d`-mi un ghiont \n coaste. Unul dintre noi trebuies` stea de paz`. Stai tu primul, dup` care o s` te schimbeu.

– Bine, c`pitane.Servitorul se scotoci prin buzunarele pantalonilor [i

scoase o pip` veche [i un s`cule] cu tutun umed. I lear`t` lui Karin.

– ... Nu v` deranjeaz` dac` fumez, domni[oar`?– Te rog.Se sim]ea pu]in \ngrijorat` [i nu prea \ndr`znea s` se

cufunde \ntr-un somn adânc. Erau trei. Va veni vremeacând va trebui s` stea [i ea de paz`... |n cazul \n care i-arfi ap`rut dinainte vreun necunoscut, ar fi fost mult prea\ngrozit` ca s` mai reu[easc` s` urle m`car. Totu[i, cândsim]i c` e pe cale s` adoarm`, ea ]inu s`-[i ofere serviciile...

– Ar trebui s` m` l`sa]i...Roland f`cu un gest larg cu mâna.

94

– Dormi]i, domni[oar`, [i nu v` mai gândi]i la nimic..Dac` insula asta e locuit` de canibali, o s` am eu grij` de ei.

– Ai vreo arm`? se interes` Willoughby.|n ochii lui Roland ap`ru o umbr` de team`. Arunc`

o privire peste um`r.– Ah! Mi-a]i dat o tem` de gândire cât stau de veghe,

domnule.Karin era prea obosit` ca s` se mai gândeasc` la even-

tualele pericole. Dar chiar \nainte de a adormi, seapropie u[or de Kent. El n-o v`zu, dar o sim]i.

– D`-mi mâna...St`tea \n continuare \ntins pe spate. Nu se \ntoarse

spre ea. Niciodat` nu-i va putea exprima \ntreaga eirecuno[tin]`... Apuc` mâna lui \ntins`, a[a cum unnaufragiat se aga]` de un col] de stânc`.

Roland \[i aprinsese pipa. Se sprijini de trunchiulunui palmier [i se pref`cu c` nu v`zuse gestul spontanal fetei... Acum dormeau adânc amândoi. Roland \iprivea vis`tor. Morm`i câteva cuvinte \n [oapt`.

– Dac` ne vom salva vreodat`, s-ar putea s`... Dar eprea devreme s` fac o asemenea afirma]ie.

Karin dormi lini[tit` ore \n [ir. {i ar fi putut s` maidoarm`, dac` visele nu i-ar fi fost \ntrerupte de ni[te[oapte nedeslu[ite. Reveni treptat la realitate [i fucuprins` brusc de o senza]ie cumplit` de groaz`. Eranoapte... Unde se g`sea? Ah, da... lâng` ea, Willoughby [iservitorul lui se certau.

– Ce \nseamn` asta? Roland, ]i-am cerut totu[i s` m`treze[ti peste o jum`tate de or`. S-a f`cut deja noapte!

Se uit` la cadranul luminat al ceasului.

95

– ... Dou`sprezece [i un sfert! Am dormit toat` ziua!Unde e Karin?

|ncepu s` caute cu ochii prin \ntuneric.– Sunt aici, \i r`spunse ea aproape \n [oapt`.Spre marea ei u[urare, \l sim]i apropiindu-se de ea. |i

puse o mân` pe um`r [i o trase la pieptul lui.– Pentru o clip` am crezut...Roland \l \ntrerupse.– E dou`sprezece [i un sfert. {i ce dac`? Ce r`u am

f`cut? Nimic. {tiu foarte bine c` nu trebuia s` adorm,st`pâne. Dar... deh... De vin` e micul dejun. Nu mân-casem aproape nimic de dou` zile.

– N-are importan]`! Nu trebuia s` adormi.Karin se \nfior` când auzi tonul furios al lui Kent.– ... Am e[uat pe insula asta. Nu [tim \nc` dac` e

locuit` sau nu. De fapt, nu cunoa[tem deloc locurile.Hot`râser`m s` st`m de paz` cu schimbul... Cu toatec` eram obosi]i, trebuia s` ne str`duim s` r`mânemtreji.

Roland l`s` capul \n jos, \nvins.– Da, domnule.Kent o strânse [i mai puternic \n bra]e pe Karin– Dac` i s-ar fi \ntâmplat ceva domni[oarei

Hammond...– |mi dau seama, domnule...Auzir` zgomotul pa[ilor lui pe nisip. |i c`uta prin

\ntuneric.– ...Dar v` sim]i]i bine, domni[oar`, nu-i a[a? A]i dor-

mit bine, ca [i noi?– Am dormit bu[tean! recunoscu ea.

96

Se uit` \n sus, la stelele care str`luceau departe, pecer. |n seara aceea p`reau c` sunt mai pu]in str`lucitoaredecât de obicei. Nu mai era atât de frig. Un val de cea]`se a[ternuse asupra insulei. Noaptea era acum\nsp`imânt`toare. |i era recunosc`toare lui Kent c` o]inea la pieptul lui [i dorea s` i-o spun`. Dar Rolandajunsese deja lâng` ei...

– Noaptea trecut` nu era atât de \ntunecat`, oft` eaFa]a neras` a lui Kent se g`sea la câ]iva centimetri de

a ei.– {tiu. Sper c` nu se schimb` vremea.Inspir` aerul \nc`rcat de umezeal`.– ... Vântul nu mai bate din aceea[i direc]ie. |n partea

asta a globului `sta e un semn r`u. Poate s` anun]eapropierea unei furtuni.

– Un... un uragan?– E posibil.– Mi se pare c` \n regiunea asta i se spune taifun, zise

Roland.Chiar \n clipa aceea, primii stropi de ploaie c`zur` pe

frunzele de palmier de deasupra capetelor lor \n rafale.Aveau impresia c` se afl` \n apropierea unei avalan[ecare se rostogole[te de pe coasta unui munte. Karin seghemui la p`mânt. Kent vru s-o apere aplecându-seasupra ei, dar furtuna f`cea ravagii. Pic`turile de ploaieamestecate cu gr`un]e de nisip le zgâriau fe]ele. |ngro-zit`, Karin se \ntoarse spre Kent [i-[i puse capul peum`rul lui.

|ntreg p`mântul p`rea cuprins de o criz` de nebunie.Parc` un uria[ fantastic [i invizibil se n`pustise asupra

97

lor, reversând g`le]i mari de ape asupra insulei,dezr`d`cinând copacii [i m`turând jungla cu un vântdevastator.

|n dep`rtare se auzea zgomotul valurilor care seizbeau de recife. Pretutindeni \n jurul lor copacii sepr`bu[eau la p`mânt smul[i din r`d`cini de c`tre o for]`necunoscut`. Imaginea creat` de uragan putea s`-l\ngrozeasc` pe cel mai curajos dintre p`mânteni.

Karin nu-[i putea explica de ce, dar avea impresia c`lui Kent nu-i era niciodat` fric`. Cât despre Roland, aces-ta p`rea a fi un individ robust care f`cuse fa]` cu succesunor evenimente mult mai dramatice... Probabil c`temerile \l p`r`seau imediat ce trecea pericolul... Tân`rareu[ea cu greu s`-[i ascund` spaima, Kent o strângeatare \n bra]e. Abia putea s` mai respire.

Erau \nconjura]i de vârtejuri de nisip [i crengi smulsedin copaci. Karin \[i sim]ea pl`mânii pe punctul de a faceexplozie. Cel mai mic efort de a inspira o gur` de aerdevenise o \ncercare dureroas`. Nu mai reu[ea nicim`car s`-[i \nghit` saliva. |ncepuser` s-o doar` oasele dela strânsoarea de fier a lui Kent.

|n cele din urm`, nemaiputând suporta, \ncerc` s` seelibereze din bra]ele lui. Kent reu[i s-o prind` din urm`tocmai la timp. O for]` s` se \ntind` la p`mânt [i se ros-togoli peste ea ca s-o apere de crengile care trosneaudeasupra capetelor lor.

|l auzi strigând la ea, \ncercând s` acopere urletulvântului:

– Ai \nnebunit? Nu mai face nici o mi[care! Ai \n]eles?E prea periculos.

98

|[i pierduse orice urm` de polite]e din cauza furtuniidezl`n]uite. Kent Willoughby redevenise b`rbatul aro-gant [i autoritar pe care-l cunoscuse la bordul Arianei.Karin nu mai avea puterea s` se lupte. Era \n zadar... Eradominat` din toate punctele de vedere.

Dup` mult` vreme, vântul se opri. Ploaia \ncet`.Insula fu \nv`luit` \ntr-o lini[te ciudat`. Kent se ridic` \npicioare, se d`du pu]in \napoi [i o privi cu aten]ie.

– Te sim]i bine, Karin?De cauza ame]elii, nu reu[i s`-i r`spund` imediat. El

se aplec` asupra ei \ngrijorat.– ... Era gata-gata s` te sufoc, dar n-am avut \ncotro.

Am f`cut-o spre binele t`u. Sper c` nu e[ti r`nit`.– Nu... bine\n]eles...Reu[i chiar s` scoat` un sunet r`gu[it, ce se voia a fi

jalnica imita]ie a unui hohot de râs.– ... De altfel, n-ar fi avut nici o importan]` dac` m-a[

fi r`nit. |mi era mai fric` s` nu fiu luat` pe sus de vânt!La un moment dat, am crezut c` ne va ridica pe amândoide la p`mânt!

– Te \n]eleg.Vorbea foarte serios.– {i eu am sim]it la fel.– Dar cel mai nepl`cut a fost faptul c` nu puteam s`

respir!– Nu e de mirare.O ajut` s` se a[eze [i o sprijini u[or de un trunchi de

copac ... Unul din pu]inii copaci care mai r`m`seser` \npicioare dup` furtun`.

– ... De fapt, eu am mai avut ocazia s` trec printr-o

99

aventur` asem`n`toare. |n astfel de \mprejur`ri, unicasolu]ie este s` te \ntinzi la p`mânt, s`-]i protejezi capul[i s` a[tep]i... N-ai fi avut for]a s` te lup]i pân` la cap`t.Te-am ap`rat cât am putut mai bine. Din nefericire, credc` te-ai umplut de vân`t`i. Adoptase un ton protocolar,de parc` \[i cerea scuze fa]` de ea.

– Nu e prea grav. Sunt mul]umit` c` s-a f`cut \nsfâr[it lini[te.

Se repezi brusc spre el. – ... Sper c` n-o s` \nceap` din nou, nu-i a[a?– E pu]in probabil. Uraganele se deplaseaz` cu o

vitez` uluitoare. Putem fi lini[ti]i, co[marul nu dureaz`niciodat` prea mult. Dar nu vom putea s` evalu`mpagubele pân` mâine diminea]`. E posibil ca acestea s`fie destul de mari...

Deodat` \[i aminti de fidelul lui servitor. Arunc` oprivire peste um`r.

– Roland...? Unde e[ti?Acesta nu r`spunse imediat. Se ridic` de jos f`r`

grab` [i veni spre ei clatinându-se pe picioare. Curând sevor ivi zorii. Cerul \ncepea s` se lumineze treptat... AcumKarin [i Kent reu[ir` s`-l vad` mai bine. Roland avusesemai pu]in noroc decât ei. Avea o ran` mare pe obrazuldrept, era ciufulit, palid [i ab`tut. Sângera abundent.P`rul [i genele \i erau pline de nisip.

– Sincer s` fiu, st`pâne, n-a[ putea s` spun c` sunt\ntr-o form` prea bun`. Dar m`car sunt \n via]`. {i dup`cum v`d, a]i sc`pat [i dumneavoastr`. Bine c` a]i fostaproape de domni[oara Hammond. Altfel cred c` nu s-armai fi num`rat printre cei vii.

100

|[i [terse fa]a cu o batist` murdar`. Karin vru s` seridice [i s` mearg` spre el. Roland \i refuz` ajutorul,sf`tuind-o s` stea jos ca s` mai prind` puteri.

– Dac` nu vine nimeni s` ne caute \n seara asta, amde gând s` g`sesc un ad`post solid, spuse el... O grot`de exemplu. N-a[ avea curajul s` mai tr`iesc \nc` onoapte ca asta sub cerul liber.

– Eu unul sunt mai mult ca sigur c` noapteaurm`toare ne va prinde tot aici.

Kent oft` adânc.– ... Ba mai mult... Va trebui s` petrecem chiar mai

multe nop]i pe insula asta. Doar dac` n-o s` avem unnoroc nemaipomenit!

Roland, am`rât, \[i [tergea \n continuare fa]a. |ncet-\ncet \[i reg`sea buna dispozi]ie dintotdeauna. Adopt`un aer glume].

– Dar eu cred, st`pâne, c` n-o s` prea avem parte deacest noroc extraordinar. De fapt, exist` mai multe feluride a interpreta norocul... De exemplu, tân`rul acela,Tom Paget, care o \nso]ea pe domni[oara Hammondpeste tot pe vapor, ar fi probabil \ncântat s` se afle \ntr-oasemenea situa]ie! Singur pe o insul` pustie, \mpreun`cu iubita lui...

Se \ntoarse spre st`pânul lui cu o sclipire [ireat` \nochi, apoi se dep`rt` de ei... Cerul cenu[iu se transfor-ma \ntr-o uria[` pat` portocalie. |n sfâr[it, r`s`reasoarele.

– M` duc s` fac o baie, \i anun]` Roland. Dup` aceea,\n cazul \n care alimentele noastre n-au fost luate devânt, o s` preg`tesc micul dejun.

101

** *

Ca prin minune, cutia de metal sc`pase neatins`, darbarca fusese \mpins` de vânt pe plaj` [i fusese oarecumap`rat` de o stânc` de pe falez`. Ambarca]ia fragil`,suferise pu]ine stric`ciuni, care urmau s` fie repedereparate. Cel pu]in a[a spusese Roland, dup` ce oinspectase de la un cap`t la cel`lalt. Avea nevoie numaide câteva unelte [i de o cutie de vopsea. KentWilloughby era mai pu]in optimist.

Servitorul se gr`bi s` aprind` aragazul de voiaj. Dup`ce mânc`, se hot`râr` s` cerceteze insula. Dup` onoapte furtunoas`, peisajul se schimbase foarte mult.Kent era ner`bd`tor s` afle dac` vor g`si ceva de mân-care pentru perioada pe care urmau s-o petreac` peinsul`. Era posibil s` fie nevoi]i s` r`mân` acolo câtevas`pt`mâni... sau câteva luni! {i \n afar` de asta, aveaunevoie cu orice pre] de ap` potabil`. Rezervele lor eraupe terminate.

|n ciuda evenimentelor dramatice prin care tre-cuser`, to]i trei se sim]eau \n form`. Erau mai pu]inobosi]i decât la sosire, cu o sear` \n urm`, dup` noapteapetrecut` \n barca de salvare. Nici nu era de mirare:dormiser` dou`sprezece ore \n [ir \nainte de a \ncepeuraganul.

Kent \[i freca tot timpul barba. Sim]ea nevoia s` serad`. Dar trebui s` se resemneze: nu putea s` fac` nimiccu p`rul scurt [i des care-i acoperise fa]a. Peste pu]intimp \i va cre[te o barb` stufoas`. Se hot`râr` s` fac` to]i

102

trei baie \nainte s` \nceap` a face planuri pentru ziuaaceea. N-aveau prosoape ca s` se [tearg`, dar soareleurma s` rezolve problema \n câteva minute...

Karin \mprumut` de la Roland un piept`ne ca s`-[idescâlceasc` p`rul. Regreta c` n-avusese prezen]a despirit de a-[i lua po[eta atunci când plecase de pe Ariane.Acum ar fi avut m`car o perie de p`r [i o oglinjoar`... dar[i rujul de buze. Se sim]ea ciudat de vulnerabil` f`r` acelaccesoriu de machiaj... Cu o figur` plouat`, \[i contem-pl` imaginea reflectat` \n apa transparent` a lagunei.Kent se apropie de ea pe nesim]ite. Karin sim]i c` obrajiiparc`-i luaser` foc.

- O admiri pe noua domni[oar` Hammond? S-arputea ca speciali[tii s` nu fie impresiona]i prea pl`cut.Mie \ns` \mi pari adorabil`. Dac` a[ fi \n locul t`u, numi-a[ face nici un fel de griji. Ar`]i minunat [i f`r` aceleartificii... Ai \ncredere \n mine. N-o spun ca s`-]i facpl`cere.

Ea ro[i [i mai tare.– Ar`t groaznic! Vezi [i tu, \i r`spunse ea.El zâmbi.– |n cazul `sta, d`-mi voie s`-]i spun c` mie \mi pari

adorabil` atunci când ar`]i groaznic.Privirile li se \ntâlnir`. Cenu[iul ochilor ei se contopi

cu verdele ochilor lui. Cople[it` de ru[ine, Karin se\ntoarse cu spatele la el. Dar nu zâmbetul lui Kent \iprovoca acea stare de stânjeneal`. El o tachina cu tan-dre]e [i d`dea dovad` de o mare blânde]e fa]` de ea... {inu se datora nici faptului c` nu-i pl`cea s` se simt` \ninferioritate \n fa]a unui b`rbat plin din calit`]i. Era

103

vorba de un sentiment mult mai profund... Vreme dedou` nop]i dormise lini[tit`... \n bra]ele lui!

Nu va putea uita niciodat` felul cum o privea atuncicând se trezea diminea]a. Era o privire intens`, \ns`extrem de blând`. Karin se sim]ea mic` [i vulnerabil`. {itotu[i f`cea tot timpul eforturi disperate ca s`-[i ascund`sentimentele...

La \nceput Kent i se p`ruse un om nesuferit; apoi \lurâse... Iar acum, era permanent la pând`, con[tient` \norice clip` de prezen]a lui \n preajma ei... E adev`rat,Kent [i servitorul s`u erau singurii ei prieteni pe parcur-sul acelei aventuri tragice. Dar `sta nu era singurul motival tulbur`rii sale...

F`r` ei ar fi fost pierdut`. Totu[i, dac` Roland nu s-arfi aflat acolo, ar fi putut s` duc` o via]` normal`. Dardac`, dimpotriv`, Kent Willoughby ar fi lipsit, ea ar fisuferit... S-ar fi sim]it p`r`sit` [i dezorientat`. Se \nfior`numai la gândul c` a[a ceva ar fi fost posibil.

Nu i-ar fi trecut niciodat` prin minte s` se strecoarenoaptea lâng` Roland [i nu i-ar fi permis acestuia s`-icuprind` talia cu bra]ul. Nu i-ar fi suportat nicir`suflarea cald` pe ceaf`.

Dac` ar fi r`mas singur` cu Roland, ar fi stat lâng` el,dar la oarecare distan]`... Ar fi f`cut \ntotdeauna \n a[afel \ncât s` existe un spa]iu respectabil \ntre ea [i servi-tor. Mai ales dup` c`derea nop]ii.

F`r` \ndoial` c` Roland ar fi \n]eles perfect situa]ia.N-ar fi fost nici jignit, nici sup`rat. Ar fi acceptat regulileimpuse de tân`r`, \n m`sura \n care ea n-ar fi \ncercat s`sublinieze astfel diferen]ele de clas` dintre ei.

104

Atitudinea ei n-avea nici o leg`tur` cu statutul lor social...Acum st`tea \n fa]a lui Kent, sub soarele ucig`tor al

dimine]ii. {i el se gândea la schimbarea care avusese loc\n rela]ia lor. Karin se sim]ea timid` [i stângace ca o[col`ri]`.

Era ridicol! De altfel, peste câteva zile va veni cine-va s`-i salveze [i situa]ia va reveni la normal. Dup` ce sevor \ntoarce \n lumea civilizat`, \[i vor relua obiceiurilede odinioar`. Kent va fi din nou arogant [i autoritar fa]`de ea, a[a cum fusese la bordul Arianei, iar Karin nupregeta s`-[i exprime r`spicat dezaprobarea...

Dar deocamdat` \ncheiaser` un fel de acord tacit, decare erau con[tien]i amândoi. Karin se comporta ca [icând nu l-ar mai fi \ntâlnit niciodat` \nainte. Cât despreKent, severitatea acestuia disp`ruse, iar ochii lui nu maiexprimau dispre] [i r`ceal`. Dimpotriv`, se purta cu eaciudat de atent [i de tandru... Cam cum s-ar purta unfrate cu sora lui mai mic`.

El o apuc` pe Karin de umerii firavi [i o zgâl]âi u[or.– De ce e[ti \ngrijorat` de felul cum ar`]i? Mai

degrab` tu ar trebui s` te plângi de cum ar`t eu!|[i lu` mâinile de pe umerii ei [i \[i frec` barba.Karin \ncepu s` râd`.– |]i st` bine a[a.|[i l`s` capul \ntr-o parte [i-l privi \n ochi cu un aer

r`ut`cios...– ... Ba mai mult: barba asta mi se pare c`-]i

\mbun`t`]e[te imaginea!– Serios?Ea \ncuviin]`.

105

– |]i d` un aer de... viking. Un aer viril.Acest compliment nu p`ru s`-l mul]umeasc`.– Deci \nainte...– |nainte era cu totul altceva.El o prinse de mâini [i o trase la pieptul lui.– Fii atent`, fat` drag`. Fere[te-te de un b`rbat lipsit

de rafinamentele unui mediu civilizat... Un gentleman n-ar\ndr`zni s` \ncalce regulile de bun`-cuviin]` \ntr-un locminunat... Dar pe o insul` pustie...

Ea \[i l`s` ochii \n jos.– Ce vrei s` spui, domnule Willoughby?– Kent, o corect` el. Repet`... Kent!– Kent.El zâmbi.– Pentru prima oar` \n via]`, acest nume mi se pare

dr`gu]... Dar Karin e adorabil. Da, adorabil.O sili s`-[i ridice capul spre el.– ... Karin... te sf`tuiesc s` nu-l ispite[ti vreodat` pe

un b`rbos pe o insul` pustie... {i acum, s` mergem...Roland ne a[teapt`. Vom \ncepe s` explor`m insula.

Merser` aproape toat` diminea]a. D`dur` ocolinsulei, apoi se aventurar` cât mai mult posibil \n interi-orul ei. Avuseser` mare noroc: ambarca]ia fragil` \il`sase \ntr-un mic paradis de verdea]`.

V`zur` tot soiul de plante tropicale, flori de culori vii[i fructe exotice. Copacii erau plini de p`s`ri care]â[neau din tufi[uri pe nea[teptate [i scoteau ]ipetestridente. Penajul lor pestri] br`zda cerul albastru. Decâteva ori Karin se aruncase speriat` \n bra]ele lui Kent.|n ciuda zâmbetelor cu sub\n]eles [i a comentariilor

106

ironice ale lui Roland, Kent o ap`ra [i o lini[tea pe unton blând. Auzir` adesea ]ipete de cimpanzei deasupracapetelor lor, dar nu avur` ocazia s` vad` nici unul deaproape. Kent g`si ni[te urme l`sate de mistre]i... Ar fifost preferabil s` nu se \ntâlneasc` cu ei.

Folosindu-se de ni[te crengi rupte, puteau s` ajung`la nucile de cocos ascunse \ntre frunzele palmierilor. Nuaveau s` moar` de foame, c`ci \n jungl` existau omul]ime de banane. Dar erau siguri c` acel regim vege-tarian li se va p`rea destul de fad dup` o vreme...

Roland descoperi o varietate tropical` de cartofidulci, dar [i ni[te ciuperci. Kent le atrase aten]ia c` s-arputea s` fie otr`vitoare [i ar fi riscat s` m`nânce din ele...dac` nu vor fi for]a]i de \mprejur`ri.

Karin nu putu s`-[i ascund` uimirea \n fa]anumeroaselor specii de orhidee \ntâlnite \n drumul lor.Ea culese o mul]ime de flori, dar fu nevoit` s` renun]erepede din cauz` c` mâinile \i deveniser` lipicioase. Seopri \n fa]a unei flori de culoare stacojie, \n form` degoarn`, asem`n`toare unei fl`c`rui tremurânde. Dar,din nefericire, nu reu[i s` ajung` la ea.

Cu urechea permanent la pând`, Kent \nregistra [icel mai mic sunet neobi[nuit. |n sfâr[it, g`sir` [i ap`potabil`. Era un izvor s`lt`re] care forma un pârâia[ ce-[irostogolea vesel apele la vale.

Roland sorbi imediat câteva \nghi]ituri, apoi umplucele dou` recipiente de plastic pe care le luaser` cu ei.De-acum \ncolo, principala lor problem` era rezolvat`:vor avea mereu ap` de b`ut.

Dar ce ascundea oare jungla aceea luxuriant`? Era

107

giannijollys

imposibil s` se p`trund` mai adânc \n ea. De altfel la oraaceea soarele \ncepuse deja s` apun` [i deci nu mai eracazul s` fac` o asemenea \ncercare. Copacii se \n`l]auspre cer, uria[i [i maiestuo[i, amintindu-i lui Karin deturlele catedralelor pe care le vizitase.

Tufi[urile \nflorite umpleau aerul cu parfumurile lorame]itoare. Cam pe la jum`tatea zilei, c`ldura umed` lise p`ruse aproape de nesuportat. Trebuiser` s` se lupte[i cu ]ân]arii. Karin era rareori mu[cat` de insecte, \ns`cele de pe insul` erau probabil de un soi mai special.Avea bra]ele [i picioarele pline de zgârieturi, iar rochia ise rupsese \n mai multe locuri.

Ajunser`, \n sfâr[it, pe plaj`. Atunci când Karinobserv` cum arat`, se \ngrozi... Tivul rochiei \i atârnapân` la glezne. |n cazul \n care nu erau salva]i curând,nu mai avea nimic de \mbr`cat \n zilele urm`toare!

Arunc` o privire spre Kent. Oare observase c` aveahainele zdren]uite [i p`rul \ncâlcit? |n timpul expedi]iei,ea nu rezistase tenta]iei de a mânca tot felul de fructenecunoscute. Le mai sim]ea [i acum dulcea]a pe buze.

|ntâlni privirea plouat` a lui Kent, care cl`tina \ncetdin cap. Unul din cracii pantalonilor era sfâ[iat de suspân` jos. |i zâmbi cu triste]e.

– Am avea nevoie de câteva ace de siguran]` dar, dinnefericire, n-avem a[a ceva...

Roland ar`ta cel mai bine dintre to]i. Avea un instinctinfailibil de a sc`pa neatins din orice situa]ie dificil`.Când \[i f`cu apari]ia pe plaja cu nisip fin, \[i duse mânala ochi pentru a se ap`ra de soare, [i studia stânca uria[`care str`juia faleza. Lumina slab` a apusului i se reflec-

108

ta \n ochi. Fascinat, Roland spuse c` a doua zi dediminea]` va \ncepe s` exploreze acea pant` abrupt`.Poate va g`si ni[te grote care s` le serveasc` dreptad`post... Se \ntoarse spre Karin [i Kent.

– Dac` tot suntem condamna]i s` r`mânem aici pen-tru o vreme, trebuie neap`rat s` ne g`sim un acoperi[deasupra capului. Domni[oara Hammond merit` un locmai confortabil, \n care s` se poat` odihni...

Se uit` câteva clipe la fat`, care era istovit` de peurma excursiei. Se ]inuse dup` ei, târându-[i cu greupicioarele pe drumul de \ntoarcere...

– {i \n afar` de asta, \n cazul \n care va izbucni un alturagan vom avea nevoie de un ad`post solid. Asear` amavut un noroc chior.

– Ai dreptate, \l aprob` Kent.Se \ntoarse [i el spre Karin, care [chiop`ta u[or. Avea

sandalele sfâ[iate de pietrele ascu]ite. El \ntinse mâinilespre ea propunându-i s-o duc` \n bra]`, dar ea refuz`.

– Nu e nevoie. Doar c` ziua a fost un pic cam lung`,asta-i tot.

– A[a e. A fost mult prea lung` pentru tine.O prinse de bra] ca s-o ajute s` parcurg` [i ultimii

metri de drum. Avea un aer foarte grav.– ... |mi pare r`u c` te-am f`cut s` suferi atât de mult.

Nu meritai a[a ceva.Ea ridic` privirea spre el, zâmbind.– Uneori asemenea momente m` amuz`, dar alteori nu.Roland se \ntoarse spre ei.– Nu fi]i \ngrijorat`, domni[oar`. Situa]ia asta n-o s`

dureze la nesfâr[it. Pân` la urm` tot o s` vin` cineva s`

109

ne salveze. |n definitiv, putea fi [i mai r`u. Cel pu]in amg`sit ap` potabil` [i fructe... Mâine ne vom g`si [i unad`post mai bun. Trebuie s` existe ni[te grote pe-aici.Adineauri mi s-a p`rut c` am z`rit o cr`p`tur` \n falez`.O s` verific`m mai pe \ndelete mâine diminea]`.

– O s` verifici tu, spuse Kent cu un glas aspru.Domni[oara Hammond trebuie s` se odihneasc`. O dorpicioarele.

|n cele din urm`, ajunser` la locul de unde plecaser`.Kent o invit` pe Karin s` se a[eze [i \ngenunche lâng` eaca s`-i examineze r`nile. |nmuie o batist` \n apa lagunei[i \ncepu s`-i cure]e zgârieturile. Karin se strâmb` dedurere, deoarece sarea din apa m`rii \i producea usturi-mi. Totu[i spuse c` acesta era unicul mijloc la \ndemân`pentru dezinfectarea r`nilor.

P`rea din ce \n ce mai posomorât.– ... Karin nu poate s` r`mân` aici singur`. O s` stau

cu ea.– Am \n]eles, st`pâne.Roland se agita \n jurul aragazului. |i era foame.

Deschise o conserv` de fasole [i una de cârna]i. Karin\ncepea s` se cam sature de meniul acela invariabil.Acum vederea mânc`rii aburinde \i producea grea]`. S-arfi mul]umit doar cu câteva fructe proaspete. Cel pu]in \nseara aceea... Mânc` dou` banane dulci [i lu` o cea[c`de cafea caldu]`... Nu \ndr`zneau s` foloseasc` preamult aragazul... |n cele din urm`, cu puterile ref`cute [irelaxat`, se \ntinse cu fa]a \n sus.

Era unul din momentele cele mai pl`cute ale zilei.Soarele apunea la orizont, dar nisipul era \nc` fierbinte

110

[i urma s` r`mân` la fel pân` spre diminea]`. Kent \[i\ntinse pardesiul pe jos [i \mp`turi prelata, f`când din eao pern`.

– }i-am preg`tit patul. Culc`-te...|i vorbea cu un glas blând, ca [i cum s-ar fi adresat

unui copil. Pe buzele lui ap`ru umbra unui zâmbet.– Atunci când dormi, mai ui]i de griji.Dar Karin se trezi peste o or`. Arunc` o privire \n

jurul ei. Kent fuma una din ultimele lui ]ig`ri, stândsprijinit de trunchiul unui copac. Privea marea f`r` s-ovad`, cu tr`s`turile fe]ei \ncordate. De ce oare nu-[iurma propriul sfat? Un somn profund i-ar fi prins foartebine...

Era noapte, dar pe cer, acolo unde ultimele raze alesoarelui se scufundaser` \n apele \ntunecate, mai st`ruiao dung` de lumin`. Deasupra capetelor lor str`luceaustelele, ca ni[te ciorchini de diamante, a[eza]i pe obucat` de catifea neagr`. |n dep`rtare, valurile se izbeaude stânci \ngânând un cântec monoton. Stând cu ochiideschi[i, Karin se \ntreba cât va mai putea dura aventurape care o tr`iau. Fu cuprins` de un sentiment de derut`.Se uit` pe furi[ spre Kent. Avea umerii l`sa]i. Nici m`carnu mai \ncerca s`-[i ascund` \ngrijorarea.

– De ce nu \ncerci s` dormi? \l \ntreb` ea \n [oapt`.Foarte aproape de ei, Roland \ncepuse deja s`

sfor`ie. Karin nu voia s`-l trezeasc`.– ... Cât este ceasul?El se \ntoarse spre ea [i se uit` la ceas.– Zece.– Numai atât?

111

– Da.Ea oft` adânc– Va fi o noapte lung`.– Se poate, dar probabil c` e[ti obosit` dup` excur-

sia de azi. Am f`cut o mul]ime de kilometri pe jos!– Nu m` plâng.El se aplec` pu]in spre ea.– ... Cum mai stai cu piciorul?– Acum mi-e mult mai bine. Mi-a trecut durerea. De

fapt, nu mai simt nimic.|n ciuda \ntunericului, ea observ` c` el se \ncrunt`.– Ar fi trebuit s` insist.De[i mai avea pu]ine ]igari, el o arunc` pe cea pe care

o fuma, consumat` numai pe jum`tate.– ... Oh, Karin, cum s` facem? Trebuie neap`rat s` te

scot de-aici, s` g`sesc un mijloc prin care s` plec`m depe insula asta.

– Da, dar cum? Ea se ridic` \ntr-un cot. Glasul \i suna u[or amuzat.– ... E mai bine aici decât \n barc`. {i, cum pe bun`

dreptate a remarcat Roland, m`car nici nu risc`m s`murim de foame. Dup` câte se pare, suntem singuri peinsul`.

– A[a credem noi, dar nu suntem foarte siguri.Ea arunc` o privire \ngrijorat` spre p`dure.– Cel pu]in a[a sper! Nu prea m-a[ bucura s` dau nas

\n nas cu vreun b`[tina[.– Totul depinde de...Ar fi vrut s` adauge c` existau mai multe triburi pe

insulele din oceanul Indian, dar se opri la timp.

112

– Dar nu te temi c-o s` te \ntâlne[ti cu vreo popula]ieb`[tina[`, nu-i a[a? Ne vor face vreun r`u?

– Nu.|ncepu s`-[i studieze mâinile crispate a[ezate pe

genunchi.– ... Ceea ce m` \ngrijoreaz` cel mai mult e[ti tu. E[ti

prea tân`r` ca s` fii pus` \ntr-o astfel de situa]ie. |n oricecaz, cred c` ai avea [i tu dreptul la pu]in` intimitate. Aicinu te po]i bucura se a[a ceva. {i eu nu pot s` fac nimic,sau aproape nimic, ca s` te ajut. Dac` eu [i Roland ne-am\ndep`rta ceva mai mult de tine, ai avea senza]ianepl`cut` c` e[ti total singur`. {i nu am nici dreptul s`te las f`r` protec]ie. A[adar, va trebui s` tr`ie[ti \n com-pania a doi b`rba]i, doi str`ini, dou`zeci [i patru de oredin dou`zeci [i patru. Ceea ce nu-mi place deloc!

– N-am de gând s` m` plâng.|i zâmbi, dup` care \[i puse capul pe prelat`.

Atitudinea lui Kent o mira. Nu [i l-ar fi putut imaginaniciodat` atât de grijuliu fa]` de confortul ei...

– ... De altfel, nici tu [i nici Roland nu mai sunte]iacum ni[te str`ini pentru mine. Am petrecut \mpreun` onoapte \ntreag` pe o barc` minuscul`... Am tr`it to]i treio aventur` de neuitat.

El aprob` f`când un semn din cap.– Din nefericire, asta nu ne rezolv` problemele.

Poate nu ne mai consideri ni[te necunoscu]i, dar e[tiobligat` s` tr`ie[ti \mpreun` cu noi. Când vrei s` tepiepteni, trebuie s` \mprumu]i pieptenele lui Roland. Elpoate s` se a[eze \n fa]a ta [i s` se uite la tine cum \]iaranjezi p`rul.

113

|[i mu[c` buza furios. Karin f`cu ochii mari demirare... Kent Willoughby se g`sea \ntr-o stare de agita]ieextrem`! {i asta din cauza ei!

Pentru prima oar` de când se cunoscuser`, Karin \lvedea pe Kent \ntr-o stare de nesiguran]` total`. Dintr-odat`, p`rea c` devenise foarte vulnerabil [i extrem denefericit... Mergea de la un cap`t la cel`lalt al plajei,fr`mântându-se ca un leu \n cu[c`. Karin \l privea cuochii plini de compasiune. El nu p`rea a fi observat c`este urm`rit. Avea tr`s`turile fe]ei crispate. |n cele dinurm`, speriat` de t`cerea aceea care devenise stânjeni-toare, tân`ra gemu u[or. Kent tres`ri.

– |mi pare r`u, spuse ea.Mirat, el r`mase nemi[cat, apoi se \ntoarse spre

Karin. Ezit` pu]in \nainte de a se apropia de ea.– De ce?Ei i se p`ru c` descifreaz` o anumit` doz` de furie \n

vorbele lui.Ce s`-i r`spund`? Cum s` reac]ioneze \n toiul nop]ii,

fa]` de omul acela r`nit [i furios?– |mi pare r`u pentru tine... La bordul Arianei totul

era \n regul`. Nu faci parte din acea categorie de b`rba]icare \[i accept` destinul f`r` lupt`... La \nceputulc`l`toriei, ai f`cut \n a[a fel \ncât s` evi]i femeile. Cuexcep]ia doamnei Makepiece, bine\n]eles, c`ci cu ea tesim]eai \n siguran]`. Pe mine m` tratai cu dispre]. Acumte vezi nevoit s`-]i faci planurile \n func]ie de mine, zi [inoapte... Doamna Makepiece te-ar fi determinat s-oporne[ti \not spre z`ri necunoscute. Dar eu? Eu ce sen-timente \]i inspir?

114

El o privi \ndelung, de parc` nu-i venea s` cread` ceaude, apoi \ngenunche \n fa]a ei.

– Nu ]i se pare c-ai cam luat-o razna?– N... nu.– Atunci \nseamn` c` e[ti prea naiv`. Sau \]i place s`

se cread` c` e[ti.– Nici m`car.– |n cazul `sta...Cl`tin` din cap, apoi \ncepu s` râd` \ncet, ca s` nu-l

trezeasc` pe Roland.– ... Acum trebuie s` dormi!Puse un deget pe pleoapele fetei. Ea clipi. Mâna lui se

plimb` pe fa]a ei, mângâindu-i apoi pielea fin` de pegât...

– E[ti un copil [i copiii trebuie s` doarm` mult...|nchide ochii.

Ea se supuse.El o mai mângâie câteva secunde [i apoi oft`.– ... Dormi!

115

Capitolul 6

Kent se trezi \n zorii zilei. Atunci când Karin deschiseochii, Roland tocmai \ncerca s` se ridice stângaci \ntr-uncot. Willoughby privea spre orizont. Oare z`rise vreunvapor \n dep`rtare? St`pânul lui avusese timp [i fac` [i obaie. Se \mbr`case cu pu]inele haine care mai erau \nstare bun`. |[i frec` barba, cu un aer gânditor. Rolands`ri \n picioare [i se n`pusti spre Kent. Li se al`tur` [iKarin, [chiop`tând u[or.

– A]i v`zut ceva, domnule? se interes ̀Roland entuziasmat.Karin \[i ]inu r`suflarea \n a[teptarea r`spunsului lui

Willoughby. {i totu[i, ea nu z`rea nici o form`\ntunecat` la orizont... |[i puse deodat` \ntrebarea cums-ar sim]i ea \n cazul \n care Kent ar fi spus c` a v`zut unvapor. Ar fi fost oare u[urat` c` urmau s` pun` cap`tacelei aventuri dramatice? Sau dimpotriv` ar fi fost teri-bil de dezam`git`? |[i petrecu restul zilei meditând laaceast` dilem`.

Dar Kent r`spunse cu un glas aspru [i t`ios:

116

– Nu, n-am v`zut nimic. Nu e nimic de v`zut.Roland d`du din cap dezam`git.– |n afar` de apa m`rii, constat` el posomorât, care

se \ntinde cât vezi cu ochii! Dac` n-am fi dat peste pa-radisul `sta de verdea]`, ne-am fi aflat [i acum \n deriv`.

Kent se \ntoarse spre servitorul s`u.– Mi se pare c` \n diminea]a asta ar fi trebuit s`

explorezi coasta de vest a insulei.Kent reu[ea cu mare greutate s`-[i ascund` iritarea.– Cred c-ai face mai bine s` preg`te[ti micul dejun [i

s-o iei din loc, nu-i a[a?Roland se uit` la el uimit.– Bine, domnule.|i r`spunsese pe un ton docil. Se duse repede s` se

spele \n lagun` \nainte s` \nc`lzeasc` mâncarea... {i dedata asta trebuiau s` se mul]umeasc` cu fasole [i cârna]i,uda]i cu o cafea insipid`.

Karin a[tept` s` se \ntoarc` el de la sc`ldat, \nainte s`se duc` [i ea s` se spele. Apoi, relaxat` [i bine dispus`,se al`tur` celor doi tovar`[i de suferin]` care se aflau peplaj`. Pe drumul de \ntoarcere, rochia i se zvântase, dar,din cauza soarelui [i a s`rii din apa m`rii, din albastrudeschis, aceasta devenise aproape alb`. P`rul ro[cat [iud \i \ncadra chipul delicat. Dormise foarte bine [i ochiiei cenu[ii, pu[i \n eviden]` de pielea bronzat`, \[irec`p`taser` vioiciunea obi[nuit`.

Kent o \ntreb` ce-i mai face piciorul r`nit. Ea i-l ar`t`.Era aproape vindecat. |i va r`mâne drept amintire dup`acea aventur`, cu o cicatrice lung` pe glezn`...

– Ai avut noroc, \i spuse el.

117

Facu un pas \n l`turi [i o rug` s` se a[eze \n fa]a lui.– ... E[ti s`n`toas` tun. Ar fi fost posibil se te

infectezi.Roland se uit` la Karin cu o privire admirativ`.– Domni[oara Hammond nu numai c` e s`n`toas`,

dar e [i foarte curajoas`, dac`-mi permite]i s` fac aceast`remarc`, domnule. N-am auzit-o s` se plâng` nici m`caro singur` dat`...

Glasul i se \nsufle]i, pe m`sur ̀ce-[i continua argumentarea.– La via]a mea am avut ocazia s` \ntâlnesc tot soiul de

fete. Dup` p`rerea mea, nici una din ele n-ar fi reu[it s`fac` fa]` acestui naufragiu ca domni[oara Hammond. Elear fi bomb`nit, ar fi gemut [i s-ar fi... smiorc`it. Ar fi fostfoarte nepl`cut, nu-i a[a, st`pâne? {i pentru dumnea-voastr` [i pentru mine!

Willoughby lu` o banan` [i o cur`]` de coaj` furios.– Roland, te rog s` ne scute[ti de amintirile astea din

trecutul t`u. Nu m` \ndoiesc nici o clip` c` ai cunoscutmulte femei, dar noi n-avem chef s` te ascult`m... Te rog s`nu mai sco]i o vorb` despre acest subiect! Ne-am \n]eles?

Roland protest`.- Dar nu voiam decât s` subliniez calit`]ile

domni[oarei Hammond, domnule, dânsa...– Am \n]eles, Roland. |n cazul \n care domni[oara

Hammond ar fi considerat c` e oportun s` se plâng`,asta nu i-ar fi rezolvat problemele. V`ic`reala n-a fostniciodat` de vreun folos cuiva!... dar de ce te\nc`p`]ânezi tu s` faci mereu o cafea atât de infect`?

Kent credea c` are motive \ntemeiate s`-[i doje-neasc` servitorul.

118

– Lichidul `sta maroniu [i c`ldu] \mi provoac` grea]`!{i, ca s`-[i sublinieze afirma]ia, v`rs` con]inutul ce[tii

pe nisip.Roland \l privi uluit.– Nu prea v` \n]eleg. Chiar dumneavoastr` a]i spus

mai devreme c` v`ic`reala nu serve[te la nimic. Nu evina mea c` e cafeaua proast`. |n primul rând c` e de ocalitate inferioar`, [i, \n al doilea rând, nu \ndr`znesc s`fierb apa prea mult, din motive de economie. Butelia dearagaz, dup` p`rerea mea, st` s`-[i dea ultima suflare.

Kent binevoi s`-[i cear` scuze.– |m pare r`u, Roland. {tiu c` ]i-ai dat toat` silin]a.Arunc` o privire spre Karin, apoi se \ntoarse spre el.– ... Când ]i-ai propus s` explorezi [i restul insulei?

Dac` vrei, pot s` caut eu grotele. Tu vei r`mâne aici cuKarin.

Privi din nou spre fat`. Ea era preocupat` \n conti-nuare de cafeaua ei.

– ... Cred c` [tiu unde ar putea fi g`site [i sunt multmai \n form` decât tine. Asear` p`reai istovit.

Roland nu r`spunse imediat. Se mul]umi s ̀\nal]e din umeri.– Cum dori]i, domnule, r`spunse el \n cele din urm`.Karin se ridic` \n picioare [i f`cu câ]iva pa[i \nspre mare,

apoi se \ntoarse la ei. |i arunc` lui Kent o privire glacial`.– De ce s` nu v` duce]i amândoi? le propuse ea. Pot

s` r`mân [i singur`. Nu m` pa[te nici un pericol. Nu mi-efric` deloc.

|[i \ndrept` umerii, \nainte s` continue cu indiferen]`pref`cut`:

– De altfel, \n cazul \n care mi-ar r`s`ri \n fa]` din

119

senin o hoard` de canibali cu gândul s` m` r`peasc`,prezen]a voastr` nu m-ar ajuta cu nimic. Nu sunte]i sufi-cient de dota]i ca s` face]i fa]` salbaticilor, nu-i a[a?

Kent p`ru s`-[i recapete ca prin minune buna dis-pozi]ie. O privi \ndelung, cu o sclipire mali]ioas` \n ochi.

– Nu fi chiar atât de sigur`... De fapt, Roland a avutperfect` dreptate s`-]i laude curajul. E adev`rat c` nute-am auzit niciodat` plângându-te de la \nceputul aven-turii noastre. Dar o fat` ca tine nu-[i poate permite s` sesacrifice \n felul `sta. N-o s` le dau voie \n nici un cazcanibalilor s` te devoreze la micul dejun. O s` r`mân aici[i o s` m` ocup de tine nu numai sub clarul de lun`, dar[i \n timpul zilei...

Chipul i se crisp` u[or. Karin se sim]i tulburat` devorbele lui.

|narmat cu o bucat` de ciocolat` [i cu un bidona[ cuap`, Roland se declar` gata de plecare. Karin \ncepu s`fac` ordine printre lucrurile r`mase de la micul dejun.Sp`l` ibricul de cafea [i ce[tile, apoi le a[ez` \n lada demetal a b`rcii de salvare.

Dup` ce-[i netezi fusta [i-[i trecu o mân` prin p`r, seuit` dup` Kent. Acesta o privea iscoditor. |[i prelungeapl`cerea savur`rii ultimei ]ig`ri... Probabil c` nu va maifuma mult` vreme de-acum \ncolo... Se a[ezase pe ostânc` \ncins` deja de razele fierbin]i ale soarelui...

|nfrunt` privirea lui Karin, dup` care arunc` restul]ig`rii \n mare. Oft` adânc, \n`l]` din umeri resemnat [ise ridic` \n picioare.

– Ce-ar fi s` facem o baie? \i propuse el.Karin sim]i c` i se \nro[esc obrajii... Pân` acum se

120

aruncaser` \ntotdeauna \n lagun` pe rând... Nu aveaucostume de baie. Dar \n ap` lucrul acesta n-avea nici oimportan]`.

Cu ochii sc`p`rând de viclenie, Kent \i arunc` oprovocare:

– Stai lini[tit`. O s` m` \ntorc cu spatele. |n felul aces-ta o s`-]i po]i scoate cârpa aia c`reia tu \i zici rochie. |]ipromit s` nu intru \n ap` pân` ce n-o s` \no]i câ]ivametri mai departe. De acord?

Ea \ncuviin]` f`când un semn din cap.– De acord...Se ascunse \n spatele tufi[ului, ca \n prima zi, [i se

dezbr`c`. |n clipa \n care se arunc` \n ap`, \l auzi tu[indostentativ. }inea \n felul acesta s`-[i dovedeasc` buna-credin]`... Karin se l`s` \nv`luit` de mângâierea c`ldu]`a apei [i se \ntoarse pe spate ca s` \noate.

– Ne lu`m la \ntrecere pân` la recif? |]i dau zecesecunde avans.

– M`sura asta de precau]ie mi se pare inutil`. N-amnevoie de ea, \i r`spunse ea râzând.

Abia termin` de vorbit, c` o [i lu` din loc cu vitezafulgerului.

Kent era un \not`tor des`vâr[it, a[a c` ajunse la recif\naintea ei. Se oprir` pentru câteva minute, ca s` asulte va-lurile care se izbeau de stânci. Pic`turile de ap` str`luceausub soarele orbitor ca o pulbere de diamante. Admirar`\ndelung toate culorile curcubeului pe care le reflectau...

Karin \[i l`s` trupul s` pluteasc` pe ap`, bucurându-sede acele momente unice. Niciodat` nu mai fusese atât defericit`. |n laguna aceea lini[tit` nici cel mai slab \not`tor

121

nu s-ar fi putut \neca. Cel pu]in a[a credea ea... Dou`zecide minute mai târziu sim]i o furnic`tur` ciudat` lapiciorul stâng. La \nceput crezu c` era vorba despre omeduz`. Dar dup` aceea, \n]ep`turile se propagar` de-alungul \ntregului picior, care \ncepu s`-i amor]easc`...Speriat`, Karin strig` spre Kent:

– Mi s-a pus un cârcel!El fu lâng` ea \ntr-o clipit`.– Po]i s` ajungi la plaj`?– D... da, cred c` da...Dar vorbele \i murir` pe buze. Kent \i ordon` s` se

aga]e de gâtul lui... f`r` s`-l bage la fund, dac` era posi-bil... [i o târ\ dup` el pân` la plaj`. Acum piciorul stâng\i provoca o prea mare suferin]` ca s` se mai poat` spri-jini pe el, iar \n piciorul drept sim]ea o durere ascu]it`.Mai târziu \[i va aminti vag c` el o a[ezase cu grij` penisipul auriu, dup` care disp`ruse pentru câtevamomente. Se \ntoarse \mbr`cat [i \ncepuse s`-i masezepicioarele. |n ciuda c`ldurii sufocante, ei \i cl`n]`neaudin]ii de frig. Kent o acoperi cu haina lui.

– Ai stat prea mult \n ap`, \i spuse el cu asprime \nglas. Dup` excursia de ieri, ar fi trebuit s` te odihne[timai mult. |]i sunt obosi]i mu[chii.

Culoarea \i revenea treptat \n obraji. |[i rec`p`tase \nsfâr[it controlul asupra ambelor picioare. |i mul]umi luiKent pentru gestul lui. Acesta o privea intens, \ntârziind\ndelung asupra umerilor ei goi. Ea \[i strânse mai binehaina \n jurul trupului. Kent nu se mai uit` la ea, dar nu-[i ceru scuze pentru c` fusese indiscret.

Ea ro[i puternic.

122

– Vrei o gur` de coniac? \i propuse el cu o voce [ov`itoare.E \n lada de metal... {tii tu, \n trusa de prim ajutor.

Ea scutur` din cap.– Nu, mul]umesc. M` simt foarte bine.– Alt`dat` s` fii mai prudent`. Nu e[ti deloc rezis-

tent`, nu-i a[a?Ce voia oare s` spun`? Se gândea cumva la un lucru

anume?– Dac` vrei s` te \mbraci, f`-o acum. M` duc s` fac

cafea. O s` te chem când o s` fie gata.Redevenise dintr-o dat` rezervat [i distant. – Nu prea m` pricep, dar oricum, m`car va putea fi

b`ut`.– M` duc s` m` \mbrac.Se ascunse repede \n spatele tufi[ului, care devenise

un fel de „vestiar” al originalului lor apartament... Cumâinile tremurând, \[i puse rochia [i-[i leg` curelu[elesandalelor scâlciate. |[i revenise complet de pe urmaemo]iei cauzate de impruden]`. Altceva o deranja. Eraun sentiment nedefinit, incontrolabil... Nu putea uitaprivirea lui Kent, atunci când ochii lui se opriser` asupraumerilor ei goi. Sim]ea c` \i ard obrajii...

|i venea s-o ia la fug` [i s` se ascund` undeva, lacel`lalt cap`t al insulei. Dar nu f`cu nimic. Pref`cându-secalm`, se \ntoarse lâng` aragazul de voiaj care, spre dis-perarea lor, nu vru cu nici un chip s` se aprind` timp devreo zece minute. |n cele din urm`, Karin \n]elese cums`-l fac` s` func]ioneze. A[ez` deasupra acestuia un vascu ap` potabil`. |n spatele ei, Kent nu se putu ab]ine s`observe ironic:

123

– Din punct de vedere fizic nu e[ti prea rezistent`, \nschimb e[ti foarte inteligent`, nu-i a[a? Sau poate ai doarni[te mâini \ndemânatice.

El \ncepu s`-i studieze mâinile. |i cercet` atent formadegetelor [i oasele fragile de la \ncheieturi. Privirea lui\naint` de-a lungul bra]ului, apoi se opri la obrajii ei\nro[i]i, dup` care \ntâlni cenu[iul ochilor ei frumo[i. Pebuze \i ap`ru un zâmbet straniu.

– E[ti \ntr-adev`r \ncânt`toare, Karin. Uneori regretc` nu sunt pictor.

– |n momentul de fa]` cred c` nu ]i-ar fi de nici unfolos, \i r`spunse ea.

Jenat`, \ncepu s`-[i fac` de lucru pe lâng` aragaz,pân` când fu cât pe ce s`-l r`stoarne.

– ... Nu ai materialele necesare. – Ai perfect` dreptate.– De altfel, a[ putea s`-]i propun mii de alte subiecte

mult mai interesante \ntr-un paradis ca cel \n care neafl`m.

– |]i place pe insula asta?Kent se a[ez` pe vine [i r`suci o frunz` \n form` de

]igar`. Karin se \ntreb` dac` nu cumva avea de gând s-ofumeze...

– Mie? Nu!– Nu te sim]i bine aici?O privi cu ochii miji]i, apoi continu`:– Mie ar putea s`-mi plac` aici, dar \n alte \mpre-

jur`ri. |n afar` de cazul \n care nu ai un suflet de omprimitiv, este cam greu s` te adaptezi la un mediu lipsitde orice confort.

124

– Deh... Da... E posibil.– Nu pari prea sigur`.Ea \n`l]` capul spre el, mirat`.– Ba da!– Nu ]i-e fric`? Condi]iile astea primitive ar putea da

na[tere [i la reac]ii primitive... Asta nu te nelini[te[te?– Nu... nu \n]eleg.|[i f`cea \n continuare de lucru \n jurul aragazului.

Kent \ntinse mâna [i o sili s` stea pe loc. Apoi de[i sestr`duiser` din r`sputeri s`-l aprind`, el sufla \n flac`raalb`struie [i zâmbi ciudat.

– Prefer s` evit producerea orc`rui accident, \i spuseel, \n loc de alt` explica]ie.

Kent se ridic` \n picioare. Karin se ridic` [i ea.Privirile li se \nfruntar`.

– }i se \ntâmpl` s`-]i mai aminte[ti din când \n cândde seara aceea tragic` de la bordul Arianei când am\ncercat s` te s`rut?

Ea d`du din cap, dar din nefericire, obrajii ro[ii [iprivirea \nce]o[at` o d`dur` de gol.

– Nu, spuse ea.– E[ti o mincinoas`.Deodat`, el \[i l`s` capul pe spate [i izbucni \n râs.– Dac` am putut face a[a ceva la bordul acelei nave,

sub ochii doamnei Makepiece – c`ci mai târziu ne-adezv`luit c` v`zuse totul – \ntr-un mediu cât se poate decivilizat, m` \ntreb de ce n-a[ \ncerca s-o fac din nou? |ndefinitiv, acum ne cunoa[tem mult mai bine... Doar aidormit lini[tit` \n bra]ele mele de câteva ori.

|i zâmbi ciudat. Privirea lui \i exprima f`r` cuvinte

125

inten]iile. Karin se sim]i cople[it` de ru[ine [i groaz`.– Pe vapor n-am fi reu[it s` mai \ncerc`m \nc` o

dat`... Doamna Makepiece ar fi insistat s` anun]e \n modoficial logodna noastr`. F`r` \ndoial`, c`pitanul ar fi pro-pus dup` aceea s` oficieze ceremonia \n cabina lui. Daraici, \n paradisul `sta de verdea]`, cum spui tu, nu ne\mpiedic` nimic s` aprofund`m rela]ia noastr`. Nucrezi?... Mai ales c` Roland lipse[te...

|ngrozit`, tân`ra \ncerc` s` se retrag`, dar Kent ore]inu râzând. A[a cum f`cuse [i mai \nainte, o apuc` deumeri [i o lipi de pieptul lui. Se sim]ea \n bra]ele lui cao prizonier`. Se sufoca de furie.

– Nu m` pivi a[a, protest` el cu o privire ironic` \nochi... Nu m` port deloc anormal. Dimpotriv`, ac]ionez\n modul cel mai firesc din lume. Dac` n-ai fi vrut [i tu,atunci ar fi trebuit s` refuzi s` \no]i cu mine adineauri...Roland fiind plecat s` exploreze insula, nu mai e nimenide care s` te jenezi!

Cuprins` de o spaim` incontrolabil`, Karin \ncepu s`se zbat`. |l lovi furioas` \n piept. |n loc de r`spuns, Kento imobiliz` prinzând-o de \ncheieturile mâinilor [i o silis`-[i \nal]e capul spre el... sim]ea c` \n secundeleurm`toare avea s` fie f`cut` f`râme! O dureau \ngrozitoroasele... Dar ceea ce o \nnebunea cel mai mult era ideeac` nu mai avea nici o sc`pare.

Zâmbind satisf`cut, el \i strivi buzele cu gura lui. Osenza]ie de disperare puse st`pânire pe \ntreaga eifiin]`... Disperare amestecat` cu dezgust. Apoi, deodat`,el \i d`du drumul [optindu-i la ureche:

– E[ti atât de frumoas`, atât de dulce... E[ti adorabil`.

126

Am avut ocazia s` s`rut multe femei \n via]a mea darn-am sim]it niciodat` atâta... bucurie [i pl`cere.

Spre disperarea ei, Karin se trezi deodat` aruncându-se\n bra]ele lui. Buzele lui Kent le atinser` pe ale ei cu omare tandre]e.

– A[a te vreau, feti]a mea cu p`rul ro[u... Nu te maizbate ca o tigroaic`. Fii femeie. Avem amândoi multe s`ne d`ruim [i s` \nv`]`m unul de la altul. {i de data asta\]i interzic oficial s` m` mai p`lmuie[ti!

Karin nu-l p`lmui, dar peste câteva secunde reu[i s`se elibereze din bra]ele lui. |ncepu s` alerge, orbit` delacrimi de umilin]`. Se \ndrept` spre p`dure. Kent ourm`ri cu privirea, u[or mirat.

– Karin, nu \n]eleg de ce reac]ionezi a[a... Credeamc` \ncepem s` ne pl`cem unul pe altul.

Se lu` dup` ea.– Karin! Karin! |ntoarce-te!Distan]a dintre ei se mic[ora rapid. Plaja cu nisip fin

urca u[or \n pant`, pân` la prima centur` de verdea]`.Tân`ra era \n picioarele goale, dar alerga cu gra]ia [iagilitatea unei c`prioare, \mpins` de dorin]a de a sc`pade el. Dar Kent o ajunse curând din urm`. O opri chiar\n momentul \n care era gata s` se loveasc` de unbu[tean ivit \n calea ei. Se r`suci spre el gâfâind, gata deconfruntare. El o apuc` de umeri [i o scutur` cublânde]e.

– Karin... Ce e cu tine? N-am de gând nici s` tem`nânc [i nici s` abuzez de tine.

Zâmbi am`rât.– ... M-am gândi doar c` venise momentul s` ne

127

cunoa[tem ceva mai bine. |n mod v`dit, tu nu e[ti deaceea[i p`rere. |n cazul `sta, crede-m` c` n-o s` te silescs` faci nimic \mpotriva voin]ei tale!

Ea \[i \n`l]` u[or capul spre el ca s`-i poat` vedeaochii verzi. El p`rea c` se amuz`, constatare care pe eao tulbur` profund. Cum putea s`-i ard` de glum` dup`s`rutul acela p`tima[, care nu sem`na deloc cu cel depe Ariane [i care pe ea o emo]ionase atât de puternic?Se l`sase doborât` de propria-i sl`biciune când seag`]ase disperat` de el. A[a cum nu se va mai \ntâmplaniciodat`.

„Niciodat`”, repet` ea \n gând.Sprijinindu-se cu spatele de un palmier, Karin \l

respinse cu un gest brutal.– Nu [tiu la ce te referi atunci când spui „s` \nv`]`m

s` ne cunoa[tem mai bine”. Dup` ce vom p`r`si aceast`insul`, probabil c` n-o s` mai avem niciodat` ocazia s`ne \ntâlnim.

– Ai perfect` dreptate.– Dac` ar fi fost prietena ta Sarah, b`nuiesc c` n-ai fi

\ncercat s` profi]i de situa]ie, nu-i a[a?Nu-[i putea explica de ce rostise numele acela. Dar

acum era prea târziu ca s` mai dea \napoi. Chipul luiKent se crisp`, iar ochii i se umplur` de furie [i dispre].De câte ori \l v`zuse oare ar`tând astfel la bordulArianei?

– Evident c` nu, recunoscu el.– |n c`zul `sta...|[i umezi buzele cu vârful limbii. Se sim]ea umilit` [i

dezorientat`. Era \n joc fericirea ei.

128

– ... Dat fiind c` nu m` cuno[ti atât de bine ca peSarah, de ce m` tratezi de parc`... de parc`...

Fraza r`mase neterminat`. – |mi pare r`u, nu prea \n]eleg unde vrei s` ajungi.

Sarah Montague este o prieten` minunat`. Necunoa[tem de foarte mult` vreme. }i-a[ fi recunosc`tordac` pe viitor vei evita s`-i mai roste[ti numele. Evident,dac` asta nu te deranjeaz`...

Continu` pe un ton mai ridicat:– ... Oricum, discu]iile despre doamna Montague nu

vor rezolva problema noastr`, nu crezi?Lui Karin nu-i venea s`-[i cread` urechilor. Subliniase

el \ntr-adev`r cuvântul „doamna”?– A[a este.– Ei bine...P`rea c`-[i st`pâne[te cu mare greutate furia.– ... Atunci de ce te \nc`p`]ânezi s-o aduci mereu \n

discu]ie? Femeia asta nu te prive[te absolut deloc... n-arenici o leg`tur` cu via]a ta de pe insul`! Dac` n-ar fi a[a,a[ putea \n]elege \nd`r`tnicia cu care-i pomene[timereu numele. Dar tu n-ai \ntâlnit-o niciodat`. Nu [tiicine este! De altfel, dac` ai fi cunoscut-o ai fi \n]eles c`,naufragiat` sau nu, ea ar fi evitat s` alerge de colo-colocu picioarele goale [i cu p`rul ciufulit. Sarah ar fi avutprezen]a de spirit s`-[i ia o po[et` [i o trus` de toalet`\nainte s` p`r`seasc` vasul. A[a este ea... mereu calm` [iserioas`. N-am v`zut-o niciodat` nemachiat` [inepiept`nat`. E \ntotdeauna st`pân` pe sine... |n cazul\n care un b`rbat ar fi \ncercat s-o s`rute \mpotrivavoin]ei ei, pot s` te asigur c` nu l-ar fi p`lmuit [i n-ar fi

129

luat-o brusc la s`n`toasa. S-ar fi mul]umit s`-i adreseze doaro privire. {i crede-m`, o singur` privire ar fi fost de ajuns!

Karin se sim]ea umilit`. Kent o jignise din nou, cu ocruzime nemai\ntâlnit`... |i era grea]`.

– Sunt \ncântat` de ceea ce aud, \i r`spunse eaaproape \n [oapt`.

Nu-[i mai adresar` nici un cuvânt pân` la \ntoarcerealui Roland, care se petrecuse mult mai curând decâtprev`zuser`. Din fericire... T`cerea dintre ei deveniseinsuportabil` dup` o vreme. Acesta ]â[ni dintre tufi[uri[i \ncepu s` alerge spre ei f`când semne cu mâna. Kent\i ie[i \n \ntâmpinare.

– Le-am g`sit! strig` el entuziasmat. Un [ir de groteperfect uscate. Ne vor servi drept ad`post la urm`toareafurtun`. Propun s` ne instal`m acolo \nc` de pe acum,st`pâne...

Era atât de mul]umit de el.– ... Crede]i-m`!|[i \nclin` pu]in capul, uluit.– ... Ave]i un aer ciudat, domnule. A]i avut o

diminea]` grea? Sper c` n-a]i v`zut nimic anormal. Ohoard` de canibali, de exemplu... Nu e tocmai momen-tul potrivit ca s` c`dem \n mâinile lor. Am g`sit olocuin]` pentru noi [i domni[oara Hammond va avea ocamer` separat`! {i un vestiar, dac` dori]i...

Chipul i se lumin` de un zâmbet.– ...{i f`r` nici urm` de umezeal`. E formidabil!Kent nu p`rea deloc impresionat de descrierea lui

entuziast`.– Roland, dac`-]i place s` dormi acolo, n-ai decât. Eu

130

prefer s` m` culc sub cerul liber [i o voi face pân` cândproviden]a ne va veni \n ajutor. Dac` domni[oaraHammond dore[te s` se instaleze \n grot`, eu o s-o \ncu-rajez din toat` inima. Roland, te sf`tuiesc s` dormi \ndreptul intr`rii ca s-o aperi de orice ar putea s-o deran-jeze din somn.

Roland era nedumerit. De ce era atâta am`r`ciune \nglasul st`pânului s`u?

– Dumnezeule mare! Sper c` n-a]i z`rit prin preajm`vreun canibal!

– N-am observat nimic neobi[nuit... De fapt, n-amv`zut pe nimeni... \n afar` de domni[oara Hammond, decând ai plecat.

Roland c`zu pe gânduri.– |n]eleg, domnule.Ceva mai târziu, când \ncepuse deja s` se \nsereze,

st`teau to]i trei \n jurul unui foc de lemne. Aragazul numai voise s` se aprind`. Fuseser` nevoi]i s`-[ipreg`teasc` mâncarea pe ma[ina aceea de g`titimprovizat`. Kent fuma posomorât, dar nu una din]ig`rile lui obi[nuite pentru c` le terminase deja, ci ofrunz` r`sucit` [i uscat` la soare, care r`spândea oarom` pl`cut`. Dar cu toate astea, el nu p`rea s`-i apre-cieze prea mult gustul.

Roland \[i cuno[tea bine st`pânul, a[a c` nu maiaduse vorba despre instalarea lor \n grote.

Stând ceva mai departe de cei doi b`rba]i, Karin\ncerca zadarnic s` fac` abstrac]ie de prezen]a acestora.Era a[ezat` cu picioarele \ndoite la piept [i b`rbia spri-jinit` pe genunchi [i medita. Oare vor mai fi salva]i vre-

131

odat`? Va veni cineva s`-i caute pe insula aceasta pier-dut`? Era imposibil s` r`mân` aici la nesfâr[it. Doartr`iau \n secolul dou`zeci! Existau peste tot televiziune,radio, radaruri... Dar pentru asta era nevoie de timp. Cese va \ntâmpla cu ei trei dac` a[teptarea se va prelungi?Cum vor evolua rela]iile dintre ei?

Roland nu risca s` se schimbe prea mult. Cu firea luivesel` [i optimist`, acesta exploata cât putea mai binesitua]ia \n func]ie de evenimente. Tr`ia de pe o zi pealta. Karin avea \ncredere \n el. Putea s` conteze pe el \nmomentele cele mai dificile.

Kent puf`ia din ]igara lui artizanal`. P`rea trist. Priveapeisajul din dep`rtare, f`r` s`-l vad`. Marea albastr` se\ntindea la nesfâr[it. La orizont, cerul era br`zdat desclipirile violete [i portocalii ale asfin]itului. Niciodat`pân` atunci nu-l mai v`zuse atât de posomorât.Sprâncenele \ncruntate, fruntea \ncre]it`... O barier` dene\nvins se ridicase \ntre ei. Barba deas` [i lung` \id`dea un aer [i mai \nfrico[`tor decât de obicei. Karin sesim]ea stingherit` de prezen]a lui.

Chiar \n diminea]a aceea o acuzase c` nu acorda sufi-cient` aten]ie felului cum arat`. P`rea s-o considere fieproast`, fie naiv` pentru c` nu se gândise s`-[i ia opo[et`, sau m`car trus` cu toate fleacurile ei femeie[ti...Ca [i cum ar fi avut timp s`-[i preg`teasc` o geant` devoiaj cu care s` plece \n weekend! Uita c`, dac` el n-ar fiinsistat atât s` fug` de incendiu, acum ar fi instalat` dinnou confortabil \n cabina ei... Doamna Makepiece s-ar afla\n \nc`perea al`turat` ca s-o apere. Acolo cel pu]in ar fiputut s` se gândeasc` la viitor \ntr-un mod mai optimist...

132

De fapt, habar n-avea ce se \ntâmplase cu doamnaMakepiece... Hainele... Peste dou` zile nu va mai r`mânenimic din rochia ei... P`rul i se asprise de la soare [i apade mare, iar trupul \i era plin de zgârieturi... Era silit` s`tr`iasc` lâng` un om arogant [i autoritar... Acela[i care,la bordul Arianei, avusese tupeul s-o compare cu\ncânt`toarea Sarah Montague...

Prezen]a ei i-ar fi desf`tat ochii lui Kent \n oricemoment al zilei. Ea ar fi fost suficient de \n]eleapt` ca s`-[i]in` gura... Cât \l mai comp`timea pe bietul Kent! De ceoare nu se g`sea pe insula asta pierdut` \n imensitateaoceanului Indian, \n compania iubitei lui prietene? |nschimb, se vedea nevoit s-o suporte pe ne\nsemnatadomni[oar` Hammond, o fat` oarecare care se urâ]e[tepe zi ce trece [i care \[i permite s`-i refuze avansurile!

El o dorea pentru c` se plictisea. |n paradisul acelaizolat, zilele erau lungi [i triste... Ce se va \ntâmpla oarecu ei trei dac` situa]ia aceea se va prelungi la nesfâr[it?

Se ridic` \n picioare. F`r` s` se uite spre cei doib`rba]i, o lu` pe drumul spre mare. Valurile mângâiaunisipul auriu. Cântecul oceanului, monoton [i caden]at,leg`na \n ritmul lui lent insula la c`derea nop]ii. Pe cerstr`luceau primele stele.

Domnea o lini[te adânc`. La ora asta, atmosfera era\ntotdeauna destul de agitat`. |n general, Karin evita s`se dep`rteze prea mult de cei doi, fiindu-i team` s`r`mân` singur` pe \nserat. Dar acum totul \i era indife-rent. Merse pe malul apei cu pas vioi. Poate se va r`t`ci...[i va fi nevoit` s`-[i petreac` noaptea singur`... Dar nu-ip`sa ce urma s` se \ntâmple. Voia s` viziteze grotele lui

133

Roland \nainte de a se face prea \ntuneric. Era posibil s`se hot`rasc` s` r`mân` acolo... Tres`ri \n momentulcând auzi frunzele de palmier fo[nind, mi[cate u[or debriz`. |n dep`rtare, valurile se izbeau \n continuu derecif...

Roland o strigase ca s` [tie unde se afl`, dar ea nu-[id`duse osteneala s`-i r`spund`. Mergea \n continuarefoarte repede, ca [i cum ar fi ]inut s` fug` de cei doib`rba]i. Kent o strig` [i el, cu o voce mai aspr` decât ceaa servitorului s`u. Voia s` [tie cu orice pre] unde avea degând s` se duc`. O ajunser` \n sfâr[it din urm`, abiatr`gându-[i sufletul. Karin avea impresia c` tr`ie[te unuldin acele co[maruri \n care cel care viseaz` e urm`rit deo for]` necunoscut`, f`r` s` aib` posibilitatea de a sc`pa\n vreun fel de pericol.

– Karin!Kent puse brusc mâna pe um`rul ei [i o sili s` se

\ntoarc` cu fa]a la el. Cu ochii plini de team`, ea ridic`\ncet capul spre el. Expresia de pe chipul lui Kent seschimb` imediat. |i vorbi pe un ton aspru, dar [i \ngrijorat.

– Mare z`p`cit` mai e[ti! Ai un aer \ngrozit. Te-ai spe-riat de tine \ns`]i.

– D`-mi drumul! exclam` ea cu o voce \n`bu[it`.|n ciuda protestelor ei, Kent o trase spre sine.– D`-mi drumul!– Nu \nainte de a-]i asculta explica]iile. De ce ai fugit

\n felul `sta?{i continu` pe un ton ironic:– ... Sper c` nu te-am speriat!– Te ur`sc!

134

El \i mângâie p`rul m`t`sos cu vârful degetelor. Apoi\[i plec` \ncet capul spre ea...

– Nu prea cred, \i r`spunse el cu un glas sc`zut.Noaptea, acea minunat` noapte tropical`, se pogora

asupra lor. |i \nv`lui ca o imens` pelerin` de catifeaneagr`. Karin \ncepu s` se zbat` cu furie. |i era fric`...Dar Kent nu-i d`du drumul din bra]e. Probabil se temeac` n-o va mai g`si, dac` reu[e[te s` scape. R`mase t`cutcâteva clipe, apoi vorbi calm [i conving`tor. Nu voia s-ointimideze.

– Karin... Vreau s`-mi cer iertare pentru cele petrecuteazi-diminea]`. M-am purtat ca o brut`, sunt con[tient deasta. Sunt un b`d`ran. Am \ntins prea mult coarda...

– M-ai acuzat c` nu [tiu s` m` \mbrac! exclam` earevoltat`.

|[i \n`bu[i un oftat [i-[i puse capul pe um`rul lui.– Feti]a mea...Glasul i se \nduio[` [i \ncepu s` râd`.– ... Dac` am afirmat a[a ceva, am f`cut-o din spirit de

ap`rare. {i eu simt c` sunt urât cu barba asta...|i mângâie b`rbia.– ... E[ti adorabil`, \ncânt`toare, a[a cum e[ti. O

nimf` gra]ioas` cu pielea bronzat` [i p`rul ro[u.O privi drept \n ochi.– ... A[ sim]i o pl`cere imens` s` te privesc, chiar dac`

rochia ]i s-ar rupe pu]in. Poate chiar mai mult... De faptacesta este un atu specific feminin. {i \n plus, tu nu tre-buie s` supor]i disconfortul unei b`rbi ]epoase! Nu ri[tis` semeni din ce \n ce mai mult cu Robinson Crusoe.Atunci când \]i va cre[te pân` la glezne, vei fi comparat`

135

cu o siren`, nu cu un om al cavernelor! Ah!... Dragul deRoland cu grotele lui...

Uluit`, Karin \[i d`du capul pe spate [i se uit` la fa]alui. Afar` era \nc` destul` lumin`. I se p`ru c` z`re[te \nochii lui verzi o sclipire nou` care denota o marebun`tate sufleteasc`.

– Asta... asta te deranjeaz`?... Barba?– Evident.– {i mai suferi [i din cauz` c`-]i lipsesc ]ig`rile.– Cuvântul „lips`” nu m` sperie.– Atunci ce te sperie pe tine?– Faptul c` te-am f`cut s` suferi azi-diminea]`... f`r`

nici un motiv \ntemeiat.|[i plimb` degetele pe gâtul fetei.– E[ti atât de delicat`, Karin. Atât de delicat` [i atât de

curajoas`. Nu te-ai plâns nici m`car o singur` dat` decând a \nceput aventura asta tragic`. N-ai f`cut nici un gestdeplasat. Roland \]i admir` puterea. Ca [i mine, de altfel...

– Ca [i tine?El o strânse [i mai tare \n bra]e. Urmar` câteva

secunde de t`cere. Apoi el vorbi, cu o voce blând` [itandr`.

– Karin, pân` acum te-am s`rutat de dou` ori. |nambele cazuri, n-avem nici un drept s-o fac. Nu [tiu cegânde[ti tu despre mine. Dup` toate aparen]ele,te speriifoarte u[or. Cred c` m` evi]i pentru c` ]i-e fric` de mine.

Pe buzele lui ap`ru un zâmbet for]at.– La \nceput recunosc c` m-am purtat cam agresiv. A

fost o idee stupid` [i inutil`... Dar acesta a fost un modde a m` autoap`ra. L-am folosit, ca pe o armur`. M-am

136

obi[nuit s` procedez a[a ca urmare a multor experien]ede via]` nefericite. Sunt posesorul unei averi impor-tante. A trebuit s` m` lupt cu greut`]ile vie]ii \nc` detân`r. Am \n]eles foarte repede c` riscam s` m` \nsor cuo femeie interesat` numai de contul meu din banc`.

– |n]eleg.Kent r`mase cu privirea pironit` \n gol. Deodat`,

tres`ri.– Bun... Mai trebuie s` continuu? E[ti curioas` s`-mi

cuno[ti mai bine trecutul? Sau pove[tile mele te plicti-sesc de moarte? Aici nu-]i pot oferi nici o prob`. Ai finevoit` s` m` crezi pe cuvânt... {i te asigur c` o tân`r`inocent` ar avea de ce se \ngrozi. Totu[i, zilele trec unadup` alta [i se aseam`n` \ntre ele. Iat`-ne obliga]i s`tr`im \mpreun` o anumit` perioad` de timp. Am fi pututfoarte bine s` fim atra[i irezistibil unul de altul \nc` de laprima vedere... Probabil c` ]i s-ar fi p`rut nedrept. Dac`vrei, po]i s` m` respingi. Dar vreau s`-]i mai spun c`sim]eam o dorin]` nebun` s` te s`rut azi-diminea]`.Speram, cu ocazia asta, s`-]i [terg din memorie amintireanepl`cut` pe care ]i-a l`sat-o primul nostru s`rut, de labordul Arianei. M` ier]i?

|i privi intens chipul \n c`utarea unui r`spuns afirmativ.Karin se mul]umi s` dea din cap. Kent putea s` inter-

preteze acest gest cum dorea. Dar el nu era lini[tit pedeplin.

– ... Repeti]ia e mama \nv`]`turii, spune un proverb.Un lucru f`cut a treia oar` iese mai bine decât primadat`... dac` te voi s`ruta din nou, o vei lua iar la s`n`toasa?Sau vrei totu[i s` oferi o [ans` prieteniei noastre?...

137

Cuvintele \i murir` pe buze. De fapt, acum ei nu-i maip`sa de nimic. Era hot`rât s`-[i asume orice risc. Gura lui\nfometat` o c`ut` pe cea a lui Karin. Ea nu-i opuse nicio rezisten]`. Cuprins` brusc de un adev`rat vârtejp`tima[, ea se ag`]` de gâtul lui Kent, cedând f`r` s` vreapropriei sale sl`biciuni.

|n toiul nop]ii tropicale, se bucurar` \ndelung dedeliciile pasiunii lor reciproce. La mare distan]` de ei,Roland se a[ezase \n fa]a focului aproape stins, \ncer-când \n zadar s`-l \nvioreze cu ni[te crengu]e uscate.

|n cele din urm`, Kent \i d`du drumul din bra]e.Karin avea impresia c` \ncepând din clipa aceea ea nu vamai fi deloc ca \nainte ... Nu, nu va mai fi niciodat`aceea[i. Toat` via]a \i va fi influen]at` de acum \ncolo defarmecul magnetic al acestui om. Va fi sclava lui cea maisupus`. Nu se va mai plânge niciodat`, dac` nu le va veninimeni \n ajutor, pentru c`, o dat` \ntor[i \n lumea civi-lizat`, va fi privat` de acele clipe de extaz. Pentru primaoar` de la \nceputul aventurii lor, \i mul]umea destinu-lui c` o aruncase \n bra]ele lui Kent Willoughby.

Dar de aici [i pân` la a-l considera \ndr`gostit de eamai era... De altfel, acest cuvânt \nc` nici nu fuseserostit...

Dup` ce-[i rec`p`t` graiul, Kent oft` adânc:– Draga mea...|i mângâie p`rul m`t`sos cu o mân` tremurând`.– Oh, Karin... Abia acum \n]eleg de ce nebunul acela de

Tom Paget se ]inea dup` tine peste tot. A[tepta un cuvântdin partea ta... O \ncurajare. La bordul Arianei \ldispre]uiam, ba chiar \l uram. |n seara asta simt numai mil`

138

pentru el. Pe el nu l-ai s`rutat niciodat` ca pe mine acum.O dep`rt` pu]in [i o privi \n ochi.– ... Am dreptate sau nu?Cum putea s`-[i \nchipuie a[a ceva? Nici m`car \n vis

nu se gândise s`-l s`rute pe Tom Paget cu atâta patim`...– Evident c` da! \i r`spunse ea indignat`.El oft` u[urat [i o lu` din nou \n bra]e. Karin \i sim]i

r`suflarea cald` pe gât.– Ni se \ntâmpl` lucruri foarte ciudate, Karin. Dac`

am fi r`mas la bordul Arianei, probabil c` evenimentelen-ar fi luat o asemenea \ntors`tur`. Ar fi fost posibil s`-lfi ales pe Tom Paget.

– {i tu?– Habar n-am. Pe mine m` chinuie[te o durere de

foarte mult` vreme...– O durere?– O s`-]i povestesc alt` dat`.– E cumva \n leg`tur` cu ...Era pe punctul de a pronun]a cuvântul interzis...

Sarah... când \n spatele lor se auzi un zgomot. Speriat`,Karin se ghemui la pieptul lui. Nu reu[eau s`-[i deaseama ce anume producea acel sunet neobi[nuit.

– Nu e nimic, draga mea.O strânse [i mai tare \n bra]e [i-i atinse gâtul cu buzele.– ... Sunt aici, lâng` tine. Nu ]i se poate \ntâmpla

nimic r`u. Oricum, probabil c` a fost vreo pas`re sauvreo maimu]`. Atâta timp cât nu ne vars` o ploaie denuci de cocos \n cap, n-avem de ce ne teme.

Karin c`zuse pe gânduri. Tr`ia oare \n vis sau \n rea-litate? Nu cumva \i juca imagina]ia o fest`? Era atât de

139

fericit`! N-avea decât s` plou` [i cu nuci de cocos! |i eratotal indiferent...

Luna se \n`l]ase pe cer. Karin \[i d`du capul pe spateca s` poat` cerceta fa]a lui Kent.

– Kent...– Da, draga mea...– Nu te-ai gândit, la \nceput... Vreau s` spun... Nu

]i-am displ`cut prea mult atunci când ne-am \ntâlnitprima oar`, nu-i a[a?

– Evident c` nu, prostu]` mic` ce e[ti.– Eu... eu cred c` m-ai pl`cut imediat.– Serios?|n ochii lui verzi ap`ru o und` de r`utate.– ... A pl`cea e un cuvânt cam vag, dar cred c` \n]eleg

ce vrei s` spui. Ai avut dreptate s` m` ur`[ti dup` aceea.M-am purtat ca un b`d`ran. Acum ne cunoa[tem cevamai bine, a[a c` pot s`-]i m`rturisesc ceva: \mi f`cea odeosebit` pl`cere s` te enervez.

– Oh, nu! exclam` ea.Se pref`cu sup`rat`. Sim]ea cum degetul lui Kent \i

mângâia u[or obrazul.– Nu-]i fie team`, draga mea. Nu sunt un monstru...

Dar observ c` te enervezi foarte u[or, la cea mai mic`provocare. Ochii ]i se m`resc de indignare. |ncet-\ncet, a\nceput s`-mi plac` aerul t`u ofensat, ca [i obrajii\nro[i]i, ca ai unei [col`ri]e stângace. E[ti atât de fru-moas` când ro[e[ti, \ngerul meu... |n ziua de azi e unlucru cam rar...

– Ah, da?Nu era deloc m`gulitor...

140

– Da. {i po]i s` fii sigur` c` am [tiut imediat c` ai untemperament focos, datorit` p`rului t`u ro[u.

– Dar ai [i tu câteva [uvi]e de aceea[i culoare. – {tiu. Probabil c` `sta e [i motivul pentru care ne

place s` ne cert`m... chiar [i atunci când nu prea avemchef s-o facem. {i e posibil s` continu`m \n acela[i stil.Toat` via]a, dac` o s` r`mânem pe insula asta.

Karin deveni brusc serioas`.– Doar n-o s` fim la nesfâr[it prizonierii acestui

paradis, nu-i a[a?– Nu. Ca s` fiu sincer, nu cred. Asta s-ar fi putut

\ntâmpla \n urm` cu cincizeci de ani.– Dar, dup` p`rerea ta, vom fi salva]i curând.– E[ti chiar atât de ner`bd`toare s`-]i reiei leg`turile

cu lumea exterioar`?Ea deslu[i o nuan]` de dispre] \n glasul lui.– Eu nu-]i sunt de ajuns?– Ba da... |n loc de r`spuns, ea \i oferi buzele sen-

zuale [i fierbin]i. Kent gemu \n`bu[it [i o strânse [i maiputernic \n bra]e. Karin abia mai putea respira.

– Dar dac`, din nefericire, nu vom reu[i s` plec`mprea curând de aici, cred c` vom fi sili]i s` renun]`m lajocul `sta periculos.

– De ce?Ea se \nro[i pân` \n vârful urechilor. El o fix` cu o

privire acuzatoare. Karin ar fi f`cut probabil mai bines`-]i ]in` gura.

Kent oft` adânc.– Draga mea... Pe de o parte ar \nsemna s` abuzez de

r`bdarea ta...

141

– Dar dac` eu sunt de acord?– Ar fi o copil`rie.|i ar`t` cu mâna insula pustie. T`cerea \i \nconjura

din toate p`r]ile.– ... Pe de alt` parte, s-ar putea s` regre]i dup` ce te

vei \ntoarce \n lumea civilizat`...– Tu ai spus-o, nu eu. Pentru c`, deocamdat`, eu nu

sunt de aceast` p`rere.El \i zâmbi. Din]ii lui albi sticlir` \n \ntunericul nop]ii.– E[ti sigur`?– Absolut.Atunci Kent p`ru c` se transform` radical. Zâmbetul

\i disp`ru de pe fa]`. |[i vâr\ mâinile \n buzunarele pan-talonilor [i \ncepu s` m`soare \n lung [i-n lat poiana \ncare se g`seau.

– |n cazul `sta, sunt nevoit s`-]i aduc un alt argu-ment, care sunt sigur c` nu-]i va pl`cea deloc. Nu e bines` te joci cu focul. E foarte periculos.

– Ce... ce vrei s` spui?Dar \n cele din urm` \n]elese [i se albi brusc la fa]`.– |n... \n]eleg, \ng`im` ea.Kent se \ntoarse spre ea.– Vezi c-am avut dreptate?El \[i rec`p`tase tonul blând, dar, dup` ce o respin-

sese, nu mai f`cu nici o \ncercare s-o ia din nou \nbra]e.

– |n anumite privin]e, e[ti cu adev`rat o copil`,Karin. E[ti singura femeie de pe insul`, iar eu suntunicul b`rbat care ar putea reprezenta o amenin]arepentru tine. |mbr`]i[`rile sub clar de lun` sunt

142

emo]ionante [i pl`cute, dar ar fi mai bine s` ne oprimaici. Va trebui s` fim foarte aten]i pe viitor. Spun asta...din grij` pentru tine.

Karin r`m`sese nemi[cat` la umbra copacilor. Aveaimpresia c` se g`se[te \n fa]a unui monument splendid,pref`cut \n cenu[`, \ntr-o clipit`... Situa]ia devenise ridi-col`... Kent pomenise despre \mbr`]i[`rile lor. Darbuzele ei \nc` mai ardeau de pe urma s`rut`rilor lui! {ifusese \n pragul le[inului când el o strânsese la piept.

|mbr`]i[`rile... Emo]ionante [i pl`cute! Nu se gândisenici o clip` s`-i spun` „te iubesc”!

El o privi cu aten]ie. Parc` devenise brusc nelini[tit.– ... Poate c` m-am exprimat gre[it. Noi, b`rba]ii, sun-

tem cu to]ii ni[te b`d`rani [i ni[te neciopli]i. Sunt sigurc` tu [tii treaba asta. La bordul Arianei evenimentele s-arfi desf`[urat cu totul altfel.

– Dar uite c` nu ne g`sim pe Ariane.– Nu. El \[i zorn`i câteva monede \n buzunar [i f`cu un

semn spre focul de lemne.– Poate c` ar fi timpul s` ne culc`m, \i propuse el.

{tiu c` patul nu e prea \mbietor, dar...Zâmbi.– ... O s` \ncerc`m s` rezolv`m [i problema asta

mâine diminea]`. Ar trebui s` ne mut`m \n grotele luiRoland. |n definitiv, nu e o idee prea rea. Acolo m`car os` te po]i bucura de pu]in` intimitate.

– Mie n-o s`-mi plac` \n grot`.– Nici pe mine nu m` prea \ncânt` ideea. Dar nu-mi

place deloc s` te v`d dormind atât de aproape de noi [i

143

cu Roland la picioarele tale. A venit vremea s` ne mai\mbun`t`]im [i noi condi]iile de trai, nu crezi?

O lu` cu blânde]e de bra] [i o conduse spre focul detab`r`. Roland se ghemuise \n apropierea acestuia [iadmira fl`c`rile ce st`teau s` se sting`. Karin \n]elese cuam`r`ciune c` Kent nu o va mai s`ruta \n seara aceea.

– ... Roland e foarte simpatic, dar...– Eu ]in foarte mult la el, o \ntrerupse el pe un ton

aspru. Nu m` deranjeaz` deloc s`-l [tiu la picioarele tale.Pân` acum Karin nu \ntâmpinase nici o dificultate s`

doarm` pe nisipul cald, dar \n seara aceea nu reu[ea s`\nchid` ochii. |ntins` pe spate [i privind \n \ntuneric,petrecu multe ore uitându-se la stele f`r` s` le vad`. Nureu[ea s` [i-l scoat` din minte pe Kent.

Destinul \i aruncase pe amândoi \n paradisul acela deverdea]`. Kent se ar`ta excesiv de prudent acum, \npofida atrac]iei pe care tân`ra o exercita asupra lui. Eanu [tia dac` el o iube[te sau nu. Numai o femeie matur`[i inteligent` ar fi putut s`-[i dea seama cum staulucrurile. Dar, oricum, Karin, avea destul` experien]` cas` [tie c` s`rut`rile nu prea aveau importan]`... sauaveau prea pu]in`. Ele nu demonstrau decât existen]aunei anumite atrac]ii reciproce. Se puteau m`suradimensiunile for]ei de atrac]ie dup` intensitatea\mbr`]i[`rilor. Dar tot n-ar fi putut trage vreo concluzie.Kent i se adresase cu „draga mea”. |i [optise cuvinte tan-dre la ureche. |i vorbise despre via]a lor pe insul`, \ncazul \n care ar fi fost nevoi]i s` r`mân` acolo mai mult`vreme. F`r` \ndoial` c` vor continua s` se certe... Daratunci când ea \i m`rturisise ca-l pl`cuse \nc` de la prima

144

\ntâlnire, el se retr`sese \n spatele unei m`[ti indiferente...„A pl`cea este un cuvânt cam vag”. Dar el nu-l corec-

tase \nlocuindu-l cu un „te iubesc”. Dac` n-ar fi iubit-o...i-ar fi dezv`luit [i ea sentimentele ei... Dac` ar fi iubit-o,ar fi rostit acele dou` cuvinte m`car o dat`, m`car o sin-gur` dat`... Te iubesc... dup` aceea, totul ar fi fost lipsitde importan]`. Cuprins` de o agita]ie neobi[nuit`, Karinse \ntoarse \ncet pe partea cealalt`. Nu voia s`-i trezeasc`pe cei doi b`rba]i. Roland sfor`ia ca \ntotdeauna, iarKent st`tea nemi[cat lâng` ea.

Se ridic` \ntr-un cot, ca s`-[i dezmor]easc` bra]ul careo durea. Nisipul se \nt`rise sub ea. Tocmai se preg`tea s`se acopere cu prelata, c`ci \i cl`n]`neau din]ii de frig,când \l sim]i pe Kent mi[cându-se.

– Ce s-a \ntâmplat?Oare era treaz de mult? Dup` felul cum vorbea, a[a se

p`rea.– Nu po]i s` dormi?– Ba da.– }i-e frig?– Nu prea.Kent se aplec` spre ea [i-i vorbi cu o voce blând`

plin` de tandre]e:– Feti]a mea drag`...Oft` adânc.– ... Trebuie s` \nduri ni[te condi]ii de via]` deosebit

de grele. A[ fi vrut atât de mult s` te pot ajuta, dar nu [tiucum s` procedez.

– Nu po]i s` m` aju]i cu nimic!|[i \ntoarse capul cu o mi[care hot`rât`. Era furioas`.

145

– Ai putea s` te mai apropii pu]in de mine, dac` ]i-efrig. O s` te mai \nc`lzesc, a[a cum am f`cut-o \n serileanterioare.

– Nu mi-e frig.Oft` din nou.– Karin, fii rezonabil`. N-am vrut s` te jignesc ieri

sear`. M-am gândit numai la binele t`u. |n cazul \n caream fi salva]i peste dou`zeci [i patru de ore, cred c` te-aisim]i \n al nou`lea cer. |n astfel de \mprejur`ri e normals` reac]ionezi cu o vioiciune deosebit`. Dar o dat`ajuns` pe nav`, când vei sim]i scândura l`cuit` a pun]iisub picioare, poate c-o s` te r`zgânde[ti. Te-ai gânditvreodat` la treaba asta?

– Dup` toate aparen]ele, te-ai gândit tu [i pentrumine.

El oft` pentru a treia oar`.– Vino pu]in mai aproape...– Nu! Stau foarte bine unde sunt.– Bine...Se culc` la loc lini[tit. Karin avu nepl`cuta impresie

c` \ncerca s-o alunge din gândurile lui...– ... Cum dore[ti.Ochii lui Karin se umplur` de lacrimi. Nu mai putea

suporta. Se s`turase de toat` povestea asta! Ce bine ar fi dac`ar veni cineva s`-i salveze peste dou`zeci [i patru de ore!

146

Capitolul 7

Roland era mult mai vesel ca de obicei la miculdejun. Karin [i Kent evitau s` se priveasc` \n ochi.Nimeni nu mai aduse vorba despre grote. |[i petrecur`toat` diminea]a plimbându-se f`r` nici o ]int`. Rolanddescoperise o platform` stâncoas` de unde putea s`observe ce se petrecea \n jurul lor. Pe la ora trei dup`-amiaz` s`ri \n picioare [i o lu` la goan` spre Kent [iKarin, care se aflau pe plaj`. F`cea gesturi largi cumâinile [i scotea chiote de bucurie.

Z`rise o nav` la orizont.Cuprins de o agita]ie febril`, \ncepu s` treb`luiasc`

\n jurul focului. Avusese grij` de toate... De câteva ziletot aduna \n apropiere de tab`r` orice material careputea fi ars: crengi rupte [i r`murele uscate. Trebuia cuorice pre] s` semnaleze vaporului prezen]a lor. Pre] deo clip` crezur` c` nu-i observase nimeni. Apoi nava \[ischimb` direc]ia [i se \ndrept` \ncet spre ei. Era un

147

pachebot uria[, elegant, de culoare alb`, cu un tonajasem`n`tor cu cel al Arianei.

Nu-[i putea asuma riscul s` se apropie prea mult derecif. Arunc` ancora la distan]` mare de insul`. Ful`sat` o barc` la ap` [i peste câteva minute un ofi]er \nuniform` puse piciorul pe uscat. |i salut` cu respect,apoi le zâmbi. Karin, f`r` \ndoial` din cauza \nf`]i[`riiei fragile, avu parte de o privire plin` de mil`. Kent,care [tia mult mai bine s`-[i ascund` emo]iile, oft`u[urat... |n sfâr[it! |n sfâr[it erau salva]i!

– Ei bine, acum pot s`-]i m`rturisesc c`-mi pier-dusem orice speran]`.

– |ntr-adev`r...Karin \i arunc` o privire glacial`.– ... Am avut noroc, ad`ug` ea.Kent se uit` \ndelung la fat`, apoi zâmbi.– Peste pu]in timp o s` ai din nou haine decente pe

tine... ca s` nu mai vorbim despre celelalte fleacuriindispensabile unei tinere. Ai fost foarte curajoas`,Karin. D`-mi voie s` te felicit. Ai fost nemaipomenit`!

Willoughby p`rea sincer...Totu[i, Karin se sim]ea mizerabil. Nu era deloc con-

vins` c` e fericit`. |n plus, [tia exact ce sentimente aveaKent fa]` de ea. |n cele din urm`, nu se putu ab]ine s`nu-[i exprime am`r`ciunea:

– Acum co[marul nostru a luat sfâr[it. D`-mi voie s`-]imul]umesc, domnule Willoughby. Ai avut dreptateasear`. Ai luat o hot`râre dintre cele mai \n]elepte. Nute-ai \n[elat atunci când vorbeai despre reac]ii primitive\n \mprejur`ri primitive...

148

F`cu un semn spre vaporul din dep`rtare. Sorageam`n` a Arianei se numea Caroline.

– La bordul acelui pachebot ne vom g`si din nouaproximativ \n punctul de unde am plecat. Totul vareveni la normal. Fire[te, m` refer la tine [i la mine.

Karin nu-i r`spunse.– ... Când ne vom aminti despre aceste zile, pre-

supun ce ne vom cutremura, vom considera c` au f`cutparte dintr-un vis urât... Dar nu vom uita astea prearepede, nu crezi?

– F`r` \ndoial`.Karin era con[tient` c` \[i provoca suferin]` \n mod

inutil. Dar acum nu-i mai p`sa de nimic...– M-ai felicitat adineauri pentru c` m-am purtat atât

de curajos. Afl` c` am regretat fiecare clip` a acesteiaventuri.

Kent nu spuse nimic.Karin \[i crisp` mâinile pe genunchi.– ... Fiecare clip`!La bordul Carolinei fur` \ntâmpina]i de o mul]ime

de pasageri emo]iona]i [i curio[i. Membrii echipaju-lui se perindar` prin fa]a lor unul dup` altul pentrua-[i oferi serviciile. Lui Karin i se repartizase o cabin`luxoas`, la clasa \ntâi. Se \ntreb` dac` [i Kent sebucura de acelea[i privilegii. |nc` de la sosirea penav` i se \nmânase fiec`ruia câte o telegram`. Cea alui Karin fusese trimis` de doamna Makepiece.Sosise cu bine la Sydney [i-i cerea s` se duc` la ea câtmai repede cu putin]`. Cât despre cea a lui Kent,dac` ar fi fost s` se ia dup` expresia fe]ei lui, aceasta

149

fusese expediat` de o persoan` drag` sufletului s`u.– Doamna Montague... Dac` am \n]eles eu bine, a

h`r]uit \ncontinuu birourile maritime ca s` afle ve[tidespre noi. Trebuie s` intru cumva \n leg`tur` cu ea.

– Da, da... Ocup`-te repede de problema asta, c` s`-iiei o piatr` de pe inim`.

Ea nu-[i d`du seama cât` acreal` avea \n glas.– Oh, sunt sigur c` e foarte tulburat`, \i r`spunse

Kent.De data asta, el nu mai zâmbea. Se mul]umi s-o

priveasc` pe Karin ca [i cum ar fi fost o str`in`.Karin se duse \n cabina ei [i se bucur` \ndelung de

binefacerile unei b`i fierbin]i. Apoi o chem` pecamerist` [i-i ceru s`-i re]in` or` la coafor [i s`-i fac`rost de ni[te haine. De fapt, compania maritim` segândise la toate. C`pitanul avea instruc]iuni s`-i oferetot ce avea nevoie. I se aduse aproape imediat o impre-sionant` colec]ie de haine. Alese o rochie scurt` dinbumbac, dou` fuste de m`tase [i o rochie de sear`, ac`rei croial` \i scotea \n eviden]` formele zvelte. Karinera \ncântat`... cum de se putuse lipsi aproape os`pt`mân` de asemenea obiecte de lux? Dup` cumreie[ea din mesajul doamnei Makepiece, toate lucrurileei fuseser` recuperate de la bordul Arianei [i-i vor fi\napoiate la sosirea la Sydney.

Petrecu multe ore \n salonul de coafur`... Ie[i, \nsfâr[it, pe u[a acestuia pe la ora zece. Se sim]ea istovit`,dar ar`ta minunat.

Se hot`râse s` r`mân` lini[tit` \n cabina ei pân` laora mesei. |n clipa \n care se preg`tea s` coboare, i se

150

aduse un buchet de trandafiri roz. Karin citi ce scria pecartona[ul care-l \nso]ea: „Din partea unui tovar`[ desuferin]`”. Urmau ini]ialele K.W.

Arunc` buchetul pe pat. Dac` ar fi fost Sarah \nlocul ei, Kent i-ar fi trimis trandafiri ro[ii!

Apoi se r`zgândi. N-avea dreptul s`-i lase s` seofileasc`. O chem` din nou pe camerist`, care-i aduseimediat o vaz`. Deodat`, tân`ra fu cuprins` despaim`... Va lua masa \n cabina ei. Nu se sim]ea \n stares` \nfrunte privirile curioase ale celor din sufrageriavasului... |n cazul \n care Kent s-ar fi aflat acolo, proba-bil c` ar fi ignorat-o... Un motiv \n plus s` nu se duc`...I s-ar fi t`iat pofta de mâncare. Nu-i era prea foame, darnu mai avusese parte de o mâncare ca lumea de foartemult` vreme...

Camerista \i \n]elese perfect starea de spirit [i-iaduse un platou \nc`rcat cu mânc`ruri apetisante.A[adar, lu` masa de sear` singur`. Când se \ntunec`afar`, se hot`r\ s` urce pe puntea superioar`.

Pe drum fu gata s` se ciocneasc` cu Roland pe cori-dor. |[i rec`p`tase \nf`]i[area obi[nuit`... Sacou alb [ip`r pom`dat. P`ru \ncântat s-o vad`. |i spuse c`st`pânul lui o c`utase peste tot.

– I-am zis c` probabil dormi]i \nc`, \ncheie el... Darde data asta \ntr-un pat confortabil!

Karin \l aprob` cu un gest din cap. La un momentdat chiar fusese gata s` cedeze tenta]iei de a-[i face sies-ta. Dar fusese prea ocupat` ca s` se gândeasc` la a[aceva. Purta o rochie bleumarin, brodat` din loc \n loccu fire aurii. P`rul proasp`t sp`lat [i tuns \i \ncadra fa]a

151

cu tr`s`turi delicate. Roland apreciase \ntotdeaunafemeile frumoase. |[i permise s`-i adreseze uncompliment.

– Pe legea mea, domni[oar` Hammond, pot s` v`spun cu mâna pe inim` c` domnul Willoughby va fipl`cut surprins când v` va vedea!

Karin zâmbi recunosc`toare.– |]i mul]umesc, Roland, e[ti foarte amabil.Deodat`, \i trecu un gând prin minte.– Probabil c` domnul Willoughby se afl` \nc` \n

sufragerie. B`nuiesc ca \nc` n-a terminat de mâncat...Roland ezit` câteva clipe. |[i ridic` ochii spre tavan,

apoi d`du din umeri.– Habar n-am, domni[oar`. S-ar putea s` ave]i drep-

tate, dar acum eu nu sunt de serviciu. St`pânul mi-a dato zi de concediu.

Karin \l salut` [i-[i continu` drumul spre punteasuperioar`. Când ajunse sus, tres`ri. Kent st`tea spri-jinit de balustrad`, cu privirea pironit` \n largul m`rii.Fuma o ]igar`. Când auzi pa[ii tinerei, se \ntoarse [i se\ndrept` spre ea.

– Ah! |n sfâr[it ai ap`rut!Pe fa]a ei ap`ru o privire uluit`.– Credeam c` e[ti la mas`...El zâmbi ab`tut.– {i atunci ]i-ai zis c` e momentul ideal s` vii pe

punte...Ea nu mai avu r`gazul s`-i dea vreun r`spuns. Kent

\[i pusese deja mâinile pe umerii ei [i o privea intens.Dup` câteva clipe, oft` mul]umit.

152

– Ar`]i minunat... Ca \ntotdeauna, de altfel.– Chiar [i când sunt \mbr`cat` cu o rochie sfâ[iat`?Nu-i iertase nici acum observa]iile critice de pe

insul`.– Oare ai devenit mai pu]in preten]ios, domnule

Willoughby ?El zâmbi din nou.– A[adar, nu ]i-a trecut \nc` sup`rarea...– Ce vrei s` spui?Kent o ]inea [i acum strâns lipit` de el. Ea se zb`tu

ca s` scape din bra]ele lui.– ... E adev`rat c` modul meu de exprimare e cam

grosolan, iar tu e[ti extrem de feminin`... Ieri sear`limbajul meu s-ar fi potrivit perfect situa]iei, daracum...

– Cum... cum adic`?El \[i vâr\ mâna stâng` \n buzunarul hainei [i scoase

o cutiu]` lung`, de culoare neagr`, pe care i-o \ntinse.– Ieri sear` eram singuri... dac` nu-l punem la

socoteal` [i pe Roland. Nu putea s`-]i ia nimeniap`rarea. Dar acum, dac` a[ face vreun gest nepotrivit,ar fi suficient s` ridici pu]in glasul [i imediat [i-ar faceapari]ia pe punte o mul]ime de curio[i.

Karin se uita la cutiu]` cu ochii m`ri]i de uimire.– Deschide-o... Din nefericire, nu sunt dintre cele

mai fine, dar sunt perle de cultur`, cele mai frumoasedin câte pot fi g`site la bordul acestei nave. Toate biju-teriile tale au r`mas \n bagajele de pe Ariane. M-amgândit c` astea ar putea s` le \nlocuiasc`, pân` când veiintra \n posesia lor.

153

Karin scoase [iragul de perle de pe suportul decatifea [i-[i \n`bu[i un strig`t de \ncântare.

– Sunt... sunt pentru mine?– Fire[te, sunt ale tale.Ea ridic` ochii spre el tulburat`.– Dar... Dar... mi-ai mai trimis [i un buchet de

trandafiri.– {i \n privin]a asta a trebuit s` m` mul]umesc cu

ce-am g`sit. Nu mai aveau trandafiri ro[ii. Nici m`carunul singur... Sper c` ]i-au pl`cut [i cei roz? De fapt,\ntr-un anumit fel, ei sunt ca tine. |mi aminte[ti mereude ni[te trandafiri \n culori pastelate.

– Eu... Eu... A, da?El o domina cu statura lui impun`toare. O privi

\ndelung, cu un zâmbet pe buze. Karin r`masenemi[cat`. Lu` [iragul de perle [i le prinse \n jurulgâtului.

– Perlele sunt mai norocoase decât mine, pentru c`stau mult mai aproape de tine...

– Oh, Kent!Karin izbucni \n plâns. Kent o strânse cu tandre]e la

pieptul lui.– {tiu, [tiu, \i [opti el. Nu ]i-am spus \nc` „te

iubesc”. Ieri sear` voiam s` \ntrerup [irul\mbr`]i[`rilor noastre. Ca s` fiu sincer, nu mai aveam\ncredere \n mine. Nici nu-]i po]i \nchipui cât e[ti deatr`g`toare... Dac` n-a[ fi fost atât de \nc`p`]ânat, a[ ficedat cu multe s`pt`mâni \nainte... chiar \n clipa \ncare ne-am \ntâlnit. Dar dup` o experien]` nefericit`,m` sim]eam oarecum mândru c` r`m`sesem de ghea]`

154

\n fa]a ispitei. Ieri sear` erai atât de frumoas` [i atât deneajutorat`... am \n]eles brusc c` gre[esc. Nu sunt nicimai puternic, nici mai slab decât al]iii. Sunt pur [i sim-plu la fel ca to]i b`rba]ii. {i un b`rbat \ndr`gostit \[ipierde cump`tul.

Karin \[i l`s` capul pe spate ca s`-l poat` privi \nochi [i v`zu \n ei imaginea chipului ei \ncadrat cu buclero[cate.

– Dac` a[ fi [tiut... Dac` a[ fi l`murit m`car!...– Ce anume, iubita mea?|i lu` o suvi]` de p`r [i o \nf`[ur` \n jurul degetului

s`u.– Hai, spune tot ce ai pe suflet. Nu mai vreau s`

existe interpret`ri gre[ite \ntre noi.– Eu... eu credeam c` e[ti \ndr`gostit de altcineva.– E firesc. |]i vorbisem despre Sarah. Ai crezut

cumva c` din cauza ei via]a mea a fost zdruncinat` dintemelii?

– Eram convins` c` ]ii foarte mult la ea.– A[a este, dar asta se \ntâmpla \ntr-o anumit`

perioad` a existen]ei mele. Eram foarte tân`r, aveam\n jur de optsprezece ani. Eram nebun dup` ea. Sarahavea cu zece ani mai mult decât mine. E adev`rat, amvrut s-o iau de so]ie. Aveam o avere important` [i \mi\nchipuiam c-o voi putea convinge cu acest argument.M-a respins f`r` nici o explica]ie [i s-a m`ritat cu altul.E o femeie \ncânt`toare, ]i-am mai spus. I-am l`udat \nfa]a ta toate calit`]ile. Era \ncântat` la gândul c` vaputea s` m` g`zduiasc` \n casa ei din Australia pentruo anumit` perioad` de timp. Dar este m`ritat` de

155

dou`zeci de ani [i are inten]ia s` r`mân` tot a[a... Dup`cum vezi, iubita mea Karin, de fapt n-ai avut niciodat`o rival`... {i, dac` nu ]i-am cerut mâna la dou`zeci [ipatru de ore dup` ce am primit acea faimoas` palm`, n-am f`cut-o dintr-un motiv foarte simplu: m` speriaideea de a renun]a la via]a de celibatar.

– Serios?– Serios.Ea \[i l`s` capul pe pieptul lui. |ntreaga ei fiin]`

fusese cuprins` de o senza]ie ciudat`. Se sim]ea umil`[i supus`. Voia s`-[i cear` iertare pentru c`-l judecaseatât de gre[it. Kent \ncepuse s` devin` \ngrijorat. |ipuse vârful degetului sub b`rbie [i o sili s`-[i ridice fa]aspre el.

Ca [i \n noaptea trecut`, erau \nv`lui]i \n \ntuneric.Redeveniser` dou` fiin]e umane care tr`iau din nou\ntr-un mediu civilizat. Pe puntea inferioar`, orchestraataca primele note ale unui tango [i câteva perechidansau \n ritmul muzicii. Dar cu toate astea, Kent [iKarin aveau impresia c` sunt singuri pe lume.

Kent nu mai reu[i s`-[i st`pâneasc` ner`bdarea. Numai putea \ndura mult` vreme situa]ia aceea stânjeni-toare.

– Iubita mea... Trebuie s` te s`rut! Acum, imediat!Karin se ghemui la pieptul lui râzând. I se t`iase

r`suflarea de emo]ie.– Dar \nc` nu mi-ai spus... \i aminti ea. |nc` nu ai

spus... – C` te iubesc? Dar te iubesc, Karin, te ador! {i tu,

scorpie mic`, [tii foarte bine c` e a[a!

156

De data asta, el o \mpinse pu]in ca s` se poat` uitamai bine la ea, cu o sclipire admirativ` \n adânculochilor. Apoi, cu o mi[care tandr` [i blând`, \i prinsefa]a \n mâini [i o for]` s`-[i ridice capul spre el. |[iapropie buzele de ea \ncet, f`r` s-o piard` din ochi. |iatinse fruntea, \i s`rut` apoi obrajii, pleoapele [ib`rbia, dup` care \i c`ut` gura senzual`.

Karin nu opuse nici o rezisten]`. Lumea \ntreag`disp`ruse din jurul lor. Erau singuri, unul \n bra]eleceluilalt, be]i de fericire. |n cele din urm`, Kent se opri,cam f`r` voia lui. Oft` adânc, apoi o \mbr`]i[` din nou[i-i [opti la ureche:

– Karin...Vreau s`-mi spui [i tu... Spune: „Kent, teiubesc”.

Ea se supuse rug`min]ii lui [i rosti cele trei cuvinteaproape \n [oapt`. Apoi, luându-[i inima \n din]i,\ndr`zni s` le repete mai tare.

– ... {i po]i s` mai adaugi ceva: „Vreau s` m`c`s`toresc cu tine imediat ce ajungem la Sydney.Comandan]ii de vapor nu mai sunt autoriza]i s`-i\nlocuiasc` pe preo]i. Regret c` lucrurile stau astfel,c`ci, \n caz contrar, i-a[ fi cerut s` ne cunune chiar \ndiminea]a urm`toare, \n cabina mea”.

Karin inspir` adânc aer \n piept. Nu-i venea s`-[icread` urechilor! Tulburat`, \ncerc` s`-[i ascund`emo]ia izbucnind \ntr-un hohot de râs.

– Nu pot s` spun toate astea! N-am reu[it s` re]indeclara]ia de la un cap`t la cel`lalt. E prea lung`!

– Repet` dup` mine.Ea oft` mul]umit` [i execut` ordinul.

157

– {i acum, \ncheierea: „|n pofida temperamentuluimeu n`valnic, a p`rului meu ro[u, a [uvi]elor tale ro[ii,voi face totul ca s` te fac fericit”.

Ea repet` solemn fraza dup` Kent. Avea impresia c`viseaz`. Fascinat` de privirea lui, \[i mu[c` buzele,dup` care \ncheie \n [oapt`:

– La bine [i la r`u.– Oh, iubirea mea, \i [opti el.Oftând u[urat, o strânse la pieptul lui. |n sfâr[it,

co[marul se terminase.– ... Azi-diminea]` m-ai min]it când ai spus c` regre]i

fiecare clip` petrecut` cu mine \n aceast` aventur`,nu-i a[a?

– Bine\n]eles...Ea oft`.– ... De fapt, \n anumite momente am fost chiar

fericit`! De exemplu \n timpul uraganului... N-o s` uitniciodat` cum m-ai ap`rat toat` noaptea. |n bra]eletale, am uitat de spaim`... M` sim]eam bine.

– Din moment ce toate astea sunt de domeniul tre-cutului, acum pot s`-]i m`rturisec ceva: uraganul a fostun pretext ideal ca s` te pot ]ine mai aproape de mine.

Ultimele lic`riri ale amurgului disp`ruser` de mult.Curând pe cer urma s` apar` luna, care-i va lumina peamândoi cu razele ei argintii. Stând \mbr`]i[a]i, eifixar` orizontul, \n a[teptarea momentului cel maiimportant al acelei seri. Caroline \ncepea s` se\ndep`rteze rapid de paradisul lor pierdut.

– |ntr-o zi o s` ne \ntoarcem aici, spuse Kent.Ea cl`tin` din cap.

158

– {tii foarte bine c` va fi imposibil... E o insul`foarte mic`, la fel ca multele altele din acest oceanimens. Nu vom reu[i s-o mai g`sim. Nu are nici m`carnume! Dar sunt fericit` c` exist`! Tu nu?

– Ba da.El \i s`rut` de câteva ori fa]a cu tr`s`turi fine.– ... Dar sunt [i mai fericit atunci când te s`rut, \i

spuse el cu patim` \n glas.

Sfâr[it.

159

giannijollys