Upload
others
View
11
Download
1
Embed Size (px)
Citation preview
Titlu original (eng.): On wings of love
Descrierea CIP a Bibliotecii Nalionale
HANROD.EAGI.ES, CYNTHIA
Pe aripile iubirii / Cyhthia Harrod-Eagles
Traducitor: Mihnea Columbeanu
Bucufegti : ri<ritum si''ipoesna Al ctis, 2020.
rsBN 978.606.736-328-9I. Aurelian Micu (Editor)
II. Nexandra Piripitsis (Redactor)
III. Ioan Drighici (Lector)
821j,1t. 3t:135.1
Coleclia,, EL gi EA"
CYNTHIA HARROD,EAGLES
Pe aripile iubiriiTraducerea gi adaptarea in limba romini de:
MIHNEA COTUMBEANU
Edirura $i'l ipografia
ATCRIS
Ultimele aperilii ale colec{iei
"EL ;i EA"
1069 Julie Fontange
1070 Mary Freeman
1071 Donna Cadisle
1072 caitlin clark
L073 Catherine Airlie
1074 Roseanne Hunter
t075 Marianne Wurtz
1076 Anne Brock
1077 Barbara Stcel
l07ti Letty Cameron
1079 Madeleine Ker
1080 leigh Michaels
1081 Elaine Raco Chase
1082 Melanie Hurst
1083 Deborah York
1084 Norma Daniels
1085 Janice Maynard
1086 Mary Morgan
1087 Jane Ashton
1088 Linda Adams
1089 Jill Baker
1090 Margaret Way
1091 Joan Bramsch
L092 Patricia Wilson
L093 Lindsay Armstrong
1094 Catherine Airlie
1095 Briana Pelman
L096 CynthiaVan Rooy
-Anotimpul schimbirilor
-Play-boy
-Cosmarul
-Capcana minciunii
-Formula magica a dragostei
-Acetvari a renuntirii-Ochi de tigru
-Locul doi cistigi-Vrijitorul din Portland
-RIsplata modestiei
-O cisitorie ca pe vremuri
-Un birbat firi scrupule
-Al nouilea val
-Cintecul sicomorului
-O viali impliniti-Pretul datoriei
-intre doui femei
-intilnire furtunoasa
-Micula fugar
-secretul lui Joe Elliot
-O femeie complicati'-stipinul din Malpara
-Vraja unei clipe
-Temporar, mireasi
-Micuta iiandezi-Suflete incitusate
-Nunti sub ultimatum
-Joc periculos
Capitolul L
Comitatul Suffolk este cel mai verde tinut din Anglia. E verde
chiar gi iarna, cind copacii nu-$i mai aduc contribulia la p^leta
generali de culori. Dar verdea{a inseamni vmezeali, iar
umezealainseamni ploaie. in general, locuitorilor din
Wesslingham nu le displaceaplo i^) dimpotrivi. Dupd. cum
spunea doamna Patridge, ploaiavine de la Dumnezeu. insi
ce-i prea mult, oricat de bun ar fi strica, iar acum ploua
aproape neintrerupt de trei luni. Oamenii incepeau sibombane.
Kestrel Richards nu li se aliturase. De cind se intorsese ultima
oara acasa din Lowestoft, unde nu mai era nevoie de serviciile
ei, era fericita fi putea fivazuta adesea mergand pe strada
principali a satului cu capul descoperit prin ploaie, fluierind
ca o mierli.
Kestrel locuia impreuna cu tati.l ei viduv intr-o cdsula de la
CYNTHIA HARROD.EAGTES
marginea Mlagtinii Wessle. Casa se numea ,,Casa ligitelor"
deoarece aceste pisiri populau mlastinile in numar mare'
Pislrile de tot felul erau viata domnului Richards. Ornitolog
reputat, desi oficial pensionar, continua si scrie articole
pentfu ziarele din Estul Angliei gi pentru revistele locale 9i din
cind in cdnd vorbea la emisiunea radiofonici despre naturi
,,1n aer liber". Scrisese multe cirti, inclusiv cea mai celebri
lucrare a lui despre speciile pe cale de disparilie,
"Nepreluitele numirate", care primise premiul Societilii de
Conservare a Naturii.
Deqi iubea toate pisarile, specialitatea lui etafamllia uliului 9i
cea a qoimului, motiv pentru care o botezase pe fiica lui
Kestrel, adici vinturel. Era singura lui fiici, pe care o adora' O
crescuse Lproape fira niciun ajutor, cici mama ei murise cind
fetiga avea abia patru ani, astfel incAt era inevitabil si'i fi
mo;tenit dragostea pentru pisiri. Fusese uimit cAnd la
absolvirea gcolii Kestrel insistase sa urmeze un curs de
secretariat pe care-l terminase cu brio qi se angajase la o firmi.
- De ce Dumnezeu vrei sa te inchizi intr'un birou cit e ziua de
lungi, cind ai la dispozilie tot comitatul Suffolk si hoiniresti?
intrebase domnul Richards cu tonul lui blajin.
- Nu vreau si fac meseria asta, tati, rispunsese cu fermitate
Kestrel, dar trebuie si'mi cAstig intr-un fel existenta.
- Nu ingeleg de ce, replicase el antind in jur. Aici, avem tot ce
dorim. Casa, gridina, zarzavaturile noastre, iar drepturile mele
de autor ne ajung pentru ce nu putem cultiva sau vina'
PE ARIPILE IUBIRII
- Nu ne vor ajunge o vegnicie. in plus, sunt fati, Doresc ;i eu
unele din lucrurile pe care le au alte fete, cum ar fi haine gi
inciltiminte de calitate, dar nu ni le putem permite din
drepturile tale de autor.
- Mi rog, daci spui tu trebuie si te cred, degi nu vid de ce
vrei haine elegante, de vreme ce n-ai unde si le por1i.
- Tocmai asta e problema, rispunsese ea abatuta Kestrel. Mi
simt destul de bine in blugi si cizme de cauciuc, insi micar
din cind in cAnd a$ vrea sa arit;i eu mai driguli.
- Pentru mine esti intotdeauna foarte frumoasi, replicase cu
deplini indreptiqire domnul Richards.
Dar Kestrel nu se lisase, se angajase gi muncise pe brinci,
uneori simgindu-se bine. ii plilceacompania celodalte tinere gi
nimic n-o incintrmai mult decit si cutreiere maguinelein
pauzi- de masi, degi qtia ci nu acesta era viitorul ei. O enerva
sa stea inchisi in casa toatil zi:ua, iar nestiinqa celorlalte tinere
despre viatain silbdticie ;i naturi in general i se pirea la fel
de ciudati. cum priveau ele ignoranqa ei despre starurile pop gi
cmisiunile de televiziune.
Astfel ci nu regretase cind fusese concediati. Cind ajunsese
acasl dupi ultima zi de munci, aruncase hainele de ora;, iqi
luase puloverul, blugii gi cizmele gi iegise si hoinireasca prin
bdlti $i pdduri.
Tatal ei fusese incintat.
- Nu te gribi si-1i gisqti alti slujbi, spuse e[. N-avem o
nevoie urgenti de bani. Vine primivara;i vom avea destuli
CYNTHIA HARROD-EAGIES
mincare din gridind, iar vicarul gtii cit de generos e cu ouile
de la giinile lui.
- Nici n-am de gind si ma gribesc, ii promise Kestrel. Cred
totugi ci va trebui sa-mi gisesc alt post, dar nu mai devreme
de o luni, doui.... Banii de la lichidare imi ajung;i pot munci
ocazional, prin sat. Mi bucur atit de mult ci m-am intors
acasit
- Bine, in cazul acesta, mi poli insoti in micile mele excursii.
in perioada asta a anului sunt atitea devizut, iar daca simti
nevoia si exersezi in continuare la maqina de scris, poti si
dactilografiezi insemnirile mele. Degetele mele se ingreuneaza
pe zi ce tfece...
- Sigur cd am sd fl le scriu, tati, rise Kestrel' N-o fac intot-
deauna?
Unul din primele lucruri pe care le arusese de ficut fusese sa
aprovizioneze cimara, deoarece cind lucra nu putea face
cumpirituri decit in weekend; tatdl ei consumase o buni
parte din proviziile adunate sr atat^ trudi, fird si se
gindeasci si cumpere altele in locul lor. Astfel ca a doua zi
dimineaqi, Kestrel igi lui cogul gi po$eta, pornind spre satul
aflatlaopt sute de metri depd.rtare'
in prima parte merse pe drumul ingust, mirginit de tufisuri
inalte, care nu ducea decAt la casa lor. [a colpl dintre acest
drum ;i strada principali a satului se afla o casi mici de
chramidltnumiti Colgul lui Dodman. in aceasti casi locuia un
biltrintrecut de nouizeci de ani pe care Kestrel il numise
PE ARIPITE IUBIRII
intotdeauna in sinea ei ,,domnul Dodman", dqi adeviratul lui
nume era Ambrose, in dialectul local, dodman insemna
,,melc", iar batrinul se migca intr-adevar foarte incet.
Cind Kestrel trecu pe drum, Ambrose se afla in gridini gi o
salutd vescl.
- 'Neaqa, don'goari Kestrel!
Modul lui de a rotunji vocalele fdcea ca numele si sune
Castrol, dar Kestrel era obignuiti cu asta. Pulini localnici ii
pronuntau cofect numele. Majofitatea spuneau ,,Kesterl", iar
tovarisii de joaca din copilirie o numiseri ,,Kester"
- Buni ziua, domnule Ambrose, Frumoasi zi, nt-i aga?
iivizu mina indreptindu-se spre buzunar, pentru ca apoi sa
renunte. in copilaria ei, in fiecare dimineali cAnd trecea prin
dreptul casei lui Dodman bitrinul venea la poarta cu un
biscuit, un mir sau o pruni pentru ea.
- Frumoasi, nici vorba, slavi Domnului, rispunse el, numai cinu ne-ar strica si pulini usciciune . Cum e viaqa pe balti? Cam
umedi, nu? tncd nu v-a intrat apain casi?
- inci. nu, zimbi Kestrel. Dar ralelor le place la nebunie.
- Zau ci da, didu din cap Ambrose. Pisarile nu se supira dacFt
ploui. Ya sd, zica, te-ai intors acasd,. il ajuli pe taicd-tau in loc
sa mai dai mereu fuga la oraq?
- Doar pentru un timp. Degi trebuie si spun ca e plicut si
n-am de cilitorit in fiecare zi. Pentru mine e ca o vacantl.
Pindlaurmi, insi, va trebui sd-mi gisesc o slujbi.
Ambrose clitina din cap.
10 CYNTHIA HARROD-EAGLES
- De cnnd mi qtiu n-am mai vdzut rya ceva, spuse el cu
tristele; fete tinere ca tine si lucrezi cit e ziulica de lungi. Pe
vremea mea nu se ficea.
Kestrel se ablinu si spuni ca pe vremealtti maiontatea
tinerelot fete erau angaiate si munceau mai mult;i mai greu
decit lucras e ea vieodatd'.
TerminAnd ideea, Ambrose ii zimbivesel qi ;tirb'
- Nu peste mult vor incepe si. vini oaspetii de vari. Atunci o
sa fie destul de lucru pentru tine. Nu vei avea nevoie si bali
iari drumu' pin-la orag.
- S-ar putea, ii didu dreptate Kestrel.
Porni apoi spre sat, dar gnndul lavizitatorii estivali continua
s-o urmireascl in Vesslingham nu erau prea multe atractii
pentru turiqti gi pe lingi drumetii in trecere care innoptau la
hotelul Bell, localnicii vedeau foarte putini striini. La citeva
mile de sat, erau insi citeva cabane devacanld', inchiriate de
unele familii pentru o siptdmind sau doui vara. Acesti
sezonigti asigurau clientela pentru magaainele qi circiumile
din sat, plus noi gi binevenite subiecte de conversalie.
lui Kestrel iiplacetsavadd'chipuri noi in scurtul sezon
estival, deoarece satul \flesslingham, oricit de frumos era,
ducea lipsi de tineret, mai ales tineret necasitorit.
Dupi ce termini cumpiriturile qi conversaliile cu localnicii
care tineau mortil sa spuni ci se bucurau ci se intorsese,
Kestrel intri in magazinul de artizanat al satului sibea o cafea.
Salonul de cafenea din magazin nu se deschidea decitvata,
PE ARIPITE IUBIRII
cAnd veneau turigtii, dar Kestrel era prieteni cu
proprietireasa. Aceasta se numea Theodora Bielecki, dar la
cererea ei toata lumea ii spunea Theo. Picta, modela oale,
sculpta in lemn, confecliona jucirii din cArpe, broda gi lucra
bijuterii de arama;i email. Toate acestea se vindeau in
magazinul ei.
in plus, era experti in istoria anticasi moderni a satului
Sflesslingham, se distingea ca enoriaqi de nidejde qi ducea o
viati dubli satisfacator de misterioasd., implicind deplasiri
pind,la Norwich gi dupi cum se zuonea pe $optite la poqti, ;ila Londra! Kestrel nu $tia cum igi ci;tiga existenla Theo - cu
cxceptia magazinului, carc se vedea clar ca nu i'ar fi fost de-
ajuns - dar n-o intrebase niciodati, considertnd ca dacd dorea
si-i spuni, Theo ar fi ficut-o din proprie ini{iativi.
Bucuroasa s-o vadi, femeia o intdmpini astfel:
- Ce bine-ai picat! Acug e gata cafeaua. Ia loc. Tocmai brodam
o perni de rugiciune, explici ea aratdnd un obiect de catifea
violeta cu fire aurii pe care-l lisase la apafigia lui Kestrel.
Vicarul mi-a aratat unele dintre cele mai vechi pe care le-au
rnincat moliile, aqa ca m-am gindit si-mi incerc mina.
- E foarte frumoasi, Theo, serios. Va fi incAntat.
- Dar nu m-am gnndit si i-o dau lui, deoarece nu mi alteptam
sii iasi destul de bine. Chiar crezi ca i-x placea? intrebi Theo.
- Sigur ca da. Cele de piele sunt atet de tari.
- Cred ci trebuie si fie tari - penitenti., canon, mortificarea
ciirnii, una, alta... in fine, am auzit cd,te-aiintors. Nu era cazul
11
l2 CYNTHIA HARROD.EAGTES
si-ti triie$ti viala inchisi intr-un birou'
Kestrel rise.
- Ce ciudat , toatdlumea pare convinsi ci aq aYea un destin
mult mai miret! Dar omul trebuie si-;i cigtige existenla'
-Yiaqae prea scurti ca si te iroseqti fac?nd ce nu-ti place,
declari Theo cu convingere' Uiti-te la mine, de pildi"'
Kestrel agtepti sd continue, dar Theo schimbi subiectul'
- $i ce-ai de gind sdfaci de acum inainte?
- Pentru moment doar sal ajut pe tata $i sd-mi trag pulin
sufletul. Mai am de cheltuit lichidarea;i abia pe urmi o sl-mi
fac griji pentru bani.
- Hmm... Cam greu... Ce pictt ci nu stii ;i tu si scrii' ca
tatal tau. Totuqi, intr-o buni zi o sa te miriti si atunci n-ai sa-ti
mai facigriji cu slujba - o sa te tini. birbatul tlu.
- De unde stii ci o si md tina? intreba ^muzati
Kestrel'
- Pii, altfel de ce si te mirili? replici Theo cu nevinovitie, iar
Kestrel nu-gi dadea seama daca glumea sau vorbea serios'
- Ei, nu cred ci am si mi marit vreodati. in fond, n-am gisit
niciun bdrbatcare si-mi convini. in Wesslingham, singurul
budac e bitrinul domn Ambrose, care si tot aibl nouizeci si
trei de ani.
- inqeleg... murmuri Theo. Lasi, nu conteazi' acuq vin
sezonistii...
- Siracii, nici nu gtiu ce-i alteapta) zdmbi Kestrel.
- Ce vrei si spui?
- De cind am venit tcasd, toatd.lumea numai sezoni;ti imi
PE ARIPITE IUBIRII
promite, ba pentru una, ba pentru alta. Nici nu inqeleg cum se
descurci in restul anului.
tn sfar;it, termini caf.eauagi se ridicd..
- O iei spre casi? intrebi Theo.
- incd nu. Mai trebuie si vorbesc cu o femeie in legituri cu
un iepure, raspunse Kestrel pe un ton enigmatic.
- A, cu Laura de la biblioteci. Ei, transmite-i salutirile mele . $i
cind mai vii in sat, treci gi pe aici.
- i1i promit, zimbiKestrel, iesind in ploaia care incepuse din
nou.
Biblioteca din Wesslingham era o clidire impozanta pentru
un sat atit de mic, intrucit serv€a inca patru sate, plus
caravana cu cirti. Era o frumoasa casd, din caramizi rogii qi
albc, in stil georgian. Dupi rdzboi, fusese ani de zile neglijatd,,
pind cnnd pe rafturi nu mai ri.miseseri decit volume vechi de
l{udy M. Ayers gi Clarence E. Mulford. Dar atunci sosise Laura.
Laura Holmes efa ,,stfiini", ceea ce insemna ci nu se nascuse
in Suffolk, nici micar in Estul Angliei, iar aparitria ei ca bib-
liotecara la \flesslingham adusese cu sine un val de energie qi
13
t4 CYNTHIA HARROD-EAGIES
elan. Se ang$ase in lupte viguroase cu autoritilile locale,
oblinuse dublarea bugetului, aruncase aproape toate
vechiturile qi dupi ^pro^pe
zece ani, biblioteca devenise un
centru al vietii satesti la fel de important ca biserica sau po$ta'
Kestrel isi aminti clidirea dfuapilnati 9i intunecoasi din
copiliria ei cind intri. in holul luminos, zugrivit proaspat, plin
cu flori de primivari in jardiniere qi sala cu ci4ile noi etalate
pe rafturi bine luminate.
Laura tocmai arania noutitile saptiminii pe ciruciorul de
lAngi ugi. Orienta gusturile literare din Wesslingham cu
blAndelea unui despot luminat, iar recomandirile ei erau de
obicei acceptate.
- Bund, Laura, ce mai l lci? o saluti Kestrel cu voce tare)
deoarece in biblioteci nu era nimeni in momentul acela'
- Ocupati ca de obicei, rispunse Laura, aruncindu'i o privire
peste umir. De;i ma intreb uneori dacl meriti. Doamna
Dorrit tocmai mia adus inapoi ,Jane Eyre" ;i mi-a spus ci nu-i
la fel de buni ca filmul de la televizor.
Kestrel rise.
- Acum zece ani, nimeni din sat nu stia ci pe lingi film existi
si o carte.
- S-ar putea si ai dreptate. Oricum, ce pot face pentru tine?
Vrei ceva de citit in autobuz? Sau ai trecut sd. intrebi de cite
ori a fost ceruti cartea tatilui tiu saptimina asta?
- Nici una, nici alta, Md' intrebam daca n-ai putea si-mi dai un
iepure pentru cini.
PE ARIPITE II]BIRII
Laura locuia intr-o mici vili pe malul unui bra; aJ ballilor, cam
la opt sute de metri distanld de ,,Casa ligilelor". Deqi casa era
mica, avea o gridini enormi intinsi pind in stufiriq. laura igi
suplimenta cigtigurile cultivAnd cantitati mari de legume;i
crescind iepuri pentru vinzare. Kestrel se sfia intotdeauna si-i
ceari un iepure, deoarece Laura parca ata1ata de ei gi plingea
probabil cind vindea unul pentru tocinili..
- Mi tem ci pe moment n-am niciunul, niciun iepure de-al
rlreu vreau si spun, raspunse ea. Dar am un iepure silbatic pe
care-l pofi lua, dacd. te intereseazd,. Cred ca ar trebui si stea la
fiert toati noaptea.
- De ce a murit? intrebi prudent Kestrel.
- De leziunifatale, raspunse ea.L-a adus Larch. Nu gtiu daci
l-a omorit in momentul atacului sau in drum spre mine, dar la
sosire era decedat deja, cum se spune in spitale.
l,arch era motanul siamez al Laurei, un animal masiv, vinitorlcroce.
- Bine, am si-l iat daca Larch n-are nicio obieclie.
- A, n-ar vrea si-l minince. A trebuit si-l invit si nu-mi
omoare iepurii qi inca nu e sigur prin ce se deosebesc de cei
siilbatici. CAnd mi l-a adus era foarte nelinistit, parca se scuza
cir-l stricase...
- Bietul Larch, comenta Kestrel. N-ai putea si pui iepurilor tiickrpotei, sau ceva ca si-i deosebeasci?
- fu fi o idee, laasta nu m-am gindit, remarc|Laura
ginditoare. Desi dacd nu te superi, nu cred ci vor mai fi iepuri
t5