Embed Size (px)
Citation preview
Tratst ive ie d e fuziune între averesca
Maniuie, nu mă lăsa... Ajutooor! Ce dracu sbieri aşa, generale? Pune'ţi repede laţul de gât şl ieşti.~salvail
2 F U R N I C A Anul XVIII, No. 52, 15 Noembrie 1923
E D U C A Ţ I A S P O R T I V A Băiatul meu E în liceu, Şi are cincisprezece ani. Mă costă şcoala'i cam mulţi bani; Dar pentru ştiinţa pozitivă, Băiatul nu prea are gust ; Ci — deşi nu este robust — Având o fire maladivă, 'Mi-a declarat Că s'a dedat La educaţia sportivă, Care e scoasă azi la modă De însuşi viitorul Vodă. în indulgenţa'mi părintească, „Prea bine (zic) să se'ntărească!" Şi'n loc să'nveţe Latinească, Literatură şi Chimie, Istorie şi Geografie, Şi Matematici şi Grecească, Ce ca lămâie-ar fi să'l stoarcă Şi să'l usuce ca o iască, II las să joace minge, poarcă, Şi alte jocuri d'acest fel Ce le jucam copil ca el, Dar cari'n limba englezească Se zice azi... Foot... zău, nu'mi vine Să le numesc că 'mie ruşine,
Eu fiind un om din lumea veche Cu foarte pudică ureche. Dar care este rezultatul Isprăvilor sale sportive ? Este din cele mai parşive. Eri s'a întors acas băiatul C'un ochi umflat, aproape chior, Cam şciopătând de un picior, Cu trei măsele desfiinţate, De sânge hainele pătate, Cămaşa ruptă, ferfeniţă. I-am zis: „Ce'i asta, dragă Ghiţă?" Iar biata mă'sa. mai nătângă, Văzându'l a'nceput să plângă. Unicul meu moştenitor Răspunse vesel, liniştit: — «Papa, mama, sunt fericit «Că'n «match de box» am biruit «Pe cel mai tare-al meu coleg! «Fiţi mândri de aşa succes!» Şi s'apucă să'mi lămurească, Dar într'o limbă păsărească, Părea că nu'i la minte'ntreg, Şi doar atât am înţeles; Că Educaţia Sportivă O să'i mănânce din colivă!
Contele de Tekirghiol
№ 1 1 i t IDEI — ORIGINALE —
Nu pierdeţi ocazia!... ... e trâmbiţa care te ţine
deştept, la pândă, înfrigurat, ca să nu... pierzi ocazia. „Ocazia" e „norocul" în miniatură. Mai multe „ocazii" pot constitui oricând un formidabil „noroc"... orb. Vorba vine : 'nu „norocul e orb", ci aceia cari toată viaţa aleargă după el... fără să muncească.
„Ocazia" fiind mai mică, e şi mai sburdalnică — cum dealtfel sunt toţi copiii născuţi din părinţi sănătoşi, Un lucru însă trebue bine l ămur i t : ca să pierzi ceva, acel ceva trebue s&'l ai. Ca să pierzi ocazia...
Ocazia, pentru un om inteligent suntem noi : eu, d-ta, ea, sau el. Pune'i mâna'n păr, apucă'l de urechi, dacă-i chel şi trage... trage nădejde până ţi o ieşi ochii din cap. Aceasta e ocazia bine venită, dar prost primită. Se şi zice : „A avut d'atâtea ori ocazie să se pricopsească!" Şi ştiţi de ce nu s'a pricposit ? Fiindoă in momentul când i s'a prezentat „o-cazia", el însuşi a servit ca „ocazie" altuia, mai şmecher, mai pişicher sau chiar mai hoţ decât el. Ocaziile se ţin lanţ. Inchipuiţi-vă un şir de indivizi cari se ţin lanţ de păr : primul din lanţ suferă fără nici un profit: un al doilea îl ţine de păr pe la spate ; iar ultimul trage tot profitul—trage de părul penultimului fără ca un altul să'i înfigă şi lui mâna in ceafă.
„Ocazia" fiiind de gen feme-nin, Ionescu a găsit-o subt forma unei cuconiţe, vecină cu scaunul în bezna cinematografului.
Filmul rulează vertiginos, reprezentând un tren expres urmărit de bandiţi în aeroplane. Vecina lui Ionescu tremură îngrozită; Ionescu bâţâie de parcă el ar fi eroul care fuge cu trenul, gata să fie bombardat din aer. Şi cum două emoţii simultane pot da naştero unei ocazii, Ionescu profită... căci iată ce a văzut publicul, când panglica filmului prea uzat s'a rupt brusc şi s'a făcut lumină'n sală :
In al cincilea rând de scaune, lângă perete, Ionescu şi vecina lui strânşi îmbrăţişaţi, gură 'n gură, cu ochii închişi d'atâta fericire.
F U R N I C A 3
Spectatorii urlă. scandalizaţi: — Nu vă e r u ş i n e ? . . .
Huooo !... La hotel ! Ionescu se deşteaptă ca din-
tr 'un vis — ce-i fericirea, dacă nu un vis amăgitor ? — întoarce capul spre public, ca să'l înştiinţeze flegmatic:
— Adică de ce să mai dau bani de geaba la hotel ?... Doamna e grăbită : nu vrea să se desbrace.
Şi iată cum Ionescu — tre-bue s'o recunoaştem cu toţii— a pierdut ocazia... să tacă!
Unu din nenumăratele...
... efecte ale scumpirei traiului.
La mahala, spre seară. Ţiganul bate'n ciur, cântă
ursului care saltă pe picioarele dinnapoi, cu labele dinnainte ţinându-se de ciomagul ursarului.
Două mahalagioaice, viitoare dactilografe, eleganţa l o c a l ă , s'aproprie de grup.
Una din ele exclamă cu ochii umezi d'admiraţie :
— Superb urs, maşer! Ia priveşte ce blană are...
Cealaltă se strâmbă invidios : — Fugi d'acolo, Fifiţo, că
nu te pricepi: nu vezi că e imitaţie ?
* Frigul...
... a readus moda dancing-urilor. Se ţopăe în Bucureşti mai mult decât au bătut talpa de pământ armata lui Napoleon surprinsă de groaznice geruri în aproprierea Moscovei. Se ţopăe în doi : electricităţile de fel contrariu se atrag ; se dansează până când — efectul electricităţilor combinate — el şi ea cad trăzniţi... de pasiune. Toate clasele sociale declasate simt nevoea să'si trece îmbră
cămintea care acoperă goliciunea pântecelui, picioarele, in atingere continuă cu genuchii de vizavi, jucând rolul antenelor telegrafiei fără fir, transmiţă-toare ale vibraţiunile muzicale pro luse de jazz band. O lume interlopă, trăeşte, s'amuză, d'a-valma cu cei cari a doua zi sunt chemaţi să'i judece la bara justiţiei. Scuza lor?—scuza Miţei, reprezentanta autorizată a co-cotăriei noastre naţionale. Un amic, picătură în oceanul amicilor ei, apostrofind'o indignat:
— Cum, Mito, nu'ţi e ruşine să dansezi mereu c'un pungaş?
Demimondena i-a răspuns ne-păsătoare :
— Păi eu n'am buzunare la rochie !
0 definiţie...
... găsită deunăzi în rafturile prăfuite ale memoriei:
Bancher. — Cel mai înverşunat duşman al clozetelor: speculează... „hârtiea".
Peronul...
... gărei de Nord. O doamnă groasă, grasă, e-
misferică peste tot, soseşte gâfâind.
Maşina şueră scurt, vestind apropiata plecare.
Pahidermica voiajoară, pornită bolid, dă tocmai peste Mitică venit să'şi petreacă un prieten :
— O, pardon... Apoi, recăpătându'şi ritmul
respiraţie : — Domnule, te rog, trenu
ăsta e accelerat ? — Nu ştiu, madam... nicio
dată n'am fugit după el ! — ii răspunde fără să clipească celebrul mucalit popular,
NAE
arca
Reichul german ă emis o nouă monedă cu valoare fixă numită Rentp.nmark.
Pe-o biată treanţă de hârtie. Şi fără mustăcios monarc, In slove gotice azi scrie : Fünf Hundert Millionen Markl
Ce amurg cumplit ca da Valhală! Unde e Marca de-altedăţi Pe care strălucia cu fală Kaiserianele mustăţi?.. .
Cum Noe rătăci cu arca Pe valuri, un minuscul dop, Aşa se zbate astăzi Marca In al valutelor potop.
Un- haos Reichul astăzi este Şi viaţa Nemţilor un chin. O, Niebelungii din poveste Care aveau comori în Rin!
Pe-un Fafner trebuia să-1 pue In capui Reichului german, Nu pe vr'un fabricant . de cue Ori pe amicul Stressemann.
Căci Rentenmark ori simplă marcă Ea se va da într'una huţa Ca şi deluviana arcă, Pân ce-o vor boteza... Mârcuţa.
August Prostu
occoa»ox>cxoocDax)ox;coooxiox)aoocooo § Revista „FURNICA'
APARE ÎN FIECARE JOI
o Directori i G. RANETTI —N. D ŢĂRANI) g | Desenatori: A. HURNU — F. ŞIRATO §
§ O Preţu i : 5 LEI EXEMPLARUL O § Abonamentul: 250 Iei pe an, 125 lei pe § § şease luni. In străinătate, dublu. g g Abonamentul se păţeşte înainte priu Q O cek sau meitdat Poştei adesat i p | Revista „FURNICA", Bucureşti | oaio<XDaDa3a(SD<X)WcsoccDcwccoaDO
Piciute, să nu fii obraznic cu mine, că te mănânc fript I Olio! Parcă nu'mi a spus mie slujnica adineauri că n'ai băţ de lemn la
bucătărie. 1
F U R N I C A 5
Aceiaşi cauză, alt efect Spre a ilustra teoria lui Einstein despre relativitate.
Un sgomot infernal, strident, Răsună peste d rum de mine. Ah, Doamne-o să deviu dement, Să urlu, să turbez îmi vine.
Aş vrea să scr iu : nu' i chip de scris ! Doresc să d o r m : dar şi în vis Mă urmăreşte-acelaş chin, Lugubru, monoton, satanic, Al herăstrăului mecanic Ce taie lemne la vecin.
Oî, am scăpat d'acel călău Ge'mi căşuna atâta rău, Ş'o muzică desfătătoare Ascult acuma din odaie. E „Faust"? „Carmen"? Ce e oa r e? Nu. E acelaş herăs t rău Ce astăzi lemne mfe'mi taie.
Jorj Delamizil
Bibliografie
— Ghid sau sau Călău ?
Gâdc? Călăuz
Pr imim la redacţie o lucrare unică în felul ei, întitulată „Planul şi G h i d u l oraşului Bucureşti" datorită d-lui Maior M. Păntea. D. profesor Iorga apreciază astfel această carte :
„Puţine oraşe din lume au un călăuz aşâ de metodic, ca acela pe care 1-a dat Bucureştilor, nesfârşita răbdare a d-lui Maior Pântea."
Recomandaţia d-Jui Iorga este de sigur pentru toată lumea o chezăşie nediscutabilă despre valoarea şi utilitatea operei d-lui Pântea.
Dar, cicălitori cum suntem
din fire, îndrăznim totuşi să facem o observaţie întemeiată pe o consideraţie ca-lamburistico-filologică.
Autorul îşi numeşte cartea Ghid, iar d. Iorga îi zice Călăuz. Vom demonstra imediat că Ghid poate deveni în anumite împrejurir i Gâdc iar Călăuz un adevărat Călău.
Când cartea d-lui Pântea îţi va servi ca să descoperi în fundătura Mistreţului, în strada Tunsului , str. Colonel Orero, ori alte cuiburi d'as-tea obscure de cari habar n'au cei mai experimentaţi birjari ori gardişti, o damă nostimă, o cârciumioară cu vin bun, sau pe pungaşul care 'ţi-a furat un ceasornic, b r a v o ! Ghidul şi Călăuzul sunt excelenţi.
Dar, dinpotrivă, când dina
dins ai vrut să te refugiezi cu domiciliu într 'una din asemenea uliţi necunoscute şi cu nnme fistichii, fie pen-trucă eşti urmăr i t de justiţie, de creditori sau de o nevastă geloasă cu care te afli în divorţ, or fie pentrucă îţi place singurătatea şi doreşti să meditezi, să lucrezi ori să te odihneşti netulburat de nimeni, — în acest caz, nefericitule, eşti p i e r d u t : Graţie diabolicei cărţulii a d-lui Maior Pântea, vei fi găsit chiar în gaură de şearpe de poliţie, de creditori, de nevastă şi de toate vizitele plictisitoare pe cari ai v ru t să le eviţi. In as menea oca-ziuni, Ghidul se t ransformă în Gâde, Călăuzul în Călău, cari duşi de mână cu siguranţă şi preciziune matematică de d. maior vor veni să'ţi facă viaţa amară în cea mai tainică retragere a Bucureştilor unde sperai să ţi se piardă urma.
In rezumat, Ghidul d-lui Pântea va fi pent ru unii m u m ă şi pentru alţi ciumă.
Altă observaţie ce avem de făcut în privinţa lucrărei în chestie, este că d. Pântea o să se îmbogăţească de pe u r m a ei. Intr 'adevăr, dată fiind maniea Primăriei Capitalei d'a schimba necontenit numele străzilor, autorul va t rebui să scoată în fiecare lună câteo ediţie nouă, succes de lbrărie pe care n u 'l-au avut nici romanele lui Zola, nici chiar volumele colaboratori lor „ F u r n i c e i " . Şi toţi se vor grăbi sa'i cumpere ghidul, mai ales cheflii cari, întorcându-se la ore mici acasă, să fie siguri că'si regăsesc locuinţa într 'o stradă pe care capriciul edililor nu este esclus s'o fi botezat altfel peste noapte.
Ghiţă G. Jerjescu
In gura pieţei — Două martire
- — Stăpânu-meu, n"am c e zice, e un om foarte cum s e cade: toată noaptea îmi dă voe să mă plimb.
- — Al meu e şi mai bun: toată nopticica nu mă iasă să dorm.
CINE SCADE VALOAREA LEULUI ROMANESC LA PARIS. — Haide... zdup dija!
— tar ?... Cercul ăsta o să mă dea gata I
LA BUCUREŞTI. — Ce-ai slăbit aşa, leule ? — Păi dacă stăpână-mea mă poartă toată ziua din magazin în magazin!
8 F U R N I C A ANULXVIII,No.52, Joi 15 Noembrie. 1923
Popescu & esiP — A D A P T Ă R I —
Leica Safta... ... a visat urât. Se făcea că
Marin al Catrinţei o luase de mijloc, iar ea îl pupase drăgăstos, gură'n gură. Vis urât, fiindcă înainte de-a se cununa cu Ştefan, Marin al Catrinţei a ceruto-o de nevastă, şi ea n'a vrut: prea îl vedea des prin porumbul înalt, de gât cu toate matracucele satului.
Ţaţa Ioana, vecină cu curtea, i-a spus pe deasupra gardului:
— Păi dacă mână pe mână se spală, şi pupatul, soro, tot cu pupat se şterge.
—• Cum aşa, ţaţo ? — Du-te la biserică, închină-te
şi pupă icoana unui sfânt unde ai visat că l-ai pupat pe el.
Când a trecut pe subt clopotniţă, Sfinţia Sa, absolvent de curând al seminarului, tocmai în-cuiase uşea bisericei, cu cheile zdrăngănind la brâu se'ndrepta spre prispa casei.
— Târziu, lele Safto : să vii mâine, că acum e închis.
— Aoleo, bătu-m'ar Dumnezeu, dar ce mă fac eu până mâine cu scârba'n suflet ?
Taica popa o măsoară lung, de sus până jos, trecându'şi privirea mângăetor peste formele încă tari ale femeei măritată abia d'un an, pe eând Safta îi explică „pricina" cu visu.
— Bine, lele Safto, îmi pare bine că te văd credincioasă...
— Dau şi-o leturghie, zău aşa... — Acuma nu se poate: ţi-am
spus că'i închis. Dar dacă vrei, mâine, până'n ziuă...
— Mâine plec cu Ştefan la oraş...
— Ce are aface ? Dă'mi pupatul mie şi eu, mâine, pup icoana pentru tine.
Lelea Safta, luminată, se'nchină evlavios: «Numele tatălui...» —
apoi îşi lipeşte buzele, cu smerenie, de buzele Prea Sfântului bărbos. Taica popa, ca să nu'şi piardă echilibrul din cauza ame-ţelei ce i se sue grăbită spre cap, prinde cu ambele mâini mijlocul muerei, strângând'o puternic la piept.
Lelea Safta simte cum pronia cerească se scoboară învăluind-o în mii de fiori ce'i furnică tot corpul, se deslipeşte, roşie de mulţumire, pleacă... ca să'i mai reamintească de subt clopotniţă, strigând în gura mare Prea Sfântului rămas locului statue vie a fericirei incomplecte :
— Vezi, părintele, nu uita să'i dai mâine pupatul din partea mea... dacă vrei să mai viu şi al'dată !
Fasonel.. ... e tare amărât : şi-a prierdut
batista. — Sunt destule'n târg! - —
caută să'i consoleze junele Kes-kevu.
— Nu ca a mea... — Poate şi mai fine.. — Nu'ţi vorbesc de calitate.
Batista ca batista : am pierdut-o — ducă-se! Dar ceace regret, e că odată cu ea am pierdut şi nodul care i'l făcusem la un colţ, ca să'mi aduc aminte unde să mă duc diseară'n vizită!
#
Viitoarea generaţie... ... promite a fi la înălţimea
timpurilor în cari trăim.
— In ce clasă eşti, Beb6 ? — In clasa II a primară, un
chiule. — Bravooo! Şi ce faci tu
toată ziua la şcoală ? — Aştept servitorul să vie ca
să mă ia acasă.
Domnul... ... stă borşit într'un fotoliu, la
spatele marelui ziar de seară. Doamna, însaenărtp cea 'ită-
mână a lunei de miere, dă mereu semne de nerăbdare...
— Ascultă, bărbate : când ai de gând să isprăveşti ?
— Ce ? — se miră Domnul fără să se deranjeze.
— Jurnalul. D'un ceas de când tot îl citeşti...
— Ca să mai treacă vremea... — Ai putea pierde timpul şi
cu mine : stând de vorbă, discutând...
— Greu, nevastă dragă: îmi plac mai mult prostiile tipărite!
* Mihalache...
... s'a prezentat celui mai e-minent profesor de dicţiune a.l Conservatorului din Bucureşti :
— Maestre, vreau să'nvăţ ca să vorbesc frumos... cum ai învăţat şi pe adversarii mei din Parlament.
— Cu plăcere, şefule. Pe d-ta, însă, lecţiile are să te coste dublu.
— Odată mai mult decât pe ceilalţi ? ! De ce, maestre ?
— Fiindcă p'âceea i-am învăţat numai să vorbească; pe d-ta, şefule, o să trebuească să te'nvăţ să şi taci!
* Reflecţia...
... unui slujbaş care s'a însurat c'o domnişoară studentă în anul al treilea de Drept.
— De când nevastă-mea se ocupă cu dreptul, la mine în casă toate merg strâmb!
• Ultima...
— Eşti acuzat că'n toiul scandalului ai pus mâna p'o sticlă şi i-ai tras în cap.
— Atrag atenţia d-lui judecător, că sticla erea o sticlă înfundată, cu vin din anul 1914. . .
— Tocmai: puteai să'i omori... — Imposibil, d-le judecătot:
vinul vechi, de Drăgăşani, nu-i niciodată periculos!
Na© D, T ă r a n u
Care-i motivul pentru care voiţi să divorţaţi? Nepotrivire de caracter, d-le judecător: bărbatu-meu e mult mai fnalt
decât mine!
10 F U R N I C A ANUL XVIII, No. 52, Joi 15 Noembrie Î923
EL A U N C U L E S D E V I E
SFÂRŞIT m TOAMNA
Un flutur alb sburdă'n grădină. E uitimul poate ce văd, Căci Iarna e gata să vină Cu spăimântătoru'i prăpăd.
Prin gene simt cum se strecoară O lacrimă. E pentru dânsul, Că mâine-poimâine-o să moară ? Ah, nu pentru fluturi 'mi-e plânsul!
I M P R O V I Z A Ţ I E PE UN A L B U M La voi sunt codri verzi de brazi Şi câmpuri de mătase ? O fi. Dar, du-te la Zaplazi, Poftim la Chircu'n case, Şi după ce 'i-oi vedea dealul, N'o să mai cânţi, Goga, Ardealul.
Ci, va vibra a lyrei strună Să'nnalţe imn de mulţumire Pentru frumoasa găzduire Ca'n vremea de demult străbună. In juru'mbelşugatei mese, Găseşti, nu doar îndestulare, Ci — ceea ce azi foarte rar e — Şi două suflete alese!
L A J O C
S'a'ncins în bătătură jocul. Flăcăii ritmic bat din cisme. Eu'n sine'mi blestem nenorocul Şi tristele reumatisme.
Nu pot să joc! Privesc din cramă, Şi beau, şi beau, căci rău mă doare... In mine se petrece-o dramă: Am inimă, dar n'am picioare |
Tarascon
Curiozităţi Plouă. Lumea, surprinsă pe
străzi fără umbrelă, se risipeşte grăbită spre adăposturi.
—; Doamnă, îmi daţi voe să v'acompaniez ? —sunt vorbele cu care de obicei un trecător îndrăzneţ acostează o cucoană, de regulă, văzută atunci întâia oară.
Majoritatea tace — şi tăcerea e o afirmare ! — pentru ca mai târziu, după două-tei ore, junele să plece deziluzionat, petrecut până la uşe de inevitabilul: „Când mai v i i?"
Numai c i n i c i i au curajul câinilor, se'noade relaţii amoroase în mijlocul strâzei!
* O infimă parte răspunde ri
dicând din umeri : „îmi pare rău că nu-i bărbatu-meu cu mine: ţi-ar arăta el ciue sunt eu!" .
Domnul a înţeles imediat „cine i ea" — şi fără prezenţa soţului legitim — face stânga 'mprejur... ca să se lege de alta.
Una la zece mii... — Doamnă, îmi daţi voe să
v'acompaniez? Interpelata se răsuceşte brusc
pe tocuri, începe să'l croească în cap până'i desfundă pălăria. Curioşii ţâşnesc din toate curţile, îngrămădindu-se roată, ca la circ.
Culmea? Să devii ridicol faţă de o duzină de gură-cască, fără să fi avut norocul a fi ridicol câteva minute în intimitatea goală a cucoanei!
* . • •'• •
Ascultaţi cu atenţie conversaţia celor cari so'ntâlnesc pe străzi, in saloane, localuri de p e t r e c e r i , etc. — Ce mai faci ? — Mersi, bine! — Da t u ? — Bine, mersi!
La două vorbe un „mersi!" Atunci, dece atâta lume se plânge în gura mare şi la gazete, că-i nenorocită, că traiul s'a scumpit foc, că nu mai e de trăit, dacă toţi sunt.., mersi ?
Aşa poreclita Poliţie secretă" costă, statele civilizate, sume enorme. Ii zice „secretă" fiindcă toată lumea o cunoaşte. Şi când e la adică, să descopere un complot, de exemplu, atunci, minunea minunilor, descoperă că... tot unu sau mai mulţi d'ai lor 1 au pus la cale.
Talentul de poliţist secret, ca şi poetul, se naşte... în România Mare mai mult ca'n oricare altă ţară din lume. Nu însă toţi cari'l posed, rod din bugetul statului. Dovadă :
Doi vagabonzi, cocori trişti prevestitori de iarnă grea, au cotit brusc pe cea mai pustie stradă a mahalalei. Ce căutau p'acolo, veţi vedea numai decât.
Abia fâcuuse cam o sută de metri, că unul din ei exclamă :
— Lache, să ştii că suntem pe urmele prietenului nostru Vanghelie!
— De unde ştii, mă ? — Păi dela capul străzi până
aici n 'am mai găsit un muc de ţigare.
F U R N I C A
Atât de pătrunzătoare e privirea şi dorul do muncă a poliţistului secret născut iar nu crescut la ţâţa vacei bugetare.
Ştiinţificeşte amorul e o per-turbaţie nervoasă având ca urmări imediate fiori si furnică-
i
reli prin tot corpul. Curios e că îoipuusătura neaşteptată a puricelui produce aceleaşi senzaţii. Concluzie : amorul e utf* purice... transformat.
Altă curiozitate. Se zice: „Spiritul se naşte",
î Numai Mitică îl avortează.
Ultima şi cea mai justificată... curiozitate.
Vorbesc două cocote cari s'au aşternut la taifas într'o cofetărie cu vitrina pe calea Victoriei.
— Eu, una, n'am de ce să mă plâng. Am înemerit o slujnică foarte bine crescută: de cât.' ori mă vede singură c'un bărbăat în salon, iese afară...
— ... ca să se uite pe gaura dela broasca uşei !
Năiţă Idiotu
0 < £ X C 3 < O X 3 < S X Q C i 3 X 3 C s 3 X s > S 3 X î > O
LUMEA ILUSTRATA Cel mal luxos şi mai complect ca
lendar pe anul 1924. Tipărit pe hârtie reiată. Bogată materie literaro-umo-rlstică, splendide ilustraţii vecinie de actualitate. Cereţl'l la toate librăriile sau adresaţl-vă direct: Editura IG. H e r t z . — Bucureşt i Preţul 40 lei.
0<S3X3<£XC2><E3X2><£3X3<S3XH><53CCS>0
D-nul NAE IONESCU, controlor financiar în Bucureşti, este poftit a achita imediat suina de 3000 lei ce a încasat pentru revista noastră dela d. NICU TIRON, depozitar de ziare în oraşul Buzău, pe când funcţiona ca controlor financiar în aceea localitate.
Vom continua publicarea aces te i somaţii până la complecta ach i ta re .
it 3 «KS '.îf i
j Acest automobil de curse, marca „ M A G " din Garajul Autobox, v i teza 100 Km. pe oră, 6 roţi cu pneumaticiele lor, aprindere dublă, carburetor Zenith se dă ca premiu gratuit cititorilor romanului.
O i i U T »
Jcj.flcrh:
Traducere de ION GORUN
Cereţi gratuit No. 1 tuturor chioşcariior şi vânzătorilor de ziare.
CUM S'A APLANAT CONFLICTUL DINTRE IONEL Şl A L . C. P. (Adevărată versiune.)
Guiiiţ! . . . Tacă'ţi râtu, că mă enervezi! Nu uita c'am fost de toate: inginer, vinar,
bancher, latifundiar, moşiere. Adică, de ce nu m'aşi face şi fabricant de şunci ?
