1 G. J. Ashworth, J. E. Tunbridge, The Tourist – Historic City, John Wiley & Sons Ltd.,Chichester, 1994.

2 G. H. Bailly, Le patrimoine architectural. Les pouvoirs locaux et la politique deconservation intégrée, Editions Delta, Vevey, 1975.

3 Ibidem, p. 13.

Monumentul între protecþie ºi realitate

Anca Maria Zamfir

Mãrturiile arhitecturale ºi urbane sunt un element fundamental al istorieiºi culturii Europei, care transcend frontierele naþionale ºi barierele ideologice.Ele conferã, totodatã, fiecãrui oraº, calitatea sa specificã, propria personalitate.Având în vedere conceptul de oraº istoric, ne propunem sã aducem în dis-cuþie anumite aspecte ale intervenþiei umane asupra zonei istorice a oraºuluiBraºov, din punctul de vedere al adecvãrii acestora la cerinþele conservãriipatrimoniului arhitectural, care se constituie ca valoare istoricã, esteticã ºi,nu în ultimul rând, culturalã.

„Materialul brut al oraºului istoric este constituit, în esenþã, din for-mele urbane care au supravieþuit în oraºul contemporan. Conceptul a avutdiferite înþelesuri ºi conþine elemente derivate din caracteristicile intrinseciale ambientului construit, dar ºi valorile ºi atitudinile cu privire la el...”1.

Funcþia reprezentativã a arhitecturii ca legãturã între trecut ºi prezent,calitãþile artistice ºi semnificaþia istoricã justificã ºi impun conservarea ei,determinând atitudinea faþã de oraºul istoric. Aceasta s-a concretizat în poli-tica europeanã în privinþa conservãrii ºi restaurãrii monumentelor ºi a ansam-blurilor istorice, care constituie, împreunã, patrimoniul arhitectural.

Carta de la Veneþia (1964) defineºte noþiunea de monument istoric:„toate creaþiile arhitecturale, izolate sau grupate, care poartã mãrturia uneicivilizaþii particulare, a unei evoluþii semnificative sau a unui evenimentistoric”2. Se are în vedere, în primul rând, salvgardarea autenticitãþii monu-mentului. De asemenea, se stipuleazã: „conservarea unui monument o implicãpe cea a unui cadru la scara sa”3 - aceasta însemnând cã un monument nueste un element izolat. El formeazã un tot cu ambientul sãu, nu numai dinraþiuni estetice, ci ºi datoritã faptului cã acesta îi conferã toatã semnificaþiaculturalã sau funcþionalã. Monumentele reprezintã valori culturale ºi artistice,sunt simbolurile unei culturi, ale unei civilizaþii. Ele se constituie, de asemenea,în atracþii turistice cãpãtând, prin aceasta, o valoare economicã. Nu în ultimulrând, mãrturii culturale ºi afective, ele sunt elemente ale cadrului vieþii.

Semnatar articol472

4 Ibidem, p. 15.5 Pentru comentariile referitoare la stipulãrile Cartei de la Veneþia, vezi Bailly,

op. cit., passim.

Carta de la Veneþia defineºte ºi noþiunea de sit urban sau ansambluistoric: „o grupare de construcþii constituind o aglomerare care, prin omo-genitate ºi prin unitate arhitecturalã ºi esteticã, prezintã prin ea însãºi uninteres istoric, arheologic sau artistic”4 . ªi în acest caz este vorba de un tota cãrui omogenitate în ceea ce priveºte coerenþa stilurilor într-un mediuurban construit într-o anumitã epocã sau coerenþa volumelor, proporþiile,materialele, sã determine ca juxtapunerea unor clãdiri aparþinând unor epocidiferite sã dea un ansamblu de volume armonios. Unitatea reprezintã acordularmonios între mai multe monumente, între mai multe ansambluri de edificiide naturi foarte diverse sau între un monument ºi anturajul sãu construit. Caºi în cazul monumentelor, interesul artistic ºi istoric justificã prezervareaansamblurilor istorice. Ele sunt un patrimoniu colectiv inestimabil, cu valoareculturalã, economicã, de cadru de viaþã ºi de echilibru social.

Atât monumentele, cât ºi ansamblurile istorice sunt supuse factorilorde degradare: acþiunea timpului, a naturii ºi, nu mai puþin periculoasã, cea aomului. Se impune o politicã de protejare a lor nu numai la nivelul legisla-þiei, ci ºi la nivelul conºtiinþei individului5.

Am fãcut aceastã poate prea lungã introducere pentru a prezenta, totuºifoarte pe scurt, cerinþele la care trebuie sã ne raportãm în relaþia cu monu-mentele ºi cu ansamblurile istorice, cerinþe a cãror ignorare, din diverse motive,putând duce la mutilãri, uneori ireversibile, ale fondului arhitectural ºi, prinaceasta, la pierderea unei pãrþi a identitãþii noastre.

Din punct de vedere teoretic, România s-a raliat acestor cerinþe. Legeanr. 422 din 18 iulie 2001 privind protejarea monumentelor istorice defineºtemonumentul, ansamblul ºi situl, prevãzând clar statutul acestora, protecþialor, condiþiile în care se poate interveni asupra lor, persoanele abilitate sã ofacã ºi sancþiunile care se aplicã în cazul nerespectãrii prevederilor ei.

Având în vedere situaþia din punct de vedere teoretic, în concordanþãcu legislaþia internaþionalã ºi cu legile bunului simþ (situaþia idealã), o incur-siune în teren nu este lipsitã de interes. Ea aratã situaþia realã a monumen-telor. Pe lângã cele fericite, care s-au bucurat de un tratament în concordanþãcu prevederile legii, multe sunt lãsate în paraginã, asupra multora se intervineneprofesionist, punându-se în pericol autenticitatea sau chiar viaþa lor. Întresituaþia idealã ºi situaþia realã existã o discrepanþã evidentã ºi îngrijorãtoare.

Doresc sã aduc în discuþie cazul Braºovului, cu menþiunea cã am avutîn vedere nu numai imobile care au statutul oficial de monumente istorice(sunt incluse în lista monumentelor istorice), ci si imobile care, deºi au calitãþile

Titlu articol 473

6 LMI 2004: 126 BV-II-s-A-11295 Centrul istoric - Cetatea Braºovuluimunicipiul BRAªOV NE.

7 LMI 2004: 127 BV-II-s-B-11296 Ansamblul urban „ªcheii Braºovului”,municipiul BRAªOV.

8 LMI 2004: 120 BV-II-a-A-11294 Ansamblul fortificaþiilor oraºului municipiulBRAªOV Aleea Brediceanu Tiberiu, str. sec. XIV-XVII; 121 BV-II-m-A-11294.01Latura sud-vesticã: Bastionul Þesãtorilor - azi municipiul BRAªOV Aleea ºi Str. CoºbucGeorge sec. XIV-XVII; 122 BV-II-m-A-11294.02 Latura nord-vesticã: BastionulMãcelarilor, municipiul BRAªOV Str. Bariþiu George 32 (Bastionul sec. XIV-XVII;123 BV-II-m-A-11294.03 Latura nord-esticã: Bastionul Tãbãcarilor municipiulBRAªOV Str. Republicii 53-55 (curtinã ºi sec. XIV-XVII; 124 BV-II-m-A-11294.04Latura sud-esticã: Bastionul Postãvarilor, municipiul BRAªOV Str. Castelului 146(Bastionul sec. XIV-XVII; 125 BV-II-m-A-11294.05 Elemente de fortificare exterioarã:Turnul (sic!) municipiul BRAªOV Dealul Warthe (Turnul Negru - sec. XIV-XVII,Turnul Alb, zidul ce delimita spre sud- vis-à-vis de Bastionul Fierarilor.

unui monument istoric, constituind mãrturii cultural-istorice semnificativedin punct de vedere arhitectural, istoric, artistic ºi social, nu au fost incluse,din diferite motive (ar fi de discutat ºi acestea), în lista monumentelor istorice.Ele nu se constituie în valori ale arhitecturii universale, sunt doar umile valorilocale, mãrturii ale dezvoltãrii urbanistice ºi ale vieþii oraºului, creionândimaginea acestuia. Multe dintre ele se aflã în zona vechii cetãþi a Braºovului,ea însãºi rezervaþie de arhitecturã (LMI 2004: 126 BV-II-s-A-11295 Centrulistoric - Cetatea Braºovului municipiul BRAªOV NE).

Structura Braºovului medieval, aºa numitul centru vechi, este clasicã:o incintã înconjuratã de ziduri, care are ca nucleu piaþa (Piaþa Sfatului, domi-natã de Biserica Neagrã ºi de Casa Sfatului), ºi o tramã stradalã care porneºtede aici înspre extremitãþi. În exteriorul acestei incinte sunt vechile cartiereSchei, Braºovul Vechi ºi Blumãna, care au constituit, pânã la al doilea rãzboimondial, oraºul Braºov.

Fondul construit al oraºului vechi, care se constituie în rezervaþii de arhi-tecturã (Cetate6, Schei7), constã din fragmente ale fortificaþiilor Braºovuluimedieval (ziduri pe laturile E ºi V, câteva turnuri ºi bastioane8) ºi din clãdiridatând din secolele XV – XIX. Majoritatea dateazã din secolele al XVIII-leaºi al XIX-lea, acestea din urmã înghiþind uneori clãdiri mai vechi ºi dânddominanta arhitectonicã a oraºului vechi, zonã care se constituie acum înoraºul istoric.

Intervenþiile din ultimii ani asupra clãdirilor din zona istoricã a Braºo-vului nu au fost întotdeauna fericite. Imaginea oraºului este ameninþatã, prinaceasta fiind ameninþatã însãºi moºtenirea noastrã istoricã ºi artisticã. Avemîn vedere integrarea unor clãdiri inadecvate în ansamblul fondului arhitecturalvechi, intervenþii nefericite asupra clãdirilor, a structurii ºi aspectului faþadelor,firmele ºi reclamele ºi, nu în ultimul rând, atitudinea faþã de oraº.

Semnatar articol474

Integrarea unor clãdiri inadecvate din punct de vedere stilistic ºiestetic într-un ansamblu istoric s-a fãcut contrar principiilor arhitecturii ºi aleconservãrii ansamblurilor istorice, care prevãd, printre altele, integrarea armo-nioasã a unei noi clãdiri în ansamblul deja existent. Ea a atins, din fericire,mai puþin rezervaþia de arhitecturã a Cetãþii, afectând, însã, cartierul Schei,rezervaþie de arhitecturã vernacularã, ansamblu a cãrui omogenitate este ame-ninþatã de implantarea unor clãdiri supradimensionate, care, din punct de vederestilistic, nu au nici o legãturã cu acesta. Multe dintre vechile case au dispãrut,fiind înghiþite de construcþii tributare gustului straniu al proprietarilor ºi dorinþeilor de a-ºi arãta puterea financiarã.

Intervenþii nefericite asupra clãdirilor. Nu de puþine ori, acestea se facnu numai din ignoranþã, ci ºi fãrã probleme de conºtiinþã, aducându-se caargument lipsa clãdirii din lista monumentelor istorice, deci lipsa calitãþii eioficiale de monument. Voi da ca exemplu cazul hotelului „Coroana”. Proiectatîn anul 1909, pe principii moderne, de arhitecþii Albert Schuller ºi OskarGoldschmidt, ridicat în anii 1909-1910, hotelul era singura clãdire din oraºcare pãstra destinaþia iniþialã a majoritãþii spaþiilor ºi decoraþia interioarãJugendstil de sorginte münchenezã (plafoane casetate, guri de încãlzire ºi deaerisire, grilaje ºi aplice decorative din alamã). În anul 2004, în spaþiul fostuluirestaurant apare o bancã ºi toate acestea dispar. Argument: clãdirea nu estepe lista monumentelor istorice (de ce?).

Nu de puþine ori, aceste intervenþii nefericite se fac cu concursul arhi-tecþilor.

Starea de degradare în care se aflã unele clãdiri din oraº. Fosta BancãNaþionalã Sãseascã, opera aceluiaºi Albert Schuller, ridicatã în anul 1906,prima construcþie Jugendstil din Braºov, se prezintã astãzi cu faþadele coºco-vite ºi mâncate de apa care curge pe ziduri din burlanele sparte, cu elementedecorative cãzute. Clãdirea a fost renovatã numai în interior, în anul 2002,pentru a adãposti mai multe instituþii publice. Ca o ironie a sorþii, aici îºi aresediul ºi Direcþia pentru Culturã, Culte ºi Patrimoniu Cultural Naþional, încadrul cãreia funcþioneazã ºi Direcþia Monumentelor Istorice. Multe alte clã-diri din centrul vechi al oraºului, datând din secolele al XVIII-lea ºi al XIX-lea,pline de chiriaºi sau cu proprietari sãraci, se prezintã ca niºte bãtrâne ºtirbe,cu corniºe ºi elemente decorative cãzute, coºcovite, ciupite de vreme ºi deoameni. Unele dintre ele au fost, la vremea lor, casele cele mai mari ºi maifrumoase din Braºov.

Intervenþiile asupra structurii ºi a cromaticii faþadelor au afectatmasiv zona Cetãþii, cu precãdere Piaþa Sfatului, strada Republicii ºi stradaMureºenilor. Modificarea faþadelor pentru noi vitrine, uneori spargerea lorpentru crearea unor noi cãi de acces, schimbarea dimensiunilor ºi a formei

Titlu articol 475

deschiderilor, montarea de geamuri termopan (cu distrugerea ancadramen-telor din secolele al XVIII-lea ºi al XIX-lea) au distrus unitatea multoradintre ele fragmentând, în acelaºi timp, unitatea frontului stradal.

Dar cea mai frecventã ºi mai frapantã intervenþie asupra faþadelorconstã în zugrãvirea acestora în culori inadecvate, puternice, ne specificeepocii în care au fost construite casele ºi în total dezacord cu faþadele clãdi-rilor învecinate. Pigmenþii cu care se zugrãveau casele in secolele trecute aveauo gamã cromaticã unitarã, mai stinsã, determinatã de natura lor, departe deviolenþa pigmenþilor chimici actuali. Unitatea tonalã a fost distrusã de gustulunor proprietari, care a adus în centrul oraºului culori tari, caracteristice,pânã nu demult, caselor de la periferia satelor – vezi mai ales anumite nuanþestridente de verde ºi albastru. Acestora li se adaugã nuanþe, nãucitoare prinviolenþa lor, de roºu, verde, galben, orange ºi brun, prezente uneori în combi-naþii ºocante pe o singurã faþadã. Produse ale unei industrii ºi ale unui comerþcare au generat ºi hrãnesc o modã îndoielnicã, ele satisfac gustul unor propri-etari a cãror ignoranþã în ceea ce priveºte aspectul din trecut al oraºului arputea fi scuzatã, dacã nu s-ar combina cu indiferenþa totalã faþã de faptul cã,în mediul urban, clãdirile sunt într-o relaþie directã unele cu altele, ca pãrþiale unui ansamblu coerent, a cãrui armonie era reglementatã, pânã în secolultrecut, de conducerea oraºului. Existã voci care susþin aceastã cromaticã vio-lentã, aducând ca argument exemple din Germania sau Franþa, fãrã a lua înconsiderare specificul local, care coloreazã acolo intens clãdirile, întotdeaunaîn armonie. Cine poate contesta frumuseþea minunatului oraº Colmar, cucasele sale vopsite în culori vii, ca în cãrþile de poveºti? Dar a zugrãvi laBraºov cu verde veronese o casã aflatã pe un fond stradal dominat de culoristinse, fãrã a lua în considerare armonia cromaticã a ansamblului, care nu afost niciodatã viu colorat, trãdeazã nu numai necunoaºterea adevãrului istoric,ci ºi indiferenþa celui care nu se poate încadra în comunitate. Zugrãveala cuprindeuneori brutal ºi elementele de plasticã arhitectonicã, înecându-le plasticitateasub un strat gros de pigment, aºternut cu o indiferenþã totalã. Elanul mergemai departe, la acoperirea ancadramentelor din piatrã cu un strat colorat dezugrãvealã sau, ca în cazul Casei Negustorilor (restaurantul Cerbul Carpatin),cu vopsirea lor în ulei.

Distrugerea unitãþii cromatice a faþadelor culmineazã cu zugrãvirea lorîn culori diferite, în funcþie de numãrul proprietarilor clãdirii. Mai ales încentrul vechi al oraºului, frapeazã disonanþa cromaticã dintre etaje ºi parter.De regulã, etajul gãzduieºte locuinþe, ai cãror chiriaºi nu au bani sau nu suntdispuºi sã investeascã în zugrãvirea faþadei casei în care locuiesc. Aceastaeste în multe cazuri coºcovitã, lãsând sã se vadã, prin rãnile deschise, succe-siunea de culori pe care le-a avut de-a lungul timpului. Parterul, în schimb,

Semnatar articol476

9 Vezi, de exemplu, casa din Piaþa Sfatului nr. 4, singura casã din oraº care are pefaþadã un balcon sprijinit pe coloane, acoperit acum în întregime de douã mari reclame.

10 LMI 2004: 903 BV-III-m-B-11856 Fântânã artezianã municipiul Braºov în faþaCasei Armatei, sec. al XIX-lea.

este destinat, în general, spaþiilor comerciale. Proprietarii sau chiriaºii aces-tora se considerã îndreptãþiþi sã coloreze, dupã criterii estetice proprii, neluând în considerare o elementarã integritate cromaticã a faþadei, zona carele aparþine. Rezultã monstruozitãþi, care se amplificã atunci când la partersunt douã magazine ºi partea fiecãruia de faþadã primeºte altã culoare. Aºa seface cã vom întâlni, mai ales în centrul vechi al oraºului, clãdiri din secoleleal XVIII-lea ºi al XIX-lea, multe dintre ele monumente istorice protejate prinlege, cu faþade bicolore ºi tricolore.

Problema cromaticii faþadelor în centrele istorice a fost soluþionatã înoraºele europene prin reconstituiri de ansamblu, fiecare clãdire fiind în acordcromatic cu celelalte, contribuind astfel la armonia întregului. Centrul vechial Braºovului oferã stridenþe cromatice care rãnesc ochiul ºi spiritul, jignindpatrimoniul arhitectural.

Firmele ºi reclamele plasate fãrã discernãmânt, uneori acoperind o mareparte a faþadelor, ascunzând, în unele cazuri, valoroase elemente de arhitec-turã9, având proporþii, design ºi texte în disonanþã cu clãdirile pe care suntamplasate, se constituie ºi ele, de multe ori, în factori de mutilare a monu-mentului ºi a oraºului.

Acþiunii destructive a unora dintre locuitorii oraºului asupra vechilorziduri ale cetãþii, din care s-au aprovizionat cu piatrã, i se adaugã mizeria dinunele curþi din spatele caselor, care se întind pânã la acestea. Lipsa de respecta locatarilor faþã de aceste ziduri ºi faþã de ei înºiºi le-a transformat în simpledelimitãri ale curþilor, nãpãdite de vegetaþie ºi de gunoaie.

Trebuie amintitã aici ºi acþiunea destructivã a celor care iau monumentelecu ei. Este ceea ce s-a întâmplat cu Fântâna Rudolf. Axul acestei fântâni arte-ziene, ridicatã în anul 1894 în parcul Rudolf, era decorat cu trei nimfe dinbronz ºi cu trei lei la picioarele lor, care susþineau platanele din bronz în carecãdea apa înainte de a ajunge în bazin. Aflatã în centrul oraºului, într-o mareintersecþie, la câþiva metri de Cercul Militar, ea a fost mutilatã în anul 2002când, într-o noapte, nimfele ºi leii au dispãrut. Au rãmas pentru un timp pla-tanele, dar acum nu mai existã nici ele. Singur bazinul din care þâºneºte jalnicceea ce a mai rãmas din axul fântânii aminteºte cã acolo a fost frumoasa Fân-tânã Rudolf, protejatã de Legea monumentelor istorice10.

Folosirea vechiului centru al oraºului ca scenografie pentru dife-rite manifestãri „culturale” (vezi cazul Pieþei Sfatului la Festivalul „Cerbulde Aur”, Festivaluri ale berii, concerte rock ºi de muzicã popularã etc), dincolo

Titlu articol 477

11 Din fericire, în anul 2006, „Cerbul de Aur” nu s-a mai þinut la Braºov, scutindastfel clãdirile din centrul vechi al oraºului de efectele sale nocive.

12 G. H. Bailly, op. cit., p. 5.

de efectul distructiv asupra monumentelor generat de vibraþiile provocate denivelul foarte înalt al sunetului, pune ºi problema condiþiei monumentelor înacest context11. Pe durata acestor manifestãri, Casa Sfatului, vechea primãriea Braºovului, al cãrei nucleu dateazã din secolul al XV-lea, se proiecteazã,cu modestie, în spatele toaletelor publice care o înconjoarã.

Avem, într-adevãr, o lege care protejeazã monumentele istorice. Dinpunct de vedere teoretic, stãm bine. Din punct de vedere practic, puterea eide protecþie este limitatã. Cazul Braºovului nu este singular. Ce se întâmplãcu vitraliile 1900 de la Oradea, cu clãdirile din zona peninsularã a Constanþei,cu clãdirile 1900 din Arad, cu clãdirile ºi picturile murale „restaurate” denespecialiºti, cu atâtea monumente care zac în decrepitudine pentru cã„nu sunt bani” sau nu este interes sau interesul proprietarului nu coincide cuacela al monumentului?

Europa îºi protejeazã realmente clãdirile vechi. Restaureazã ºi pãstreazã.Nu am vãzut termopane la Strasbourg, în oraºul vechi. Dar am vãzut caseleneciobite, obloanele vechi, lemnul conservat, ancadramentele din piatrã nevopsiteîn culori de ulei de cine ºtie ce nou proprietar orãºenizat de curând ºi toateacele mici nimicuri care dau farmecul ºi personalitatea unei case ºi unui oraº.

Depersonalizând ºi desfigurând mediul urban, aceste schimbãri afecteazãcalitatea mediului de viaþã al locuitorilor. Totodatã, ele priveazã memoriacolectivã - instrument esenþial al progresului umanitãþii – de mãrturiile tangibileale experienþei secolelor precedente. Vandalismul epocii noastre trebuie sã iasfârºit. Nu este nevoie sã fii cultivat pentru a înþelege cã nu se poate crea sauînnoi un ambient armonios fãcând abstracþie de ceea ce existã. Este suficientpuþin bun simþ pentru a admite cã „viitorul are o inimã anticã”12.

Semnatar articol478

Fosta Bancã Naþionalã Sãseascã, strada Michael Weiss nu.22

Strada Republicii

Titlu articol 479

Piaþa Sfatului nr. 3. Ancadrament renascentist îmbunãtãþit cu neon

Strada Republicii nr. 28. Ancadramente distruse de montarea geamurilor termopan

Semnatar articol480

Strada Mureºenilor nr. 3. Contoare montate pe peretele pictat al gangului de intrare în curte

Fântâna Rudolf la începutul secolului XX

Titlu articol 481

Piaþa Sfatului nr. 4

Imaginea Casei Sfatului în timpul„Cerbului de Aur”

Semnatar articol482

Strada Republicii nr. 7. Reclamele acoperã faþada casei