Embed Size (px)
Citation preview
Școala Doctorală de Studii Filologice – Universitatea Al. I. Cuza, Iași
Facultatea de Litere
Școala Doctorală „Cultures et Sociétés” – Universitatea Paris-Est Créteil Val de
Marne
Laboratoarele Lettres, Idées et Savoirs – LIS
Teză de doctorat în cotutelă
prezentată de către Otilia-Maria Aioanei
Identitate și memorie în opera Assiei Djebar
în vederea obținerii titlului de Doctor
Specializarea: Studii filologice
Cordonatori:
Prof. Dr. Marina MUREŞANU Universitatea „Alexandru-Ioan Cuza”, Iasi
Prof. Dr. Sylvie JOUANNY Universitatea Paris-Est Créteil
Membrii comisiei:
Prof. Dr. Catherine DOUZOU Universitatea „François Rabelais”, Tours
Prof. Dr. Simona MODREANU Universitatea „Alexandru-Ioan Cuza”, Iasi
Prof. Dr. Dolores TOMA Universitatea din București
2
La data de 24 noiembrie 2016, ora 10:00, in Sala Dima, drd. Otilia-Maria Aioanei va
susține, în sedință publică, teza de doctorat cu denumirea „Identité(s) et mémoire(s) dans
l’œuvre d’Assia Djebar” , in vederea obtinerii titlului de doctor in domeniul filologie.
Comisia de doctorat are urmatorea componență:
Președinte: Prof. Dr. Lacramioara Petrescu
Conducatori Științifici: Prof Dr. Marina Muresanu
Prof. Dr. Sylvie Jouanny
Referenți: Prof. Dr. Dolores Toma
Prof. Dr. Simona Modreanu
Prof. Dr. Cathérine Douzou
3
Cuprins
Cuprinsul tezei ............................................................................................................................................ 4
Rezumatul tezei ........................................................................................................................................... 6
Bibliografie selectivă ................................................................................................................................. 22
4
Cuprinsul tezei
INTRODUCERE........................................................................................................................8
CAPITOLUL I – Identitate(ăți) și memorie(ii) în contextul franco-magrebian.................23
I.1. Scurtă prezentare a ideilor despre conceptul de identitate ....................................... 23
I.2. Scurtă prezentare a ideilor despre conceptul de memorie ......................................... 39
I.3. Identitate și memorie în concepția lui Paul Ricœur ................................................... 44
I.4. Identitate(ăți) și memorie(ii) în literatura magrebiană de expresie franceză .......... 48
I.5. În căutarea identității - Assia Djebar și parcursul ei multidisciplinar ..................... 57
I.6. Concluzii parțiale ........................................................................................................... 71
CAPITOLUL II – A scrie pentru a iesi din sine....................................................................73
II.1. Identitate și memorie „între două lumi” .................................................................... 73
II.2. Identitate(ăți) și memorie(ii) între două limbi ........................................................... 79
II.3. Dualitatea memoriei și identitățile multiple .............................................................. 92
Premisele și provocările dualității ................................................................................. 108
Opera între iubire și fantasia ......................................................................................... 124
II.4. Concluzii parțiale ....................................................................................................... 132
CAPITOLUL III - Scriituri, memorii, identități................................................................134
III.1. Identitatea în memorie – recucerirea trecutului .................................................... 134
III.2. Memoria este vocea femeilor .................................................................................. 141
III.3. Limba din afara limbilor ......................................................................................... 152
Construirea și reconstruirea identității ........................................................................ 158
5
Memorii colective ............................................................................................................ 162
Celălalt ca oglindă a Sinelui ........................................................................................... 165
De la identitatea colectivă la identitatea individuală ................................................... 169
Memorie(ii) și identitate(ăți) la răscrucea limbilor ..................................................... 172
Reconcilierea limbilor în cadrul unei identități comune ............................................. 174
III.4. Concluzii parțiale ...................................................................................................... 179
CAPITOLUL IV – A scrie pentru a cicatriza rănile trecutului.........................................181
IV.1. Identitate(ăți) și memorie(ii) sau dialogica Sinelui și a Celuilalt .......................... 181
IV.2. Imposibila întoarcere în locurile memoriei ............................................................ 185
A scrie este un drum ce trebuie deschis ....................................................................... 190
Dispariția limbii franceze ............................................................................................... 198
IV. 3. Fragmente de memorie ........................................................................................... 205
Abandon în fluxului memoriei....................................................................................... 207
Descătușarea de trecut ................................................................................................... 214
Conștientizarea ............................................................................................................... 217
IV.4. Concluzii parțiale ...................................................................................................... 223
CONCLUZII............................................................................................................................225
BIBLIOGRAFIE.....................................................................................................................236
6
Rezumatul tezei
Stadiul cercetării și obiectivele tezei
Identitatea și memoria reprezintă concepte cheie în opera scriitoarei Assia Djebar.
Problema identității și a memoriei a constituit totodată și fundamentul vieții sale personale. Încă
din copilărie, scriitoarea își punea întrebări existențiale referitoare la conlocuirea civilizației
magrebiene și a civilizației franceze, în sânul cărora s-a născut. Discursul acesteia a gravitat
întotdeauna în jurul relației reciproce dintre memorie și identitate, în care memoria îi este pe rând
și impuls și piedică în căutarea identității.1
Universitarii și criticii literari au studiat opera romanescă a Assiei Djebar, elaborând
studii tematice, estetice, poetice, autobiografice sau istorice. La rândul nostru, intenționăm ca
prin această lucrare să îi aducem un omagiu acestei „nemuritoare”2, al cărei parcurs de excepție
și a cărei opere originale au transformat-o într-o scriitoare ilustră.
Cum ajută memoria la formarea identității umane sau, mai degrabă, cum își construiește
ființa în sine propria memorie pentru a-și descoperi identitatea și pentru a găsi un sens în propria
viață? Căutarea identității în cazul Assiei Djebar este declanșată de memorie sau de incursiunea
voită în adâncurile acesteia? Acestea sunt întrebările centrale ale cercetării noastre, care are ca
punct de plecare opera romanescă a scriitoarei algeriene de expresie franceză Assia Djebar.
Abordarea noastră se bazează pe o tematică pe care exegeza nu a aprofundat-o suficient, chiar
dacă este considerată de critici drept esențială în opera autoarei. După ce am adunat un repertoriu
de lucrări universitare care studiau integral sau parțial opera Assiei Djebar, am constatat că în
Franța există peste o sută de teze în care au fost tratate mai multe aspecte ale operei acesteia:
postcolonialismul, istoria, autobiografia și ficțiunea, literatura la feminin, arta povestirii, limba
de expresie literară, condiția și imaginea femeii în lumea arabă, exilul, interculturalitatea,
1 Assia Djebar, Vaste est la prison, Paris, Stock, 1995, p. 49-50. 2 Membrii Academiei Franceze sunt denumiți „nemuritori”.
7
dualitatea, alteritatea, hibriditatea.3 Am descoperit o singură teză de doctorat care studiază parțial
relația identitate(ăți)-memorie(ii)4 și alte șapte lucrări care tratau separat fie conceptul de
identitate, fie cel de memorie.5 Este adevărat că nici o operă critică referitoare la romanele Assiei
Djebar nu neglijează problema identității și memoriei6, întrucât aceasta ar fi practic imposibil de
evitat. Este la fel de adevărat și faptul că toate aceste cercetări au adus o contribuție foarte
importantă pentru recepția operei djebariene. Cu toate acestea, până în acest moment accentul a
fost pus pe implicațiile politice, psihanalitice, estetice sau feministe ale scrierilor Assiei Djebar,
aspecte pe care noi le considerăm în mod firesc foarte pertinente, însă nu neapărat esențiale. În
România există în jur de zece teze de doctorat care tratează opera Assia Djebar, scrierile acesteia
nefiind foarte cunoscute și studiate.7 În cadrul bibliotecilor universitare din România nu am găsit
decât un singur roman tradus în limba română8 și încă alte câteva romane în limba franceză.
În cadrul acestei cercetări urmărim să înțelegem dacă Assia Djebar își fondează
identitatea și își asigură continuitatea propriilor origini, a propriei culturi și a patrimoniului său
ancestral prin (re)producerea amintirilor și a memoriei ancestrale în scrierile sale. Cu alte
cuvinte, dorim să descoperim dacă în cadrul acestei inițiative scriitoricești căutarea identității se
face prin intermediul viziunii scriitoarei asupra propriei sale persoane (identitatea idem) sau prin
intermediul discursului elaborat de aceasta în romanele sale (identitatea ipse)?9 Ne propunem ca
acest demers să fie unul original prin încercarea de a prezenta personalitatea Assiei Djebar în
3 Studiul nostru se bazează pe cercetările personale în cadrul BNF și pe aspectele prezentate în biografia realizată de
către Berrichi, Boussard, Assia Djebar. Une femme, une œuvre, des langues Ŕ Bio-Biographie (1936-2009), Biarritz,
Séguier, 2009. 4 Este vorba despre teza scrisă de Zhora, Hamandia, Entre mémoire et désir: l’identité plurielle chez Assia Djebar,
D.N.R., Université de Franche-Comté, UFR des Sciences du langage, de l’homme et de la société, 2 Vol., 2005, 416
p. 5 Conform cercetărilor noastre și Bio-bibliografiei scrise de Berrichi, Boussard, Assia Djebar. Une Femme, une
œuvre, des langues, (1936-2009), Biarritz, Séguier, 2009. 6 Este vorba despre cei mai importanți critici care au studiat opera scriitoarei Assia Djebar: Clarisse Zimra, Pricilla
Ringrose, Michael O’Riley, Milred Mortimer, Michèle Vialet, Charles Bonn, Giuliva Milò, Beïda Chikhi, Mireille
Calle-Gruber, și așa mai departe. 7 Cercetarea noastră se bazează pe informațiile disponibile la Bibliotecile Centrale Universitare din Iași, Suceava,
Cluj și București. Nu avem pretenția de a fi realizat o cercetare minuțioasă, întrucât aceasta ar fi presupus să luăm
legătura cu șefii departamentelor de literatură de la fiecare universitate pentru verificarea bazelor de date care nu
sunt disponibile la bibliotecile centrale ale fiecărui centru universitar. 8 Este vorba de romanul Les Impatients Ŕ Nerabdatorii, tradus de Alexandru Brumaru în 1982. 9 Conceptele de identitate idem și identitate ipse îi aparține filosofului francez Paul Ricœur (1913-2005). Identitatea
idem desemnează percepția de sine a unei persoane, în timp ce identitatea ipse se referă la identitatea narativă.
Scriitura permite o retragere reflexivă pentru studierea identității, pentru autoobservare. Ricœur consideră că
adevăratul „eu” reprezintă punctul de convergență dintre idem și ipse și că descoperirea acestuia este imposibilă fără
a (se) scrie. Aceste concepte sunt aprofundate în primul capitol al tezei.
8
ansamblul său. Parcursul, opera literară, textele nonficționale, convorbirile și discursurile
scriitoarei formează un tot unitar ce nu poate fi tratat separat. Problema identității și a memoriei
se regăsește în toate registrele vieții și scriiturii sale, fie ficționale, fie nonficționale. Vorbim aici
despre o relație de simbioză. Am ales să aprofundăm acest aspect atât de special și de important
în opera Assiei Djebar ˗ relația identitate(ăți)-memorie(ii) ˗ deoarece luăm în considerare ipoteza
că toate temele abordate în scriitura sa reprezintă ramificații ale acestei teme centrale. Prin
parcursul său multidisciplinar în lumea literaturii, istoriei, sociologiei, cinematogragiei, muzicii
și picturii, Assia Djebar a ralizat o incursiune în profunzimile memoriei individuale și ale
memoriei colective pentru a (re)găsi adevărata identitate. Istoria franco-algeriană pe care o
rescrie prin romanele sale, dorința de a-și include propria viață în textele sale, interculturalitatea,
hibriditatea, dualitatea operei sale, problema limbii în care scrie și omagiul adus femeii ce are
rolul de a transmite din generație în generație adevărata identitate Ŕ toate acestea reprezintă
misiunea de descoperire a identității și de explorare a memoriei individuale și ancestrale pe care
Assia Djebar o duce la bun sfârșit cu succes.
Ipoteza noastră este că aceste două concepte Ŕ identitate și memorie Ŕ reprezintă pivoții
operei sale, elementele fundamentale care au dat naștere operei acesteia. Este vorba despre două
concepte, putem chiar spune două entități cares sunt vii și care se află într-un raport de
reciprocitate, care se făuresc și se construiesc reciproc în permanență. Pe de o parte, memoria
contribuie la reconstrucția identității. Pe de cealaltă parte, memoria este cea care construiește o
identitate fragmentată și fragmentară din cauza faptelor și evenimentelor alterate de către
Celălalt, de către Istorie și de rănile trecutului. Criza identitară animă și totodată reprimă
memoria pe fondul unui refuz interior de a rememora trecutul. În această lucrare ne propunem să
tratăm aceste două teme laolaltă, deoarece în opera Assiei Djebar identitatea și memoria se
întrepătrund și nu se mai separă niciodată.
Așa cum am menționat deja, marea majoritate a studiilor pe care le-am consultat asupra
operei Assiei Djebar pun accentul pe fondul sociocultural sau pe conținutul romanelor. Prin
cercetarea de față ne propunem să aducem o nouă perpsectivă: relația dintre conceptele de
identitate(ăți) și memorie(ii) reprezintă generatorul principal, motorul care stă la baza parcursului
și operei Assiei Djebar, nu doar la nivel de conținut, ci și la nivel de formă. Analiza relației
identitate(ăți)Ŕmemorie(ii) ne permite să dobândim o perspectivă de ansamblu asupra operei
9
djebariene, deoarece aceste două concepte le includ pe toate celelalte care au fost studiate și
analizate până în prezent.
Caracterul novator al acestei lucrări îl poate constitui și faptul că studiile noastre
urmăresc să pună în valoare discursurile, conversațiile, convorbirile și textele nonficționale care
îi aparțin Assiei Djebar. Aceasta avea obiceiul de a scrie câte un text de fiecare dată când trebuia
să susțină o conferință sau un simplu discurs. Obiectivul nostru este acela de a dobândi o
înțelegere complexă a operei djebariene, ținând cont de propriile sale „instrucțiuni”.
Parcursul multidisciplinar al autoarei reprezintă un alt aspect foarte important, analizat
destul de des de cadrele universitare care au efectuat studii pornind de la opera djeberiană.
Preocupările sale polivalente au determinat dinamica și maniera scriiturii sale. Considerăm că
opera scriitoarei este imposibil de înțeles dacă este separată de parcursul său, așa cum chiar
aceasta mărturisește: „Scriu fiindcă nu pot face altfel.”10
Scrisul a devenit pentru ea un mod de
viață. Parcursul îi influențează modul de a scrie, iar scrisul îi declanșează episoade de
conștientizare ce îi influențează în mod direct viața. Este vorba în continuare de un raport de
reciprocitate, de o relație împărtășită, la fel ca în relația dintre identitate(ăți) și memorie(ii). Din
acest motiv considerăm că înțelegerea textelor nonliterare și a parcursului său multidisciplinar
poate reprezenta adevărata cheie pentru a înțelege opera literară a Assiei Djebar.
Alegerea corpusului
Demersul nostru are ca punct de pornire textele în proză semnate de Assia Djebar, cu
excepția pieselor de teatru în care scriitoarea însăși recunoaște că nu se regăsește.11
Având în
vedere resursele de timp și spațiu destul de restrânse, nu putem oferi un parcurs detaliat pentru
toate operele sale, iar acest lucru nici nu reprezintă obiectivul acestei cercetări. Prin urmare, am
ales să aprofundăm numai câteva opere pe care le-am considerat esențiale pentru evoluția
scriitoarei și pentru cercetarea noastră:
10 Assia Djebar, „Gestes acquis, gestes conquis”, Scrisoare publicată în Présence de femmes, Alger, Hiwar, 1986, p.
21. 11 Assia Djebar, Jeune Afrique, 31 martie 2008, [online] http://www.jeuneafrique.com/57084/archives-
thematique/assia-djebar/
10
L’Amour la Fantasia (AF) Ŕ Acest roman ne oferă posibilitatea de a studia conotațiile
multiple ale identității din perspectiva unei fetițe născute într-o societate duală și de a
înțelege rolul memoriei individuale și a memoriei colective în evoluția acesteia. Romanul
reprezintă adevăratul punct de plecare în cariera literară a scriitoarei;12
este primul roman
autobiografic ce marchează misiunea autoarei de căutare a identității și decizia acesteia
de a practica simultan scriitura eului individual și colectiv.
Les Nuits de Strasbourg (NS) Ŕ În acest roman scriitoarea pune problema memoriei și a
identității în cuplul de îndrăgostiți: Cum comunici cu partenerul de cuplu și în ce limbă?
Se poate să iubești în limba Celuilalt, mai ales dacă este vorba de un vechi inamic? Acest
roman marchează un punct foarte important în evoluția literară a Assiei Djebar. Autoarea
schimbă în mod radical registrul și scrie despre dragoste ca limbă comună a cuplurilor de
îndrăgostiți de naționalități diferite, cu identități și memorii care se întrepătrund, însă
rămân diferite. Dacă în romanele precedente identitatea și memoria au fost utilizate într-
un context mai degrabă istoric și social, în acest roman putem studia identitatea și
memoria dintr-o perspectivă mai intimă, mai personală.
La disparition de la langue française (DLF) Ŕ romanul ne oferă posibilitatea de a
observa profunzimile memoriei colective. În aceasta operă Assia Djebar abordează mai
cu seamă identitatea individului dincolo de apartenența la o limbă, o cultură sau o țară. Se
pune accentul aproape exclusiv pe tema recurentă din opera scriitoarei: memoria
individuală, memoria colectivă și căutarea identității, iar scriitoarea militează pentru
importanța memoriei colective și necesitatea de a rememora istoria pentru descoperirea
adevăratei identități.
Nulle part dans la maison de mon père NPMP Ŕ În ultimul său roman, Assia Djebar
descoperă rădăcinile misiunii sale de căutare a identității și relația dintre identitate și
memorie individuală/memorie colectivă. Romanul este unul intim și terapeutic, care
conduce la descătușarea de trecut și la vindecarea rănilor îndelung ascunse în
profunzimile memoriei. Scriitoarea înțelege motivul pentru care s-a ascuns în căutarea
identității colective. În ultimul său roman, aceasta „expulzează”13
din propria memorie
episoade din adolescență care au marcat-o profund și au contribuit la fundamentarea vieții
12 Assia Djebar, Ces voix qui m’assiègent, Paris, Albin Michel, 1999. 13 Assia Djebar, Jeune Afrique, 31 martie 2008, [online] http://www.jeuneafrique.com/57084/archives-
thematique/assia-djebar/
11
sale de adult. Romanul este unul de autoanaliză, în care autoarea dezvăluie pentru prima
dată amintiri intime. Căutarea identității dobândește astfel un nou suflu și o nouă
perspectivă.
Pe lângă textele ficționale menționate anterior, corpusul cuprinde și texte nonficționale.
Assia Djebar are intervenții critice și autocritice într-o sută șaizeci și șapte de opere
colective și periodice; aceasta mai are și peste șaizeci de texte publicate în diverse reviste
ca urmare a prezenței sale la mai multe conferințe, dezbateri, dialoguri, colocvii și
discursuri. De asemenea, am mai descoperit și în jur de optzeci de convorbiri și interviuri
publicate în diferite reviste și în jur de treizeci de întrevederi la radio și televiziune fie sub
formă de documente audio, fie sub formă de transcriere. Acest corpus reprezintă punctul
de sprijin al studiului de față. Așa cum am mai spus deja, nu intenționăm să interpretăm
parcursul sau opera scriitoarei, ci încercăm să le înțelegem pornind de la două concepte
pe care le considerăm motoarele întregii creații literare a Assiei Djebar: identitatea și
memoria.
Repere metodologice
Prezentul studiu se înscrie într-un cadru conceptual și metodologic fondat pe filosofia
ricœuriană care vizează identitatea și memoria și, de asemenea, pe studiul textelor nonficționale
și autocritice ale Assiei Djebar. Acestea au în comun preocuparea pentru analiza identității și
memoriei, insistând asupra importanței Istoriei, a înțelegerii trecutului individual și colectiv,
respectiv punerea accentului pe ancorarea textelor literare în timpul, locul și contextul producerii
acestora.
Textele autocritice (nonficționale) ale scriitoarei Assia Djebar pot reprezenta, după
părerea noastră, unul dintre cele mai bune repere pentru înțelegerea operei acesteia. Poziția
ingrată de femeie-scriitor de origine arabo-berberă care scria în limba franceză a forțat-o pe
autoare să ofere explicații elaborate referitoare la parcursul său multidisciplinar și la proiectul
său literar. Fiecare text a fost explicitat cu minuțiozitate de către autoare, în diferite ocazii:
convorbiri, discursuri, articole, etc. Obiectivul nostru este să dobândim o înțelegere a operei
djebariene ținând cont și de propriile sale „instrucțiuni”. După părerea noastră, înțelegerea operei
înseamnă aplicarea aceleiași metodologii pe care Assia Djebar o utilizează în misiunea sa de
căutare a identității: aceasta a făcut incursiuni profunde în memoria individuală și colectivă și în
12
trecutul îndepărtat pentru a lipi la loc bucățile unui eu fragmentat pe fondul unei existențe duale,
împărțite între două lumi. Textele literare și textele nonliterare se află într-o relație de
recoprocitate, la fel ca piesele care trebuie lipite la un loc pentru a forma un întreg. Există
numeroase texte nonliterare care fac referire directă la romanele sau nuvelele14
sale,
constituindu-se sub formă de paratext ce conduce la înțelegerea subtilităților și profunzimilor
literare.
Lucrările lui Paul Ricœur15
asupra identității și a memoriei ne-au folosit în cursul
cercetării noastre ca instrument pentru studierea relației dintre cele două concepte în opera
djebariană. Înțelegerea raportului în care se află identitatea și memoria și măsura în care acești
doi termeni se includ sau se exclud reciproc înseamnă, după părerea noastră, o mai bună
înțelegere a operei Assiei Djebar. Întrebările rezultate din filosofia ricœuriană asupra identității și
memoriei sunt extrem de reprezentative pentru opera și parcursul scriitoarei: Ce înseamnă
reprezentarea trecutului? Există o memorie corectă, justă? Identitatea construită și care își are
rădăcinile pe terenul memoriei este o identitate pură și veritabilă?16
La fel ca la Ricœur, și pentru
Assia Djebar Istoria depinde de „martori credibili”17
ai memoriei colective. Istoria nu poate
exista fără memorie, iar identitatea nu se poate construi fără (I)istorie. Ca scriitoare, Assia Djebar
a creat prin fiecare dintre cărțile sale o identitate narativă și o istorie care i-au permis să se
descopere pe ea însăși, să privească într-o manieră disociată construcția de sine însuși. Totodată,
expresia eului a fost strâns legată de imaginea colectivității; conceptul de noi i-a servit multă
vreme drept oglindă și punct de reper în misiunea sa de căutare a identității. De formație istoric,
Djebar a recurs la investigații istorice, sociologice și la mărtutii pentru a descoperi și rescrie
adevărata Istorie a țării sale. Prin intermediul acestei teze ne propunem să exploatăm relația
dintre identitate(ăți) și memorie(ii) în opera Assiei Djebar pentru a demonstra că aceste două
concepte reprezintă axele centrale ale operei sale și chiar a întregii sale vieți. Toate celelalte teme
abordate de către scriitoare în cadrul proiectului său literar nu reprezintă decât niște ramificații
ale acestor noțiuni. Elucidarea modului în care identitatea și memoria se construiesc reciproc și a
14 „À propos de Loin de Médine”, „À propos de Vaste est la prison”, „À propos des Nuits de Strasbourg” etc. 15 Este vorba mai cu seamă de Paul Ricœur, Temps et récits I, II, III, Paris, Seuil, 1983 și de Paul Ricœur, La
Mémoire, l’Histoire, l’Oubli, Paris, Seuil, 2000. 16 Paul Ricœur, Temps et récits I, Paris, Seuil, 1983. 17 Paul Ricœur, La Mémoire, l’Histoire, l’Oubli, Paris, Seuil, 2000, p. 106.
13
măsurii în care memoria folosește sau nu la construirea identității înseamnă descoperirea cheii
operei djebariene.
Structura tezei
Rezultatele cercetării noastre referitoare la problema identității și memoriei in opera
Assiei Djebar sunt prezentate în patru capitole, urmând alternativ un principiu de demonstrație
logică și cronologică. Primul capitol este unul introductiv, care prezintă contextul cercetării
noastre. În celelalte trei capitole care urmează analizăm evoluția temei identitate(ăți)-memorie(ii)
în calitate de temă centrală în opera romanescă a Assiei Djebar. Cele trei capitole corespund
celor trei etape de evoluție ale scriiturii djebariene. Această împărțire pe etape urmărește firul
evolutiv prezentate de scriitoare însăși în textele sale noficționale și autocritice referitoare la
propriile opere.
Primul capitol
Acesta este consacrat noțiunilor introductive referitoare la aspectele teoretice, situarea și
evoluția în cadrul literaturii magrebiene de expresie franceză a conceptelor fundamentale ale
acestei teze Ŕ identitatea și memoria. Dat fiind faptul că literatura magrebiană este destul de puțin
studiată în România, am considerat că în acest capitol este foarte important să trecem în revistă
contextul sociocultural care a determinat particularitățile acestei literaturi. O operă literară este
imposibil de înțeles fără cunoașterea specificității contextului în care a trăit scriitorul sau
scriitoarea acesteia. Tot în primul capitol am ales să creionăm parcursul multidisciplinar al Assiei
Djebar, deoarece evoluția acesteia este în mod indisolubil legată de dialectica sa; tematicile pe
care le abordează, mutațiile stilistice și narative ale romanelor sale își au adeseori rădăcinile în
nevoia de a face față unei realități franco-algeriene versatile, care a produs mutații severe de-a
lungul existenței sale.
Capitolul al doilea
După cum am menționat deja, relația dintre conceptele identitate(ăți)Ŕmemorie(ii) a dat
naștere unui șir de întrebări esențiale în căutarea identitară a scriitoarei. În cel de-al doilea capitol
am analizat evoluția acestor concepte pornind de la două perspective cruciale pentru înțelegerea
operei djebariene. Prima vizează dualitatea lumii în care a trăit autoarea și face referire la
14
tandemul franco-algerian. Această dualitate a marcat profund personalitatea Assiei Djebar ca
ființă umană, dar și ca femeie și scriitoare. Pe măsură ce avansează de-a lungul proiectului său
literar, aceasta descoperă că dualitate reprezintă una dintre cauzele principale ale conflictelor sale
interioare. Cea de-a doua perspectivă ține de limba de scriere, una dintre problemele care se
regăsește la baza căutării identitare. Născută într-o lume duală, plină de contradicții, de conflicte
interioare și exterioare, memoria și scrisul rămân singurele instrumente de care Assia Djebar se
poate servi în misiunea sa de căutare a identității. Una dintre cele mai importante întrebări
apărute este cea referitoare la actul scriitoricesc:
„(…) jurnaliștii mă întrebau: «De ce scrieți?» Ŕ căci aceasta este întrebarea
adresată cel mai frecvent celor ce intră în domeniul literaturii, dar mai cu
seamă femeilor (…)”18
Scriitoarea a oferit și și-a oferit de mai multe ori un răspuns la această întrebare. De fiecare dată
când își adresează această întrebare, scriitoarea își oferă un răspuns mai complex și mai elaborat.
Aceste răspunsuri diferite reprezintă etape ale evoluției în cadrul misiunii sale de căutare a
identității.
La început scria pentru a „se parcurge”.19
Din acest motiv cel de-al doilea capitol al tezei
se intitulează „A scrie pentru a ieși din sine”. Ca atare, capitolul este dedicat primei etape a
operei Assiei Djebar, etapă care include romanele publicate între 1957-1985. Etapa este una de
tranziție, deoarece Assia Djebar începe să scrie din „pura bucurie de a inventa”20
și, fără să-și dea
seama, proiectul său literar devine din ce în ce mai serios. Primul roman, La soif (Julliard, 1957),
a fost scris într-o lună, fiind rezultatul unui pariu cu logodnicul său; cel de-al doilea roman, Les
impatients (Julliard, 1958), a fost scris pentru a-și îmbunătăți primul proiect literar.21
Fără să
realizeze, Djebar, care era în plin curs de formare pentru a deveni istoric, s-a trezit prinsă în
mrejele literaturii. Este vorba mai degrabă de o etapă tranzitorie, deoarece trece rapid de la o
scriitură cu predilecție ficțională22
la o incursiune profundă în memoria individuală și colectivă.
18Assia Djebar, Ces voix qui m’assiègent, Paris, Albin Michel, 1999, p. 25. 19Assia Djebar, Discours Mme Assia Djebar à l’Académie française, 22 iunie 2006. [online]
http://www.lefigaro.fr/pdf/AssiaDjebar.pdf Caracterele scrise îngroșat se regăsesc în text. 20 Assia Djebar, Ces voix qui m’assiègent, Paris, Albin Michel, 1999, p. 18. 21 Florence Noiville, Interviu cu Assia Djebar Ŕ Écrire, écrire, pourquoi ?, 2008. [online] http://archives-
sonores.bpi.fr/doc=2731 22Assia Djebar citată de Wadi, Bouzard, Lectures maghrébines, O.P.U., Publisud, 1984, p. 156.
15
Aceasta realizează că nu va putea scăpa de scriitura autobiografică pe care o evitase vreme
îndelungată.23
Îi era imposibil să se angreneze efectiv în propria misiune de căutare a identității
fără să-și dezvăluie propria poveste. De aceea am ales să ne ocupăm mai cu seamă de romanul
L’Amour la fantasia, întrucât autoarea însăși îl consideră un real punct de plecare în cariera sa
literară. Dualitatea și limba de scriere sunt aspectele centrale ce rezultă din căutarea identitară și
din incursiunea în memorie care au fost urmărite prin intermediul acestui roman. Este vorba, de
fapt, despre niște teme rămase în stadiu embrionar în timp ce autoarea își scria primele romane și
care eclozează în această operă „fățiș autobiografică.”24
Capitolul al treilea
În cea de-a doua etapă a proiectului său literar (1987-1997), Assia Djebar își
concentrează toate resursele spre revitalizarea memoriei individuale refulate și a memoriei
ancestrale șterse. Aceasta devine purtătoarea de cuvânt a identității magrebiene, a Algeriei, a
femeilor reduse la tăcere și la o viață claustrală în haremuri, considerând că rolul său ca scriitor
era acela de „A scoate întunericul la lumină.”25
Cel de-al treilea capitol este conssacrat căutării identității colective, recuperării memoriei
ancestrale și incursiunii profunde în trecutul îndepărtat. La finalul anilor 1980 Ŕ începutul anilor
1990 Ŕ aceste preocupări devin prioritare pentru Assia Djebar, care își îndreaptă atenția către
autobiografia colectivă „împotriva morții, împotriva uitării.”26
Interesul profund față de contextul
istoric și politic al țării sale i-a influențat foarte mult discursul literar, care a evoluat de la statutul
de scriitură eliberatoare către „scriitura în regimul urgenței.”27
Căutarea identitară individuală se transformă din ce în ce mai mult într-o căutare
identitară la nivel colectiv, în timp ce scriitura capătă rolul de voce a unei identități ancestrale
uitate în negura memoriei. Autoarea parcurge Analele și Cronicile istoricilor și cronicarilor din
primele trei secole ale religiei musulmane pentru a demonstra contribuția esențială a femeilor la
23Assia Djebar citată de Barrada-Smaoui, Samia, „Comment travaillent les écrivains”, în Jeune Afrique, N 1225,
1984, p. 69. 24 Ghila Benesty-Sroka Ŕ Convorbire cu Assia Djebar Ŕ „La langue de l’exil”, La Parole métèque, N 21, 1992, p. 23. 25 Assia Djebar, Ces voix qui m’assiègent, Paris, Albin Michel, 1999, p. 48-49. 26 Ibid, p. 23. 27Assia Djebar, „À propos de Vaste est la prison” Assia Djebar răspunde întrebărilor Barbarei Arnold, Cahiers
d’Études Maghrébines, n 14, Spécial Assia Djebar, 22 oct. 2000, p. 77.
16
conservarea identității magrebiene. Aceasta introduce în opera proprie numeroase elemente de
oralitate specifice povestirilor, mărturiilor și cântecelor culese de la femei pe vremea când ocupa
un post de sociolog în Algeria. Demersul ei nu este unul pur literar, ci și unul istoric, politic și
sociologic. Textele scrise de autoare în această etapă reprezintă cu adevărat o recuperare a
trecutului algerian îndelung ascuns. Din acest motiv am intitulat acest capitol „Scrieri, memorii,
identități.”
Pentru a aprofunda analiza dicotomiei identitate(ăți)-memorie(ii), am ales romanul Les
Nuits de Strasbourg, deoarece acesta reprezintă opera care încununează toate demersurile istorice
și literare pe care autoarea le-a desfășurat până în acel moment. După ce și-a vărsat amarul, furia,
supărarea cumplită și revolta față de situația tragică din Algeria, Assia Djebar a ajuns la un punct
de saturație. În acest roman ea înfățișează o situație ideală, utopică de rezolvare a conflictului
identității duale și a memoriei rănite de un trecut dureros. Romanul este caracterizat de un
amestec între tematicile memoriei, limbii, alterității și exilului. Toate aceste elemente se reunesc
într-un peisaj animat de perechi de îndrăgostiți care împărtășesc un punct comun: căutarea
identității.
Capitolul al patrulea
Spre finalul operei și al vieții sale, după ce a trăit mai multe ipostaze în calitate de femeie
(fetița arabă care frecventa o școală franceză, adolescenta prinsă într-o lume duală, femeia arabă,
femeia arabă europenizată, femeia europeană de cultură arabă), scriitoarea ia decizia de a
„dezvălui adevărul gol goluț.”28
După ce a jucat și trăit nenumărate roluri în diferite contexte,
nimic nu mai poate să o împiedice să-și dezvăluie amintirile cele mai profunde. De aceea am
intitulat cel de-al patrulea capitol „A scrie pentru a cicatriza rănilor trecutului.” Însăși autoarea
și-a mărturisit motivația actului scriitoricesc din etapa finală a operei sale. În această etapă
(1999-2007), Assia Djebar scrie pentru a clarifica odată pentru totdeauna unele probleme
îndelung dezbătute. Chestiunile legate de limba scriiturii nu au încetat niciodată să o preocupe,
iar ea nu a abandonat niciodată căutarea de sine și a identității magrebiene.
În acest capitol aprofundăm analiza temei centrale Ŕ identitate(ăți) și memorie(ii) Ŕ prin
intermediul ultimelor două romane ale povestitoarei: La disparition de la langue française
28 Assia Djebar, L’Amour, la fantasia, Paris, J-C Lattes, 1985, p. 178.
17
(Albin Michel, 2003) și Nulle part dans la maison de mon père (Fayard, 2007). După părerea
noastră, acestea sunt romanele cele mai reprezentative pentru căutatea identitară a scriitoarei și
pentru tema noastră de cercetare. Nivelul de conștiență pe care îl dobândește după mai bine de 40
de ani de activitate scriitoricească decurge din scrierea și în cursul scrierii acestor romane. În
DLF (Albin Michel, 2003), Assia Djebar descoperă imposibilitatea reîntoarcerii în locurile
memoriei colective. Tot ce-i mai rămâne este propria memorie și o identitate deschisă
universalului: cea de scriitoare. În NPMP, aceasta realizează că de-a lungul tuturor acelor ani
munca sa pentru revendicarea memoriei colective și a identității ancestrale a poporului său nu a
reprezentat decât fuga de propria persoană, de propria identitate și memorie. Adevăratul eu,
sinele interior era prizonierul acelor aduceri-aminte din copilărie reprimate de frică, rușine sau
remușcare. Aceste două romane reprezintă texte clarificatoare atât pentru cititor, cât și pentru
autoare însăși, care devine conștientă de identitatea pe care a căutat-o întreaga viață.
În cele din urmă, punctul de interes al tezei noastre este rolul conceptelor de identitate și
memorie în cazul operei djebariene: cum a prelucrat scriitoarea aceste concepte în scrierile sale și
cum au contribuit aceste concepte la formarea scriitoarei. După părerea noastră, aceasta implică
o înțelegere complexă a contextului specific al literaturii magrebiene de expresie franceză și
totodată a textelor ficționale și nonficționale, aceste părți ale scriiturii sale neputând fi separate.
Concluzii
Pornind de la ideea că în opera literară a Assiei Djebar conceptele de identitate și
memorie reprezintă aspecte cheie, am propus o analiză a textelor acesteia din perspectiva acestor
noțiuni. Această ipoteză a definit nu numai unghiul de vedere al studiului nostru, ci și modul de
prezentare a cercetărilor și reflecțiilor noastre. Acestea au luat forma a patru capitole bazate, pe
de o parte, pe analiza parcursului disciplinar al Assiei Djebar și corelația filosofiei sale legate de
actul scriitoricesc (reprezentată prin numeroasele discursuri, convorbiri, articole, comunicări,
etc.) cu textele sale literare și, pe de altă parte, pe analiza efectivă a câtorva romane considerate
drept cele mai reprezentative în evoluția acesteia ca scriitoare.
Bazându-ne analiza pe textele nonficționale ale Assiei Djebar (în care aceasta face un fel
de autocritică literară a operei sale) și pe teoriile lui Paul Ricœur asupra identității și memoriei,
am încercat să identificăm aspectele pe care le-au implicat căutarea identitară și rememorarea
18
trecutului pentru o scriitoare de origine arabă și de limbă franceză. Examinarea textelor
djebariene nonficționale și a corelației acestora cu creația romanescă ne-a permis să observăm că
particularitățile operei sale, precum și cele ale parcursului său literar convergeau într-un punct
crucial: relația reciprocă dintre identitate și memorie. Înțelegerea influenței acestor două noțiuni
asupra parcursului individual și a parcursului literar al Assiei Djebar, scriitoare născută între dou
lumi, la intersecția a două civilizații atât de diferite, a reprezentat princpalul obiectiv al cercetării
noastre. Am scos la lumină acest aspect aproape omis de exegeză prin urmarea sugestiilor lăsate
de autoare însăși. Beneficiind de statutul său de femeie musulmană, aceasta a moștenit nevoia de
a-și explica și argumenta alegerile, iar din acest motiv a redactat un număr mare de texte
autocritice adiacente operei sale romanești. Cum aspectele referitoare la identitate și memorie au
fost elaborate foarte puțin în contextul operei djebariene, textele autocritice au fost utilizate
destul de rar ca structură de sprijin în cercetările academice precedente. Or aceste texte fac parte
din căutarea identitară a scriitoarei, din procesul ei continuu de introspecție, din dorința sa
permanentă de a sonda profunzimile memoriei proprii și a memoriei colective. Studiul operei
romanești corelate cu aceste texte ne-a permis să observăm că, în realitate, motorul scriiturii
djebariene l-au constituit cele două concepte: identitatea și memoria. În opera sa literară, precum
și în viața personală a scriitoarei, aceste două planuri se regăsesc într-o permanentă relație de
reciprocitate.
Cercetarea noastră s-a desășurat de-a lungul mai multor etape. În primul rând, ne-am
propus să înțelegem coordonatele specifice ale contextului franco-magrebian, care au determinat
edificarea operei literare a Assiei Djebar în jurul identității și memoriei. În al doilea rând, ne-am
orientat asupra analizei textelor literare, însă corelându-le în permanență cu evoluția parcursului
său individual în contextul franco-magrebian, deoarece acesta i-a influențat profund scrierile.
Datorită acestei strategii de studiu paralel al operei și vieții scriitoarei am avut posibilitatea să
observăm că scrierile acesteia se se organizează în mai multe etape ce corespund revelațiilor
interioare și evoluției acesteia.
Omagiu pentru Assia Djebar
19
Ultima întrebare care apare cu privire la acest studiu este fără îndoială o întrebare
esențială: prin ce se remarcă importanța analizei operei djebariene din perspectiva identității și
memoriei, și mai mult de atât, ce oferă această analiză?
Răspunsul se regăsește în poziția importantă pe care am rezervat-o rolului Assiei Djebar
în calitate de scriitoare cu un parcurs multidisciplinar remarcabil, care o înscrie cu precădere în
literatura magrebiană de expresie franceză. Prin curajul ei de a fi protagonistul/protagonista
propriilor romane, de a trezi vocile înăbușite ale străbunilor, de a milita pentru eliberarea
femeilor și de a revendica identitatea țării sale prin interogarea Istoriei cunoscute până în prezent,
Assia Djebar se ridică deasupra obișnuitului. Tocmai acesta este aspectul pe care am dorit noi să-
l subliniem; nu dorim să limităm o scriitoare de o asemenea importanță la statutul de scriitoare
feministă în condițiile în care activitatea sa de istoric, sociolog, sciitor, cineast și profesor,
precum și premiile literare obținute și alegerea sa în cadrul Academiei Franceze, constituie
dovada că aceasta a fost mai mult decât atât. Misiunea acesteia de căutare a identității este
alimentată de o dorință arzătoare de a revela adevărul pentru ea însăși și pentru propria sa țară.
Este adevărat că până într-un anumit punct toți scriitorii magrebieni de expresie franceză sunt
motivați de aceeași dorință în scrierile lor. Ceea ce o deosebește atât de mult pe Assia Djebar este
viziunea acesteia care depășește limitele identitare și culturale. Aceasta a fost capabilă să
dezvăluie istoria țării sale, să omagieze frații morți în luptele franco-algeriene și să reînvie vocea
femeilor, păstrând totodată un echilibru între culturile pe care le reprezintă. Prin scrierile sale,
aceasta a reușit să realizeze o împăcare a limbilor, subliniind rolul esențial al limbii franceze în
eliberarea femeilor și în rezistența împotriva fanaticilor islamiști. Vorbim aici despre o împăcare
simbolică, ce are loc în propria sa ființă, dar care încurajează respectul pentru diversitate și
multiculturalitate. Ca femeie și scriitoare, Assia Djebar știe cum să adune și să traseze prin scris
urmele unei povești de viață destinate pieirii, totodată fără să rănească. Însuși subiectul tezei
noastre Ŕ identitate(ăți) și memorie(ii) Ŕ este inspirat de parcursul Assiei Djebar, de viața
acesteia care a reprezentat o investigare permanentă de sine, o cercetare permanentă pentru
adevărata Istorie și identitate. Particularitatea acesteia o constituie viziunea sa care a depășit
limitele stricte impuse de tradițiile berbero-arabe și barierele impuse de conflictul dureros cu
Celălalt. Puterea sa de transgresiune vindecă rănile trecutului și creează o voce universală care
face dovada unei identități noi, unice și independente a unui teritoriu, a unei culturi sau a unei
naționalități. În acest sens, ne cerem permisiunea să introducem un citat care, după părerea
20
noastră, este foarte relevant. Citatul îi aparține scriitoarei, care se afla la finele călătoriei sale
literare, artistice și spirituale:
„Credeai la început că pe tărâmul de baștină și numai acolo exista incorectitudine
Ŕ tărâmul ce poartă genealogia maternă, tărâmul micilor moșieri din Dhara (…) Ŕ
tu, fetița de altădată, ai fi ascultat la infinit acel bocet, iar ca tânără fată ai fi dansat
ca să transformi acel cântec de moarte în lamentare a dorinței imposibile…
Acum pricepi, căci te-ai întors în sfârșit în zorii acelei zilei de octombrie din
1953, față în față cu imensul Golf Alger (…)”29
Limitările tezei și perspective viitoare de cercetare
Cercetarea, fie ea literară sau științifică, reprezintă un proces despre care niciodată nu se
poate crede că a fost desăvârșit sau finalizat. De aceea suntem foarte conștienți de limitele
cercetării și ale rezultatelor analizei noastre.
În primul rând, cercetarea noastră nu a fost precedată de un studiu preambul veritabil,
adică de o etapă de explorare care să includă cursuri sau studii aprofundate în domeniul literaturii
magrebiene de expresie franceză. O astfel de etapă ne-ar fi asigurat o perspectivă mai complexă
asupra scriitorilor magrebieni de expresie franceză și ne-ar fi servit ca punct de plecare în
alegerea metodologiei de analiză și chiar în alegerea corpusului de texte. De fapt, această etapă
de explorare ne-ar fi putut permite să identificăm toate aspectele esențiale pentru acest studiu. Cu
toate acestea, corpusul de texte și aspectele analizate în teza noastră au fost alese de așa manieră
încât nimic să nu fie lăsat la voia întâmplării, chiar dacă noi nu am aprofundat decât câteva
dimensiuni ale operei romanești a scriitoarei Assia Djebar.
În al doilea rând, termenul limită strict impus de programul de studii doctorale pentru
finalizarea acestei teze ne-a obligat să procedăm la restrângerea cercetării, astfel încât să ne
putem concentra exclusiv asupra conceptelor considerate esențiale în cadrul analizei noastre. Pe
de o parte, este evident că analiza operei djebariene nu poate fi redusă la conceptele de identitate
și memorie; pe de altă parte, aceste două noțiuni sunt esențiale și prea puțin exploatate în
29 Assia Djebar, Nulle part dans la maison de mon père, Paris, Babel, 2007, p. 436.
21
exegeza, motiv pentru care noi le-am plasat pe acestea în centrul analizei noastre. Mai este
evident, de asemenea, și faptul că nu putem pretinde că am epuizat acest subiect prin analiza a
patru romane semnate de Assia Djebar, însă considerăm că am ales pentru aceasta romanele cele
mai reprezentative.
Toate limitările obervate în cursul cercetărilor noastre au condus, totodată, către noi
perspective viitoare de cercetare. Există un număr impresionant de teze, opere critice, articole și
colocvii care au analizat opera Assiei Djebar, dar cu toate acestea există numeroase aspecte
rămase neexplorate. Ne propunem să continuăm incursiunea în opera literară a Assiei Djebar
pentru a aduce la lumină subiecte mai puțin studiate, precum problema intertextualității. În
romanele sale, Assia Djebar introdce numeroase citate care le aparțin altor scriitori și dedică
destul de multe pagini din romanele sale evocării lecturilor sale din tinerețe și a influenței
acestora asupra personalității sale. Autoarea mai menționează aceste lecturi și în discursurile și
chiar în interviurile sale. În plus, operele Assiei Djebar abundă de povestiri, cântece, basme și
elemente de oralitate care aparțin femeilor algeriene pe care scriitoarea le-a întâlnit. Aceste texte
sunt uneori redate fără alte mențiuni, uneori explicate, iar alteori sunt introduse pur și simplu fără
nici o explicație. Ceea ce reiese în mod clar este faptul că vocea femeilor este exprimată mai ales
prin intermediul acestor intertexte. O a treia sursă de inspirație pentru scriitoare o constituie
scriitura arabă, scriitura magrebiană de expresie franceză, sau chiar scriitura berberă. În afara
citatelor pe care le include în romanele sale, la început sau final de capitole, scriitoarea face apel
la scrierile literare sau istorice universale pentru a-și susține demersul de revendicare a identității
poporului său și pentru a face auzită vocea poporului. Considerăm că studiul intertextualității în
opera Assiei Djebar ne poate facilita o înțelegere mai complexă și poate mai subtilă a operei sale
și a parcursului său în cariera de scriitoare. După părerea noastră, acest aspect insuficient
exploatat în exegeză poate oferi o perspectivă mai clară asupra operei și personalității acestei
scriitoare care a fost adeseori apreciată, dar și contestată de criticii literari și de cititori.
22
Bibliografie selectivă
Corpus
DJEBAR, Assia. La Soif, Paris, Éd. Julliard, 1957. (roman)
_____, Les Impatients, Paris, Éd. Julliard,1958. (roman)
_____, Les Enfants du Nouveau Monde, Paris, Éd. Julliard, 1962. (roman)
_____, Les Alouettes naïves, Paris, Éd. Julliard, 1967. (roman)
_____, Femmes d'Alger dans leur appartement, nouvelles, Paris, Éd. Julliard, 1980. (nouvelles)
_____, L’Amour, la fantasia, Paris, J. C. Lattès/Enal, 1985 (roman)
_____, Ombre sultane, Éd. Julliard, J.-C. Lattès, 1987. (roman)
_____, Loin de Médine, Paris, Éd. Albin Michel, 1991. (roman)
_____, Vaste est la prison, Paris, Éd. Albin Michel, 1995. (roman)
_____, Le Blanc de l'Algérie,Éd. Paris, Albin Michel, 1996. (récit)
_____, Oran, langue morte, Paris, Éd. Actes Sud, 1997. (nouvelles)
_____, Les Nuits de Strasbourg, Paris, Actes Sud, 1987. (roman)
_____, Ces voix qui m'assiègent: En marge de ma francophonie, Paris, Éd. Albin Michel, 1999.
(essai)
23
_____, La Femme sans sépulture, Paris, Éd. Albin Michel, 2002. (roman)
_____, La Disparition de la langue française, Paris, Éd. Albin Michel, 2003 (roman)
_____, Nulle Part dans la maison de mon père, Paris, Éd. Fayard, 2007. (roman)
Textes secondaires
Discours et articles d’Assia Djebar
DJEBAR, Assia, « Propos sur Le Harem et les cousins » de Germaine, Tillion, Paris, Seuil,
1966.
_____, Poésies et bilinguisme en Afrique, dans Algérie-Actualité, vol 13, n˚ 182, 20 avril 1969.
_____, « Le romancier dans le cité arabe », Europe, N˚ 474, octobre 1968, pp. 114-120.
_____, « Point de vue d’une Algérienne sur la condition de la femme musulmane au XXe
siècle », Le courrier de l’UNESCO, août-septembre 1975, pp. 23-28.
_____, « Du français come butin » La quinzaine littéraire, N˚ 436, 16 mars 1985, p. 25.
_____, « Le risque d’écrire » Assia Djebar, Nicole Brossard, Madeleine Gagnon, France Théoret.
Mises en scène d’écrivains, Québec, Les éditions Le Griffon d’argile, 1993, p. 5-9.
_____, « La langue dans l’espace ou l’espace dans la langue » Assia Djebar, Nicole Brossard,
Madeleine Gagnon, France Théoret. Mises en scène d’écrivains, Québec, Les éditions Le Griffon
d’argile, 1993, p. 15-17.
_____, « Fugitive, et ne le sachant pas … » Assia Djebar, Nicole Brossard, Madeleine Gagnon,
France Théoret. Mises en scène d’écrivains, Québec, Les éditions Le Griffon d’argile, 1993, p.
19-24.
_____, « Entre parole et écriture » Cahiers d’Études Maghrébines, N˚ 14, Spécial Assia Djebar,
22 octobre 2000, p. 17-19.
24
_____, « Mes rapports avec mes personnages » Cahiers d’Études Maghrébines, N˚ 14, Spécial
Assia Djebar, 22 octobre 2000, p. 21-22.
_____, « Assia Djebar à l’Université de Cologne 1988 » Cahiers d’Études Maghrébines, N˚ 14,
Spécial Assia Djebar, 22 octobre 2000, p. 29-34.
_____, « Assia Djebar présente à Barbara Arnhold L’amour la fantasia et Ombre sultane » Assia
Djebar à Cologne dans Cahiers d’Études Maghrébines, juin, 1988, N˚ 14, Spécial Assia Djebar,
22 octobre 2000, p. 35-38.
_____, « À propos de Loin de Médine » Assia Djebar répond aux questions de Heidrun
Schatanek à Marburg en 1994, Cahiers d’Études Maghrébines, N˚ 14, Spécial Assia Djebar, 22
octobre 2000, p. 61-63.
_____, « À propos de Vaste est la prison » Assia Djebar répond aux questions de Barbara
Arnhold le 7-6 -1999, Cahiers d’Études Maghrébines, N˚ 14, Spécial Assia Djebar, 22 octobre
2000, p. 77-82.
_____, « Le blanc de l’Algérie » Assia Djebar répond aux questions de Barbara Arnhold en
1998, dans Cahiers d’Études Maghrébines, N˚ 14, Spécial Assia Djebar, 22 octobre 2000, p. 85-
90.
_____, « NS », Assia Djebar répond aux questions de Barbara Arnhold le 7-6 1999, dans Cahiers
d’Études Maghrébines N˚ 14, Spécial Assia Djebar, 22 octobre 2000, p. 99-103.
_____, « À propos des Nuits de Strasbourg ». Extrait de la communication orale faite par Assia
Djebar le 28 Novembre 1998 à la Maison des Cultures du Monde à Berlin, Cahiers d’Études
Maghrébines N˚ 14, Spécial Assia Djebar, 22 octobre 2000, p. 104.
_____, « Ces voix qui m’assiègent » Assia Djebar répond aux questions de Barbara Arnhold le 7-
6 1999, dans Cahiers d’Études Maghrébines N˚ 14, Spécial Assia Djebar, 22 octobre 2000, p.
110.
______, « Idiomes de l’exil et langue de l’irréductibilité » -Discours donné à l’occasion de sa
nomination au Prix de la Paix en octobre, 2000 [en ligne] www.remue.net/spip.php?article683
25
_____, Discours Mme Assia Djebar à l’Académie française, le 22 Juin 2006. [en ligne]
http://www.lefigaro.fr/pdf/AssiaDjebar.pdf
_____, « Cicatriser mes blessures mémorielles… », Le Matin d’Algérie, 2008. [en ligne]
http://www.lematindz.net/news/1202-assia-djebar-cicatriser-mes-blessures-memorielles-
1200.html
Entretiens, correspondances, conversations avec Assia Djebar
BENESTY-SROKA, Ghila, Entrevue avec Assia Djebar- « La langue de l’exil », La Parole
métèque, N 21, 1992, p. 23.
COWARD, David, SALHI, Kamal « Assia Djebar Speaking : An interview with Assia Djebar »,
Francophone voices, Londres, Elm Bank Publications, 1981.
Entretien avec Assia Djebar à Cologne, dans Cahier d’études maghrébines: « Maghreb au
féminin », n°2, mai1990, Cologne.
DJEBAR, Assia, « Gestes acquis, gestes conquis », Lettre publiée dans Présence de femmes,
Alger, ed. Hiwar, 1986.
_____, « Entretien avec Assia Djebar », Algérie Littérature/ Action, N˚ 1, mai 1996, pp.183-187.
_____ dans Gauvin, Lise, L’Écrivain francophone à la croisée des langues. Entretiens, Paris,
Karthala, 1997, Imprimé.
_____, « Avec Assia Djebar » Débat à l’institut de Cologne, le 7-6-1999, Cahiers d’Etudes
Magrébines, 1999.
Discussion orale entre Assia Djebar et Anne Donadey citée dans Assia Djebar. Littérature et
transmission, Asholt, Wolfgang, Calle- Gruber, Mireille, Combe, Dominique (eds.), Paris,
Presses de la Sorbonne Nouvelle, 2008.
GAUVIN, Lise, Entretien avec Assia Djebar publié dans L'écrivain francophone à la croisée des
langues, Paris, Harthal, 1997.
26
BENESTY-SROKA, Ghila, Entretien avec Assia Djebar Ŕ « La langue de l’exil », La Parole
métèque, N 21, Hiver-Printemps, 1992.
CIXOUS, Hélène et CALLE-GRUBER, Mireille « Rencontre avec Assia Djebar », dans Au
théâtre, au cinéma, au féminin, Paris, L’Harmattan, 2001.
HELTER, Michelle, « Assia Djebar. Une conversation avec Michelle Helter », Cahiers d’Études
Maghrébines, N 14, Spécial Assia Djebar, 22 oct. 2000.
MORTIMER, Milred, « Entretien avec Assia Djebar, écrivain algérien », Research in African
Literature, Vol. 19, n 2, University of Texas Press, 1988, p. 197-205.
NOIVILLE, Florence, Interview avec Assia Djebar Ŕ Écrire, écrire, pourquoi ?, 2008, [en ligne]
http://archives-sonores.bpi.fr/doc=2731
TAHAR BEN, Jelloun, « Entretien avec Assia Djebar. Nos mères n’avaient pas conscience du
dehors », Le Monde, 29 mai 1987.
Sitographie
DJEBAR, Assia, Jeune Afrique, 31 mars 2008, [en ligne]
http://www.jeuneafrique.com/57084/archives-thematique/assia-djebar/
_______, Discours Mme Assia Djebar à l’Académie française, le 22 Juin 2006. [en ligne]
http://www.lefigaro.fr/pdf/AssiaDjebar.pdf
_______, « Cicatriser mes blessures mémorielles… », Le Matin d’Algérie, 2008. [en ligne]
http://www.lematindz.net/news/1202-assia-djebar-cicatriser-mes-blessures-memorielles-
1200.html
BIBLIOGRAPHIE GÉNÉRALE
27
Études critiques sur l’œuvre d’Assia Djebar
BERRICHI, Boussard, Assia Djebar. Une femme, une œuvre, des langues Ŕ Bio-Biographie
(1936-2009), Biarritz, Séguier, 2009.
CALLE-GRUBER, Mireille, Assia Djebar, ou la résistance de l’écriture. Regards d’un écrivain
d’Algérie, Paris, Maisonneuve& Larose, 2001.
CHIKHI, Beïda, Les romans d’Assia Djebar entre histoire et fantaisie, Algérie, Office des
publications universitaires, 2002.
CLERC, Jean-Marie, Assia Djebar. Écrire, Transgresser, Résister, Paris, L’Harmattan, 1997.
DEJEUX, Jean, Assia Djebar, romancière algérienne et cinéaste arabe, Québec, Naaman, 1984.
LANCON, Dalien, « L’invention de l’auteur: Assia Djebar entre 1957 et 1969 ou l’Orient
Second en français », dans Assia Djebar. Littérature et transmission, Colloque de Cerisy,
ASHOLT, Wolfgang, CALLE- GRUBER, Mireille, COMBE, Dominique (eds.), Paris, Presses
de la Sorbonne Nouvelle, 2010.
ELBAZ, Robert, « NS », ou l'entre-deux du discours romanesque maghrébin, dans Bonn,
Charles, Redouane, Najib, Benayoun-Szmidt, Yvette (dirs.), Algérie: nouvelles écritures. Paris,
L'Harmattan, 2002.
IVANTCHEVA-MERJANSKA, Irène, Assia Djebar et Julia Kristeva : choisir le français
comme langue d’écriture, Cincinnati, M.A Univ. De Cincinnati, 2011.
LEIBOVICI, Martine, Autobiographie des transfuges Karl Philipp Moritz, Richard Wright,
Assia Djebar, Paris, Le Manuscrit, 2013.
MILO, Giuliva, Lecture et pratique de l'histoire dans l'œuvre d'Assia Djebar, Bruxelles, Peter
Lang, 2007.
REDOUANE, Najib, BENAYOUN-SXMIDT, Yvette, Assia Djebar, Paris, L’Harmattan, 2008.
28
ROBIN, Régine, Le Deuil de l’origine: une langue en trop, la langue en moins. Paris, Editions
Kimé, 2003.
THIEL, Veronika, Assia Djebar. La polyphonie comme principe générateur de ses textes,
Vienne, Praesens, 2005.
Films
DJEBAR, Assia, La Nouba des femmes du Mont Chenoua, 1978,
_____________, La Zerda ou les chants de l'oubli, 1982.
Moyen métrage réalisé par DEHANE, Kamal : Assia Djebar, entre ombre et soleil, 1989.
Théories de l’identité et de la mémoire
AUGUSTIN, saint Confessions, x, 11, 18, 13, 20, 16, 24, trad. par Arnaud D’Andilly, Paris,
Gallimard, 1993.
BASTIDE, Roger, Le prochain et le lointain, Paris, Cujas, 1970.
BERGSON, Henri, Matière et mémoire, Paris, PUF, 1990.
BRETON Rolland Horizons et frontières de l’esprit : comprendre le multiculturalisme,
Marseille, Le Mot qui reste, 2006.
CHANGEUX, Jean-Paul, L’Homme neuronal, Paris, Fayard, 1983.
DAHOUDA, Kanaté et G., Gbanou Sélom, Mémoires et identités dans les littératures
francophones, Paris, L’Harmattan, 2008.
DEMORGON, Jacques, Critique de l’interculturel : l’horizon de la sociologie, Paris,
Economica, 2005.
DESCARTES, Œuvres, Paris, Gallimard, 1937.
DRISS, Charaïbi Le passé simple, Paris, Denoel, 1954.
29
EBBINGHAUS, Hermann, Memory: A Contribution to Experimental Psychology, Dover, New
York, 1885.
FERRET, Stéphane, Le bateau de Thésée. Le problème de l’identité à travers le temps, Paris,
Les Éditions Minuit, 1993.
GLISSANT, Edouard, Poétique de la Relation, Paris, Gallimard, 1990.
GROSSER, Alfred, Les identités difficiles, Paris, Presses de Sciences Po, 1996.
HALL, Stuart, Identités et cultures. Politiques des Cultural Studies, Paris, Ed. Amsterdam, 2008.
TADIE, Jean-Yves et Marie, Le sens de la mémoire, Paris, Gallimard, 1999.
KANATE, Dahouda, GBANOU, Sélom, G., Mémoires et identités dans les littératures
francophones, Paris, L’Harmattan, 2008.
LENCLUD, Gérard, “Identité et identités », L’Homme, n 187-188, 2008.
LOCKE, John, Essai sur l’entendement humain, trad. par Pierre Coste, Paris, Livre de Poche,
2009.
MAESTRI, Robert Du particularisme au délire identitaire, Paris, L’Harmattan, 2003.
MARTINIELLO, Marco, Penser l’ethnicité : identité, culture et relations sociales, Liège,
Presses Universitaires de Liège, 2013.
MEMMI, Albert, Portrait du colonisé précédé de Portrait du colonisateur et d'une préface de
Jean-Paul Sartre. Paris, Gallimard, 1973, p. 139-140.
MILESIENS, PYTHAGORE, XENOPHANE, HERACLITE, et al. Les présocratiques,
Collection « Bibliotheque de la Pléiade », n 345, traduction du grec ancien par Daniel Delattre,
Jean-Paul dumont, Jean-Louis Poirier p. 221, Paris, Gallimard, 1988.
Platon, Phédon, trad. du grec ancien par Paul Vicaire, Paris, Gallimard, 1992.
RICŒUR, Paul, Temps et récits I, Paris, Éditions du Seuil, 1983.
______, Temps et récits II, Paris, Éditions du Seuil, 1984.
30
______, Temps et récits III : Le temps raconté, Paris, Éditions du Seuil, 1985.
______, Soi-même comme un autre, Paris, Seuil, 1990.
______, « Définition de la mémoire d'un point de vue philosophique », dans Elie Wiesel et al.,
Pourquoi se souvenir ?, Paris, Grasset, 1999.
______, La Mémoire, l’Histoire, l’Oubli, Paris, Seuil, 2000.
SÉLIM Abou, L’identité culturelle, Paris, Pluriel, 1981.
SPINOZA, Baruch, Œuvres complètes, trad. par Michelle Beyssade et Joël Ganault, Paris, PUF,
2009.
STRAUSS, Levi Claude 1977, L’Identité, Paris, PUF, 1977.
TODOROV, Tzvetan, Nous et les autres. La réflexion française sur la diversité humaine, Paris,
Le Seuil, 1989.
Études sur la littérature maghrébine d’expression française
ABDELLAH, Memmes, Littérature Maghrébine de langue française : Signifiance et
interculturalité, Okad, 1992.
BEKRI, Tahar, Pour une poétique de la littérature maghrébine de langue française. Paris,
L’Harmattan, 1986.
BONN, Charles, « Le roman algérien » dans Charles Bonn/Xavier Garnier (éds.) : Littérature
francophone. Tome 1 : Le Roman, Paris, Hatier, 1973.
_______, La littérature algérienne de langue française et ses lectures. Imaginaire et discours
d'idée, Ottawa, Naaman, 1974.
________, Khadda, Naget et Mdarhi-Alaoui, Abdallah, Littérature maghrébine d’expression
française. Paris, EDICEF/AUPELF, 1996.
31
________, Garnier, Xavier, Lecrame, Jacques, Littérature francophone, Paris, Hatier, 1997.
BONN, Charles, REDOUANE, Najib, BENAYOUN-SZMIDT, Yvette (dirs.), Algérie:
nouvelles écritures. Paris, L'Harmattan, 2002.
BOUGUERRA, Mohamed Ridha, BOUGUERRA, Sabiha, Histoire de la littérature du
Maghreb, Paris, Ellipses 2010.
COMBE, Dominique, Poétique francophones, Paris, Hachette, 1995.
DEJEUX, Jean, Littérature maghrébine de langue française. Introduction générale et Auteurs,
Ottawa, Editions Naaman, 1973.
GAFAÏTI, Hafid, Les femmes dans le roman algérien. Histoire, discours et texte, Paris,
L’Harmattan, 1996.
GEYSS, Roswitha, La littérature maghrébine de langue française : entre deux écritures, une
écriture de l’entre-deux, [en ligne] http://www.llcd.auf.org/IMG/pdf/GEYSS.pdf .
GUETTAT, Mahmoud, Musique classique du Maghreb, Paris, Sindbad, 1980.
IMALHAYENE, Fatima- Zohra (Djebar, Assia). Le roman maghrébin francophone. Entre les
langues, entre les cultures: quarante ans d’un parcours : Assia Djebar. 1957- 1997.
Dissertation, Université Paul- Valéry, Montpellier, 1999.
Khatibi, Abdelkebir, Maghreb pluriel, Paris, Denoël, 1983.
KLUCKHOHN, Clyde Kay Maben, Culture and Behavior, 1962, New York, The Free Press of
Glencoe.
KRISTEVA, Julia, Étrangers à nous-même, Paris, Gallimard, 1988.
LEJEUNE, Philippe, Le pacte autobiographique, Paris, Seuil, 1975.
LIONNET, Françoise, Postcolonial Representations, Londres, Cornell University Press, 1995.
______, Autobiographical Voices, Race, Gender, Self-Portraiture, Lonrdes,
32
Cornell University Press, 1989.
RISSER, Jacqueline, Dante écrivain ou l’intelletto d’amore, Paris, Seuil, 1982.
JOUBERT, Jean-Louis, Littératures francophones du monde arabe, Paris, Nathan, 1994.
MEYNER, Gylbert, « France - Algérie : un mariage forcé, une séparation sanglante ». Le monde,
31 Octobre 2004, [en ligne] http://ldh-toulon.net/France-Algerie-un-mariage-force.html
MEMMI, Albert, Portrait du colonisé précédé de Portrait du colonisateur et d'une préface de
Jean-Paul Sartre. Paris, Gallimard, 1973.
MOURA, Jean-Marc, Littératures francophones et théorie postcoloniale, Paris, PUF, 2005.
MURRAY, Jenny, Remembering the (Post) Colonial Self Memory and Identity in the Novels of
Assia Djebar, Bern, Peter Lang, 2008.
NOIRAY, Jacques, Littératures francophones. I. Le Maghreb. Paris, Belin, 1996.
WADI, Bouzard, Lectures maghrébines, Paris, Publisud, 1984.
Études générales
ARISTOTE, Topiques, Livres I-V, I, p. 7. Texte établi et trad. par Brunschwig, Jacques, Paris,
Collections des universités de France, 1967.
ALLEMAND, Roger-Michel, Le Nouveau roman en question 5 : « une Nouvelle
Autobiographie ? » Paris, Lettres modernes, coll. « La Revue des Lettres modernes » / «
L'Icosathèque (20 th) », 2004.
BARTHES, Roland, Leçon inaugurale de la chaire de sémiologie littéraire au Collège de
France, prononcée le 7 janvier 1977, Paris, Seuil. Points essais, 1989.
PERILLON, Marie-Christine. Histoire de la ville de Strasbourg. Lyon, Les éditions du Parc,
1994.
33
ALLEMAND, Roger-Michel « Nouveau Roman et Archétypes », Paris, Lettres modernes, coll.
« La Revue des Lettres modernes », 1992.
VAN-ROSSUM-GUYON, Françoise « Conclusion et perspectives », dans Le Nouveau Roman,
hier et aujourd'hui (Problèmes généraux), Colloque de Cerisy- la- Salle, Paris, UGE, coll. «
10/18 », 1972.
Articles
ACCAD, Evelyne, “Assia Djebar’s Contribution to Arab Women’s Literature: Rebellion,
Maturity, Vision”, World Literature Today 70. 4, 1996, p. 801-12.
_____________, Sexuality and war: literary masks of the Middle East, New York, NewYork
University Press, 1990.
ALIETTE, Armel (Propos recueillis par). « Assia Djebar. La femme sans sépulture ». Le
Magazine Littéraire, n 459, décembre 2006.
BARRADA-SMAOUI, Samia, « Comment travaillent les écrivains », dans Jeune Afrique,
N 1225, 1984.
BENSMAÏA, Réda, “La nouba des femmes du Mont Chenoua: Introduction to the Cinematic
Fragment.” World Literature Today 70. 4,1996, p. 877-84.
CHALET-ACHOUR, Christiane, “Autobiographies d’Algériennes sur l’autre rive: se
définirentre mémoire et rupture”, Littératures Autobiographiques de la francophonie, Paris:
C.E.LF.A./L’Harmattan, 1994, p. 291-308.
CHARAUDEAU, Patrick, ELA. Études de Linguistique Appliquée, Paris, Klincksieck, 2001/3, n
123-124.
_______________, « L’identité culturelle entre langue et discours », Revue de l’AQEFLS, vol
24, n 1, Montréal, 2002.
FERRET, Carole, « L’identité, une question de définition » dans Cahiers d’Asie Centrale n˚ 19-
20, 2011.
34
GAFAÏTI, Hafid, “L’Autobiographie plurielle. Assia Djebar, les femmes et l’histoire.”
Postcolonialisme & Autobiographie. Ed. Alfred Hornung et Ernstpeter Ruhe. Amsterdam-
Atlanta GA, Rodopi B.V., 1998, p. 149-59.
________________, “The Blood of Writing: Assia Djebar’s Unveiling of Women and History”,
World Literature Today 70. 4, 1996, p. 813-22.
MORTIMER, Mildred. “Reappropriating the Gaze in Assia Djebar’s Fiction and Film.”
World Literature Today 70. 4, 1996, 859-66.
RICŒUR, Paul, « Philosophie », Texte prononcé au Congrès de la Fédération Internationale de
l’Action des Chrétiens pour l’Abolition de la Torture, à Prague, en octobre 2000 et publié dans
Les droits de la personne en question-Europe Europa 2000, publication FIACAT.
IV. Dictionnaires
Le Grand Dictionnaire Terminologique (GDT) [en ligne] http://www.granddictionnaire.com/
Père Charles de Foucauld. Dictionnaire français-touareg (dialecte de l’Ahaggar), Paris,
Imprimerie Nationale de France, 1951-1952, 4 volumes.
TLFi Ŕ Trésor de la Langue Française Informatise [en ligne] http://atilf.atilf.fr/tlf.htm
