Articulatia temporo-mandibulara

FIZIOLOGIA ARTICULATIEI TEMPORO-MANDIBULARE

ATM este componenta a aparatului dento-maxilar, ce face legatura dintre osul temporal si mandibula; - este considerata cea mai com plexa articulatie din organismul uman care prin structura particulara participa la realizarea functiilor motorii de baza ale sistemului oro-facial: masticatia, deglutitia, fonatia;

• -stabileste legatura mobila dintre baza craniului si mandibula pe de o parte, iar pe de alta parte, permite miscarile suprafetei articulare dentare inferioare pe cea superioara in vederea efectuarii functiilor esentiale ale aparatului dento-maxilar.

 MORFOLOGIA ATM• La formarea ATM iau parte• elemente craniene -cavitatea glenoidă• a osului temporal;• elemente mandibulare -condilul mandibulei;• elemente comune -discul articular, • capsula articulară,• ligamente.

Cavitatea glenoidă a osului temporal

-numită şi fosa mandibulară, aparţine porţiunii scuamoase a osului temporal;• -acoperita de un fibrocartilaj;•

CONDILUL MANDIBULEI• -reprezintă extremitatea superioară a apofizei condiliene; • - are forma unui trunchi de con cu baza mare orientată superior;

- prezinta 2 versanti: unul anterior convex, articular, acoperit cu un strat cartilaginos si unul posterior, extracapsular.

Discul Articular

• Spaţiul dintre cele două suprafeţe osoase ale ATM este ocupat de discul articular- o formaţiune fibro-cartilaginoasă cu o formă de lentilă biconcavă;

• -adaptează morfologic şi funcţional, reciproc, condilul mandibulei şi cavitatea glenoidă

-imparte articulaţia în două compartimente –supradiscal (menisco-mandibular)-în care se desfăşoară mişcările de translaţie şi infradiscal (menisco-temporal) -la nivelul căruia au loc mişcările de rotaţie; -amortizează presiunile transmise la nivelul articulaţiei.•

Capsula articulară

• Este o membrană conjunctivă, de formă conică, ce are baza mare spre baza craniului şi vârful la nivelul colului condilian;

• -leagă componentele osoase ale articulaţiei;• -delimitează compartimentele articulare;• -susţine membrana sinovială şi menţine intraarticular lichidul sinovial;• -este sediul unor terminaţii nervoase;• -asigură continuitatea inserţiilor musculare la nivelul discului;• -nu interferă cu mişcările articulare.

Ligamentele atm• Ligamentul temporo-mandibular • Ligamentul medial• Ligamentele colaterale• Ligamentele accesorii-extracapsulare- ligamentul sfenomandibular• - ligamentul stilomandibular• - rafeul pterigomandibular

• ATM este cea mai complexa articulatie din organismul uman. • La mami fere, miscarea condilului se face cu predominanta sagital (propulsie, retropulsie) numai in

groapa mandibulara, deplasarile fiind ingradite de proieminentele de pe marginile cavitatii glenoide. • La om, apare miscarea de translatie a condilului, care pare a fi o consecinta a statiunii bipede.

• Teoria lui Gysi.In timpul masticatiei, daca aceasta se face bilateral,mandibula poate fi considerata actionand ca o parghie de gradul III (sprijinul in condil, forta la nivelul gonionului si apofizei coronoide,iar rezistenta la nivelul arcadei dentare). In aceste conditii se exercita o forta puternica la nivelul articulatii temporomandilbulare.

Cand masticatia se face unilateral, condilul de partea activa este mai putin solicitat, deoarece participa in cealalta jumatate a mandibulei (de balans in aceasta miscare) si mandibula este transformata intr-o parghie de gradul II deoarece se adauga si forta musculara de pe partea de balans, care pe langa faptul ca mareste forta, reduce si sarcina condilului de partea opusa.Cand mandibula actioneaza ca o parghie de gradul III, fortele sunt egal repartizate de fiecare parte. Cu cat rezistenta alimentara este mai posterioara, cu atat presiunea exercitata la nivelul condililor este mai mare.In activitatea unilaterala a mandibulei (parghie de gradul II), bolul ali mentar deplasandu-se dinainte-inapoi, presiunea se reduce la condilul de partea activa, putand deveni chiar negativa (tractiunea pe capsula in loc de presiune), in timp ce presiunea la condil de partea de balans ramane inalta.

• Teoria lui Marsh Robinson sustine ca la nivelul ATM nu se exercita nici o forta. Toate fortele se transmit in regiunea arcadelor dentare. Deplasarile mandibulei se fac prin echilibrul fortelor musculare antagoniste si protagoniste, realizat prin jocul controlat al reflexelor nervoase, atat in pozitia de repaus a mandibulei cat si in diversele ei miscari. In teoria Robinson nu se ia in considerare rolul pterigoidianului extern.

• Dupa alte teorii, efortul se distribuie atat la nivelul dintilor cat si la nivelul ATM.

Repciuc, considera ATM ca o articulatie de conducere musculara iar zonele articulare influenteaza elementele miscarii.

• In fiziologia ATM un rol fundamental il joaca meniscul, impreuna cu muschiul pterigoidian, prin cele doua fascicule ale sale cu insertie pe menisc si pe condilul mandibular. Meniscectomia la om duce la pierderea miscarilor de propulsie.

Studii complexe ale functionalitatii ATM arata ca:• presiunea cea mai mare este absorbita la nivelul arcadei dentare;

• o parte din forte pot fi transmise si de-a lungul osului mandibular spre ATM;

• alte forte se propaga prin fasciile musculare, in special fascia muschiului temporal.

• Conformatia ATM prezinta modificari succesive in raport cu varsta, modi ficari ce sunt intr-o stransa corelatie cu fenomenele dentitiei, ATM ar fi complet formata la 25 de ani. Eruptia dintilor temporari se insoteste de modificari in jocul muscular cu instalarea unor noi reflexe. Cu varsta, au loc dezvoltarea tuberculului articular si a capului condilului.

• La nivelul ATM pot avea loc modelari functionale ce includ conformatia cavitatii glenoide si a tuberculului articular, dezvoltarea si conformatia condi lului mandibular.

DISFUNCTIILE ATM• ATM este influentata de modificarea tiparelor de miscare articulara si micro

traumatismele ce apar in cazul unor disfunctii ce au punctul de plecare parodontal, odontal, neuromuscular. Simptomatologia Ia nivelul ATM poate cuprinde:

DUREREA ARTICULARA este de intensitate variabila (dureri surde, vagi, junghiuri), apare in repaus, poate fi exacerbata la miscare. Durerea pe care pacientul o acuza in ATM poate fi: durere locala (datorita patologiei locale: traumatisme, infectii, neoplasme etc), durerea referita (durerea apare in ATM dar este produsa de procese patologice in alte zone: ureche, parotida, muschi), durerea psihogena.ZGOMOTELE ARTICULARE pot fi: cracmentul, crepitatiile.Cracmentul este un zgomot unic, puternic, uni sau bilateral, datorat artrolitilor, osteofitelor, deformarilor degenerative ale meniscului.Crepitatiile sunt zgomote multiple de intensitate mai mica.Mecanismele principale de producere a zgomotelor articulare sunt:hiperlaxitatea ligamentara si capsulara;oboseala muschilor, care permit miscari largi;dezechilibre musculare, in special ale pterigoidianului extern.

• SALTUL ARTICULAR reprezinta miscarea sacadata uni- sau bilateral, ce deranjeaza pacientul care se va adresa timpuriu medicului.

• DEVIEREA MANDIBULEI se insoteste de cresterea amplitudinii deschiderii gurii, mandibula facand miscari de zig-zag, brusc sau lent.

• SUBLUXATIA se datoreste cresterii laxitatii elementelor periarticulare, uni- sau bilateral, de obicei este reductibila prin manevre executate de pacient.

• LIMITAREA DESCHIDERII GURII se produce datorita fibrozarii si sclerozarii tesuturilor periarticulare, pozitiilor antalgice, spasmului muscular.

• BLOCAJUL ARTICULAR se produce datorita artrolitilor, osteofite fracturate, menise plicaturat, spasm muscular mergand pana la trismus.