BIBLIACUVÂNT CTRE CITITORI
Dup cum este îndeobte cunoscut, «Evanghelia lui Dumnezeu» (1 Tes. 2, 2), «cuvintele vieii celei venice» (Ioan 6, 68) au rsunat, pentru întâia oar, în auzul strmoilor notri, în epoca
apostolic. Sfântul Andrei, «fratele lui Simon Petru» (Ioan 1, 40), cel dintâi dintre ucenicii
Domnului care a mrturisit: «am gsit pe Mesia Care se tâlcuiete Hristos» (Ioan 1, 41), unul din cei doisprezece Apostoli (Matei 10, 2; Marcu 3, 16; Luca 6, 14; Fapte 1, 13), a propovduit adevrul evanghelic în Sciia Mic, Dobrogea de astzi, aa cum mrturisete, într-un glas, întreaga tradiie bisericeasc, prin Tertulian (†240), Origen (†254), Eusebiu de Cezareea (†340), Sinaxarul Bisericii constantinopolitane etc.
Este deosebit de semnificativ c i unele texte din Noul Testament dau mrturie, direct sau indirect, despre propovduirea Sfintei Evanghelii, în primul rând, în Sciia Mic, înc din epoca apostolic. Scriind din Roma, în anul 63, Epistola ctre Coloseni, Sfântul Apostol Pavel precizeaz c Evanghelia pe care au cunoscut-o destinatarii Epistolei sale «a fost propovduit la toat fptura de sub cer»
(1, 23). În cursul aceleiai Epistole, Apostolul neamurilor explic acest cuvânt al su scriind c, printre cei ce s-au dezbrcat de omul cel vechi, îmbrcându-se în cel nou, se numr i sciii, devenii cretini alturi de celelalte popoare ale antichitii. «Nu mai este elin i iudeu, tiere împrejur i netiere împrejur, barbar, scit, rob ori liber, ci toate i întru toi (este) Hristos» (3, 11). Acest text în care apare, pentru prima i ultima oar, în Noul Testament, termenul «scit» descrie o stare de fapt pe care Sfântul Apostol Pavel o consemneaz nu numai pentru a arta adâncile prefaceri pe care învtura evanghelic le svârise în cugetele celor ce au primit Botezul, dar i pentru a înfia roadele bogate ale predicii misionare a tuturor Sfinilor Apostoli, deci i a Sfântului Andrei, apostolul sciilor.
Dac, în Epistola ctre Galateni, scris în anul 55, din Efes, Sfântul Apostol Pavel nu amintete decât pe iudei i pe elini ca fiind «una în Hristos Iisus» (3, 28), în urma primirii Botezului (3, 27), la mai puin de zece ani dup aceea, în Epistola ctre Coloseni, el adaug la neamurile convertite la credin i pe scii. Acest fapt îl va îndrepti pe marele Apostol s afirme c Evanghelia «a fost propovduit la toat fptura de sub soare» (Col. 1, 23). El va scrie întotdeauna numai ce a svârit Hristos «spre ascultarea neamurilor, prin cuvânt i prin fapt»
(Rom. 15, 18). Când, la începutul anului 58, Sfântul Apostol Pavel prezenta, în Epistola ctre Romani, un prim bilan al rezultatelor cltoriilor sale misionare, el putea s scrie: «Prin puterea semnelor i a minunilor, prin puterea Duhului Sfânt, ...
de la Ierusalim i din inuturile de primprejur pân în Iliria, am îndeplinit propovduirea Evangheliei lui Hristos» (Rom. 15, 19). În acelai timp, el noteaz c «nemaiavând loc» (Rom. 15, 23) în inuturile în care propovduise în cele trei cltorii misionare ale sale, adic în prile de rsrit ale Imperiului Roman: Asia Mic, Grecia, Macedonia, iliric etc., dorea s-i îndrepte paii ctre îndeprtata Spanie (Rom. 15, 24, 28), marginea de apus a Imperiului Roman, cum va fi numit
aceast ar de Sfântul Clement Romanul în jurul anului 95, când scrie Epistola ctre Corinteni (V, 5-7).
Afirmaia Sfântului Apostol Pavel c nu mai are unde predica Evanghelia în prile rsritene ale Imperiului Roman poate s apar oarecum surprinztoare dac avem în vedere c el nu atinsese, în aceste pri, nici mcar graniele Imperiului Roman dinspre nord, adic
nu propovduise în Sciia Mic, devenit parte a Imperiului înc din anii 29-28 î.d.Hr., când Licinius-Crassus, proconsulul Macedoniei, a cucerit Sciia transformând Dunrea în hotar nordic al Imperiului.
Explicaia acestei afirmaii o aflm tot în contextul citat al Epistolei ctre Romani de unde aflm c Sfântul Apostol Pavel a dorit întotdeauna s binevesteasc
«acolo unde Hristos nu fusese numit», ca s nu zideasc «pe temelie strin» (15, 20). Rezult deci c în acele inuturi în care Apostolul nu ajunsese, în timpul cltoriilor sale misionare, noua credin fusese deja binevestit sau era în curs
de propovduire de ctre un alt Apostol al Domnului. Iar acesta nu putea fi decât Sfântul Andrei, cum mrturisete tradiia bisericeasc.
Noiuni ca: «în toat lumea» (Matei 24, 14; Marcu 14, 9), «la toate neamurile» (Matei 28, 19; Marcu 13, 10), «pân la marginea pmântului» (Fapte 1, 8), folosite de Mântuitorul în porunca dat Sfinilor Apostoli de a-i îndeplini
trimiterea lor de cpetenie (I Cor 1, 17) de a binevesti, pretutindeni i tuturor, Evanghelia, ne dau indicaia clar i precis c cei doisprezece ucenici ai Domnului erau îndatorai ca, prin lucrarea lor misionar, s asigure înc în timpul vieii lor pmânteti cel puin auzirea Evangheliei de ctre toate neamurile din Imperiul Roman. Dac, din Faptele Apostolilor, nu avem tiri decât asupra propovduirii Evangheliei la neamuri, îndeosebi de Sfântul Apostol Pavel, faptul se explic prin aceea c Sfântul Luca, autorul acestei cri, nu ne-a oferit decât un model al predicii misionare a unei Apostol pentru ca posteritatea s poat aprecia rezultatele excepionale ale lucrrii misionare apostolice raportând acest model la numrul tuturor celorlali Apostoli ai Domnului i la acela al celorlali misionari cretini de la începuturile Bisericii.
Într-o astfel de lumin, predica Sfântului Apostol Andrei în Sciia Mic ne apare ca o deplin certitudine, ca o ofrand adus de acest Apostol dumnezeiescului su Învtor care l-a rânduit în ceata celor mai apropiai ucenici ai si.
Rsdit în aceste inuturi prin predica unui Apostol, Cuvântul lui Dumnezeu a ptruns adânc în contiina i memoria celor care le locuiau, devenind una din componentele fundamentale ale tririi lor cretine i ale vieii lor spirituale.
Primele dovezi privind vechimea cretinismului românesc sunt unele descoperiri arheologice din Dobrogea constând din inscripii în limba greac de provenien
biblic. O dat cu accentuarea dominaiei romane i, mai ales, dup cucerirea de ctre Traian a Daciei, limba latin vulgar vorbit mai cu seam în provinciile de margine ale Imperiului va fi tot mai des folosit în Sciia Mic i în celelalte
provincii ale Daciei. În aceste condiii, prima traducere latin a Sfintei Scripturi, numit Itala (sec. II), va fi, desigur, folosit de slujitorii bisericeti i credincioii din aceste pri, cum se poate dovedi cu numeroase inscripii cretine în limba latin descoperite în urma cercetrilor arheologice. Acest fapt va contribui decisiv la formarea limbii române în secolele urmtoare, singura limb neolatin vorbit în aceste pri ale Europei i la ptrunderea limbii poporului în Biseric, în relaiile dintre slujitorii bisericeti i cretini, chezie sigur a însuirii i tririi de ctre obtea credincioilor din aceste pri a învturii dumnezeieti revelate.
Este neîndoielnic c primele scrieri bisericeti în limba român vor fi fost cri sau fragmente de cri din Sfânta Scriptur: Psaltirea, Sfintele Evanghelii, Epistolele sfinilor Apostoli, folosite cu deosebire în cultul divin public i devenite rugciuni ale preotului i credincioilor, cluze sigure ale tuturor în cutarea necurmat a desvâririi morale (Matei 5, 48). Acest lucru l-au i adeverit primele manuscrise rotacizante în limba român.
Sfânta Scriptur în limba vorbit de poporul din aceste inuturi a fost, apoi, folosit de preoi în predica din biseric i în convorbirile directe cu credincioii.
Ei se vor conforma astfel îndrumrii apostolice: «În biseric vreau s griesc cinci cuvinte cu îneles, ca s înv i pe alii, decât zeci de mii de
cuvinte într-o limb strin» (I Cor 14, 19). Pentru ca învtura Sfintei Evanghelii s fie cunoscut tuturor neamurilor (Matei 28, 19), indiferent de limba pe care acestea o vorbeau, la Pogorârea
Sfântului Duh, Sfinilor Apostoli li s-a dat harisma vorbirii în limbi, astfel încât toi cei ce erau atunci la Ierusalim cu toate c aparineau «tuturor neamurilor de sub cer, totui fiecare îi auzea pe ei
(pe Sfinii Apostoli) vorbind în limba sa» (Fapte 2, 5-6). Propovduirea Cuvântului lui Dumnezeu în limba credincioilor este, aadar,
expresia voii lui Dumnezeu i îndrumare categoric apostolic. Sfinii Apostoli hirotoneau preoi în fiecare Biseric (Fapte 14, 23), «pe cei
ce au crezut mai întâi» din acea Biseric, dup cum scrie Sfântul Clement Romanul (Epistola ctre Corinteni XLII, 4), tocmai pentru ca acetia s poat propovdui adevrul credinei pe înelesul acelora pe care-i pstoreau. Acest principiu fundamental al pastoralei cretine este stabilit de Apostolul neamurilor când îi scrie lui Tit, primul episcop din insula Creta: «Te-am lsat în Creta ... s aezi preoi
în fiecare cetate, precum i-am rânduit» (1, 5). Dac se ine seama c insula Creta era supranumit «insula celor o sut de
ceti» formate succesiv o dat cu aezarea în insul a diverselor neamuri, vorbind
diferite limbi, vom înelege însemntatea îndrumrii apostolice date lui Tit ca acesta s hirotoneasc
preoi din cei ce aparineau fiecrei ceti unde acetia urmau s-i desfoare lucrarea.
Cunoaterea de ctre pstorul spiritual a mentalitii, obiceiurilor, dar mai ales a limbii pstoriilor si, era nu numai obligatorie, dar i cea mai sigur chezie a deplinei izbânzi a lucrrii preoeti, pentru ca «toat limba s dea slav lui
Dumnezeu» (Rom 14, 11; cf Isaia 45, 23) i s mrturiseasc «toate graiurile c Domn este
Hristos, întru slava lui Dumnezeu-Tatl» (Filip 2, 11). Dovada cunoaterii Sfintei Scripturi de ctre strmoii notri înc din vremuri
strvechi o constituie i folclorul religios: colindele, cântecele de stea, bocetele etc. care îi au izvorul în istorisirile cuprinse în Sfânta Scriptur a Vechiului i Noului
Testament: profeiile mesianice, naterea, botezul, patimile, rstignirea sau învierea Domnului. Aceste neîntrecute creaii ale poporului nostru se caracterizeaz printr-o surprinztoare originalitate, prin profunziunea tririlor religioase, prin deplina ortodoxie i autenticitate a doctrinei, semn al unei îndelungate cunoateri i asimilri a adevrului revelat, trit i doxologit în simire i grai românesc, transpus cu neîntrecut
miestrie în culorile Voroneului i ale celor mai de seam ctitorii româneti. Va fi greu s aflm, în mod cert, când au fost rostite sau scrise pentru prima oar în limba român texte din Sfânta Scriptur. Ceea ce se poate susine îns cu o
deplin îndreptire, este c, pornind de la traducerea latin a Italiei sau Vulgatei,
strmoii nostri vor fi rostit: «Tatl nostru care eti în ceruri...» foarte aproape de: «Pater noster, qui es in coelis...», (Matei 6, 9), svârind acel miracol al trecerii de la latina vulgar la limba român, o limb neolatin prin excelen. Acest fapt este de natur s arate dificultatea pe care strmoii notri o vor fi
resimit, de-a lungul secolelor, fiind obligai s foloseasc în cult crile liturgice ca i textele Sfintei Scripturi într-una din cele dou aa-zise limbi sacre: slavona i greaca. În aceste condiii, este lesne de îneles pentru ce s-a manifestat din partea clerului i a credincioilor români dorina statornic de a avea tlmcite în limba îneleas de popor Sfânta Scriptur i crile liturgice. Psaltirea Scheian, Psaltirea Voroneean i
Psaltirea Hurmuzachi, toate manuscrise din prima jumtate a secolului al XVI- lea, cuprinzând Psalmii lui David în limba român, dau mrturie despre vechimea unor astfel de preocupri i de setea credincioilor români dup Cuvântul lui Dumnezeu tlmcit în singura limb pe care o înelegeau i care le era nespus de scump. Firete c aceste manuscrise cuprinzând Psaltirea reproduc texte din limba român cu mult mai vechi, obâria acestora pierzându-se în însei începuturile limbii române, limba unui popor care s-a format o dat cu încretinarea sa, rostirea româneasc
fiind marcat pentru totdeauna de acest eveniment unic în istorie. Când se vor ivi condiii prielnice, textele scripturistice în limba român vor vedea
lumina tiparului demonstrând înc o dat profunda preocupare a clerului luminat al Bisericii noastre de a oferi credincioilor i cultului divin public texte din Sfânta Scriptur în limba îneleas de ei.
Prima tipritur de acest fel ajuns pân la noi este Evangheliarul slavo-român (1551-1553) care marcheaz o etap de trecere de la textele slavone la cele tiprite numai în limba român ale lui Coresi: Evangheliarul de la Braov (1561) i Psaltirea (1570).
Palia de la Ortie (1582) care cuprindea Facerea i Ieirea - primele dou cri ale Sfintei Scripturi, ne amintete despre un îndrzne proiect de tiprire a întregii Biblii în limba român, care îns nu va fi realizat decât cu peste o sut de ani mai târziu, în 1688, în capitala rii Româneti, când, în noua tipografie a Mitropoliei Ungrovlahiei, înfiinat în 1678, va vedea lumina tiparului monumentala Biblie de la Bucureti, supranumit i Biblia lui erban Cantacuzino.
Pân atunci, la Blgrad (Alba Iulia), în 1648, va fi tiprit pentru prima dat în limba român întregul Nou Testament din iniiativa, îndemnul, struina i osârdia lui Simion tefan, Mitropolitul Ardealului. Aceast lucrare impresioneaz prin frumoasa expresie a traducerii, ca i prin rigoarea i exactitatea redrii textului original al Noului Testament.
Noul Testament de la Blgrad prevestete apariia, în 1688, a Bibliei de la Bucureti, punctul culminant al tuturor strdaniilor i ostenelilor unui lung ir de ierarhi i clerici luminai i de mari crturari însufleii de nobilele idealuri ale slujirii limbii strmoeti, a Bisericii i culturii naionale, a întregului neam românesc.
Biblia de la Bucureti înmnuncheaz ostenelile tuturor celor care, în secolele anterioare, au tlmcit în românete diferite pri sau scrieri ale Sfintei Scripturi: anonimii traductori ai textelor rotacizante maramureene (prima jumtate a secolului al XVI-lea), Evangheliarul slavo-român (1551-1553), Evangheliarul lui Coresi (1561) i Psaltirea de la Braov
(1570), Palia de la Ortie (1582), Noul Testament de la Alba-Iulia (1648), prima traducere integral a Septuagintei datorat sptarului Nicolae Milescu (1664), Evangheliarul lui Iordache Cantacuzino (1682) i multe alte tiprituri i manuscrise tiute i netiute.
Fraii Radu i erban Greceanu au fost principalii traductori ai Bibliei de la Bucureti, lucrare care s-a bucurat de sprijin i încurajare din partea lui erban Cantacuzino, domnitorul rii Româneti, i din partea lui Constantin Brâncoveanu, fiind îndrumat de stolnicul Constantin Cantacuzino.
Mitropolitul Teodosie Vetemeanu al rii Româneti a urmrit îndeaproape aceast lucrare, acordându-i întregul sprijin i binecuvântarea sa. El a pus la dispoziie Tipografia Mitropoliei pe care a asigurat-o de întregul inventar tehnic în vederea tipririi crii cât mai grabnic i în condiii grafice de aleas inut.
Biblia de la Bucureti a intrat în istoria culturii româneti ca un moment cu multiple i profunde semnificaii. Aceast oper certifica, în primul rând, atingerea unui înalt grad de maturizare a limbii române în evoluia ei spre dobândirea acelei capaciti de a reda variatul i bogatul coninut de idei i gândire al crilor Sfintei Scripturi, semnul sigur al posibilitilor unei limbi aflate pe o înalt
treapt a dezvoltrii sale. Biblia de la Bucureti a oferit tuturor românilor din cele trei provincii pe care acetia le locuiau, un text cuprinzând o limb literar unitar, rezultat din contopirea tuturor monumentelor anterioare ale limbii provenind din toate cele trei provincii româneti. Prin Biblia de la Bucureti, clericii i credincioii notri au dobândit acces nemijlocit la textul sfânt, ceea ce a dat un nou impuls dezvoltrii culturii teologice româneti i adâncirii vieii cretine în Biserica noastr.
Clerul i credincioii Bisericii Ortodoxe Române au cunoscut, dintotdeauna, adevrul revelat despre care d mrturie Sfânta Scriptur, îndeosebi prin intermediul Sfintei Liturghii i al celorlalte slujbe bisericeti svârite necurmat i în toat întinderea i bogia lor, în bisericile i mnstirile din toate inuturile româneti. Crile liturgice, peste douzeci la numr, care sunt un important izvor al Sfintei Tradiii, au pus la îndemâna credincioilor ortodoci din Biserica noastr numeroase i cuprinztoare pri ale Sfintei Scripturi sub forma pericopelor evanghelice, a lecturilor din epistolele apostolice i a paremiilor care sunt citiri din Sfânta Scriptur. Înfiate credincioilor în cadrul solemn al slujbelor liturgice, bogatele lecturi din Sfânta Scriptur îi dezvluie întreaga lor frumusee, toat bogia i adâncimea înelesurilor lor devenind, totodat, temei i motivare a rugciunii obteti a Bisericii i a vieii cretine în general. În crile de slujb, la Sfânta Liturghie, prin Biseric, dreptmritorii cretini au întâlnit, deopotriv, cuvântul Sfintei Scripturi i adevrurile de credin cuprinse în Sfânta Tradiie, îngemnate într-un ansamblu în care expresia atinge perfeciunea, iar rugciunea înal cugetul ctre deplina i corecta înelegere a adevrului cretin care a modelat i a marcat pentru totdeauna sufletul credincioilor ortodoci cretini.
În acest an, al aniversrii a trei sute de ani de la tiprirea Bibliei de la Bucureti, în Editura Institutului Biblic i de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, urmeaz s apar o reeditare tiinific a
Bibliei de la 1688, cititorul având posibilitatea s admire în facsimil textul ca atare al acestei lucrri i s citeasc, într-o pagin paralel, transliterarea în alfabet latin a originalului tiprit în alfabet chirilic facsimilat.
Prezenta apariie a Bibliei româneti care are la baz obinuita traducere oferit de Institutul Biblic i de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române în ultimele sale ediii, se înscrie, la rândul su, ca un act de cinstire a momentului aniversar închinat Bibliei de la Bucureti, ca o component a acestei mari srbtori a culturii noastre.
Aceast carte sfânt vede lumina tiparului prin purtarea de grij a Sfintei noastre Biserici, care se preocup de toate cele de trebuin pentru propirea spiritual i pentru mântuirea noastr. Se cuvine, deci, ca i noi s cunoatem c adevrata interpretate a Sfintei Scripturi, adevratul su îneles se poate descoperi i ptrunde numai în staulul duhovnicesc al Bisericii noastre strmoeti care-i continu lucrarea ei având drept cluz pe Duhul Sfânt. Semnificaia, valoarea i întreaga putere mântuitoare a Sfintei Scripturi se arat
în Biseric i prin Biseric, prin mijlocirea creia Duhul Sfânt ne cluzete spre «tot adevrul» (Ioan 16, 13).
Bucurându-ne de aceast împlinire, suntem încredinai c Sfânta Scriptur va fi nu numai un odor sfânt aezat la loc de cinste în locuinele slujitorilor altarelor i credincioilor, ci i o carte citit i meditat
cu credin nestrmutat i cu rugciune fierbinte, aezat pe altarul lucrrilor i vieii lor. Va fi împreun
cu Sfânta Liturghie cluz dreapt pe drumul desvâririi morale i al comuniunii cu Prea Sfânta Treime, cu Biserica i cu întregul neam românesc dreptcredincios. Pe acest drum v însoim cu dragostea i binecuvântarea Noastr.
La srbtoarea Bunei Vestiri 1988
† TEOCTIST Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
FACEREA
CAP. 1 Facerea lumii.
1. La început a fcut Dumnezeu cerul i pmântul. 2. i pmântul era netocmit i gol. Întuneric era deasupra adâncului i Duhul lui
Dumnezeu Se purta pe deasupra apelor. 3. i a zis Dumnezeu: "S fie lumin !" i a fost lumin. 4. i a vzut Dumnezeu c este bun lumina, i a desprit Dumnezeu lumina de
întuneric. 5. Lumina a numit-o Dumnezeu ziu, iar întunericul l-a numit noapte. i a fost
sear i a fost diminea: ziua întâi. 6. i a zis Dumnezeu: "S fie o trie prin mijlocul apelor i s despart ape de
ape !" i a fost aa. 7. A fcut Dumnezeu tria i a desprit Dumnezeu apele cele de sub trie de
apele cele de deasupra triei. 8. Tria a numit-o Dumnezeu cer. i a vzut Dumnezeu c este bine. i a fost
sear i a fost diminea: ziua a doua. 9. i a zis Dumnezeu: "S se adune apele cele de sub cer la un loc i s se arate
uscatul !" i a fost aa. i s-au adunat apele cele de sub cer la locurile lor i s-a artat uscatul.
10. Uscatul l-a numit Dumnezeu pmânt, iar adunarea apelor a numit-o mri. i a vzut Dumnezeu c este bine.
11. Apoi a zis Dumnezeu: "S dea pmântul din sine verdea: iarb, cu smân într-însa, dup felul i asemnarea ei, i pomi roditori, care s dea rod cu smân în sine, dup fel, pe pmânt !" i a fost aa.
12. Pmântul a dat din sine verdea: iarb, care face smân, dup felul i dup asemnarea ei, i pomi roditori, cu smân, dup fel, pe pmânt. i a vzut Dumnezeu c este bine.
13. i a fost sear i a fost diminea: ziua a treia. 14. i a zis Dumnezeu: "S fie lumintori pe tria cerului, ca s lumineze pe
pmânt, s despart ziua de noapte i s fie semne ca s deosebeasc anotimpurile, zilele i anii, 15. i s slujeasc drept lumintori pe tria cerului, ca s lumineze pmântul. i a fost aa.
16. A fcut Dumnezeu cei doi lumintori mari: lumintorul cel mai mare pentru cârmuirea zilei i lumintorul cel mai mic pentru cârmuirea nopii, i stelele.
17. i le-a pus Dumnezeu pe tria cerului, ca s lumineze pmântul, 18. S cârmuiasc ziua i noaptea i s despart lumina de întuneric. i a vzut
Dumnezeu c este bine. 19. i a fost sear i a fost diminea: ziua a patra. 20. Apoi a zis Dumnezeu: "S miune apele de vieti, fiine cu via în ele i
psri s zboare pe pmânt, pe întinsul triei cerului !" i a fost aa. 21. A fcut Dumnezeu animalele cele mari din ape i toate fiinele vii, care
miun în ape, unde ele se prsesc dup felul lor, i toate psrile înaripate dup felul lor. i a vzut Dumnezeu c este bine.
22. i le-a binecuvântat Dumnezeu i a zis: "Prsii-v i v înmulii i umplei
apele mrilor i psrile s se înmuleasc pe pmânt ! 23. i a fost sear i a fost diminea: ziua a cincea. 24. Apoi a zis Dumnezeu: "S scoat pmântul fiine vii, dup felul lor: animale,
târâtoare i fiare slbatice dup felul lor". i a fost aa. 25. A fcut Dumnezeu fiarele slbatice dup felul lor, i animalele domestice
dup felul lor, i toate târâtoarele pmântului dup felul lor. i a vzut Dumnezeu c este bine.
26. i a zis Dumnezeu: "S facem om dup chipul i dup asemnarea Noastr, ca s stpâneasc petii mrii, psrile cerului, animalele domestice, toate vietile ce se târsc pe pmânt i tot pmântul !"
27. i a fcut Dumnezeu pe om dup chipul Su; dup chipul lui Dumnezeu l-a fcut; a fcut brbat i femeie.
28. i Dumnezeu i-a binecuvântat, zicând: "Cretei i v înmulii i umplei pmântul i-l supunei; i stpâniri peste petii mrii, peste psrile cerului, peste toate animalele, peste toate vietile ce se mic pe pmânt i peste tot pmântul !"
29. Apoi a zis Dumnezeu: "Iat, v dau toat iarba ce face smân de pe toat faa pmântului i tot pomul ce are rod cu smân în el. Acestea vor fi hrana voastr.
30. Iar tuturor fiarelor pmântului i tuturor psrilor cerului i tuturor vietilor ce se mic pe pmânt, care au în ele suflare de viat, le dau toat iarba verde spre hran. i a fost aa.
31. i a privit Dumnezeu toate câte a fcut i iat erau bune foarte. i a fost sear i a fost diminea: ziua a asea.
CAP. 2 Sfinirea zilei a aptea. Aezarea omului în rai. Prima familie.
1. Aa s-au fcut cerul i pmântul i toat otirea lor. 2. i a sfârit Dumnezeu în ziua a asea lucrarea Sa, pe care a fcut-o; iar în ziua
a aptea S-a odihnit de toate lucrurile Sale, pe care le-a fcut. 3. i a binecuvântat Dumnezeu ziua a aptea i a sfinit-o, pentru c într-însa S-a
odihnit de toate lucrurile Sale, pe care le-a fcut i le-a pus în rânduial. 4. Iat obâria cerului i a pmântului de la facerea lor, din ziua când Domnul
Dumnezeu a fcut cerul i pmântul. 5. Pe câmp nu se afla nici un copcel, iar iarba de pe el nu începuse a odrsli,
pentru c Domnul Dumnezeu nu trimisese înc ploaie pe pmânt i nu era nimeni ca s lucreze pmântul.
6. Ci numai abur ieea din pmânt i umezea toat faa pmântului. 7. Atunci, luând Domnul Dumnezeu rân din pmânt, a fcut pe om i a suflat
în faa lui suflare de via i s-a fcut omul fiin vie. 8. Apoi Domnul Dumnezeu a sdit o grdin în Eden, spre rsrit, i a pus acolo
pe omul pe care-l zidise. 9. i a fcut Domnul Dumnezeu s rsar din pmânt tot soiul de pomi, plcui
la vedere i cu roade bune de mâncat; ier în mijlocul raiului era pomul vieii i pomul cunotinei binelui i rului.
10. i din Eden ieea un râu, care uda raiul, iar de acolo se împrea în patru brae.
11. Numele unuia era Fison. Acesta înconjur toat ara Havila, în care se afl aur.
12. Aurul din tara aceea este bun; tot acolo se gsete bdeliu i piatra de onix. 13. Numele râului al doilea este Gihon. Acesta înconjur toat ara Cu. 14. Numele râului al treilea este Tigru. Acesta curge prin fata Asiriei; iar râul al
patrulea este Eufratul. 15. i a luat Domnul Dumnezeu pe omul pe care-l fcuse i l-a pus în grdina cea
din Eden, ca s-o lucreze i s-o pzeasc. 16. A dat apoi Domnul Dumnezeu lui Adam porunc i î zis: "Din toi pomii din
rai poi s mnânci, 17. Iar din pomul cunotinei binelui i rului s nu mnânci, cci, în ziua în care
vei mânca din el, vei muri negreit ! 18. i a zis Domnul Dumnezeu: "Nu este bine s fie omul singur; s-i facem
ajutor potrivit pentru el". 19. i Domnul Dumnezeu, Care fcuse din pmânt toate fiarele câmpului i toate
psrile cerului, le-a adus la Adam, ca s vad cum le va numi; aa ca toate fiinele vii s se numeasc precum le va numi Adam.
20. i a pus Adam nume tuturor animalelor i tuturor psrilor cerului i tuturor fiarelor slbatice; dar pentru Adam nu s-a gsit ajutor de potriva lui.
21. Atunci a adus Domnul Dumnezeu asupra lui Adam somn greu; i, dac a adormit, a luat una din coastele lui i a plinit locul ei cu carne.
22. Iar coasta luat din Adam a fcut-o Domnul Dumnezeu femeie i a adus-o la Adam.
23. i a zis Adam: "Iat aceasta-i os din oasele mele i carne din carnea mea; ea se va numi femeie, pentru c este luat din brbatul su.
24. De aceea va lsa omul pe tatl su i pe mama sa i se va uni cu femeia sa i vor fi amândoi un trup.
25. Adam i femeia lui erau amândoi goi i nu se ruinau.
CAP. 3 Cderea strmoilor în pcat. Pedeapsa. Fgduina lui Mesia.
1. arpele îns era cel mai iret dintre toate fiarele de pe pmânt, pe care le fcuse Domnul Dumnezeu. i a zis arpele ctre femeie: "Dumnezeu a zis El, oare, s nu mâncai roade din orice pom din rai ?"
2. Iar femeia a zis ctre arpe: "Roade din pomii raiului putem s mâncm; 3. Numai din rodul pomului celui din mijlocul raiului ne-a zis Dumnezeu: "S nu
mâncai din el, nici s v atingei de el, ca s nu murii !" 4. Atunci arpele a zis ctre femeie: "Nu, nu vei muri ! 5. Dar Dumnezeu tie c în ziua în care vei mânca din el vi se vor deschide ochii
i vei fi ca Dumnezeu, cunoscând binele i rul". 6. De aceea femeia, socotind c rodul pomului este bun de mâncat i plcut
ochilor la vedere i vrednic de dorit, pentru c d tiin, a luat din el i a mâncat i a dat brbatului su i a mâncat i el.
7. Atunci li s-au deschis ochii la amândoi i au cunoscut c erau goi, i au cusut frunze de smochin i i-au fcut acoperminte.
8. Iar când au auzit glasul Domnului Dumnezeu, Care umbla prin rai, în rcoarea serii, s-au ascuns Adam i femeia lui de faa Domnului Dumnezeu printre pomii raiului.
9. i a strigat Domnul Dumnezeu pe Adam i i-a zis: "Adame, unde eti ?" 10. Rspuns-a acesta: "Am auzit glasul Tu în rai i m-am temut, cci sunt gol, i
m-am ascuns". 11. i i-a zis Dumnezeu: "Cine ti-a spus c eti gol ? Nu cumva ai mâncat din
pomul din care ti-am poruncit s nu mnânci ?" 12. Zis-a Adam: "Femeia care mi-ai dat-o s fie cu mine, aceea mi-a dat din pom
i am mâncat". 13. i a zis Domnul Dumnezeu ctre femeie: "Pentru ce ai fcut aceasta ?" Iar
femeia a zis: "arpele m-a amgit i eu am mâncat". 14. Zis-a Domnul Dumnezeu ctre arpe: "Pentru c ai fcut aceasta, blestemat
s fii între toate animalele i între toate fiarele câmpului; pe pântecele tu s te târti i rân s mnânci în toate zilele vieii tale !
15. Dumnie voi pune între tine i între femeie, între smâna ta i smâna ei; aceasta îi va zdrobi capul, iar tu îi vei înepa clcâiul".
16. Iar femeii i-a zis: "Voi înmuli mereu necazurile tale, mai ales în vremea sarcinii tale; în dureri vei nate copii; atras vei fi ctre brbatul tu i el te va stpâni".
17. Iar lui Adam i-a zis: "Pentru c ai ascultat vorba femeii tale i ai mâncat din pomul din care i-am poruncit: "S nu mnânci", blestemat va fi pmântul pentru tine ! Cu osteneal s te hrneti din el în toate zilele vieii tale !
18. Spini i plmid îi va rodi el i te vei hrni cu iarba câmpului ! 19. În sudoarea fetei tale îi vei mânca pâinea ta, pân te vei întoarce în
pmântul din care eti luat; cci pmânt eti i în pmânt te vei întoarce". 20. i a pus Adam femeii sale numele Eva, adic via, pentru c ea era s fie
mama tuturor celor vii. 21. Apoi a fcut Domnul Dumnezeu lui Adam i femeii lui îmbrcminte de piele
i i-a îmbrcat. 22. i a zis Domnul Dumnezeu: "Iat Adam s-a fcut ca unul dintre Noi,
cunoscând binele i rul. i acum nu cumva s-i întind mâna i s ia roade din pomul vieii, s mnânce i s triasc în veci !..."
23. De aceea l-a scos Domnul Dumnezeu din grdina cea din Eden, ca s lucreze pmântul, din care fusese luat.
24. i izgonind pe Adam, l-a aezat în preajma grdinii celei din Eden i a pus heruvimi i sabie de flacr vâlvâitoare, s pzeasc drumul ctre pomul vieii.
CAP. 4 Cain i Abel. Urmaii lor.
1. Dup aceea a cunoscut Adam pe Eva, femeia sa, i ea, zmislind, a nscut pe Cain i a zis: "Am dobândit om de la Dumnezeu".
2. Apoi a mai nscut pe Abel, fratele lui Cain. Abel a fost pstor de oi, iar Cain lucrtor de pmânt.
3. Dar dup un timp, Cain a adus jertf lui Dumnezeu din roadele pmântului. 4. i a adus i Abel din cele întâi-nscute ale oilor sale i din grsimea lor. i a
cutat Domnul spre Abel i spre darurile lui, 5. Iar spre Cain i spre darurile lui n-a cutat. i s-a întristat Cain tare i faa lui era posomorât.
6. Atunci a zis Domnul Dumnezeu ctre Cain: "Pentru ce te-ai întristat i pentru ce s-a posomorât fata ta ?
7. Când faci bine, oare nu-n este faa senin ? Iar de nu faci bine, pcatul bate la u i caut s te târasc, dar tu biruiete-l !"
8. Dup aceea Cain a zis ctre Abel, fratele su: "S ieim la câmp !" Iar când erau ei în câmpie, Cain s-a aruncat asupra lui Abel, fratele su, i l-a omorât.
9. Atunci a zis Domnul Dumnezeu ctre Cain: "Unde este Abel, fratele tu ?" Iar el a rspuns: "Nu tiu ! Au doar eu sunt pzitorul fratelui meu ?"
10. i a zis Domnul: "Ce ai fcut ? Glasul sângelui fratelui tu strig ctre Mine din pmânt.
11. i acum eti blestemat de pmântul care i-a deschis gura sa, ca s primeasc sângele fratelui tu din mâna ta.
12. Când vei lucra pmântul, acesta nu-i va mai da roadele sale ie; zbuciumat i fugar vei fi tu pe pmânt".
13. i a zis Cain ctre Domnul Dumnezeu: "Pedeapsa mea este maz mare decât a putea-o purta.
14. De m izgoneti acum din pmântul acesta, m voi ascunde de la faa Ta i voi fi zbuciumat i fugar pe pmânt, i oricine m va întâlni, m va ucide".
15. i i-a zis Domnul Dumnezeu: "Nu aa, ci tot cel ce va ucide pe Cain îneptit se va pedepsi". i a pus Domnul Dumnezeu semn lui Cain, ca tot cel care îl va întâlni s nu-l omoare.
16. i s-a dus Cain de la faa lui Dumnezeu i a locuit în inutul Nod, la rsrit de Eden.
17. Dup aceea a cunoscut Cain pe femeia sa i ea, zmislind, a nscut pe Enoh. Apoi a zidit Cain o cetate i a numit-o, dup numele fiului su, Enoh.
18. Iar lui Enoh i s-a nscut Irad; lui Irad i s-a nscut Maleleil; lui Maleleil i s-a nscut Matusal, iar lui Matusal i s-a nscut Lameh.
19. Lameh i-a luat dou femei: numele uneia era Ada i numele celeilalte era Sela.
20. Ada a nscut pe Iabal; acesta a fost tatl celor ce triesc în corturi, la turme. 21. Fratele lui se numea Iubal; acesta este tatl tuturor celor ce cânt din chitar
i din cimpoi. 22. Sela a nscut i ea pe Tubalcain, care a fost furar de unelte de aram i de
fier. i sora lui se chema Noema. 23. i a zis Lameh ctre femeile sale: "Ada i Sela, ascultai glasul meu ! Femeile
lui Lameh, luai aminte la cuvintele mele: Am ucis un om pentru rana mea i un tânr pentru vântaia mea.
24. Dac pentru Cain va fi rzbunarea de apte ori, apoi pentru Lameh de aptezeci de ori câte apte !"
25. Adam a cunoscut iari pe Eva, femeia sa, i ea, zmislind, a nscut un fiu i i-a pus numele Set, pentru c i-a zis: "Mi-a dat Dumnezeu alt fiu în locul lui Abel, pe care l-a ucis Cain.
26. Lui Set de asemenea i s-a nscut un fiu i i-a pus numele Enos. Atunci au început oamenii a chema numele Domnului Dumnezeu.
CAP. 5 Neamurile patriarhilor de la Adam pân la Noe.
1. Iat acum cartea neamului lui Adam. Când a fcut Dumnezeu pe Adam, l-a fcut dup chipul lui Dumnezeu.
2. Brbat i femeie a fcut i i-a. binecuvântat i le-a pus numele: Om, în ziua în care i-a fcut.
3. Adam a trit dou sute treizeci de ani i atunci i s-a nscut un fiu dup asemnarea sa i, dup chipul su i i-a pus numele Set.
4. Zilele pe care le-a trit Adam dup naterea lui Set au fost apte sute de ani i i s-au nscut fii i fiice.
5. Iar de toate, zilele vieii lui Adam au fost nou sute treizeci de ani i apoi a murit.
6. Set a trit dou sute cinci ani i i s-a nscut Enos. 7. Dup naterea lui Enos, Set a mai trit apte sute apte ani, i i s-au nscut fii
i fiice. 8. Iar de toate, zilele lui Set au fost nou sute doisprezece ani i apoi a murit. 9. Enos a trit o sut nouzeci de ani i atunci i s-a nscut Cainan. 10. Dup naterea lui Cainan, Enos a mai trit apte sute cincisprezece ani i i s-
au nscut fii i fiice. 11. Iar de toate, zilele lui Enos au fost nou sute cinci ani i apoi a murit. 12. Cainan a trit o sut aptezeci de ani i atunci i s-a nscut Maleleil. 13. Dup naterea lui Maleleil, Cainan a mai trit apte sute patruzeci de ani i i
s-au nscut fii i fiice. 14. Iar de toate, zilele lui Cainan au fost nou sute zece ani i apoi a murit. 15. Maleleil a trit o sut aizeci i cinci de ani i atunci i s-a nscut Iared. 16. Dup naterea lui Iared, Maleleil a mai trit apte sute treizeci de ani i i s-au
nscut fii i fiice. 17. Iar de toate, zilele lui Maleleil au fost opt sute nouzeci i cinci de ani i apoi
a murit. 18. Iared a trit o sut aizeci i doi de ani i atunci i s-a nscut Enoh. 19. Dup naterea lui Enoh, Iared a mai trit opt sute de ani i i s-au nscut fii i
fiice. 20. Iar de toate, zilele lui Iared au fost nou sute aizeci i doi de ani i apoi a
murit. 21. Enoh a trit o sut aizeci i cinci de ani, i atunci i s-a nscut Matusalem. 22. i a umblat Enoh înaintea lui Dumnezeu, dup naterea lui Matusalem, dou
sute de ani i i s-au nscut fii i fiice. 23. Iar de toate, zilele lui Enoh au fost trei sute aizeci i cinci de ani. 24. i a plcut Enoh lui Dumnezeu i apoi nu s-a mai aflat, pentru c l-a mutat
Dumnezeu. 25. Matusalem a trit o sut optzeci i apte de ani i atunci i s-a nscut Lameh. 26. Dup naterea lui Lameh, Matusalem a mai trit apte sute optzeci i doi de
ani i i s-au nscut fii i fiice.
27. Iar de toate, zilele lui Matusalem, pe care le-a trit, au fost nou sute aizeci i nou de ani i apoi a murit.
28. Lameh a trit o sut optzeci i opt de ani i atunci i s-a nscut un fiu. 29. i i-a pus numele Noe, zicând: "Acesta ne va mângâia în lucrul nostru i în
munca mâinilor noastre, la lucrarea pmântului, pe care l-a blestemat Domnul Dumnezeu !"
30. i a mai trit Lameh, dup naterea lui Noe, cinci sute aizeci i cinci de ani i i s-au nscut fii i fiice.
31. Iar de toate, zilele lui Lameh au fost apte sute cincizeci i trei de ani i apoi a murit.
32. Noe era de cinci sute de ani, când i s-au nscut trei feciori: Sem, Ham i Iafet.
CAP. 6 Vestirea potopului. Facerea corbiei.
1. Iar dup ce au început a se înmuli oamenii pe pmânt i li s-au nscut fiice, 2. Fiii lui Dumnezeu, vzând c fiicele oamenilor sunt frumoase, i-au ales dintre
ele soii, care pe cine a voit. 3. Dar Domnul Dumnezeu a zis: "Nu va rmâne Duhul Meu pururea în oamenii
acetia, pentru c sunt numai trup. Deci zilele lor s mai fie o sut douzeci de ani !
4. În vremea aceea s-au ivit pe pmânt uriai, mai cu seam de când fiii lui Dumnezeu începuser a intra la fiicele oamenilor i acestea începuser a le nate fii: acetia sunt vestiii viteji din vechime.
5. Vzând îns Domnul Dumnezeu c rutatea oamenilor s-a mrit pe pmânt i c toate cugetele i dorinele inimii lor sunt îndreptate la ru în toate zilele, 6. I-a prut ru i s-a cit Dumnezeu c a fcut pe om pe pmânt.
7. i a zis Domnul: "Pierde-voi de pe faa pmântului pe omul pe care l-am fcut ! De la om pân la dobitoc i de la târâtoare pân la psrile cerului, tot voi pierde, cci Îmi pare ru c le-am fcut".
8. Noe îns a aflat har înaintea Domnului Dumnezeu. 9. Iat viaa lui Noe: Noe era om drept i neprihnit între oamenii timpului su i
mergea pe calea Domnului. 10. i i s-au nscut lui Noe trei fii: Sem, Ham i Iafet. 11. Pmântul îns se stricase înaintea feei lui Dumnezeu i se umpluse
pmântul de silnicii. 12. i a cutat Domnul Dumnezeu spre pmânt i iat era stricat, cci tot trupul
se abtuse de la calea sa pe pmânt. 13. Atunci a zis Domnul Dumnezeu ctre Noe: "Sosit-a înaintea feei Mele
sfâritul a tot omul, cci s-a umplut pmântul de nedreptile lor, i iat Eu îi voi pierde de pe pmânt.
14. Tu îns f-ti o corabie de lemn de salcâm. În corabie s faci desprituri i smolete-o cu smoal pe dinuntru i pe din afar.
15. Corabia îns s o faci aa: lungimea corbiei s fie de trei sute de coi, limea ei de cincizeci de coi, iar înlimea de treizeci de coi.
16. S faci corbiei o fereastr la un cot de la acoperi, iar ua corbiei s o faci într-o parte a ei. De asemenea s faci într-însa trei rânduri de cmri: jos, la mijloc i sus.
17. i iat Eu voi aduce asupra pmântului potop de ap, ca s pierd tot trupul de sub cer, în care este suflu de via, i tot ce este pe pmânt va pieri.
18. Iar cu tine voi face legmântul Meu; i vei intra în corabie tu i împreun cu tine vor intra fiii ti, femeia ta i femeile fiilor ti.
19. S intre în corabie din toate animalele, din toate târâtoarele, din toate fiarele i din tot trupul, câte dou, parte brbteasc i parte femeiasc, ca s rmân cu tine în via.
20. Din toate soiurile de psri înaripate dup fel, din toate soiurile de animale
dup fel i din toate soiurile de târâtoare dup fel, din toate s intre la tine câte dou, parte brbteasc i parte femeiasc, ca s rmân în viat împreun cu tine.
21. Iar tu ia cu tine din tot felul de mâncare, cu care v hrnii; îngrijete-te ca s fie aceasta de mâncare pentru tine i pentru acelea".
22. i a început Noe lucrul i precum îi poruncise Domnul Dumnezeu aa a fcut.
CAP. 7 Potopul.
1. Dup aceea a zis Domnul Dumnezeu lui Noe: "Intr în corabie, tu i toat casa ta, cci în neamul acesta numai pe tine te-am vzut drept înaintea Mea.
2. S iei cu tine din toate animalele curate câte apte perechi, parte brbteasc i parte femeiasc, iar din animalele necurate câte o pereche, parte brbteasc i parte femeiasc.
3. De asemenea i din psrile cerului s iei: din cele curate câte apte perechi, parte brbteasc i parte femeiasc, iar din toate psrile necurate câte o pereche, parte brbteasc i parte femeiasc, ca s le pstrezi soiul pentru tot pmântul.
4. Cci peste apte zile Eu voi vrsa ploaie pe pmânt, patruzeci de zile i patruzeci de nopi i am s pierd de pe faa pmântului toate fpturile câte am fcut".
5. i a fcut Noe toate câte i-a poruncit Domnul Dumnezeu. 6. Noe îns, când a venit asupra pmântului potopul de ap, era de ase sute de
ani. 7. i a intrat Noe în corabie i împreun cu el au intrat fiii lui, femeia lui i
femeile fiilor lui, ca s scape de apele potopului. 8. Din psrile curate i din psrile necurate, din animalele curate i din
animalele necurate, din fiare i din toate cele ce se mic pe pmânt 9. Au intrat la Noe în corabie perechi, perechi, parte brbteasc i parte femeiasc, cum poruncise Dumnezeu lui Noe.
10. Iar dup apte zile au venit asupra pmântului apele potopului. 11. În anul ase sute al vieii lui Noe, în luna a doua, în ziua a douzeci i aptea
a lunii acesteia, chiar în acea zi, s-au desfcut toate izvoarele adâncului celui mare i s-au deschis jgheaburile cerului; 12. i a plouat pe pmânt patruzeci de zile i patruzeci de nopi.
13. În ziua aceasta a intrat Noe în corabie i împreun cu dânsul au intrat Sem, Ham i Iafet, fiii lui Noe, femeia lui Noe i cele trei femei ale fiilor lui.
14. Din toate soiurile de fiare de pe pmânt, din toate soiurile de animale, din toate soiurile de vieti ce miunau pe pmânt, din toate soiurile de zburtoare, din toate psrile, din toate înaripatele 15. i din tot trupul, în care se afla duh de via, au intrat cu Noe în corabie, perechi, perechi, parte brbteasc i parte femeiasc.
16. i cele ce au intrat cu Noe în corabie din tot trupul au intrat parte brbteasc i parte femeiasc, precum poruncise Dumnezeu lui Noe. $i a închis Domnul Dumnezeu corabia pe din afar.
17. Potopul a inut pe pmânt patruzeci de zile i patruzeci de nopi i s-a înmulit apa i a ridicat corabia i aceasta s-a înlat deasupra pmântului.
18. i a crescut apa mereu i s-a înmulit foarte tare pe pmânt i corabia se purta pe deasupra apei.
19. i a sporit apa pe pmânt atât de mult, încât a acoperit toi munii cei înali,
care erau sub cer. 20. i a acoperit apa toi munii cei înali, ridicându-se cu cincisprezece coi mai
sus de ei. 21. i a murit tot trupul ce se mica pe pmânt: psrile, animalele, fiarele, toate
vietile ce miunau pe pmânt i toi oamenii. 22. Toate cele de pe uscat, câte aveau suflare de viat în nrile lor, au murit. 23. i aa s-a stins toat fiina care se afla pe faa a tot pmântul, de la om pân
la dobitoc i pân la târâtoare i pân la psrile cerului, toate s-au stins de pe pmânt, i a rmas numai Noe i ce era cu el în corabie.
24. Iar apa a crescut mereu pe pmânt, o sut cincizeci de zile.
CAP. 8 Încetarea potopului
1. Dar i-a adus aminte Dumnezeu de Noe, de toate fiarele, de toate animalele, de toate psrile i de toate vietile ce se mic, câte erau cu dânsul în corabie; i a adus Dumnezeu vânt pe pmânt i a încetat apa de a mai crete.
2. Atunci s-au încuiat izvoarele adâncului i jgheaburile cerului i a încetat ploaia din cer.
3. Dup o sut cincizeci de zile, a început a se scurge apa de pe pmânt i a se împuina.
4. Iar în luna a aptea, în ziua a douzeci i aptea a lunii acesteia, s-a oprit corabia pe Munii Ararat.
5. Apa a sczut mereu pân în luna a zecea; iar în ziua întâi a lunii a zecea s-au artat vârfurile munilor.
6. Dup patruzeci de zile, a deschis Noe fereastra, pe care o fcuse la corabie, 7. i a dat drumul corbului, ca s vad de a sczut apa pe pmânt. Acesta,
zburând, nu s-a mai întors pân ce a secat apa de pe pmânt. 8. Apoi, dup el a trimis porumbelul, ca s vad de s-a scurs apa de pe pmânt. 9. Porumbelul îns, negsind loc de odihn pentru picioarele sale, s-a întors la el,
în corabie; cci era înc ap pe toat faa pmântului. i a întins Noe mâna i l-a apucat i l-a bgat la sine, în corabie.
10. i ateptând înc alte apte zile, a dat iari drumul porumbelului din corabie,
11. i porumbelul s-a întors la el, spre sear, i iat avea în ciocul su o ramur verde de mslin. Atunci a cunoscut Noe c s-a scurs apa de pe faa pmântului.
12. Mai zbovind înc alte apte zile, iari a dat drumul porumbelului i el nu s- a mai întors.
13. Iar în anul ase sute unu al vieii lui Noe, în ziua întâi a lunii întâi, secând apa de pe pmânt, a ridicat Noe acoperiul corbiei i a privit, i iat se zbicise faa pmântului.
14. Iar în luna a doua, la douzeci i apte ale lunii acesteia, pmântul era uscat. 15. Atunci a grit Domnul Dumnezeu lui Noe i a zis: 16. "Iei din corabie tu i împreun cu tine femeia ta, fiii ti i femeile fiilor ti. 17. Scoate de asemenea împreun cu tine toate vietile, care sunt cu tine, i tot
trupul, de la psri i pân la animale, i toate vietile ce se mic pe pmânt, ca s se împrtie pe pmânt, s se prseasc i s se înmuleasc pe pmânt".
18. Atunci a ieit Noe din corabie; i împreun cu el au ieit fiii lui, femeia lui i femeile fiilor lui;
19. Toate fiarele, toate animalele, toate psrile i toate câte se mic pe pmânt, dup felul lor, au ieit din corabie.
20. Apoi a fcut Noe un jertfelnic Domnului; i a luat din animalele cele curate i din toate psrile cele curate i le-a adus ardere de tot pe jertfelnic.
21. Iar Domnul Dumnezeu a mirosit mireasm bun i a zis Domnul Dumnezeu în inima Sa: "Am socotit s nu mai blestem pmântul pentru faptele omului,
pentru c cugetul inimii omului se pleac la ru din tinereile lui i nu voi mai pierde toate vietile, cum am fcut.
22. De acum, cât va tri pmântul, semnatul i seceratul, frigul i cldura, vara i iarna, ziua i noaptea nu vor mai înceta !"
CAP. 9 Legmântul cu Noe. Curcubeul, semnul legmântului.
1. i a binecuvântat Dumnezeu pe Noe i pe fiii lui i le-a zis: "Natei i v înmulii i umplei pmântul i-l stpânii !
2. Groaz i fric de voi s aib toate fiarele pmântului; toate psrile cerului, tot ce se mic pe pmânt i toi petii mrii; cci toate acestea vi le-am dat la îndemân.
3. Tot ce se mic i ce triete s v fie de mâncare; toate vi le-am dat, ca i iarba verde.
4. Numai carne cu sângele ei, în care e viaa ei, s nu mâncai. 5. Cci Eu i sângele vostru, în care e viaa voastr, îl voi cere de la orice fiar; i
voi cere viaa omului i din mâna omului, din mâna fratelui su. 6. De va vrsa cineva sânge omenesc, sângele aceluia de mân de om se va
vrsa, cci Dumnezeu a fcut omul dup chipul Su. 7. Voi îns natei i v înmulii i v rspândii pe pmânt i-l stpânii ! " 8. i a mai grit Dumnezeu cu Noe i cu fiii lui, care erau cu el, i a zis: 9. "Iat Eu închei legmântul Meu cu voi, cu urmaii votri. 10. i cu tot sufletul viu, care este cu voi: cu psrile, cu animalele i cu toate
fiarele pmântului, care sunt cu voi, cu toate vietile pmântului câte au ieit din corabie; 11. i închei acest legmânt cu voi, c nu voi mai pierde tot trupul cu apele potopului i nu va mai fi potop, ca s pustiiasc pmântul".
12. Apoi a mai zis iari Domnul Dumnezeu ctre Noe: "Iat, ca semn al legmântului, pe care-l închei cu voi i eu tot sufletul viu ce este cu voi din neam în neam i de-a pururi, 13. Pun curcubeul Meu în nori, ca s fie semn al legmântului dintre Mine i pmânt.
14. Când voi aduce nori deasupra pmântului, se va arta curcubeul Meu în nori, 15. i-Mi voi aduce aminte de legmântul Meu, pe care l-am încheiat cu voi i cu
tot sufletul viu i cu tot trupul, i nu va mai fi apa potop, spre pierzarea a toat fptura.
16. Va fi deci curcubeul Meu în nori i-l voi vedea, i-Mi voi aduce aminte de legmântul venic dintre Mine i pmânt i tot sufletul viu din tot trupul ce este pe pmânt !"
17. i iari a zis Dumnezeu ctre Noe: "Acesta este semnul legmântului, pe care Eu l-am încheiat între Mine i tot trupul care este pe pmânt".
18. Iar fiii lui Noe; care au ieit din corabie, erau: Sem, Ham i Iafet. Iar Ham era tatl lui Canaan.
19. Acetia sunt cei trei fii ai lui Noe i din acetia s-au înmulit oamenii pe pmânt.
20. Atunci a început Noe s fie lucrtor de pmânt i a sdit vie. 21. A but vin i, îmbtându-se, s-a dezvelit în cortul su. 22. Iar Ham, tatl lui Canaan, a vzut goliciunea tatlui su i, ieind afar, a
spus celor doi frai ai si. 23. Dar Sem i Iafet au luat o hain i, punând-o pe amândoi umerii lor, au intrat
cu spatele înainte i au acoperit goliciunea tatlui lor; i feele lor fiind întoarse înapoi, n-au vzut goliciunea tatlui lor.
24. Trezindu-se Noe din ameeala de vin i aflând ce i-a fcut feciorul su cel mai tânr,
25. A zis: "Blestemat s fie Canaan ! Robul robilor s fie la fraii si !" 26. Apoi a zis: "Binecuvântat s fie Domnul Dumnezeul lui Sem; iar Canaan s-i
fie rob ! 27. S înmuleasc Dumnezeu pe Iafet i s se slluiasc acesta în corturile lui
Sem, iar Canaan s-i fie slug". 28. i a mai trit Noe dup potop trei sute cincizeci de ani. 29. Iar de toate, zilele lui Noe au fost nou sute cincizeci de ani i apoi a murit.
CAP. 10 Seminia i urmaii lui Noe.
1. Iat spia neamului fiilor lui Noe: Sem, Ham i Iafet, crora li s-au nscut fii dup potop.
2. Fiii lui Iafet au fost: Gomer, Magog, Madai, Iavan, Tubal, Meeh i Tiras. 3. Fiii lui Gomer au fost: Achenaz, Rifat i Togarma. 4. Fiii lui Iavan au fost: Elia, Tari, Chitim i Dodanim. 5. Din acetia s-au format mulime de popoare, care s-au aezat în diferite ri,
fiecare dup limba sa, dup neamul su i dup naia sa. 6. Iar fiii lui Ham au fost: Cu, Miraim, Put i Canaan. 7. Fiii lui Cu au fost: eba, Havila, Savta, Rama i Sabteca. Fiii lui Rama au fost:
eba i Dedan. 8. Cu a mai nscut de asemenea pe Nimrod; acesta a fost cel dintâi viteaz pe
pmânt. 9. El a fost vântor vestit înaintea Domnului Dumnezeu; de aceea se i zice:
"Vântor vestit ca Nimrod înaintea Domnului Dumnezeu". 10. Împria lui, la început, o alctuia: Babilonul, apoi Ereh, Acad i Calne din
inutul Senaar. 11. Din pmântul acela, el trecu în Asur, unde a zidit Ninive, cetatea Rehobot,
Calah 12. i Resen, între Ninive i Calah. Aceasta e cetate mare. 13. Din Miraim s-au nscut: Ludim, Anamim, Lehabim, Naftuhim, 14. Patrusim, Casluhim - de unde au ieit Filistenii - i Caftorim. 15. Din Canaan s-au nscut: Sidon, întâiul-nscut al su, apoi Het, 16. Iebuseu, Amoreu, Ghergheseu, 17. Heveu, Archeu, Sineu,. 18. Arvadeu, emareu i Hamateu. Mai pe urm neamurile canaaneiene s-au
rspândit. 19. i inuturile lor se întindeau de la Sidon, spre Gherara pân la Gaza, iar de
aici spre Sodoma, Gomora, Adma i eboim pân spre Lasa. 20. Acetia sunt fiii lui Ham, dup familii, limb, ri i dup naii. 21. De asemenea i s-au nscut fii i lui Sem, tatl tuturor fiilor lui Eber i fratele
mai mare al lui Iafet. 22. Fiii lui Sem au fost: Elam, Asur, Arfaxad, Lud i Aram. 23. Iar fiii lui Aram au fost: U, Hul, Gheter i Ma. 24. Lui Arfaxad i s-a nscut Cainan; lui Cainan i s-a nscut elah; lui elah i s-a
nscut Eber; 25. Iar lui Eber i s-au nscut doi fii: numele unuia era Peleg, pentru c în zilele lui
s-a împrit pmântul, i numele fratelui su era Ioctan. 26. Lui Ioctan i s-au nscut Almodad, alef, Haarmavet i Ierah; 27. Hadoram, Uzal i Dicla; 28. Obal, Abimael i eba; 29. Ofir, Havila i Iobab. Toi acetia au fost fiii lui Ioctan.
30. Slaurile lor se întindeau de la Mea spre Sefar, pân la Muntele Rsritului. 31. Acetia sunt fiii lui Sem dup familii, dup limb, dup ri i dup naii. 32. Acestea sunt neamurile, care se trag din fiii lui Noe, dup familii i dup
naii, i dintr-înii s-au rspândit popoarele pe pmânt dup potop.
CAP. 11 Turnul Babel. Amestecarea limbilor. Seminia lui Sem.
1. În vremea aceea era în tot pmântul o singur limb i un singur grai la toi. 2. Purcezând de la rsrit, oamenii au gsit în ara Senaar un es i au
desclecat acolo. 3. Apoi au zis unul ctre altul: "Haidem s facem crmizi i s le ardem cu foc
!" i au folosit crmida în loc de piatr, iar smoala în loc de var. 4. i au zis iari: "Haidem s ne facem un ora i un turn al crui vârf s ajung
la cer i s ne facem faim înainte de a ne împrtia pe faa a tot pmântul !" 5. Atunci S-a pogorât Domnul s vad cetatea i turnul pe care-l zideau fiii
oamenilor. 6. i a zis Domnul: "Iat, toi sunt de un neam i o limb au i iat ce s-au apucat
s fac i nu se vor opri de la ceea ce i-au pus în gând s fac. 7. Haidem, dar, s Ne pogorâm i s amestecm limbile lor, ca s nu se mai
îneleag unul cu altul". 8. i i-a împrtiat Domnul de acolo în tot pmântul i au încetat de a mai zidi
cetatea i turnul. 9. De aceea s-a numit cetatea aceea Babilon, pentru c acolo a amestecat
Domnul limbile a tot pmântul i de acolo i-a împrtiat Domnul pe toat faa pmântului.
10. Iat acum istoria vieii neamului lui Sem: Sem era de o sut de ani, când i s-a nscut Arfaxad, la doi ani dup potop.
11. Dup naterea lui Arfaxad, Sem a mai trit cinci sute de ani i a nscut fii i fiice i apoi a murit.
12. Arfaxad a trit o sut treizeci i cinci de ani i atunci i s-a nscut Cainan. Dup naterea lui Cainan, Arfaxad a mai trit trei sute treizeci de ani i a nscut fii i fiice i apoi a murit.
13. Cainan a trit o sut treizeci de ani i atunci i s-a nscut elah. Dup naterea lui elah, Cainan a mai trit trei sute treizeci de ani i a nscut fii i fiice i apoi a murit.
14. elah a trit o sut treizeci de ani i atunci i s-a nscut Eber. 15. Iar dup naterea lui Eber, elah a mai trit trei sute treizeci de ani, i a
nscut fii i fiice i apoi a murit. 16. Eber a trit o sut treizeci i patru de ani i atunci i s-a nscut Peleg. 17. Iar dup naterea lui Peleg, Eber a mai trit trei sute aptezeci de ani i a
nscut fii i fiice i apoi a murit. 18. Peleg a trit o sut treizeci de ani i atunci i s-a nscut Ragav. 19. Iar dup naterea lui Ragav, Peleg a mai trit dou sute nou ani, i a nscut
fii i fiice i apoi a murit. 20. Ragav a trit o sut treizeci i doi de ani i atunci i s-a nscut Serug. 21. Iar dup naterea lui Serug, Ragav a mai trit dou sute apte ani i a nscut
fii i fiice i apoi a murit. 22. Serug a trit o sut treizeci de ani i atunci i s-a nscut Nahor.
23. Iar dup naterea lui Nahor, Serug a mai trit dou sute de ani i a nscut fii i fiice i apoi a murit.
24. Nahor a trit aptezeci i nou de ani i atunci i s-a nscut Terah. 25. Iar dup naterea lui Terah, Nahor a mai trit o sut dou zeci i cinci de ani
i a nscut fii i fiice i apoi a murit. 26. Terah a trit aptezeci de ani i atunci i s-au nscut Avram, Nahor i Haran. 27. Iar spia neamului lui Terah este aceasta: lui Terah i s-au nscut Avram,
Nahor i Haran; lui Haran i s-a nscut Lot. 28. i a murit Haran înainte de Terah, tatl su, în pmântul de natere, în Urul
Caldeii. 29. Iar Avram i Nahor i-au luat femei; numele femeii lui Avram era Sarai, iar
numele femeii lui Nahor era Milca, fata lui Haran, tatl Milci i al Isci. 30. Sarai îns era stearp i nu ntea copii. 31. i a luat Terah pe Avram, fiul su, i pe Lot, fiul lui Haran i nepotul su, i pe
Sarai, nora sa, i femeia lui Avram, fiul su, i a plecat cu ei din Urul Caldeii, ca s mearg pân în ara Canaanului; dar au mers pân la Haran i s-au aezat acolo.
32. De toate, zilele vieii lui Terah în pmântul Haran au fost dou sute cinci ani. i a murit Terah în Haran.
CAP. 12 Chemarea lui Avram.
1. Dup aceea a zis Domnul ctre Avram: "Iei din pmântul tu, din neamul tu i din casa tatlui tu i vino în pmântul pe care i-l voi arta Eu.
2. i Eu voi ridica din tine un popor mare, te voi binecuvânta, voi mri numele tu i vei fi izvor de binecuvântare.
3. Binecuvânta-voi pe cei ce te vor binecuvânta, iar pe cei ce te vor blestema îi voi blestema; i se vor binecuvânta întru tine toate neamurile pmântului".
4. Deci a plecat Avram, cum îi zisese Domnul, i s-a dus i Lot cu el. Avram îns era de aptezeci i cinci de ani, când a ieit din Haran.
5. i a luat Avram pe Sarai, femeia sa, pe Lot, fiul fratelui su, i toate averile ce agonisiser ei i toii oamenii, pe care-i aveau în Haran, i au ieit, ca s mearg în ara Canaanului i au ajuns în Canaan.
6. Apoi a strbtut Avram ara aceasta de-a lungul pân la locul numit Sichem, pân la stejarul Mamvri. Pe atunci triau în tara aceasta Canaaneii.
7. Acolo S-a artat Domnul lui Avram i i-a zis: "ara aceasta o voi da urmailor ti". i a zidit Avram acolo un jertfelnic Domnului, Celui ce Se artase.
8. De acolo a pornit el spre muntele care e la rsrit de Betel, i i-a întins acolo cortul aa, încât Betelul era la apus, iar Hai, la rsrit. A zidit acolo un jertfelnic Domnului i s-a închinat Domnului, Celui ce i Se artase.
9. Apoi s-a ridicat Avram i de acolo i s-a îndreptat spre miazzi. 10. Pe atunci s-a fcut foamete în inutul acela i s-a coborât Avram în Egipt, ca
s locuiasc acolo, pentru c se înteise foametea în inutul acela. 11. Când îns s-a apropiat Avram s intre în Egipt, a zis ctre Sarai, femeia sa:
"tiu c eti femeie frumoas la chip. 12. De aceea, când te vor vedea Egiptenii, vor zice: "Aceasta-i femeia lui ! i m
vor ucide pe mine, iar pe tine te vor lsa cu via. 13. Zi deci c-mi eti sor, ca s-mi fie i mie bine pentru trecerea ta i pentru
trecerea ta s triesc i eu !" 14. Iar dup ce a sosit Avram în Egipt, au vzut Egiptenii c femeia lui e foarte
frumoas. 15. i au vzut-o i dregtorii lui Faraon i au ludat-o înaintea lui Faraon i au
dus-o în casa lui Faraon; 16. i pentru ea i-au fcut bine lui Avram i avea el oi, vite mari i asini, slugi i
slujnice, catâri i cmile. 17. Domnul îns a lovit cu bti mari i grele pe Faraon i casa lui, pentru Sarai,
femeia lui Avram. 18. i chemând Faraon pe Avram, i-a zis: "Ce mi-ai fcut ? De ce nu mi-ai spus c
aceasta e soia ta ? 19. Pentru ce ai zis: Mi-e sor ? i eu am luat-o de femeie: Acum dar iat-i
femeia ! Ia-i-o i te du !" 20. i a dat Faraon porunc oamenilor si pentru Avram, ca s-l petreac pe el i
pe femeia lui i toate câte avea i pe Lot, care îl însoea.
CAP. 13 Avram se desparte de Lot.
1. Din Egipt, Avram cu femeia sa, cu Lot i cu toate câte avea, a pornit în prile de miazzi ale Canaanului.
2. Avram îns era foarte bogat în vite, în argint i în aur. 3. i a, înaintat Avram pe unde venise, de la miazzi spre Betel, pân la locul
unde fusese mai înainte cortul su, între Betel i Hai, 4. Adic pân la locul unde era jertfelnicul pe care-l ridicase el mai înainte, i acolo a chemat Avram numele Domnului.
5. i Lot, care umbla cu Avram, înc avea oi i vite mari i corturi. 6. Îns pmântul acela nu-i încpea s stea împreun, cci averile lor erau multe
i nu-i încpea locul s triasc împreun. 7. De aceea se întâmplau certuri între pzitorii vitelor lui Avram i pzitorii
vitelor lui Lot. Pe atunci locuiau în pmântul acela Canaaneii i Ferezeii. 8. Atunci a zis Avram ctre Lot: "S nu fie sfad între mine i tine, între pstorii
mei i pstorii ti, cci suntem frai. 9. Iat, nu e oare tot pmântul înaintea ta ? Desparte-te dar de mine ! i de vei
apuca tu la stânga, eu voi apuca la dreapta; iar de vei apuca tu la dreapta, eu voi apuca la stânga".
10. i ridicându-i Lot ochii, a privit toat câmpia Iordanului, care, înainte de a strica Domnul Sodoma i Gomora, toat pân la oar era udat de ap, ca raiul Domnului, ca pmântul Egiptului.
11. Deci i-a ales Lot tot inutul din preajma Iordanului i a apucat Lot spre rsrit; i aa s-au desprit ei unul de altul.
12. Avram a rmas s locuiasc în pmântul Canaan, iar Lot s-a slluit în cetile din inutul Iordanului i i-a întins corturile pân la Sodoma.
13. Iar oamenii Sodomei erau ri i tare pctoi înaintea Domnului. 14. Deci a zis Domnul ctre Avram, dup ce s-a desprit Lot de dânsul: "Ridic-ti
ochii i, din locul în care eti acum, caut spre miaznoapte, spre miazzi i rsrit i spre mare, 15. C tot pmântul, cât îl vezi, i-l voi da ie i urmailor ti pentru vecie.
16. Voi face pe urmaii ti muli ca pulberea pmântului; de va putea cineva numra pulberea pmântului, va numra i pe urmaii ti.
17. Scoal i cutreier pmântul acesta în lung i în lat, c i-l voi da ie i urmailor ti pentru vecie".
18. i ridicându-i Avram corturile, a venit i s-a aezat la stejarul Mamvri, care este în Hebron; i a zidit acolo un jertfelnic Domnului.
CAP. 14 Robirea lui Lot. Avram îl scap pe Lot i este binecuvântat de Melhisedec.
1. Iar în zilele lui Amrafel, regele Senaarului, ale lui Arioc, regele Elasarului, ale lui Kedarlaomer, regele Elamului i ale lui Tidal, regele din Gutim, 2. S-a întâmplat s fac acetia rzboi cu Bera, regele Sodomei, cu Bira, regele Gomorei, cu inab, regele Admei, cu emeber, regele eboimului, i cu regele din Bela sau oar.
3. Toi acetia din urm s-au adunat în valea Sidim, unde e acum Marea cea Srat.
4. Doisprezece ani sttuser ei în robia lui Kedarlaomer, iar în anul al treisprezecelea s-au rzvrtit.
5. i în al patrusprezecelea an au venit Kedarlaomer i regii, care ineau cu el, i au btut pe Refaimi la Aterot-Carnaim, pe Zuzimi la Ham, i pe Emimi la ave- Chiriataim; 6. Iar pe Horei i-a btut la muntele lor Seir i pân la El-Faran, care e lâng pustiu.
7. Apoi, întorcându-se de acolo, au venit la Ain-Mipat sau Cade i au btut toat ara Amaleciilor i pe toi Amoreii, care locuiau în Haaon-Tamar.
8. Atunci au ieit regele Sodomei, regele Gomorei, regele Admei, regele eboimului i regele Belei sau oarului i s-au btut în valea Sidim 9. Cu Kedarlaomer, regele Elamului, cu Tidal, regele din Gutim, cu Amrafel, regele Senaarului i cu Arioc, regele Elasarului: patru regi împotriva a cinci.
10. Valea Sidimului îns era plin de fântâni de smoal; i, fugind, regele Sodomei i regele Gomorei au czut în ele, iar ceilali au fugit în muni.
11. Atunci biruitorii au luat toate averile Sodomei i Gomorei i toate bucatele lor i s-au dus.
12. Când s-au dus, au luat de asemenea i pe Lot, nepotul lui Avram, care tria în Sodoma, i toat averea lui.
13. Dar venind unii din cei scpai, au vestit pe Avram Evreul, care tria pe atunci la stejarul lui Mamvri, pe Amoreul, fratele lui Ecol i pe fratele lui Aner, care erau unii cu Avram.
14. Auzind Avram c Lot, rudenia sa, a fost luat în robie, a adunat oamenii si de cas, trei sute optsprezece, i a urmrit pe vrjmai pân la Dan.
15. i nvlind asupra lor noaptea, el i oamenii si i-au btut i i-au alungat pân la Hoba, care este în stânga Damascului.
16. i au întors toat prada luat din Sodoma, au întors i pe Lot, rudenia sa, averea lui, femeile i oamenii.
17. i când se întorcea Avram, dup înfrângerea lui Kedarlaomer i a regilor unii cu acela, i-a ieit înainte regele Sodomei în valea ave, care astzi se cheam Valea Regilor.
18. Iar Melhisedec, regele Salemului, i-a adus pâine i vin. Melhisedec acesta era preotul Dumnezeului celui Preaînalt.
19. i a binecuvântat Melhisedec pe Avram i a zis: "Binecuvântat s fie Avram de Dumnezeu cel Preaînalt, Ziditorul cerului i al pmântului.
20. i binecuvântat s fie Dumnezeul cel Preaînalt, Care a dat pe vrjmaii ti în
mâinile tale !" i Avram i-a dat lui Melhisedec zeciuial din toate. 21. Iar regele Sodomei a zis ctre Avram: "D-mi oamenii, iar averile ia-le pentru
tine !" 22. Avram îns a rspuns regelui Sodomei: "Iat, îmi ridic mâna spre Domnul
Dumnezeul cel Preaînalt, Ziditorul cerului i al pmântului, 23. C nici o a sau curea de înclminte nu voi lua din toate câte sunt ale tale, ca s nu zici: "Eu am îmbogit pe Avram", 24. Fr numai cele ce au mâncat tinerii i ceea ce se cuvine a se împri aliailor mei, care au mers cu mine: Aner, Ecol i Mamvri. Aceia s-i ia partea lor !"
CAP. 15 Credina i dreptatea lui Avram
1. Dup acestea, fost-a cuvântul Domnului ctre Avram, noaptea, în vis, i a zis: "Nu te teme, Avrame, c Eu sunt scutul tu i rsplata ta va fi foarte mare !"
2. Iar Avram a rspuns: "Stpâne Doamne, ce ai s-mi dai ? C iat eu am s mor fr copii i cârmuitor în casa mea este Eliezer din Damasc".
3. Apoi Avram a adugat: "De vreme ce nu mi-ai dat fii, iat sluga mea va fi motenitor dup mine !"
4. i îndat s-a fcut cuvântul Domnului ctre el i a zis: "Nu te va moteni acela, ci cel ce va rsri din coapsele tale, acela te va moteni !"
5. Apoi l-a scos afar i i-a zis: "Privete la cer i numr stelele, de le poi numra !" i a adugat: "Atât de muli vor fi urmaii ti !"
6. i a crezut Avram pe Domnul i i s-a socotit aceasta ca dreptate. 7. i i-a zis iari: "Eu sunt Domnul, Care te-a scos din Urul Caldeii, ca s-i dau
pmântul acesta de motenire". 8. i a zis Avram: "Stpâne Doamne pe ce voi cunoate c-l voi moteni ?" 9. Iar Domnul i-a zis: "Gtete-Mi o juninc de trei ani, o capr de trei ani, un
berbec de trei ani, o turturic i un pui de porumbel !" 10. i a luat Avram toate aceste animale, le-a tiat în dou i a pus bucile una
în faa alteia; iar psrile nu le-a tiat. 11. i nvleau psrile rpitoare asupra trupurilor, iar Avram le alunga. 12. La asfinitul soarelui, a czut peste Avram somn greu i iat l-a cuprins
întuneric i fric mare. 13. Atunci a zis Domnul ctre Avram: "S tii bine c urmaii ti vor pribegi în
pmânt strin, unde vor fi robii i apsai patru sute de ani; 14. Dar pe neamul acela, cruia ei vor fi robi, îl voi judeca Eu i dup aceea ei vor iei s vin aici, cu avere mult.
15. Iar tu vei trece la prinii ti în pace i vei fi îngropat la btrânei fericite. 16. Ei îns se vor întoarce aici, în al patrulea veac de oameni, cci nu s-a umplut
înc msura nelegiuirilor Amoreilor". 17. Iar dup ce a asfinit soarele i s-a fcut întuneric, iat un fum ca dintr-un
cuptor i par de foc au trecut printre bucile acelea. 18. În ziua aceea a încheiat Domnul legmânt cu Avram, zicând: "Urmailor ti
voi da pmântul acesta de la râul Egiptului pân la râul cel mare al Eufratului; 19. Voi da pe Chenei, pe Chenezei, pe Chedmonei,
20. Pe Hetei, pe Ferezei, pe Refaimi, 21. Pe Amorei, pe Canaanei, pe Hevei, pe Gherghesei i pe Iebusei".
CAP. 16 Ismael.
1. Sarai îns, femeia lui Avram, nu-i ntea. Dar avea ea o slujnic egipteanc, al crei nume era Agar.
2. Atunci a zis Sarai ctre Avram: "Iat m-a închis Domnul, ca s nu nasc. Intr dar la slujnica mea; poate vei dobândi copii de la ea !" i a ascultat Avram vorba Saraii.
3. A luat deci Sarai, femeia lui Avram, pe Agar egipteanca, slujnica sa, la zece ani dup venirea lui Avram în pmântul Canaan, i a dat-o de femeie lui Avram, brbatul su.
4. i a intrat acesta la Agar i ea a zmislit; i vzând c a zmislit, ea a început a dispreui pe stpâna sa.
5. Atunci a zis Sarai ctre Avram: "Nedreptate mi se face de ctre tine. Eu ti-am dat pe slujnica mea la sân, iar ea, vzând c a zmislit, a început s m dispreuiasc. Dumnezeu s judece între mine i între tine !"
6. Iar Avram a zis ctre Sarai: "Iat, slujnica ta e în mâinile tale, f cu ea ce-ti place !" i Sarai a necjit-o i ea a fugit de la faa ei.
7. i a gsit-o îngerul Domnului la un izvor de ap în pustiu, la izvorul de lâng calea ce duce spre Sur.
8. i i-a zis îngerul Domnului: "Agar, slujnica Saraii, de unde vii i unde te duci ?" Iar ea a rspuns: "Fug de la faa Saraii, stpâna mea".
9. i îngerul Domnului i-a zis iari: "Întoarce-te la stpâna ta i te supune sub mâna ei !"
10. Apoi i-a mai zis îngerul Domnului: "Voi înmuli pe urmaii ti foarte tare, încât nu se vor putea numra din pricina mulimii.
11. Iat, tu ai rmas grea - îi zise îngerul Domnului - i vei nate un fiu i-i vei pune numele Ismael, pentru c a auzit Domnul suferina ta.
12. Acela va fi ca un asin slbatic între oameni; mâinile lui vor fi asupra tuturor i mâinile tuturor asupra lui, dar el va sta dârz în faa tuturor frailor lui".
13. i a numit Agar pe Domnul, Cel ce-i grise, cu numele acesta: Ata-El-Roi (care se tâlcuiete: Tu eti Dumnezeu atotvztor), cci zicea ea: "N-am vzut eu, oare, în fa pe Cel ce m-a vzut ?"
14. De aceea se numete fântâna aceasta: Beer-Lahai-Roi (care se tâlcuiete: Izvorul Celui viu, Care m-a vzut), i se afl între Cade i Bared.
15. Dup aceea a nscut Agar lui Avram un fiu i Avram a pus fiului su, pe care i-l nscuse Agar, numele Ismael.
16. Avram îns era de optzeci i ase de ani când i-a nscut Agar pe Ismael.
CAP. 17 Tierea împrejur.
1. Iar când era Avram de nouzeci i nou de ani, i S-a artat Domnul i i-a zis: "Eu sunt Dumnezeul cel Atotputernic; f ce-i plcut înaintea Mea i fii fr prihan; 2. i voi încheia legmânt cu tine i te voi înmuli foarte, foarte tare".
3. Atunci a czut Avram cu faa la pmânt, iar Dumnezeu a mai grit i a zis: 4. "Eu sunt i iat care-i legmântul Meu cu tine: vei fi tat a mulime de
popoare, 5. i nu te vei mai numi Avram, ci Avraam va fi numele tu, cci am s te fac
tat a mulime de popoare. 6. Am s te înmulesc foarte, foarte tare, i am s ridic din tine popoare, i regi se
vor ridica din tine. 7. Voi pune legmântul Meu între Mine i între tine i urmaii ti, din neam în
neam, s fie legmânt venic, aa c Eu voi fi Dumnezeul tu i al urmailor ti de dup tine.
8. i-i voi da ie i urmailor ti pmântul în carte pribegeti acum ca strin, tot pmântul Canaanului, ca motenire venic, i v voi fi Dumnezeu".
9. Apoi a mai zis Dumnezeu lui Avraam: "Iar tu i urmaii ti din neam în neam s pzii legmântul Meu.
10. Iar legmântul dintre Mine i tine i urmaii ti din neam în neam, pe care trebuie s-l pzii, este acesta: toi cei de parte brbteasc ai votri s se taie împrejur.
11. S v tiai împrejur i acesta va fi semnul legmântului dintre Mine i voi. 12. În neamul vostru, tot pruncul de parte brbteasc, nscut la voi în cas sau
cumprat cu bani de la alt neam, care nu-i din seminia voastr, s se taie împrejur în ziua a opta.
13. Numaidecât s fie tiat împrejur cel nscut în casa ta sau cel cumprat cu argintul tu i legmântul Meu va fi însemnat pe trupul vostru, ca legmânt venic.
14. Iar cel de parte brbteasc netiat împrejur, care nu se va tia împrejur, în ziua a opta, sufletul acela se va stârpi din poporul su, cci a clcat legmântul Meu".
15. Dup aceea a zis iari Dumnezeu ctre Avraam: "Pe Sarai, femeia ta, s nu o mai numeti Sarai, ci Sarra s-i fie numele.
16. i o voi binecuvânta i-i voi da din ea un fiu; o voi binecuvânta i va fi mam de popoare i regi peste popoare se vor ridica dintr-însa".
17. Avraam a czut atunci cu faa la pmânt i a râs, zicând în sine: "E cu putin oare s mai aib fiu cel de o sut de ani ? i Sarra cea de nouzeci de ani e cu putin oare s mai nasc ?"
18. Apoi a mai zis Avraam ctre Domnul: "O, Doamne, mcar Ismael s triasc înaintea Ta !"
19. Iar Dumnezeu a rspuns lui Avraam: "Adevrat, însi Sarra, femeia ta, îi va nate un fiu i-i vei pune numele Isaac i Eu voi încheia cu el legmântul Meu, legmânt venic: s-i fiu Dumnezeu lui i urmailor lui.
20. Iat, te-am ascultat i pentru Ismael, i iat îl voi binecuvânta, îl voi crete i-l voi înmuli foarte, foarte tare; doisprezece voievozi se vor nate din el i voi face din el popor mare.
21. Dar legmântul Meu îl voi încheia cu Isaac, pe care-l va nate Sarra la anul pe vremea aceasta !"
22. Încetând apoi Dumnezeu de a mai vorbi cu Avraam, S-a înlat de la el. 23. Atunci a luat Avraam pe Ismael, fiul su, pe toii cei nscui în casa sa, pe toi
cei cumprai cu argintul su i pe toi oamenii de parte brbteasc din casa lui Avraam i i-a tiat împrejur, chiar în ziua aceea, cum îi poruncise Dumnezeu.
24. i era Avraam de nouzeci i nou de ani, când s-a tiat împrejur. 25. Iar Ismael, fiul su, era de treisprezece ani, când s-a tiat împrejur. 26. Avraam i Ismael, fiul su, au fost tiai împrejur în aceeai zi. 27. i cu ei au fost tiai împrejur toi cei de parte brbteasc din casa lui
Avraam, nscui în casa lui sau cumprai cu argint de la cei de alt neam.
CAP. 18 Avraam primete pe Sfânta Treime la stejarul Mamvri:
1. Apoi Domnul S-a artat iari lui Avraam la stejarul Mamvri, într-o zi pe la amiaz, când edea el în ua cortului su.
2. Atunci ridicându-i ochii si, a privit i iat trei Oameni stteau înaintea lui; i cum l-a vzut, a alergat din pragul cortului su în întâmpinarea Lor i s-a închinat pân la pmânt.
3. Apoi a zis: "Doamne, de am aflat har înaintea Ta, nu ocoli pe robul Tu ! 4. Se va aduce ap s V splai picioarele i s V odihnii sub acest copac. 5. i voi aduce pâine i vei mânca, apoi V vei duce în drumul Vostru, întrucât
trecei pe la robul Vostru !" Zis-au Aceia: "F, precum ai zis !" 6. Dup aceea a alergat Avraam în cort la Sarra i i-a zis: "Frmânt degrab trei
msuri de fin bun i f azime !" 7. Apoi Avraam a dat fuga la ciread, a luat un viel tânr i gras i l-a dat slugii,
care l-a gtit degrab. 8. i a luat Avraam unt, lapte i vielul cel gtit i le-a pus înaintea Lor i pe când
Ei mâncau a stat i el alturi de Ei sub copac. 9. i l-au întrebat Oamenii aceia: -Unde este Sarra, femeia ta ?" Iar el,
rspunzând, a zis: "Iat, în cort !" 10. Zis-a Unul: "Iat, la anul pe vremea asta am s vin iar pe la tine i Sarra,
femeia ta, va avea un fiu". Iar Sarra a auzit din ua cortului, de la spatele lui. 11. Avraam i Sarra îns erau btrâni, înaintai în vârst, i Sarra nu mai era în
stare s zmisleasc. 12. i a râs Sarra în sine i i-a zis: "S mai am eu oare aceast mângâiere acum,
când am îmbtrânit i când e btrân i stpânul meu ?" 13. Atunci a zis Domnul ctre Avraam: "Pentru ce a râs Sarra în sine i a zis:
"Oare cu adevrat voi nate, btrân cum sunt ?" 14. Este oare ceva cu neputin la Dumnezeu ? La anul pe vremea aceasta am s
vin pe la tine i Sarra va avea un fiu !" 15. Iar Sarra a tgduit, zicând: "N-am râs", cci se înspimântase. Acela îns i-a
zis: "Ba, ai râs !" 16. Apoi S-au sculat Oamenii aceia de acolo i S-au îndreptat spre Sodoma i
Gomora i s-a dus i Avraam cu Ei, ca s-I petreac. 17. Domnul îns a zis: "Tinui-voi Eu oare de Avraam, sluga Mea, ceea ce voiesc
s fac ? 18. Din Avraam cu adevrat se va ridica un popor mare i tare i printr-însul se
vor binecuvânta toate neamurile pmântului, 19. C l-am ales, ca s învee pe fiii i casa sa dup sine s umble în calea Domnului i s fac judecat i dreptate; pentru ca s aduc Domnul asupra lui Avraam toate câte i-a fgduit".
20. Zis-a deci Domnul: "Strigarea Sodomei i a Gomorei e mare i pcatul lor cumplit de greu.
21. Pogorî-M-voi deci s vd dac faptele lor sunt cu adevrat aa cum s-a suit pân la Mine strigarea împotriva lor, iar de nu, s tiu".
22. De acolo doi din Oamenii aceia, plecând, S-au îndreptat spre Sodoma, în vreme ce Avraam sttea înc înaintea Domnului.
23. i apropiindu-se Avraam, a zis: "Pierde-vei, oare, pe cel drept ca i pe cel pctos, încât s se întâmple celui drept ce se întâmpl celui nelegiuit ?
24. Poate în cetatea aceea s fie cincizeci de drepi: pierde-i-vei, oare, i nu vei crua tot locul acela pentru cei cincizeci de drepi, de se vor afla în cetate ?
25. Nu se poate ca Tu s faci una ca asta i s pierzi pe cel drept ca i pe cel fr de lege i s se întâmple celui drept ce se întâmpl celui necredincios ! Departe de Tine una ca asta ! Judectorul a tot pmântul va face, oare, nedreptate ?"
26. Zis-a Domnul: "De se vor gsi în cetatea Sodomei cincizeci de drepi, voi crua pentru ei toat cetatea i tot locul acela".
27. i rspunzând Avraam, a zis: "Iat, cutez s vorbesc Stpânului meu, eu, care sunt pulbere i cenu !
28. Poate c lipsesc cinci din cincizeci de drepi; poate s fie numai patruzeci i cinci; pentru lipsa a cinci pierde-vei, oare, toat cetatea ?" Zis-a Domnul: "Nu o voi pierde de voi gsi acolo patruzeci i cinci de drepi".
29. i a adugat Avraam s griasc Domnului i a zis: "Dar de se vor gsi acolo numai patruzeci de drepi ?" i Domnul a zis: "Nu o voi pierde pentru cei patruzeci !"
30. i a zis iari Avraam: "S nu Se mânie Stpânul meu de voi mai gri: Dar de se vor gsi acolo numai treizeci de drepi ?" Zis-a Domnul: "Nu o voi pierde de voi gsi acolo treizeci".
31. i a zis Avraam: "Iat, mai cutez s vorbesc Stpânului meu ! Poate c se vor gsi acolo numai douzeci de drepi". Rspuns-a Domnul: "Nu o voi pierde pentru cei douzeci".
32. i a mai zis Avraam: "S nu se mânie Stpânul meu de voi mai gri înc o dat: Dar de se vor gsi acolo numai zece drepi ?" Iar Domnul i-a zis: "Pentru cei zece nu o voi pierde".
33. i terminând Domnul de a mai gri cu Avraam; S-a dus, iar Avraam s-a întors la locul su.
CAP. 19 Pieirea Sodomei.
1. Cei doi Îngeri au ajuns la Sodoma seara, iar Lot edea la poarta Sodomei. i vzându-I, Lot s-a sculat înaintea Lor i s-a plecat cu faa pân la pmânt 2. i a zis: "Stpânii mei, abatei-v pe la casa slugii Voastre, ca s rmânei acolo; splai-V picioarele, iar diminea, sculându-V, V vei duce în drumul Vostru". Ei îns au zis: "Nu, ci vom rmâne în uli".
3. Iar el I-a rugat struitor i S-au abtut la el i au intrat în casa lui. Atunci el Le- a gtit mâncare, Le-a copt azime i au mâncat.
4. Dar mai înainte de a Se culca Ei, sodomenii, locuitorii cetii Sodoma, tot poporul din toate marginile; de la tânr pân la btrân, au înconjurat casa, 5. i au chemat afar pe Lot i au zis ctre el: "Unde sunt Oamenii, Care au intrat s mâie la tine ? Scoate-I ca s-I cunoatem !"
6. i a ieit Lot la ei dinaintea uii i, închizând ua dup dânsul, 7. A zis ctre ei: "Nu, fraii mei, s nu facei nici un ru. 8. Am eu dou fete, care n-au cunoscut înc brbat; mai degrab vi le scot pe
acelea, s facei cu ele ce vei vrea, numai Oamenilor acelora s nu le facei nimic, de vreme ce au intrat Ei sub acoperiul casei mele !"
9. Iar ei au zis ctre el: "Pleac de aici ! Eti un venetic i acum faci pe judectorul ? Mai ru decât Acelora ii vom face !" i repezindu-se spre Lot, se apropiar s sparg ua.
10. Atunci Oamenii aceia, care gzduiau în casa lui Lot, întinzându-i mâinile, au tras pe Lot în cas la Ei i au încuiat ua; 11. Iar pe oamenii, care erau la ua casei, i-au lovit cu orbire de la mic pân la mare, încât în zadar se chinuiau s gseasc ua.
12. Apoi au zis cei doi Oameni ctre Lot: "Ai tu pe cineva din ai ti aici ? De ai fii, sau fiice, sau gineri, sau pe oricine altul în cetate, scoate-i din locul acesta, 13. C Noi avem s pierdem locul acesta, pentru c strigarea împotriva lor s-a suit înaintea Domnului i Domnul Ne-a trimis s-l pierdem".
14. Atunci a ieit Lot i a grit cu ginerii si, care luaser pe fetele lui, i le-a zis: "Sculai-v i ieii din locul acesta, c va s piard Domnul cetatea". Ginerilor îns li s-a prut c el glumete.
15. Iar în revrsatul zorilor grbeau îngerii pe Lot, zicând: "Scoal, ia-i femeia i pe cele dou fete ale tale, pe care le ai, i iei, ca s nu pieri i tu pentru nedreptile cetii !"
16. Dar fiindc el zbovea, îngerii, din mila Domnului ctre el, l-au apucat de mân pe el i pe femeia lui i pe cele dou fete ale lui 17. i, scoându-l afar, unul din Ei a zis: "Mântuiete-i sufletul tu ! S nu te uii înapoi, nici s te opreti în câmp, ci fugi în munte, ca s nu pieri cu ei !
18. Iar Lot a zis ctre Dânii: "Nu, Stpâne ! 19. Iat sluga Ta a aflat bunvoin înaintea Ta i Tu ai fcut mil mare cu mine,
mântuindu-mi viaa; dar nu voi putea s fug pân în munte, ca s nu m ajung primejdia i s nu mor.
20. Iat cetatea aceasta este mai aproape; s fug acolo i s m izbvesc. Ea e mic i-mi voi scpa acolo viaa prin Tine !"
21. i i-a zis îngerul: "Iat, îi cinstesc faa i-i împlinesc acest cuvânt, s nu pierd cetatea despre care grieti.
22. Grbete dar i fugi acolo; c nu pot s fac nimic pân nu vei ajunge tu acolo !" De aceea s-a i numit cetatea aceea oar.
23. Când s-a ridicat soarele deasupra pmântului, a intrat Lot în oar. 24. Atunci Domnul a slobozit peste Sodoma i Gomora ploaie de pucioas i foc
din cer de la Domnul 25. i a stricat cetile acestea, toate împrejurimile lor, pe toi locuitorii cetilor
i toate plantele inutului aceluia. 26. Femeia lui Lot îns s-a uitat înapoi i s-a prefcut în stâlp de sare. 27. Iar Avraam s-a sculat dis-de-diminea i s-a dus la locul unde sttuse
înaintea Domnului 28. i, cutând spre Sodoma i Gomora i spre toate împrejurimile lor, a vzut
ridicându-se de la pmânt fumegare, ca fumul dintr-un cuptor. 29. Dar, când a stricat Dumnezeu toate cetile din prile acelea, i-a adus
aminte Dumnezeu de Avraam i a scos pe Lot afar din prpdul cu care a stricat Dumnezeu cetile, unde tria Lot.
30. Apoi a ieit Lot din oar i sa aezat în munte, împreun cu cele dou fete ale sale, cci se temea s locuiasc în oar, i a locuit într-o peter, împreun cu cele dou fete ale sale.
31. Atunci a zis fata cea mai mare ctre cea mai mic: "Tatl nostru e btrân i nu-i nimeni în inutul acesta, care s intre la noi, cum e obiceiul pmântului.
32. Haidem dar s îmbtm pe tatl nostru cu vin i s ne culcm cu el i s ne ridicm urmai dintr-însul !"
33. i au îmbtat pe tatl lor cu vin în noaptea aceea; i în noaptea aceea, intrând fata cea mai în vârst, a dormit cu tatl ei i acesta n-a simit când s-a culcat i când s-a sculat ea.
34. Iar a doua zi a zis cea mai în vârst ctre cea mai tânr: "Iat, eu am dormit ast-noapte cu tatl meu; s-l îmbtm cu vin i în