Ion Giurca - Castelul de la Stanca.pdf

8/16/2019 Ion Giurca - Castelul de la Stanca.pdf

1/8

1 Apud, Narcis Dorin Ion, Vechi conace boiereºti,, în „Magazin istoric” nr. 4, 2001.

Distrugerea unui monument de artã –

Castelul de la Stânca Roznovanu

Ion Giurcã

Castelul de la Stânca Roznovanu, aºa cum a rãmas denumit în izvoarea fost printre puþinele construcþii de excepþie din Moldova care au supravieþuittuturor vicisitudinilor vremii timp de peste un secol.

Castelul, o adevãratã perlã a Câmpiei Moldovei, situat la 16 km est de

Iaºi, se afla pe comunicaþia de importanþã strategicã menitã sã asigure legãtura,peste Prut, cu Chiºinãul, iar de acolo, mai departe, peste Nistru, cu Kievul ºiOdessa.

În lucrarea „Iaºii de odinioarã” Rudolf ªuþu a fãcut o frumoasãdescriere acestui monument, printre puþinele rãmase în amintirea posteritãþii:„Moºia Stânca, vãzutã de departe, apare ca un castel feudal, zidit pe mucheadealului care stãpâneºte calea Prutului. E aici un castel, e Stânca cu palatelesale, care stau ca dovadã de viaþã ce s-a scurs acolo din bãtrâne vremuri”1.

Situarea pe axul direcþiei de comunicaþie Chiºinãu-Iaºi a prezentat, în

secolul XIX-lea ºi al XX-lea, în unele momente un avantaj dar, în cei dinurmã ani ai existenþei sale un mare dezavantaj, rezultat din dispunerea în zonaa unor importante efective militare române, germane ºi sovietice, care în cursulanilor 1941 ºi 1944 au angajat ample operaþiuni militare, pe parcursul cãroracastelul de la Stânca Roznovanu a constituit un obiectiv vizat de cãtre beligeranþi.

Castelul de la Stânca Roznovanu, de altfel întreaga moºie, a intrat înatenþie în anii primului rãzboi mondial, odatã cu retragerea autoritãþilor de laBucureºti în Moldova ºi la Iaºi.

Chiar în condiþiile deosebit de grele din iarna ºi primãvara anului 1917,

cât ºi din anii urmãtori, domeniile ºi construcþiile de la Stânca Roznovanu s-auaflat în siguranþã, având în vedere cã noul proprietar – Dimitrie Greceanu, afost ministru de lucrãri publice în guvernul de uniune naþionalã creat la Iaºi

în decembrie 1916 ºi ministrul comunicaþiilor în diferite guverne pânã înanul 1920.

Moºia de la Stânca, lucratã în mare parte ºi de militari în anii rãzboiului,a fost furnizoare de produse alimentare pentru armatã ºi oficialitãþi, loc derecreere temporarã pentru diferite personalitãþi române ºi strãine. Memoria-listica primului rãzboi mondial este generoasã în aprecieri ºi informaþii despreaceastã impunãtoare construcþie arhitectonicã, depozitarã unor valoroase colecþii.


2/8

Semnatar articol174

2 Constantin Argetoianu, Pentru cei de mâine. Amintiri din vremea celor de ieri,

vol. II, Bucureºti, 1993, p. 107.3 I. G. Duca, Memorii, vol. III, Bucureºti, 1994, p. 298.4 Maria, regina României, Povestea vieþii mele, vol. III, Iaºi, 1991.

În „ Memoriile” sale Constantin Argetoianu, fruntaº conservator, unapropiat al lui Dimitrie Greceanu, care a vizitat domeniul de la Stânca, ne oferã

date preþioase despre starea Castelului: „La Stânca e cea mai impunãtoare ºifrumoasã aºezare boiereascã, singurul «Chateau« din toatã þara româneascãconstruit în stilul francez al secolului al XVIII-lea, are o infãþiºare princiarãºi dominã un frumos parc care coboarã spre Prut.

Saloane mari, frumos parchetate ºi cu mobile vechi, o vastã bibliotecãºi o scarã monumentalã reamintesc instalaþiile similare din occident, dinFranþa sau din Italia. Pe vremea rãzboiului, cât am fost noi la Iaºi, Stâncascãpase de prãdarea ruºilor ºi a românilor...”2.

I. G. Duca ºi a ducele de Luynes vede la Stânca Roznovanu, „parcul ºi

splendida vedere ce este de acolo asupra vãii Prutului ºi dealurilor Basarabieipe atunci încã cotropite”3.Loc de recreere pentru familia regalã, castelul de la Stânca Roznovanu este

apreciat de cãtre Regina Maria ca un „frumos conac bãtrânesc al d-nei DimitrieGreceanu, care de pe o înãlþime singuraticã priveºte peste Valea Jijiei”4.

Chiar în momentele critice din anul 1918, când s-au desfãºurat con-fruntãri între trupele române ºi ruse în spaþiul dintre Siret, Prut ºi Nistru, moºiade la Stânca ºi implicit castelul nu au avut de suferit.

Declinul ºi în cele din urmã distrugerea castelului s-au produs în anii

celui de al doilea rãzboi mondial, la acþiune participând trupe române în varaanului 1941.

Dupã cum reiese din memoriul pe care Anton Rosetti-Roznovanu l-aadresat generalului Ion Antonescu, ministrul de rãzboi Constantin Pantaziscutise complet de rechiziþii moºia ºi castelul Stânca. La 22 iunie 1941, cânds-a declarat starea de rãzboi cu URSS, trupele germane ºi române au intrat încastel producând grave distrugeri obiectelor cu valoare de patrimoniu, fiind con-sumatã sau înstrãinatã întreaga cantitate de vin ºi þuicã existentã în privniþe.

Faþã de memoriul înaintat de cãtre Anton Rosetti-Roznovanu, generalulIon Antonescu a ordonat comandantului Corpului 4 armatã teritorial sãefectueze o cercetare asupra autenticitãþii datelor ºi faptelor prezentate depetiþionar. Referatul întocmit de cãtre locotenentul-colonel Gheorghe Bucºãconfirmã distrugerile ºi sustragerile produse la castelul Stânca Roznovanu,arãtând cã vinovat de cele produse s-au fãcut: comandantul Regimentului 6vânãtori din Divizia 14 infanterie – colonelul Matieº Emil ºi maiorul Fãrcaº –ofiþer de legãturã cu trupele germane din zona Sculeni.


3/8

Titlu articol 175

Între memoriul lui Anton Rosetti-Roznovanu ºi raportul ofiþerului dincadrul Corpului 4 armatã teritorial apare o discordanþã evidentã: participarea

sau nu a Regimentului 7 dorobanþi Prahova, cât ºi a trupelor germane ladevastarea castelului în perioada 22-25 iunie 1941.Asupra acestei perioade ºi a condiþiilor în care s-au produs distrugeri ºi

devalizarea domeniului de la Stânca Roznovanu ne permitem sã facemcâteva consideraþii, strict necesare pentru înþelegerea contextului în care s-auprodus evenimentele supuse analizei.

Perioada în care s-a sãvârºit nedoritul eveniment se înscrie în fazadefensivã a rãzboiului pentru eliberarea Basarabiei ºi nordului Bucovinei, încare trupele române aflate la sud de linia Valea Mare, Comarna, Negreºti,

Plopana erau subordonate Armatei 11 germane, iar regimentele 6 vânãtori ºi7 dorobanþi Diviziei 198 infanterie germanã. Plecând de la conþinutulmemoriului întocmit de cãtre Anton Rosetti-Roznovanu, rezultã cã la actulcriminal au participat ºi trupe germane. Este puþin probabil ca la acþiune sã fiparticipat în masã trupa unitãþilor sus menþionate.

Dacã avem în vedere cã începând cu 22 iunie parte din subunitãþileregimentelor române ºi Diviziei 198 infanterie au fost angajate în operaþiunimilitare la est de Prut în zona Sculeni, Ungheni, rezultã cã numai parte dinefectivele acestor unitãþi au participat la actul iresponsabil de la Castel. În

altã ordine de idei, la acþiune nu a participat, nu mai poate doar în primaparte, trupa ci doar ofiþeri ºi subofiþeri, având în vedere stricteþea ierarhieimilitare. De asemenea, apreciem cã distrugerile s-au produs pe fondulconsumului exagerat de alcool, cã cea mai mare parte a bunurilor au fostsustrase ºi expediate la diferite destinaþii.

În actuala fazã a cercetãrii nu cunoaºtem mãsurile ordonate ºi întreprinse împotriva celor vinovaþi de abaterile sãvârºite. Este puþin probabilsã se fi întreprins ceva în acest sens.

La 15 august 1941, când a fost încheiatã cercetarea, trupele germane ºiromane participante la acþiunea de la Conac erau angajate în lupte la est deNistru. Ar fi interesant de ºtiut câþi din participanþi mai erau în viaþã sau ausupravieþuit rãzboiului. În altã ordine de idei, este greu de presupus cã îneuforia victoriilor din vara ºi toamna anului 1941, când recompensele curgeau

în valuri, exista disponibilitatea unor mãsuri represive faþã de actele sãvârºite în primele zile de rãzboi. Prin urmare, devastarea castelului în iunie 1941rãmâne o regretabilã acþiune a unor participanþi la rãzboi, care urmau sã seangajeze pe un drum pentru cei mai mulþi fãrã ºanse de întoarcere.

În anii rãzboiului, pânã în primãvara anului 1944, moºia ºi castelul dela Stânca au trãit într-o stare de letargie, în lipsa unui proprietar demn depredecesorii sãi, în privinþa administraþiei unui vast domeniu. Nici chiar pentru


4/8

Semnatar articol176

5 Alexandru Duþu, Florica Dobre, Leonida Loghin, Armata românã în al doilea

rãzboi mondial 1941-1945, Bucureºti, p. 113.6 Veteranii pe drumul onoarei ºi jertfei. De la Stalingrad la bãtãlia Moldovei,Bucureºti, 1997, p. 349-350.

salvarea valorilor existente în castel nu s-a întreprins ceva serios, deºi acestlucru ar fi fost posibil.

La începutul anului 1944 era evident cã în decursul câtorva luniprezenþa Armatei Roºii la vest de Prut urma sã lase pecetea unei armate deocupaþie, cu toate devastãrile specifice rãzboiului, generate de necesitãþimilitare, dar ºi de comportament contrar legilor ºi cutumelor confruntãrilormilitare.

Urmare a operaþiei Uman-Botoºani, executatã de cãtre sovietici înpartea de nord a spaþiului dintre Nistru ºi Carpaþii Orientali, spre sfârºitullunii martie forþele Frontului 2 ucrainean au pãtruns pânã pe aliniamentulgeneral: nord Chiºinãu, nord Iaºi, Târgu Frumos, Târgu Neamþ, pantele estice

ale Carpaþilor Orientali.La nord de Iaºi pânã la Prut, linia frontului s-a stabilizat pe aliniamentulTinca, Rediul Mitropoliei, Stânca Roznovanu5.

Izvoarele istorice consemneazã numeroase operaþiuni militare în zonaStânca Roznovanu care, încet dar sigur, ºi-au pus amprenta asupra construcþiilorde pe domeniu în general, a castelului în special.

Un fost comandant de companie din Divizia 7 infanterie, locotenent-colonel (r) Vasile Mihai, ne oferã o succintã descriere a primelor acþiunimilitare în zona Stânca Roznovanu: „Trupele sovietice în ofensiva Uman-

Bãlþi (Botoºani n.n.) au ajuns la Sculeni Târg, oprindu-se pe malul stâng alPrutului. Pionierii români au aruncat în aer podul ce leagã cele douã sateSculeni. Compania 6 infanterie din Regimentul 14 dorobanþi s-a aflat în apãrarepe comunicaþia Vulturi, Sculeni Sat.

În ziua de 26/27 martie inamicul a trecut Prutul în dreptul satuluiFrãtuleni, respinge Compania 6 infanterie din Regimentul 14 dorobanþi la Stânca,dominat de o înãlþime pe care se gãseºte castelul Roznovanu. Castelul fusesecucerit anterior de o unitate sovieticã, îndrãgostitã la culme de butoaiele devinuri ºi rachiuri depozitate în pivniþele adânci, de ani ºi ani”6. În baza acesteiinformaþii putem aprecia cã luptele din zona castelului Stânca Roznovanu s-audesfãºurat între 25 martie ºi 20 august 1944. Timp de 148 zile, zona satuluiStânca Roznovanu, au fost supuse loviturilor cu mijloace de foc terestre ºiaeriene, de cãtre forþele sovietice, germane ºi române.

În ziua de 17 aprilie 1944 a avut loc un puternic atac executat de cãtrediviziile 7 infanterie ºi 5 cavalerie române ºi o divizie de tancuri germanãasupra trupelor sovietice din zona Movila Ruptã, Stânca Roznovanu ºi


5/8

Titlu articol 177

7 Ibidem, p. 392.8 A.M.R., fond Microfilm, rola P. II. 2.1486, c. 92-94.9

A.M.R., fond Corpul 4 armatã , dosar nr. 145, f. 1-49.10 Idem, fond Microfilme, rola P. II. 2.675, c. 202.11 Ibidem, rola P.II.2.671, c. 218.

Rediul Mitropoliei. Consemnãrile asupra acestei operaþiuni7 nu fac nici oreferire concretã în legãturã cu efectele acþiunii asupra castelului. Luptele au

continuat în zilele de 18 ºi 19 aprilie. În ziua de 18 aprilie un escadronsovietic a atacat castelul Stânca Roznovanu, luptele continuând ºi a doua zi,evidenþiindu-se intense acþiuni ale aviaþiei germane8.

Lupte deosebit de grele în zona Stânca Roznovanu, cu angajarea aimportante forþe române ºi germane împotriva trupelor sovietice, s-au desfã-ºurat în perioada 30 mai - 6 iunie 1944. Operaþiunile desfãºurate în aceastãperioadã au fost analizate într-o „Dare de seamã asupra bãtãliei ofensive dincapul de pod Iaºi în intervalul 30 mai - 6 iunie 1944”9, o adevãratã analizã aplanificãrii ºi desfãºurãrii luptelor, fãrã descrierea acþiunilor, din prisma

eºecului ofensivei întreprinse cu eforturi considerabile ºi pierderi importantede ambele pãrþi.Singura menþine în legãturã cu acþiunile din zona Stânca Roznovanu,

în aceastã perioadã, am identificat-o în jurnalul de operaþii al Diviziei 7infanterie, în care se menþioneazã cã „În ziua de 31 mai 1944 primul obiectival operaþiei era atins, terenul de înãlþimi de la sud-vest Stânca aflându-se înmâinile noastre”10.

Eºecul ofensivei româno-germane, stabilizarea liniei frontului în zonaStânca Roznovanu, unde zona deluroasã era menþinutã de cãtre trupele

române ºi germane, în funcþie de modificãrile survenite în dispozitivul deapãrare, a determinat o acalmie pe linia frontului, timp de o lunã de zile nefiindconsemnate operaþiuni militare în zona Castelului.

O încercare de cucerire a castelului de cãtre trupele sovietice,aparþinând Diviziei 111 infanterie, a avut loc în noaptea de 6/7 iulie 1944,acþiune consemnatã în jurnalul de operaþii al Diviziei 3 infanterie române: „Încursul nopþii de 6/7 iulie, la orele 00.30, dupã un puternic bombardament, înspecial cu artilerie grea, asupra Castelului Stânca ºi în sectorul Batalionului2 din Regimentul 30 dorobanþi, 2-3 plutoane inamice s-au infiltrat pe ValeaMânãstirii ºi au atacat Batalionul 2 din regimentul 30 dorobanþi. Ripostându-secu grenade ºi foc de armament automat ºi artilerie, inamicul a fost respins,lãsând pe teren morþi ºi rãniþi. La ora 01.30 un atac inamic mai puternic s-adat ºi în zona bisericii Stânca, în sectorul Diviziei 79 infanterie germanã,unde a fost respins”11.


6/8

Semnatar articol178

12 Ibidem, c. 220-221.13 Ibidem, c. 224.14 Ibidem, rola P. II. 2.661, c. 26.15 Ibidem, c. 48.16

Ibidem, c. 82.17 Ibidem, c. 86.18 Ibidem, c. 325.

Importanþa poziþiilor de apãrare de pe malul sud-vestic al Jijiei eraincontestabilã pentru apãrarea oraºului Iaºi, fapt rezultat ºi din atenþia acordatã

acestora de cãtre Conducãtorul statului. În documentele aceleiaºi divizii esteconsemnat cã: „În ziua de 7 iulie în sectorul Diviziei 3 infanterie, în apro-piere de Stânca, frontul a fost vizitat de Ion Antonescu, care a inspectatpoziþiile de pe linia TRAIAN”12.

Faþã de atacul sovietic de la 7 iulie, „La 9 iulie Divizia 79 infanteriegermanã a executat un atac pentru reducerea intrândului de la sud CastelulStânca, acþiune care a reuºit”13.

Operaþiunile militare în zona Stânca Roznovanu, cu efecte directeasupra castelului, au fost reluate la începutul lunii august 1944, când trupele

sovietice din Frontul 2 ucrainean au intrat în faza finalã a pregãtirii „Ope-raþiei Iaºi-Chiºinãu”, declanºatã la 20 august. Drept urmare, între 2-20 august1944 zona Stânca Roznovanu s-a aflat în atenþia comandamentelor sovietice,care au executat o intensã cercetare prin luptã, trageri de artilerie ºi recunoaº-teri cu aviaþia de observare-cercetare. Buletinele informative ale Corpului 4armatã, elaborate zilnic de cãtre Biroul 2 informaþii, evidenþiazã, cu aspecteconcrete, acþiunile din zona castelului Stânca Roznovanu astfel:

- în noaptea de 2/3 august 1944 ºi în dimineaþa zilei de 3 august,artileria grea inamicã a executat trageri în zona Stânca Roznovanu14;

- în noaptea de 3/4 august, la orele 01.25 salve de Katiuºe în jurulcastelului Stânca Roznovanu15;- în ziua de 4 august la ora 21.40 un atac inamic dat de o companie

infanterie la 500 m vest Mânãstirea Stânca a fost respins;- în ziua de 6 august 03.20 puternic bombardament de aruncãtoare

uºoare, grele ºi artilerie pe linia I la castelul Stânca16;- la 6 august „între orele 03.05 ºi 03.50 artileria grea a tras în zona

castelului Stânca 50 lovituri. La ora 03.30 inamicul a încercat o incursiune înzona castelului Stânca, fãrã sã poatã obþine vreun rezultat”17.

Începând cu 15 august 1944 trupele sovietice de la contact ºi-auintensificat acþiunile pentru a identifica poziþiile trupelor române ºi germane,executând intense acþiuni cu aviaþia, artileria ºi subunitãþi de infanterie:

- la 15 august ora 20.40, artileria grea inamicã trage 6 lovituri la castel în zona Sculeni18;


7/8

Titlu articol 179

19 Ibidem, c. 383.20 Ibidem.

- la 16 august, 21.50, patru piese uºoare trag 20 lovituri din direcþiacastel nord, pe castelul Stânca19;

- în ziua de 18 august „la 19.30 bombardament de aruncãtoare,artilerie, artilerie anticar, într-un sector limitat la stânga D(delu)l .Frasinului,iar la dreapta castelul Roznovanu, în adâncime pânã în zona Budãul Împuþit(circa 200 proiectile)”20.

Deºi nu este consemnat în documentele de luptã, în dimineaþa zilei de20 august, când s-a declanºat operaþia Iaºi-Chiºinãu, poziþiile trupelorromâne ºi germane din zona Stânca Roznovanu au fost supuse unui puternicbombardament de artilerie ºi aviaþie, în cadrul pregãtirii de foc a atacului.

Intensitatea pregãtirii de foc a fost atât de mare încât trupele române ºigermane, puternic lovite ºi atacate cu blindate, au fost nevoite sã se retragãspre sud.

Cu siguranþã, vizat sau nu de adversar, castelul de la StâncaRoznovanu a suferit, direct sau indirect, importante distrugeri. A fost loviturade graþie datã unei impunãtoare ºi valoroase construcþii neutilizatã în scopurimilitare de cãtre trupele române ºi germane.

Nu excludem posibilitatea ca în cadrul contrapregãtirii de artilerie saua focurilor de baraj, artileria românã ºi germanã sã fi lovit castelul, produ-cându-i distrugeri.

Cert este cã impunãtoarea construcþie s-a aflat, în primãvara ºi varaanului 1944, într-o poziþie defavorabilã din punct de vedere militar, într-ozonã care se dorea a fi stãpânitã de beligeranþi.

Cu siguranþã bunurile existente în castel au fost distruse în urmaexploziilor ºi incendiilor, jefuite de militari sovietici aflaþi în ofensivã spreVaslui, pe la est de Iaºi.

Distrugerea castelului Stânca Roznovanu a fost un caz care se înscrie

în limitele obiectivitãþii ºi normalitãþii în situaþii de rãzboi. Anormal a fostcompartimentul ostaºilor români ºi germani în vara anului 1941 când au

jefuit castelul, cât ºi cel al sovieticilor ºi probabil al localnicilor dupã împingerea liniei frontului spre sud.

Dacã elementul de construcþie, ar putea oricând refãcut, biblioteca ºivaloroasele obiecte de artã sunt definitiv pierdute. În cele din urmã am puteaspune cã nu construcþia în sine constituie pierderea cea mai mare, cel maivaloros patrimoniu constituindu-l elementele de dotare.


8/8

Semnatar articol180

Cu siguranþã cã evacuarea bunurilor materiale de la castel era o nece-sitate ºi posibilitate realã. În iarna ºi primãvara anului 1944 au existat planuri

de evacuare a bunurilor materiale ºi culturale din Basarabia, Bucovina ºi dinnord-estul Moldovei.Din pãcate, Anton Rosetti-Roznovanu era plecat la Bucureºti, iar fiul

sãu, Niky Roznovanu, nu a întreprins nimic serios în acest sens.În final putem afirma cã distrugerea construcþiilor a fost cauzatã de

situarea castelului în zona operaþiunilor militare, iar pierderea bibliotecii ºicelorlalte bunuri datoritã neglijenþei ºi nepãsãrii proprietarilor de drept ºiposibililor moºtenitori.

Documents

Ion Giurca - Castelul de la Stanca.pdf