Adrian CIUBOTARU (10 decembrie 1976, Drochia), scriitor. A ab-solvit Facultatea de Litere a Universitefi de Stat "Alecu Russo" din Bdlli(1998), Lector la aceea$i Unive6itate, Catedra de Literatura Romard Si Uni-

versalt, ln 1998-2008. Doctor tn filologie (2009). Secretar de redaclie la re-

vista ,,Semn" (1995-2008). Redactor la Editura ARC lntre anii 2008 Si 2012.

Redactor-Sef adiunct al publicatiei .Revista literard", din 2015 pane h pre-zent. Editodalist la.Iumal de Chiqiniu" (2014-2019) !i.Gazeta de Chiginiu"(2020). Membru al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova.

A publicat volumul de poezie Omul rcS (Prtt Iatemalional, 2001; Premiul

Tineretului, 2003) qi eseul critic "Sfrtif de secol" romhnesc. Decadefltisrnulliterar Si ideea de decadeflld ($fit4,'zllitPremiul Uniunii Scditorilor dinRepublica Moldova, 2017).

A tradus peste 30 de volume (studii, eseud gi prozi literari), a cooldonat,

ingijit ti prefaFt mai multe editii de carte, a pregitit (selectie $i cuvent-ina-irte) antologiile Poezia decadentd Si simbolistd rcmAnedsci ($tii\ta,2014), Ars

poetica ($ti,Jtrta, 2016), Literotura romAnd din Basarubia ln secolul XXI. E e .

Ct it i c d lit er ar d ($t'].r^ta, 2017 ).

Adrian CiUbOtafU

ldei si fantasme,Lecturiin, hialin

Cronici si eseuri

P$cARTTERDin 1995, in toate librSriile bune

https://www.libris.ro/idei-si-fantasme-lecturi-in-hialin-adrian-COD978-9975-86-435-0--p19027674.html

Saussur€, Fe.dinand de 67,87Snli$teanu, Oana 202Scala, Cangrande della 91,

104Schopenhauer,Afthur 113,

t97

Scotus Eriugena 78Scruton, Roger 188, 189,

190, r9r, r92Scull, Andrew 31,32, 3sSeneca, Lucius Annaeus 2lShakespeare. William 26,

33,179Sibeiius,lean 188Smolett, lbbias 34Socrate 23, 6r,80, 98, 101.

tii,ll3, tI6,194Soudau, EtieDne 199Spengler Oswald 154, 157,

158,159,160,169Spitzer, Leo 63Stalin, LV 2lSuger (Abatele) 67Sugilina, LK. 182Siiskind, Patrick 199Swift,lonathan 129Synesius din Cyrene 58

q

$estov, Lev I14

$tefan cei Mare 1.14,147

TTesta, Nikoln r4lThales din Milet 39, 113'lbma din Aquino (Doctor

Angelicus) a6,68,70, 79,88,90.97.94,99.101,164, t77

Tomoiagn, Radu 132TolDbee. Arnold r. 154, 158Tro$son, Raymond 127Tsaroieva, Mariel 142Tucidid€ 153

VVal6ry, Paul 53Vattimo,Gianni 95,96,97Vauchez, Andr€ 177Verne. lules 129Vico, Giambatista 159

Vinereanu, Mihai 1,12vinsaui Geoffroy de 83Vitruviu (Marcus Vitruvius

Pollio) 80,82Vladinir cel Mare 195Voigt, Georg 106Voltaire (Irrantois Marie

Arou€t) 22,167Vonnegut. Kurt 130

wWarhol, Andy 28Weil, Simone 39Wells, Herbert G. 129Wilde, Oscar I18William de Malmesbury, 169Winnicot, Donald 54witelo (Vitelto) 88

xXi, Mo t95

Y

Yuanmnrg, Tao 123

Z

Zedong, Mao 2lZenon din Eieea 58, I 15Zhuangzi (Chuang Tzn) 191Zizek, Slavoj 4l

Cuprins

Prefa{i

ldola theatri. Lumea de ierl ;i de azr

Fenomenologia urii

Schismele culturii

Vacanla in irealitate

Nebunie Ei civilizalie

Prostia. Tratati?

22

27

31

36

70

105

r09

17

17

39

66

r44

153

161

t6l

Pu-tul lui Thales. Glose marginale

Fantasmele culturii

Tstoria o aruncare de zaruri

Sfdrgit de drum?

Despre gusturi. Cirli de vinuri qi bucateMeniul literaturii

Belia gi istoriile ei

Fenomenologia mirosului

Fizica .i metafizica betiei .............................................

Nunc est bibenduml

..........39

Canon de citire

Despre un alt fel de frumusele

Petrarca gi umanismul

Cei patru perefi ai gendirii

Dialectica grotei. Gintd, etnos, falanster ................................ 118

Istorie qi Utopie: de la Cetatea Soarelui la Politeia lui Turbinca .......... 118

Echivocuri romlneqti sau De ce uneorr

nu este neapirat si fii altfel ....

............157

.178

147

192

......................... 196

206Indice de nume 203

comentarii (pe partea de analizi deci). Sinteza, in schimb, e unproces ce evolueazA - ca o ancheti polilisti, scrupuloasd, iar p6nila un punct,la fel de pedant-slcditoare - de la adunarea semnelordisparate intr-un sistem coerent/semnificativ 9i pini la extragereaformulei matematice, care le uneqte qi le exprimd, riguros qi exact'

esenla. in consecinld, ajungem de la cazul divers la fenomenologie,

la abstraclie pure. Dar tot parcursul - il deduci, retrospectiv, lafinele acestui periplu - 9i tot procesul de citire (& procesare, da) asemnelor este unul de Conan Doyle, de Sherlock Holmes, Pe care

il inlelegi abia dupi ce rezolvi, impreuni cu eseistul, problema'descoperindu-i frumuselea (frumuselea intregului egafodaj)' aga

cum {i se dezviluie frurnuselea unei probleme de 9ah, abia dupd ce

ai rezolvat-o. Asta e revelalia.

Mircea V Ciobanu

16

ldola theatri. Lumea de ieri si de azi

Fenomenologia urii

Mai curind ,,artistice" decit ,,filozoficd", ura redevine, treptirt, obiectul central al meditaliei omului de culturi contemporan.l)Lrpe consumarea rdzboaielor religioase din timpul Reformei 9iI'iini la incheierea Rizboiului Rece (in special, in epoca gdndiriitlirlectice 9i a pozitivismelor), ura a fost judecatd, in termeni psi-lrologizan!i gi cvasideterminigti, ca o consecinli fireasci a unorcontradic{ii qi conflicte in principal de naturi social6 (sdrdcia, ineehitatea, disperarea etc.). Acum insd a venit timpul sd reconsideriirn ura in cheia tragediei antice $i a eseului montaignian. Pentruo intelegere mai buni a epocii in care triim, ura trebuie conce-l)utA in sine, ca o atitudine de ostilitate necondilionati de mediu.Aceasta nu inseamni ci ura se manifesti in afara unui mediu so-t ial 9i a dimensiunilor religioase, etnice sau politice ale acestuia,rloar ci religiosul, etnicul, politicul servesc drept justificiri posrlirclum pentu nn sentiment de dugminie autosuficient, (auto)distructiv, anarhic gi nihilist, caracteristic omului dintotdeauna gi,cu precidere, omului contemporan, declarat, in mod fals, consurrator privilegiat al ofertelor nonconflictuale ale lumii qi conEtiin-

{ci ,,postistorice".

Observaliile de mai sus declangeazi reflec{ialui Andrd Glucks-nr nn asupra a ceea ce filozoful francez defineqte, ,,ideologic" ;i,,selrtimental", drept Discursul 4rll (Editura Humanitas, Bucu

17

rcqti, 2007, traducere din francezi de Ileana Cantuniari). Actorcontroversat al teatrului cultural gi politic francez 9i transfug ide-

ologic (maoistul dtn Discursul rdzboiului, 1968, se dezminte in

Bucdtdreasa ;i M|ncdtorul de oameni, 1975, un rechizitoriu im-potriva comunismului), Andrd Glucksmann reprezinti tipul rar al

intelectualului pe care nu I complexeazi onestitatea gi nici gafele

sau erorile pe care i le datoreazd, implicindu-se neincetat in cele

mai importante dezbateri ale actualitalii nu atat Pentru a-9i pune

in valoare cunoqtinlele sau stilul, cAt pentru a ciuta 9i a gisi solulii

la crizele contemporane in spiritul tradiliei care a intemeiat cul-

tura occidentale. O tradilie tot mai neglijati in condiliile relaxiriigenerale a criteriilor gi a principiilor ce au legitimat discursul cul-

tural, politic, artistic gi filozofic al Occidentului aga cum il gtimsau il gtiam pdni mai ieri.

Le Discours de la haine (apiLruli pentru prima datd in 2004) e

scrisl in aceeagi maniera betd,ioase, meniti si tulbure linigtea Eiretractilitatea de amibi a europeanului conservat in iluzia post-

istoricitelii sale, o iluzie care il line departe de marile provociriale momentului gi il transformi in linta predilecti a isteriei fun-

damentaliste ce prolifereazd in lume dupd ciderea comunismului.

Degi miza eseului glucksmannian este mai mult Politica, ,tinandde stricta actualitate, interesante sunt gi incursiunile in istoria re-

ceptdrii filozofice gi a reprezentirii artistice a urii ca fenomen tot

aSa de caracteristic pentru fiinla umane Precum dragostea, Prietenia sau frica de moarte. Totodati, autorul descrie chipurile diverse

pe care le ia ura in societate, insistAnd pe manifestirile ei cele mai

familiare omului euroPean: antisemitismul, misoginismul 9i' mai

nou, antiamericanismul.

Definind antisemitismul, Glucksmann pornegte de Ia o afir

malie a lui Jean Paul Sartre, conform cireia antisemit este omul

care,,se teme" nu de evrei, ci,,de el insuqi, de conqtiinla sa' de libertatea sa, de responsabilitelile sale, de solitudine, de schimbare,

de societate gi de lume, de tot in afari de evrei", fiind,,un la9 care

18

rrtr vrea sd-gi mirturiseasci laqitatea. ..". Ura fa!6 de evrei, comen-tcazd Glucksmann, ,,se nutreEte dintr-o fantasmatici Idee desprelvreu gi nu din realitatea (ignorati) a evreilor concreli gi istorici",llirnentdnd o teame mai generali a omulului occidental fa,td deinsirgi ,,condilia umand" (]ean Paul Sartre). Mai mult, deqi este, laoligine, o afacere cregtini, personificind in figura transistoricerr vinovatului universal (evreul) culpele qi tigadele europeanuluiirrsugi (marcat de pierderea sau de clitinarea credinlei, de crizelei(lcDtitare, de compromisurile etice etc.), antiiudaismul a dovedit(ri poate transgresa cu ugurin![ arealul geografic gi cultural al( rc$tinismului, devenind o afacere planetard.

Ura fali de femeie, ,,cea mai indelungati din istorie" 9i, adescrrri, disimulati in ,,excesul de iubire", are la temelie atet o crizerrrorirli, cit gi o crize de personalitate. Glucksmann se intreabe:,.( c ilDume perpetueaze, peste veacuri qi continente", formele derrr ri impotriva femeii? Rispunsul pare a fi la indemana tuturor,rl;rcir urmdm indeaproape aceeagi logici argumentative care a lerrrrrrit ;i ura fald de evrei: ,,(...) slibiciunea ei, pentru ce ea este,r( ( cit a tuturor. Vulnerabilitatea ei, pentru c5 masculii nu-i pot.,.. iipl. Transparenla pe care ea o afiqeazi. in finitudinea ei nudi.,i cxlrusi, ea este alter ego-wl tuturot alter ego-urilor, a cdror aro-

li.r n(ir o mesoari pe ea de sus. Ura impotriva femeii camufleazi oncliniste, o deceplie,la final o urd de sine".

( loncluzia este valabili pentru orice tip de ambivalenld afectivi.,r schismi interioari ce personifici in erinii, golemi gi, dupi cum,,, r,ir vedea mai jos, in... americani, o neputin.te, o debilitate, orrrlirmitate personale, fie de naturd fiziologici, fie sufleteasci, fie, rrlturali, fie politici: ,,Daci nu ne putem accepta imaginea din,lilincli, atunci spargem oglinda". Acelagi simbol al oglinzii esterrlilizat de autor Qi la revelarea dedesubturilor atitudinii antiame-rrr urriste, foarte la modi nu numai in tdrile slab dezvoltate (unde,rr casta ar putea fi explicati printr-un elementar resentiment), dar,,r in statele vest-europene. Oglinda este, qi de aceasti datd, una

,,canibalici", intrucat americanul este, Pentru,,irenicul euroPean

care ii demonizeaze, o imagine inversate a lui insuqi"' Oglindamininci din carnea vie a civilizatiei europene care crede cd Ei-ameritat pe deplin, dupi secole de construclie 9i progres, sejurul

necondilionat pe coastele de azur ale bunbstirii. Americanii sunt

invinui{i de persistenla in istorie, adici in conflictualitate, dra-matism, tragedie. Mai mult, li se numiri circumvo\iunile 9i lise cuantificd, gradul de civilizare. De fapt, ura fald de America ,,e

preocupate de un seamin care regreseazd in trecut' (...) se oriPi-

leazi de un confrate contraficut, (...) se nelinigte;te ci va cddeanas in nas cu propria caricaturi', 9i aceasta pentru ce ei, ameri-

canii, ,,sunt ceea ce era el insugi [europeanul] cdndva". in conse-cinla, ,,antiamericanul este un american cu urechile infundate gi

cu pleoapele ldsate", de unde qi indiferenla laqi de care dd, dovadi

omul european in fafa adeviratelor provocdri ale timpului, cum ar

fi ,,mdcelul haotic" din Cecenia, 9i complezenla cu care sunt tratati

fabrican!ii acestor crize.Distanlarea de grijile gi necazurile lumii contemporane nu este

o simpli indiferenld, ci o ,,ipocrizie", lntrucdt omul european con-

$tientizeaza cA problemele existi qi ce ele constituie o ameninlare

reali. Doar ce aceaste conqtiinle se deplaseazi, printr-o abili 9iperyerse mutare, in zlobivul antiamericanism ce reconforteaze,scuzi gi priveazd de orice responsabilitate. Nu existi nicio deose-

bire de fond, sugereazi Glucksmann, intre substituirea adevirului

cu un bine ipotetic (aceeagi, Ia terorigtii care poarte un ,,rizboisfdnt" qi la victimele lor, care gisesc intotdeauna o justificare so-

ciali sau culturald pentru teroare) 9i detaqarea relativisti de rdu'

definite frumos ca postistorie,la care occidentalul recurge pentru

a-gi scuza debilitatea spirituali sau incompetenla etici. Ambele

forme de falsificare sunt, in realitate, treptele unui nihilism fdrd

inger, ca se zic aga, 9i care face si germineze ura sub inveligul ne-

putinlei: ,,nihilismul suPrem, absolut, al asasinului ucigag care se

face pe sine ostatic al luirii sale de ostatici"; ,,nihilismul activ, stra-

20

tcgia in maniera lui Putin a aceluia care crede ci totul ii este in-glduit gi care nu mai deslugegte minciuna de adevir"; ,,nihilismulpasiv", adici ,,(...) noi, care, firi un principiu al reahtelii, cu ochiilnchiqi, le permitem totul acelora care igi permit totul". Toate aces-lc forrne de negare a adevirului sau a evidenlei sunt explicate deittior prin vocalia diabolicd de care daw dovadi cei care neagi ceeacc existe in numele a ceea ce nu exist6, planind nongalanji ,,perlcasupra diferenlelor umane, prea umane, dincolo de bine 9i derilu, de existen{i sau de nonexistenle, de adevdr sau de minciunf'.

Pe ldngb formele de manifestare sociali, mai mult sau mai pulin(rnoscute, ale urii, Andrd Glucksmann descrie modul de confi-gurare psihicd a sentimentului pornind de la unele situalii con-Ilictuale dezvoltate in tragedia clasici (este analizatd, in special,Madeea Iui Seneca): ,,Scenariul canonic ce articuleazi tragedia sedcsfdqoari in trei etape. Prima rundd, dolor, erorl se intoarce insinc insugi, se absoarbe in suferinla sa, o addncegte, o amplificil)llni ce n-o mai aude decit pe ea inliuntrul lui gi pe sine inliuntrulci. A doua rnnd6, furor, durerea lignegte in exterior qi nimicegtetrcptat pe cel aflat aproape, apoi pe cei indepertali. A treia gi cearlin urmd rund6, nefos, o crimd nemaiauzite pane atunci face td-hulu rasa dinprezent s,i din viitor". Des,i individuald, addugdm noi,rrccasti configuralie psihicd se poate rdspAndi prin contaminare,putilnd declanga o stare de spirit generali atunci cdnd o colectivita-

lt. i$i depoziteazi ftustririle gi resentimentele in cel mai vindicativrcprezentant al siu (Stalin, Hitler, Khomeyni, Mao, Pol Pot etc.) qitlil nagtere totalitarismului, adicb unicului sistem politic gi social(onstruit in intregime pe uri.

Cititorul de aici ar putea crede cit. Discursul urii se referd la orrltrl lume 9i la alte probleme dec6t cele cu care se confrunti in modcrrrcnt. Ii recomand totugi sd-gi aplece privirile asupra acestei cdrfi,lenrarcabild nu numai prin modul in care analizeazi reahtelile giirlcile ce ameninti valorile general-umane, ci s,i pentru felul in carenc poate explica, lntru cdtva din afard, raliunile lduntrice ale pro-

priilor noastre crize de identitate. De Pildd, la intrebarea ce este an

tiromAnismul moldovenigtilor, am putea rAsPunde, fird si gre9im,chiar cu cuvintele lui Glucksmann: ,,Urd de sine!"

2007

Schisme e cultu ril

Criza culturii occidentale e un subiect de dezbatere vechi. Spi-

ritul critic insu$i al Occidentului derivd nemi.llocit din conEtiinlaacestei crize, reale sau imaginare: primul reflex critic ia nagterein clipa in care omul european devine congtient de tensiunile 9iclivajele din interiorul modelelor sale culturale.

Cartea lui Alain Fi nkielkraut infringerea gdndirii (EdituraHu

manitas, ed. a II-a,2015, traducere de Sofia Oprescu; ed. francezd:

La Defaite de Ia pensde, Gallimard, 1987) este un capitol important

in istoria acestei dezbateri. Filozoful francez cauti originea crizei

in conflictul celor doud concepte de culturi pe care le-a produs

Occidentul in secolul al XVIII-lea. Primul concept aparline ilu-minismului: ,,cultura feste] domeniul in care se desfiEoari acti-vitatea spirituald gi creatoare a omului". Pentru Voltaire, caracte

rele particulare (locul;i anul na;terii, limba vorbiti, obiceiurilemogtenite) nu definesc fiinla umand, deEi ii determini existenla ;iprejudecilile. Definitorii Pentru om sunt, dimPotrivi' principiile

universale gi atemporale ale Binelui, Frumosului gi Adevdrului, pe

care acesta gi le poate cultiva prin educafie. Deoarece la temelia

educatiei sti raliunea, instruindu-se, omul iluminist se detaqeaze

progresiv de contingenti, se debaraseazi de prejudecili gi, astfel,

devine cetileanul ideal al lumii. Al doilea concePt e o moqtenirea romantismului german. in 1774, Herder le propune germanilor,dominali pe atunci de modelul cultural francez, ideea de Volksge

ist (,,geniul nalional"), care ,,rea9azi Binele, Adevirul gi Frumosul

la locul lor de origine, coboari categoriile eterne din cerul unde

steteau aga comod, agezdndu le pe peticul de pdmAnt unde au luat

22

rrl5tere". Dar,,spiritul poporului" gi al ,,locului" transforme to-tul in coniuncture gi in istorie, inclusiv natura imuabili a omului:rrorrnele ideale capeti,,o genezi 9i un context", Biblia e,,expresia

plactica" a sufletului ebraic, Socrate e grec, raliunea e istoricd gi

liccare popor are raliunea lui specifici.Conflictul dintre cele doui culturi nu a rimas doar pe hartie.

l,lcvolutia Francezi a incercat sdl elibereze pe om de toate legStu-r ilc tradilionale: comunitate, obArgie sociala, Biseric6, monarhie.

I )czridicinarea francezilor avea ca !inti afirmarea autonomiei lor, ( liitcnegti fa{d de orice apartenenle gi crearea unei na{iuni prin,rsociatie liberd. Modul in care s a fdcut acest lucru a descalificatrrtr numai ideea rousseauistd. a,,contractului social", ci qi idealul

rlr rnrinist al omului cultivat gi al cete(eanului cosmopolit: ,,in lupta,.,r l)entru independenld ffrancezul] qi-a pierdut toate substanta",

,,'rchide filozoful.lleaclia popoarelor europene la tentativa francezilor de a-9i ex-

lx )rt{ revolutia (rdzboaiele purtate de Napoleon) a fost nalionalismul

lt rric. in inima poporului-natiune, ganditorii contrarevolulionari,,i t raditionaligti vor plasa ,,prejudecata utilf' (Joseph de Maistre),r r,liciind la demnitatea culturii poate cel mai ,,peiorativ" termen, ,lir: vocabularul secolului Luminilor". Mai mult, naliunea va sub.,tit tri eal individual, atat de pretuit de iluminigti, cu nol (,,raliunea

, ,lcctivi"). DeposedAndu-i pe oameni de facultilile gi de virtulilel{,r, t raditionaliqtii nu i le vor restitui lui Dumnezeu (pe care afir-rrrr ci I au reabilitat), ci sufletului national, care va impregna, de,rt rrn inainte, totul: de la viala cotidiani a fiecirui individ pAnd la, r rltLrri si credin{i.

'lbcmai in acest moment, de triumf, al reacliei romantice, sPu-rr, |ir.rkielkraut, se produce o adev5rati revolulie epistemologicd:

n( )slll€iia pentru un trecut inchipuit qi ura fald de modernitatea

I'r t l ieurati de omul Iluminismului conduc la o ,,muta1ie" nu nu-rrr.ri in conqtiinld, ci gi in $tiin.te. Apar disciplinele umaniste, al, .r rol obiect devine inconqtientul colectiv, sufletul na{iunii gi epi-

faniile sale. Ideologii cedeazd locul savan{ilor care fundamenteazi

un nou logos, cel al ,,pluralitelii".Pe fundalul polemos-u\tl franco prusac de la 1870-1871,

nalionalismul se inridicineazd chiar gi in Franla. Afacerea Drey

fuss readuce parlial patria Luminilor pe fdgaqul universalitelii,dar Germania iqi exalti din ce in ce mai mult specificul. $tiinleledespre om sunt, in epoce, gtiinle desPre grupuri/comunitd{i uma-

ne, iar dezideratul goethean al unei literaturi universale este in-

locuit cu studiul comParatist al literaturilor nationale. Cu Pulintimp inainte de Primul Rhzboi Mondial, Ernest Renan intuiegte

in tendinla etnocentrici. a culturii ,,explozibilul cel mai pericu-los" al Europei Moderne. Dar nimeni nu-i dd ascultare. Cultura

$i gtiinfele nalionale furnizeaz;, congtient sau inconqtient, toate

argumentele istorice necesare pentru declanqarea conflagra,tiei.

Dupi cele doud rizboaie mondiale, statele invingdtoare ale na-

zismului fondeazd UNESCO (1945), organizalie ce trebuia' dupi

Finkielkraut, si ,,contribuie la infrdngerea ideilor aberante' a doctrinelor care transformi ura in sistem de gdndire sau care dau un

alibi gtiintific dorin{ei de putere". Filozofii ce redacteazi textele

programatice ale UNESCO propagd apirarea libertelilor Pe terenul

politicii 9i formarea indivizilor pe terenul unei culturi intoarse, in

sfArgit, cu fala spre idealurile iluministe. Claude Ldvi-Strauss face

insi o figuri aparte. Deqi urmiregte, aparent, scopuri identice (lup-

ta cu barbaria, obscurantismul), acesta ProPune, in Race et histoire

(1951), un mijloc original de a le atinge: oamenii ,,aqa-zigi civilizali"

trebuie si coboare, rezumd Finkielkraut mesajul antropologuluifrancez, ,,de pe piedestalul lor imaginar" 9i se admiti ,,cu o umili'

luciditate cd sunt ei ingi$i o varietate de indigeni". Astfel, incepe filozofia decolonizdrii gi se pun bazele multiculturalismului.

Alungind etnocentrismul din istorie, filozofia decolonizdriinu i redi culturii universalitatea, ci o intoarce impotriva ei insefi.

Pentru a se emancipa, fostele colonii nu mai trebuiau s5 imite me-

tropolele - era suficient si-qi afirme diferenla. Regisirea vechii

24

idcntitati culturale insemna insi revenirea la comunitate, retribalizarea, inchiderea intr-un roi colectiv, uniformizarea. La inceput,rcmarci Finkielkraut, statele decolonizate ,,combinau dorinla delcstaurare cu ambi!ia revolu!ionart'' (sub influen{a Interna!ionalei( )omuniste), generdnd un paradox care le va marca evolu{ia qi cri-

rcle recente: combitAnd universalismul ,,in numele diversitdtii.. rrlturii", il vor accepta ,,in numele revolu,tiei". Mai apoi, Lumear 'lreia va adopta masiv gi cu ,,binecuvAntarea active a intelectualikrr occidentali" acelaqi, arhaic, etnocentrism, doar cd sub masca

,, irlcntitd{ii culturale".Iiroarea pe care o vid azi aceqti intelectuali nu se vedea insd

lourte clar in anii 1950-1970. $i nici consecinlele acesteia: incet-rr.ct, ,,identitatea culturali" i-a cucerit chiar gi Pe euroPenii apa-r ( nt cosmopolili, dar speriali de perspectiva depersonalizdrii prin.rlluxr.rl de nestivilit al ,,colonilor famelici". Dar cea mai graviunrlare a fost, dupi Finkielkraut, ,,pedagogia relativitelii", acear clirrrrd a invetAmantului pe care a initiat-o celebrul Colldge deljlirnce, prin Propaneri pentru iwdfimAntul viitorului (1985). Po-tr ivit acestui raport, un sistem educalional armonios Presupune, oncilierea ,,universalismului inerent gAndirii gtiinfifice" cu ,,re-lrlivismul pe care il propagi qtiinlele umaniste atente la pluralita-tt rr rnodurilor de viali, de inielepciune, de sensibilitate culturald".l)c1i scopul era nobil - o diferenli nu trebuie si devind o valoare,rlrsrrluti -, rezultatul a fost deplorab;i: invd[dmdntul viitorului ,,ar lll)t contir.ruitatea culturald a umanitilii", a creat o ,,culturi dinl)u.:rti", a respins spiritul critic al Epocii Moderne sub acoperirea

,,tolcranfei", definind lirile europene prin culturile lor Ei nu,,prinl)ozilia centrale pe care cultura o deline" in acestea.

in ultima parte a cdrlii sale, Finkielkraut descrie rolul jucat de

l,r)sl D)odernitate in societatea multiculturald: predicatori ai ,,me-t isr jului" cultural generalizat, postmodernii proclami,,dreptulI ir'r irruia la specificul celuilalt". Toate culturile sunt, pentru ei, Ia

l.l dc legitime qi totul este cultural 9i culturi (de exemplu, sportul,

moda etc.). Deviza narodnicisti O pereche de cizme face mai mult

decdt Shakespeare devine, in societatea postmoderni, nu numai

un slogan cultural, ci 9i un principiu estetic. Totul trebuie si' se

apropie, in artd, de cizme, pentrrt a daglas unei colectivitSli amor-

fe qi nu,,individului izolat in geniul siu": in picturi prolifereazi

minimalismul, in literaturi - genurile minore qi scriitura sumareetc. Astfel, postmodernismul distruge,,identitetile culturale"' dar

anuleazA, totodate, cultura in toate accepgiile ei tradilionale'

Verdictul lui Finkielkraut, enunlat acum aproape treizeci de

ani, nu gi a pierdut actualitatea: Volksgeislul romantic' diversita-

tea culturale postbelici qi ,,confuzia veself' a postmodernitelii (o

cultari a feeling ului, mai pulin a logos-ului) au diluat substanfa

culturii - gdndirea. Revenirea la idealul iluminist al emancipiriiprin culturd (i.e. raliunea care aderi la qi, totodatd, propagi valo-

rile universale) este singura solufie, dar cei care o promoveazi azi

sunt acuzati, inevitabil, de elitism: ,'(...) nicio valoare transcen-

dente nu trebuie sA poati frdna qi nici condiliona exPloatarea tim-

pului liber gi dezvoltarea consumului", constati ironic filozoful'

Marcat de spiritul tutelar al lui lulien Benda, cel din La Trahi'

son des Clercs, dar qi de alte sPirite critice ale Occidentului (Oc-

tayio Paz, Ortega y Gasset, Hannah Arendt etc.), eseul lui Alain

Finkielkraut pune o serie de accente care lipsesc in dezbaterea con-

temporane asupra culturii. infrdngerea gdndirii merite cititd insi

nu numai pentru idei, ci gi Pentru stilul cartezian al argumentirii,

pentru fraza alertd gi precisd, prezentAnd materii inalte intr-o ma

nieri agreabili. intr-o manier1 inimitabil francezi, aq spune, chiar

dace acest calificativ ar stXrni dezaprobarea autorului.2016

26

Vacanla in irealitate

C iv ilizali a sp e c t a c olului de Mario Y argas Llosa (Editura Huma-

ri1as, traducere de Marin Mdlaicu-Hondrari, 2016) este o reflec{ie

.rsupra culturii contemporane. Congtient de numirul mare de( iir(i pe acest subiect, un numer tot mai imPunetor Pe misurd ce. trltura, ,,in sensul tradilional al cuvintului, e in prezent pe cale satlisparf', nobeliatul peruvian afirmd ci nu face decit o ,,merturierlespre metamorfozele suferite de culturi" as,a cum le-a perceputpe durata intregii sale vieli.

Aqadar, judecata este dublati de confesiune, experienlele trdi-

l( dc scriitor, observaliile directe ale acestuia funclionand atat ca.rlgumente in favoarea ideilor sale, cit gi ca probe in procesul in-It ntat unei civilizalii din ce in ce mai frivole Ei mai superficiale De

lrr bun inceput, Llosa incrimineazi omului de azi refugiul in diver-

tisnrent, obstinalia cu care acesta se retrage din fala problemelor

lqluvc pe care le pune existenla, evadend din realitatea propriu-zisiarr (i)realitatea virtuali, efemeri, amuzantb gi efervescentd a sPec-trrtolului, a sftorv ului generalizat. Tendinla de a te simli bine, de

.r rrita cumva de rutina deprimanti qi abrutizante este, dupd cum:lrtrne scriitorul, una fireasci, dar transformarea acesteia intr-o

,,v.rloare supremi" conduce la urmiri grave.(livilizalia numiti de Llosa a ,,spectacolului" nu s a nescut nu-

rrrli clin dorinla oamenilor de a scipa de plictiseali intr-o lume alrrrniistirii, a cregterii economice, a relaxdrii morale, in care gdn-

r lr rlilc despre via!6 9i moarte, bine qi rdu, frumos gi urit 9i-au pier-rlut din urgenta 9i acuitatea de altedate. La aceasta au contribuit,

,lt asemenea, tehnologiile, care au condus la inlocuirea cuvdntuluit ll sLlnetul, dar mai ales cu imaginea, dezvoltarea industriilor de-

rlitltc distracliei qi, nu in ultimul rdnd, deelitizarea, masificarea

;i rlcrrocratizarea culturii. Niscutd din altruism, dupe cum sPune,r r rlorul, intenlia de a pune cultura la indemana tuturor a avut insA

,,rrecloritul efect de a vulgariza gi de a face mediocri viala cultu-