13
GHJISEPPU TURCHINI Rise è tambate

rise e tambate

Embed Size (px)

DESCRIPTION

livre, corse

Citation preview

Page 1: rise e tambate

GHJISEPPU TURCHINI

GH

JIS

EP

PU T

UR

CH

INI

Rise è tambate

Ris

e è

tam

bate

rè anni fà, di nuvembre 2006, escia Ci hè da ride, racultina di stalvatoghji ridiculi. Vogliu ringrazià di core tutti quelli chì m’anu fattu l’onore di leghje sta prim’opera. Al di là d’un’

emuziunante prova di simpatia, m’anu arricatu un affollu maiò. L’esistenza d’un letturatu nustrale, cusì bramosu, custituisce u più bellu incuragimentu per u scrittore isulanu. Venenu tandu accer-tate e so prufonde cunvinzioni : testimunià cun fervore, furtificà a lingua, incarnà persunagi, pitturisce lochi, inventà stonde, ingiar-dinà dumani… via, tramandà è rimudellà a cultura soia.Cunvinzione dinù chì stu sfocu di a risa, propiu accunsentia, ch’ellu currispundia à un bisognu nascostu ma forte, ch’ellu corre sempre l’estru cullettivu di a burla è di u scherzu, propiu salutariu da fran-cacci l’ammorbu è da cultivà l’autoderisione, suprema intelligenza di i populi.

12 €ISBN : 978-2-84698-335-8

T

Rise_e_tambate_couv.indd 1Rise_e_tambate_couv.indd 1 12/07/2010 15:45:3512/07/2010 15:45:35

Page 2: rise e tambate

int-Rise e tambate-178p-020710.indd 10int-Rise e tambate-178p-020710.indd 10 09/07/2010 10:33:5509/07/2010 10:33:55

Page 3: rise e tambate

SERMANU

11

SERMANU

Per lu Santu !

O chì cumbugliu, à quelli tempi, a dumenica, davanti à a ghjesgia di A Nunziata, in Sermanu ! Tempu intesu u primu toccu di a ciccona, s’avviava ogni cristianu, à onurà a cerimonia. I primi à ghjunghje eranu sempre i cantori chì tandu, nanzu à a messa, si scallavanu e voci cantendu l’offiziu(1). Subitu dopu, affaccavanu e donne chì entravanu à buscassi una piazza nant’à i banchi di manca, staccati da l’omi. Scorsa una stonda, infine, spuntavanu i derdagnuli, pocu spicciati d’abbuchjassi un’ ora è più di litanie : i criampuli induminicati, i zitelloni scherzosi, è guasi tutti l’omi chì… ùn cantavanu. À quessi, li si leghjia u soprascrittu(2) : avianu un laziu chì zittu ! Capicalati, spallinfrugnati, passu à trascinoni è estru in ammurboni.

Nù u coru, era un antru affare. Mezu à a squatra di i cantadori, ci n’era unu chì tuccava in celu(3) ! Amatu, iè, Amatu cantava cun l’anghjuli(4) ! Ma chì campazione quand’ellu francava a loghja è ch’ellu venia à pusà nù u coru. Tutta a simana aspettava quella cantata di a dumenica per spannà a so voce in ghjesgia. Ùn pigliava chè segonde, cù a so bella voce alta è linda.

1. L’Offiziu si dicia o si cantava ogni dumenica prima di a messa. Si tratta d’orazioni, di salmi e di lode à l’usu di e cunfraterne. Sò sempre assai sparti, in Corsica, i libri chì cuntenenu ste preghere. U veru titulu n’hè : Officio della Beata Vergine Maria per uso delle Compagnie Secolari dell’Isola di Corsica.

2. Li si leghje u soprascrittu : si vede nant’à u so visu.3. Tuccà in celu : esse cuntentu cum’è un pichju.4. Cantà cun l’anghjuli : ùn esse più in sè da a gioia.

int-Rise e tambate-178p-020710.indd 11int-Rise e tambate-178p-020710.indd 11 09/07/2010 10:33:5509/07/2010 10:33:55

Page 4: rise e tambate

12

RISE È TAMBATE

Leghjì, ùn sapia leghje, ma cunniscia tuttu à mente. Di siguru, u so latinu era più di sacristia ch’è d’abbazia(5), ma a fede, a sincerità è l’arte ci eranu.

Chjappà, chjappò parechje passate. Una di l’introitu, un’antra di u Kyrie, unepoche di u Gloria è di u Credu… Infine chì, a messa era bella ch’è avanzata, è n’eranu digià à u Santu(6). À Amatu, l’avianu fattu cennu ch’ellu avia da attaccà ellu. Traspedighjava d’impazienza. L’orazione di u prete durava, durava. In più bella, ci fubbe una piantata : Amatu, chì ùn si tenia più, pensò ch’ella era compia è intunò, cù stu picculu difettu ch’ellu avia d’incalcà e vucali :

– Sen-en-en-tu(7) … ùn ebbe asgiu à staglià un’ antra sillaba, si ricevì una spallata in fiancu.

– Aspetta o Amà, chì u prete ùn hà ancu compiu ! Li disse Liseu, rimpruveroni.

– Anh ! Scusate, scusate !U prete, cù un sguardacciu in caterochju à i cantori, fece a ninfa è

perseguitò. Ci fubbe un’antra piantatella. Amatu sbucciò :– Sen-en-en-tu… Pan ! Una guditata in pienu stomacu.– Aiò ! A faci à posta o chè ? Lascialu po finisce !– Oh ! Scusate, scusate !U sacerdote, incrispitu(8), lampò una saittata cun l’ochji è ripigliò. Ahè !

Un’antra rimpianatella è Amatu, per a terza volta, cappiò à voce rivolta :

5. A spressione latinu di sacristia indetta un latinu stracciatu, invece quelli chì u maneghjanu parlanu u latinu fratescu.

6. U Santu : u Sanctus latinu.7. Sen-en-en-tu : sfurmazione di San-an-an-ctus, prime sillabe stagliate da u versu.8. Incrispitu : inzergatu.

int-Rise e tambate-178p-020710.indd 12int-Rise e tambate-178p-020710.indd 12 09/07/2010 10:33:5509/07/2010 10:33:55

Page 5: rise e tambate

SERMANU

13

– Sen-en-en-tu… Tandu, u prete, assiccatu(9) in veru da a ragana(10), li lanciò, davanti à tutti :

– Allora ! Aprite l’orechje sè vo sentite !

De prufundi(11) !

Tant’anni fà, in Boziu, fubbe numinatu, da u vescu d’Aiacciu, un prete chì lasciò, cumu spiegà, un ricordu… cummossu, nù a memoria di tutt’ognunu. Cum’ella dicia Zia Chjara di A Funtana : « U matrimoniu hè un ghjocu chì si tira à carti(12) ? è bè, pè i preti, hè listessa ! » Quand’elli vi ne mandanu unu novu, ci vole à… pregassila bona ! Pè u più, cascate bè, è tandu truvate u… Signore à dorme(13), ma ind’e volte po, accade dinù chè vo caschite propiu male !

Quella volta, fubbe piuttostu un sacerdote da ùn facci caravana(14).

9. Assiccatu : chì n’hà pienu e stacche.10. A ragana, strumentu spessu adupratu per u fracassu di a Simana Santa, indetta dinù una

riturnella chì ùn pianta mai, o unu chì nù a finisce di rompe i stifali.11. U De profundis latinu.12. In Sermanu (è puru in altri paesi), qualchì parolla feminile face stu plurale irregulare

(ben chì u so singulare sia in – a) : e carti, e casi, e ripi… Misteru è bellezza di i nostri parleti corsi.

13. Truvà u Signore à dorme : cascà propiu bè, avè assai liccia, truvà a cuccagna.14. Cun preti, ùn ci fà caravana, dice u pruverbiu. Per ùn dà à crede chè no siamu anticlericali,

precisemu chì un antru, più cumplettu, indetta : nè cun preti nè cun frati, nè cù omi maritati, ùn ci fà caravana.

int-Rise e tambate-178p-020710.indd 13int-Rise e tambate-178p-020710.indd 13 09/07/2010 10:33:5509/07/2010 10:33:55

Page 6: rise e tambate

14

RISE È TAMBATE

Chì vulete, Prete Carrega era natu azezu. L’avia impastatu cusì Matre Natura. Mucignulone, tistardu, suffuriu, via, cum’ellu si dice in Sermanu : musu duru è forte lì(15).

– Buuuh ! Ùn ci hè male quessu ! si lagnò Cicchella, a capibighina di u paese, hè neru più ch’è a so suttana !

– Anh ! aghjunse Lillina, neru cum’è u peccatu sì !

À u capu di dui mesi s’era messu tuttu u mondu addossu. A metà di e donne ùn andavanu più in chjesa, i cunfratelli fughjianu cum’è u diavule à a croce, i cantori spustavanu, l’abbatini scamisgiavanu, via… una vera mataccina(16) !

O le lettere in ricumandatu à u viscuvatu ! Quant’ellu ne pò benedisce un prete(17) ! Ahù, ùn ci fù barba(18)… di prufeta. Aiacciu facia orechja di mercante.

Sermanacci è Buzinchi ebbenu da scunfiniscesi l’indesiderevule. S’innastava(19) per un sì o per un nò, è avia rottu e chjerchje(20) cù a metà di a pieve. Ma ci vole à suppurtà ciò chì u Signore ci hà mandatu ! È Sermanacci è Buzinchi suppurtonu. È cumu fà ? Ci vulia à battizà, ci vulia à marità, ci vulia à interrà !

15. Musu duru è forte lì : d’unu chì ùn si pò cunvince, chì ùn face chè di so capu, chjuccutu cum’è una mula.

16. Mataccina : baruffone. In Sermanu, hè stata mataccina ! si dice quand’ellu ci hè statu qualchì cuntrastu cun assai rimusciu. Hè aduprata quì a buccata per ammintà cunflittu è fughji fughji.

17. Quant’ellu ne pò benedisce un prete : à manate.18. Ùn ci hè barba : ùn ci hè mezu.19. Innastassi : in Sermanu, leticassi, imbarufassi.20. Rompe e chjerchje : mettesi male, ùn parlassi più.

int-Rise e tambate-178p-020710.indd 14int-Rise e tambate-178p-020710.indd 14 09/07/2010 10:33:5509/07/2010 10:33:55

Page 7: rise e tambate

SERMANU

15

In fine di sacerdoziu, Prete Carrega ùn era più nù e grazie di nimu. Forse mancu più inde quelle di Diu, postu chì u Supranu u chjamò ad ellu. A nova fece u giru di u circondu ancu più in furia ch’è una saetta.

Quantammè, u ghjornu di l’interru, ùn s’era mai vistu tanti surrisi nant’à i visi di a ghjente. Detta l’orazione, in campusantu, fecenu falà a cascia nù a fossa. I preti benedinu u so paru è, lampata l’ultima sperginata, l’omi principionu à rivuccà e vangate di terra nant’à a bara.

Tandu s’avvicinò Pittistu di A Mazzola è, à ochji di tutti, sciaccò, à voce alta :

– Fasciatelu bè(21) ! Ch’ellu ùn appii da vultà !

Addiu senzadiu(22)

Nanzu di more è di nimicassi cun tutt’ognunu, Prete Carrega ebbe asgiu è tempu à fanne unepoche cappusge(23). In Boziu, certe lingue appin-zate u si ghjucavanu à a risa, cuntendu a cacciata di Maddalena di A Rebbia, chì avia dettu un ghjornu :

– Prete Carrega ? Ùn mi ne parlate, n’hà fattu quant’è i Ghjudei à Cristu !

Una sera, mentre ch’ellu penciulava in presbiteriu, dopu cena, vensenu à chjamallu à sufflettura(24), per parte in Tralonca senza altru(25).

21. Fascià : copre di terra.22. Senzadiu : ateu, senza fede.23. Falle cappusge : fà i centu colpi, fanne à pedi è à cavallu.24. À sufflettura : à l’ispensata, à l’insudutta.25. Senza altru : subitu subitu, propiu à l’istante.

int-Rise e tambate-178p-020710.indd 15int-Rise e tambate-178p-020710.indd 15 09/07/2010 10:33:5509/07/2010 10:33:55

Page 8: rise e tambate

16

RISE È TAMBATE

– Ma chì diavule ci vole ch’ellu ci sia ch’è vo vengate à discitammi in piena notte ?

– O sgiò Curà, ùn sò chè ott’ore è ùn si scherza : hè in traccia di moresine Ziu Berlandu !

– N’hè à ghjubedomine(26) mirà !– Ùn hà trovu chè avà questu ! À furdanone ! Aspettatemi fora chì

vengu !

L’omi falonu in piazza.– Digià chì hè azezu cusì, disse Murettu, ma quì, peghju ch’è mai !– Annh annh ! rispose Marianu. Custì simu in porci rossi(27) !– Ah ! Rossi po sò !

Ed eranu ! Di fatti, à ziu Berlandu, u cugnumavanu u Rossu. Micca per via di a capillera, chì era biancu cum’è a volpe innargentata. Nò, cagione di stu numignulu eranu e so opinioni pulitiche. Cumunistu in l’anima, Berlandu ùn avia mai cambiatu di bunnella(28). Ùn sò micca un saltuchjinu eiu ! dicia sempre. È fidu nù e so idee era firmatu fin’à… guasi l’ultim’ora. Nant’à u so lettu d’agunia, avia chjamatu à Divota, a moglia, è l’avia sussuratu à l’orechja chì, videndusila in curteccia(29), li venia u tremu di a ripentenza, chì ùn si sapia mai, è chì… infine, vulia u prete.

26. Essene à ghjubedomine : esse à l’ultime. Jube, Domine, sò e prime parolle di una preghera chì vole dì : Cumanda (ordina), Signore.

27. Esse in porci rossi : nù una situazione assai delicata, ancu pessima.28. Cambià di bunnella : o gunnella, vultà ghjacchetta, cambià e so opinioni pulitiche.29. Vedesila in curteccia : vede ghjunghje a morte.

int-Rise e tambate-178p-020710.indd 16int-Rise e tambate-178p-020710.indd 16 09/07/2010 10:33:5509/07/2010 10:33:55

Page 9: rise e tambate

SERMANU

17

– Èh mì à què ! era sbuttata a sposa, bighina, ella. Anh anh ! Ti cunver-tisci puru o turcò(30) ! Avie aspettatu torna appena, avie ! Ohimeeeella ! Dopu mortu cumunicò(31) !

Hè cusì ch’elli avianu mandatu i paisani à circà u prete.

Sbutussonu à a porta.– O Divò ! Eccu u sgiò Curatu !– Fatelu entre, fatelu entre !Prete Carrega s’infrugnò nù a stanza senza mancu un salutu.

U vechjettu, stracquatu in lettu à candela in pettu, tirava e buccate(32).– Annnnh quì, simu à l’ultima curreghja(33) ! custatò u sacerdote.Divota pisò l’ochji in celu, sgumentata.– Lasciateci soli ! cumandò l’ecclesiasticu.Escinu tutti. I dui omi eranu chjocca à chjocca.– Allora o mecreante, ghjuntu à l’oliu(34) si volta frittella, s’o possu dine.U murente smanittò, ch’ellu s’avvicinga à sente ciò chì li firmava di

rataleghju(35). Chjimbò u capu per ascultà.– Iiiiiiiii…. I mo pe…ccati… Di… Diuuuu…Più circava à dì è più s’affugava. Mentre ch’ellu cuglia l’aria per

rifiatà, Prete Carrega li fece sta cacciata chì dapoi, hè firmata per pruverbiu ind’e nostre pievi :

– Ùn v’inchietate !… Quassù… ùn ci hè nunda !

30. Turchi eranu quelli chì ùn eranu -nancu- battizati, o micca cristiani.31. Dopu mortu cumunicò : o li vense a frebba. Si dice d’unu chì face qualcosa troppu tardi, bellu

ch’è scorsu u tempu.32. Tirà e buccate : o e toppe. Esse in traccia di more.33. Esse à l’ultima curreghja : torna una spressione, bella chjara, per dì ch’omu n’hà per pocu.34. Ghjunghjene à l’oliu : esse à l’orlu. Si tratta di l’oliu santu. U prete ne unghje u murente.35. Rataleghju : ratalu, soffiu.

int-Rise e tambate-178p-020710.indd 17int-Rise e tambate-178p-020710.indd 17 09/07/2010 10:33:5509/07/2010 10:33:55

Page 10: rise e tambate

18

RISE È TAMBATE

T’aghju cunnisciutu, chjarasgiu !

A simbolica di l’arburi, in Corsica, hè ricchissima. Hè omu forte cum’è una leccia, eternu cum’è u castagnu, o carcu cum’è un zimpinaghju. Un fruttiferu macaru, volta spessu in i raconti nustrali : hè u chjarasgiu. Da induve venerà sta nomina di spiccu(36) ?

36. Duie spressioni sò assai usate : l’aghju cunnisiciutu chjarasgiu (chì dà u ghjocu di parolle di u titulu) traduce u fattu ch’omu hà praticatu una persona dapoi parechji anni, è ne sà i difetti è e qualità. L’amicu chjarasgia hè un soprannome per indittà à unu di manera scherzosa, senza numignallu.

int-Rise e tambate-178p-020710.indd 18int-Rise e tambate-178p-020710.indd 18 09/07/2010 10:33:5509/07/2010 10:33:55

Page 11: rise e tambate

SERMANU

19

A risposta, ùn ci vole à andà à circalla troppu luntanu. Basta chè vo vi sappiate pichjà à certi fusti nudicosi, è tandu, a cuglite à macate(37). À u sboccu di l’inguernu, per sti paesi, ùn ci era tanta robba. Di e ricolte di l’auturnu scorsu, mele, pere è uva passa, n’era digià bella ch’è spachja a grata. U primu fruttu chì s’apettava, bramatu cum’è e lasagne di Pasqua Pifania, ùn venia più chè à a fine di maghju : ed era santa chjarasgia !

O li fantasimi tandu appressu à quelle pallottule russicce, merlate di sole veranincu. Qualessi sò i criampuli ch’ùn si sò impinzalati nant’à qualchì ghjambone ? Quellu ch’ùn hà mai peccatu, ch’ellu lampi u primu nocciulu !

In Sermanu, quell’annu, una banda di sgaiuffetti avia decisu di spugliassi u chjarasgione di Sammatteu fin’à l’ultimu picciolu. Ci vole à dì chì a pruduzzione facia nasce a inviglia di tutti : vicini, merli, ghjandaghje, topi è altre cimice. È po l’arburone presentava un avantagiu maiò : era vicinu vicinu à u stradone. Ci si ghjunghjia è… si ne partia assai in furia. Bastava à curà l’angulu di a casa ch’ellu ùn spuntessi nimu à sufflettura.

Ogni dopu meziornu, dunque, durante a siesta, affaccava a banda di i sbarazzini. Tali sturnelli, s’appullavanu nant’à i ghjamboni suprani è tandu, si scatinava un manghja manghja sfrenatu.

Ma Sammatteu ùn era scemu. Quand’ellu escia da u lettu, versu trè o quattru ore, lampava sempre una fidighjata à u so ortu. S’accorse subitu chì s’ellu ùn mutava versu, l’avia da firmà poca robba per i so caraffoni di rattafia. Aspetta tù, si disse, vai chì dumane, aghju da sapè qualessi sò l’acelli chì mi rodenu a spalla(38).

37. Macate : E macate di a robba, s’arricoglienu l’annate di divizia. Hè una spressione chì ammenta propiu a pruduzzione di l’arburi, e gaspule di frutti chì troncanu e rambelle tracarche.

38. Rode una spalla : custà assai caru, manghjà u benefiziu.

int-Rise e tambate-178p-020710.indd 19int-Rise e tambate-178p-020710.indd 19 09/07/2010 10:33:5609/07/2010 10:33:56

Page 12: rise e tambate

20

RISE È TAMBATE

U lindumane, sempre à a listessa ora, chjosi ch’elli funu i purtelli

di a casa, si lampò a frattamaglia scalivata(39) da sopr’à a strada. In un

batter d’ale, si misse à manghjà à sette ganasce(40) piatta da u frundulame.

È pfùùù, è schjùùù, è pfùùù : sunava u zirlime di i nocciuli stupati per

aria. In terra, paria u campu cum’è ingrandinatu.

À un mumentu datu, s’intese sgrignà a porta. Raffinu, capicochja di

u zitellame(41), sentachjulu(42) è astutu, dete l’allarme. Quand’ellu affaccò

Sammatteu, sfiatatu è inzergatu, à a guatrera di a casa, era troppu tardi.

I cumbotti eranu svaniti di colpu.

– Assassini ! Rubbaccia ! Ch’ellu vi tazzi u piombu cum’è a volpe in

Natale ! Indeeeh ! Turnate dumane voi, v’aghju da ingabbià eiu v’aghju !

È u sopralindumane, mai sazia di quelli bachi inzuccherati, si pose

a niulata appressu à a so faccenda cutidiana. È mastuca chì mi ti mastuchi,

è stupa chì mi ti stupi ! I manghjoni si facianu a so scuccagnata(43), à

cacciassine a voglia una volta per sempre. Macaru, eranu à centu leghe di

pensà chì, in stu mentre, u patrone di u chjarasgiu, à passi vulpini, pianu

pianu, avvinghjia a casa per daretu per coglieli nant’à u fà.

Ùn li firmava più chè qualchì metru. Trattenia u rispiru per ùn fassi

sente. Torna trè passi è l’avia da scopre a pignatta di i scrucconi ! Si n’avia

da parlà in paese ! Eccu u mumentu ch’ella sceglì Marie-Jeanne, a moglia

39. Frattamaglia : criampulame, banda di zitelli. Scalivata : famita.40. Ganascia : mansella.41. Zitellame : sinonimu di frattamaglia.42. Sentachjulu : orechjifinu.43. Fà a so scuccagnata : impanzassi à ‘ssa tonda.

int-Rise e tambate-178p-020710.indd 20int-Rise e tambate-178p-020710.indd 20 09/07/2010 10:33:5609/07/2010 10:33:56

Page 13: rise e tambate

SERMANU

21

pinzuta, per entre in ballu. Un veru cane in chjesa(44) ! Aprì a porta : ììììììì ! è briunò, cù un fiscacciu chì passò i sette celi(45) :

– Toussaint-Mathieuuuu !Oh oh ! pensò Raffinu, quì l’affari sò in francese !– À scappa scappa o zitè !Frùùùùù ! Lestu cum’è u ventu, fughjì u stolu tal’è un volu di pernici.– Toussaint-Mathieu ? !… Mais que fais-tu donc, bon sang ?Tandu Sammatteu, palisatu nant’à u puntu di riesce a so prova, lentò,

à voce rivolta chì, quantammè, ribomba sempre avà per ste tozze :– Je câââââââââgue !

A sculisciata chì fece chjassu(46)

Prete Eufrasiu venia d’esse numinatu in Sermanu. Esciutu frescu frescu da u seminariu, era a so prima parochja. Sacerdote di valore, mossu da una sincera vucazione, ùn li mancava chè a sperienza. « U mandu per ste muntagne ch’ellu diventassi praticu », avia dettu u vescu. Ma spessu, amparà, s’ampara à so spese !

Chjappe e so nove funzioni, u giovanu curatu ùn avia cambiatu l’usi di u so predecessore. Ogni marti è ogni ghjovi, a mane, ricevia per dà a cunfessione in chjesa. Tutta a maitinata, entrianu è surtianu e donne di u paese, à sullevà u pesu di e so cuscenze culpite. Originariu di

44. Esse cum’è un cane in chjesa : sgalabatu chì ohimè, una vera catastrofa.45. Avè un fiscu chì passa i sette celi : caccià una vuciaccia stridulente.46. Fà chjassu : fà tamantu rimore. Una vuciata chì face chjassu hè una nova da fà colpu.

int-Rise e tambate-178p-020710.indd 21int-Rise e tambate-178p-020710.indd 21 09/07/2010 10:33:5609/07/2010 10:33:56