Ecologie acvatica _Brezeanu

  • Upload
    daniral

  • View
    226

  • Download
    0

Embed Size (px)

Citation preview

  • 8/19/2019 Ecologie acvatica _Brezeanu

    1/76

    GHEORGHE BREZEANU OLIVIA CIOBOIUAUREL ARDELEAN

    ECOLOGIE ACVATICHIDROBIOLOGIE

    “Vasile Goldi” University PressARAD - 2011

  • 8/19/2019 Ecologie acvatica _Brezeanu

    2/76

     

    Refereni tiinifici:Dr. tefan NegreaProf. dr. Alexandru-Gabriel Marinescu

    Descrierea CIP a Bibliotecii Naionale a RomânieiBREZEANU, GHEORGHE

    Ecologie acvatic / Brezeanu Gheorghe, Cioboiu Olivia, Ardelean Aurel - Arad: „Vasile Goldi” University Press, 2011

    Bibliogr.ISBN 978-973-664-501-3

    I. Cioboiu, OliviaII. Ardelean, Aurel

    574:639.34 

    Tehnoredactare i coperta: Lucian Apetre

    „Vasile Goldi” University Press Arad

  • 8/19/2019 Ecologie acvatica _Brezeanu

    3/76

    C U P R I N S

    PREFAA  ............................................................................................................71. SCURT ISTORIC AL CERCETRILOR DE ECOLOGIE ACVATIC

     – HIDROBIOLOGIE ÎN ROMÂNIA...............................................................91.1. GRIGORE ANTIPA (1867-1944) FONDATORULHIDROBIOLOGIEI ECOLOGICE .............................................................91.2. CONTEMPORANI I CONTINUATORI AI OPEREI LUIGRIGORE ANTIPA...................................................................................12

    2. RESURSELE DE AP ALE TERREI............................................................173. PROPRIETILE FIZICO-CHIMICE ALE APEI......................................19

    3.1. STRUCTURA MOLECULAR A APEI ..........................................193.2. APA CA SUBSTAN......................................................................203.3. COMPOZIIA CHIMIC A APEI....................................................22

    4. STRUCTURA FUNCIONAL A ECOSISTEMELOR ACVATICE........314.1. COMUNITILE PELAGIALE........................................................334.2. COMUNITILE BENTALE............................................................374.3. PERIFITONUL (BIODERMA SAU EPIBIOZA)..............................404.4. BACTERIOPLANCTONUL I BACTERIOBENTOSUL

    ( Doina Ionic )......................................................................................404.4.1. Caracteristici generale.........................................................404.4.2. Aspecte structurale i funcionale ale bacterioplanctonuluii bacteriobentosului......................................................................43

    5. APELE CURGTOARE .................................................................................525.1.PARTICULARITILE GEOMORFOLOGICE I HIDROLOGICEALE APELOR CURGTOARE ...............................................................52

    5.1.1. Regimul hidrologic al sistemului apelor curgtoare............535.1.2. Ciclul eroziune - transport - sedimentare i geomorfologiafluviatil.........................................................................................56

    5.2. RÂURILE I ZONA LOR INUNDABIL........................................605.3. RELAIILE DINTRE SISTEMUL FLUVIATIL I SISTEMULFREATIC ...................................................................................................615.4. IMPACTUL LUCRRILOR HIDROAMELIORATIVE ASUPRABAZINULUI VERSANT I CURSULUI RÂURILOR............................625.5. CARACTERISTICILE BIOCENOZELOR DIN APELE

    CURGTOARE.........................................................................................665.5.1. Zonarea ecologic a râurilor................................................665.6. STRUCTURA BIOCENOZELOR ECOSISTEMELOR REOFILE....68

    6. LACURILE .......................................................................................................74

  • 8/19/2019 Ecologie acvatica _Brezeanu

    4/76

    6.1. CARACTERISTICI MORFOLOGICE I MORFOMETRICE..........756.2. BILANUL (REGIMUL) HIDROLOGIC..........................................78

    6.3. STRUCTURAREA VERTICAL A LACURILOR..........................806.4. CLASIFICAREA LACURILOR DUP REGIMUL TERMIC ICHIMIC......................................................................................................846.5. SEDIMENTELE LACUSTRE…........................................................88

    6.5.1. Sursele i natura materialelor particulate.............................886.5.2. Caracteristicile fizice i chimice ale sedimentelor...............91

    6.6. LACURILE DE BARAJ.....................................................................936.7. STRUCTURA I FUNCIONAREA BIOCENEZELOR DINLACURI....................................................................................................100

    6.7.1. Comunitile planctonice i bentonice…...........................1006.7.1.1. Fitoplanctonul.................................................................1006.7.1.2. Zooplanctonul.................................................................107

    6.7.1.3. Zoobentosul. Principalele grupe de nevertebrate bentonicedin ecosistemele lacustre i particularitile lor ecologice..........1136.7.1.4. Macrofitele acvatice i rolul lor în ecosistemelelacustre.........................................................................................1186.7.1.5. Principalele specii de peti din lacuri – caracteristicistructurale i funcionale..............................................................127

    7. BLILE I MLATINILE..........................................................................1347.1. TIPURI, CATEGORII, CARACTERISTICI FIZICO - CHIMICE..1347.2. STRUCTURA COMUNITILOR DE ORGANISME DINBLI I MLATINI..............................................................................137

    8. APELE SUBTERANE.....................................................................................1398.1. STRUCTURI I FUNCII …...........................................................139

    8.2. IZVOARELE ....................................................................................1429. DUNREA, ZONA INUNDABIL I DELTA DUNRII.........................143

    9.1. DUNREA …...................................................................................1439.1.1. Lacurile de baraj Porile de Fier I i II în configuraiacursului Dunrii...........................................................................146

    9.2. ZONA INUNDABIL......................................................................1509.3. DELTA DUNRII ...........................................................................158

    9.3.1. Perioade de evoluie ecologic ale Deltei Dunrii.............1619.3.2. Tipuri i categorii de ecosisteme.......................................1639.3.3. Structura biocenozelor din Delta Dunrii..........................1659.3.4. Structura ihtiofaunei .........................................................1729.3.5. Delta Dunrii – Rezervaie a Biosferei .............................175

    10. CARACTERISTICI ALE REELEI HIDROGRAFICE DIN ROMÂNIAÎN LUMINA CERINELOR UNIUNII EUROPENE  ..............................177

    11. MRILE I OCEANELE  ............................................................................183

  • 8/19/2019 Ecologie acvatica _Brezeanu

    5/76

    11.1. RSPÂNDIREA MRILOR I OCEANELOR............................18311.2. CARACTERISTICI MORFOFIZIOGRAFICE..............................189

    11.3. CARACTERISTICILE FIZICE ALE APEI MRILOR IOCEANELOR..........................................................................................19211.4. COMPOZIIA CHIMIC A APEI MARINE................................20011.5. ZONAREA ECOLOGIC A MRILOR I OCEANELOR..........203

    11.5.1. Structurile i funciile biocenozelor.................................20511.6. MIGRAIILE ANTROPOCHORE ÎN MRI I OCEANE..........215

    12. MAREA NEAGR........................................................................................21812.1. CARACTERISTICI GEOLOGICE I GEOGRAFICE ................21812.2. CARACTERISTICI HIDROLOGICE I FIZICO – CHIMICE.....22012.3. STRUCTURILE COMUNITILOR PLANCTONICE IBENTONICE............................................................................................22312.4. COMUNITILE PISCICOLE.....................................................231

    12.5. PROCESUL MIGRAIILOR INVAZIVE ÎN MAREA NEAGR..................................................................................................23313. POLUAREA ECOSISTEMELOR ACVATICE I CONSECINELE

    ECOLOGICE  ...............................................................................................23713.1. DEFINIII I OPINII ASUPRA POLURII.................................23713.2. PRINCIPALELE TIPURI DE POLUARE .....................................23913.3. EUTROFIZAREA ANTROPIC, CA EFECT AL POLURII.....24013.4. PRINCIPALELE SUBSTANE POLUANTE...............................246

    14. EPURAREA NATURAL A APELOR (AUTOEPURAREA)................25914.1. FACTORI DE CARE DEPINDE AUTOEPURAREA..................25914.2. SISTEMELE WETLAND DE EPURARE A APELORREZIDUALE............................................................................................262

    15. METODE BIOLOGIC - ECOLOGICE DE CARACTERIZARE IAPRECIERE A CALITII APELOR ......................................................267

    15.1. SISTEMUL SAPROBIILOR ..........................................................268

    16. TRANSFERUL DE MATERIE I ENERGIE ÎN ECOSISTEMELEACVATICE ...................................................................................................273

    16.1. STRUCTUR TROFIC, NIVELE, LANURI I REELETROFICE..................................................................................................27316.2. FLUXUL DE ENERGIE I CIRCULAIA MATERIEI DINECOSITEMELE ACVATICE..................................................................27516.3. PRODUCIA I PRODUCTIVITATEA .......................................276

    17. CICLURILE BIOGEOCHIMICE, ROLUL ÎN FUNCIONAREA

    ECOSISTEMELOR ACVATICE........................................................... ....28117.1. CIRCUITUL I BILANUL OXIGENULUI................................28117.2. CIRCUITUL CARBONULUI.........................................................28617.3. CIRCUITUL AZOTULUI...............................................................300

  • 8/19/2019 Ecologie acvatica _Brezeanu

    6/76

    17.4. CIRCUITUL FOSFORULUI..........................................................30917.5. CIRCUITUL SULFULUI................................................................319

    18.  MODELAREA MATEMATIC A ECOSISTEMELOR LACUSTRE( Daniela Rdulescu, Gheorghe Brezeanu)......................................................32318.1. CLASIFICAREA MODELELOR MATEMATICE DE SIMULAREA ECOSISTEMELOR ACVATICE.........................................................32318.2. ETAPE ÎN ELABORAREA UNUI MODEL DE SIMULAREA ECOSISTEMELOR ACVATICE.........................................................32518.3. FORMULAREA MATEMATIC A PROCESELORECOSISTEMICE. PRINCIPII TEORETICE...........................................32818.4. TIPURI DE MODELE DE SIMULARE A ECOSISTEMELOR

    ACVATICE LACUSTRE...............................................................32918.5. EXEMPLE DE MODELE DEZVOLTATE ÎN ARA NOASTR...33318.6. UTILIZAREA MODELRII MATEMATICE ÎN MANAGEMENTUL

    INTEGRAT AL RESURSELOR DE AP..............................................33618.7. PERSPECTIVE DE EVOLUIE A MODELELOR MATEMATICEPENTRU LACURI ..................................................................................337

    ANEXE...........................................................................................................341BIBLIOGRAFIE...........................................................................................397

  • 8/19/2019 Ecologie acvatica _Brezeanu

    7/76

      7

    PREFAA

    Ecologia acvatic, hidrobiologia este o disciplin tiinific, care studiazviaa ecosistemelor acvatice, structurile i funciile populaiilor de plante i animaleîn raport cu factorii de mediu în care triesc (râuri, lacuri, mri i oceane). Este otiin complex, care a evoluat i îi propune a rezolva obiectivele atât din punctde vedere teoretic cât i aplicativ.

    Cercetrile actuale ale ecosistemelor acvatice pun accentul pe cunoatereacaracterului integrativ, sistemic, al vieii apelor. Un mod de abordare care vizeaz…  studiul sistemelor supraindividuale de organizare a materiei vii (populaii,

    biocenoze) integrate mediului abiotic (Botnariuc & Vdineanu 1987).Desigur evidenierea unor caracteristici individuale ale speciilor de plantei animale este necesar în explicarea organizrii structurilor funcionale la nivelul biocenozelor, al ecosistemelor.

    Începând din jurul anului 1960, sub influena teoriei generale a sistemelorse impune necesitatea organizrii i analizei unui mare numr de date faptice, astfelîncât în lumina concepiei integrative, conexiunile i relaiile dintre structuri,funcii, procese specifice subsistemelor i sistemelor integratoare s apar cuclaritate într-o ordine logic. În acest mod se ajunge la cunoaterea complexitiirelaiilor dintre organisme i mediul lor de via.

    Pentru a rspunde acestui deziderat, lucrarea este astfel structurat, încâtsuccesiunea prilor, capitolelor i subcapitolelor s explice organizarea i

    funcionarea diversitii ecosistemelor acvatice. Sunt analizate pe largcaracteristicile fizico-chimice ale apelor, organizarea, structurile i funciilecomunitilor pelagiale i bentale ale râurilor, lacurilor, mrilor i oceanelor.

    Un loc aparte revine prezentrii Dunrii, zonei inundabile, Deltei Dunriii Mrii Negre, constitueni principali ai spaiului hidrografic românesc. Nu potlipsi referirile cu privire la faptul c apele subterane, izvoarele, râurile, lacurile,mrile i oceanele, populaiile de plante i animale se gsesc sub imperiulimpactului antropic i în aceste condiii este explicat tendina modificrilorfactorilor de mediu abiotici i biotici.

    Având în vedere participarea i angajamentul României la rezolvareaobiectivelor majore privitoare la gospodrirea resurselor de ap, intr-o concepieunitar în cadrul Uniunii Europene, sunt prezentate, pe scurt, caracteristicile reeleihidrografice din România.

    Capitolele referitoare la transferul de materie i energie în ecosistemeleacvatice, la ciclurile biogeochimice ai compuilor chimici, explic rolul acestora înmecanismele de funcionare ale ecosistemelor.

  • 8/19/2019 Ecologie acvatica _Brezeanu

    8/76

  • 8/19/2019 Ecologie acvatica _Brezeanu

    9/76

      9

    1. SCURT ISTORIC AL CERCETRILOR DE ECOLOGIEACVATIC – HIDROBIOLOGIE ÎN ROMÂNIA

    1.1. GRIGORE ANTIPA (1867-1944)FONDATORUL HIDROBIOLOGIEI ECOLOGICE

    Cei mai muli specialiti, consider c întemeietorul ecologiei în Româniaeste Grigore Antipa. Acest genial cercettor i gânditor, studiind Dunrea i zona eiinundabil, Delta i Marea Neagr, înelege i explic legitile fundamentale careguverneaz sistemele supraindividuale de organizare ale materiei vii (populaii, biocenoze), integrate în mediul lor abiotic. El descoper procesul de autoreglareautomat prin conexiune invers, negativ în ecosisteme, mecanismul

     productivitii biologice, organizarea i funcionarea populaiilor de plante ianimale a biocenozelor.El subliniaz c biocenoza reprezint forma universal de organizare a

    organismelor artând c „nici un organism animal sau vegetal nu poate duce ovia izolat i trebuie s fac parte, cu alte organisme cu care convieuiesc, dintr-o asociaie biologic a mai multor specii – biocenoza – în care fiecare specie estereprezentat printr-un anumit numr de indivizi”. 

    Prin cultur, erudiie, putere de munc, prin cercetrile sale originale irealizrile practice, Grigore Antipa se înscrie în panoplia celor mai de seamoameni ai României. Academicianul Mihai Bcescu, unul din ilutrii si discipoli iurmai spunea: „ Antipa a fost un precursor, un pionier nu numai în tiinaromâneasc, ci i în tiina universal ”. Iar unul dintre contemporanii i

    admiratorii lui Antipa, profesorul academician Ludovic Mrazec, într-o amplanaliz a operei savantului prezentat la Academia Român în 1937 cu prilejulaniversrii vârstei de 70 de ani meniona: „Considerm opera lui Antipa ca unadin marile cuceriri în domeniul tiinei hidrobiologice, un punct de pornire îndomeniul biologiei i economiei Dunrii de Jos i a Mrii Negre”.

    Este semnificativ ce spunea, cu acelai prilej Constantin Meisner, membrude onoare al Academiei despre savant: „ ....... un fapt aproape unic în felul su, caun fiu al rii activând sub ochii vigileni a trei mari suverani (Carol I, Ferdinand I, Carol al II-lea) în vreme îndelungat de aproape 50 de ani, a fost frîntrerupere apreciat cu aceiai înalt bunvoin i solicitudine de fiecare din ei”.

    Elogiat în timpul vieii de mari personaliti ale culturii i tiinei de la noii din alte ri, Grigore Antipa este permanent prezent în contiina cercettorilor, a profesorilor i studenilor, specialitilor hidrologi, piscicultori, economiti,sociologi.

    Mare savant hidrobiolog, Antipa s-a consacrat, prin opera sa, i ca un mareeconomist i sociolog.

  • 8/19/2019 Ecologie acvatica _Brezeanu

    10/76

      10

     Numele lui Antipa este legat de cel mai mare Muzeu de Istorie Natural dela noi din ar, dar i din Europa; concepia tiinific i modul de organizare a

    muzeului îi aparine în întregime.O etap important în viaa i devenirea savantului este cea în care i-adesvârit studiile: sunt cei aproape 8 ani (1885-1892) petrecui în Germania laJena, în laboratoarele profesorului Ernst Haeckel, renumit personalitate tiinific,adept al concepiei evoluioniste. Sub conducerea lui Haeckel, în 1891 GrigoreAntipa i-a susinut doctoratul pe care l-a promovat cu superlativul „summa cumlaude”.

    Reîntors în ar, tânrul Antipa are prilejul a prezenta regelui Carol I unmemoriu tiinific asupra necesitii de dezvoltare în România a unei pisciculturinaionale. Antipa dovedea cunotine fundamentale asupra unui domeniu pe care îlva desvâri în mod strlucit.

    În 1893 este numit director al Muzeului de Istorie Natural din Bucureti i

    administrator general al pescriilor statului. În asemenea împrejurri îi începemarele drum pe trâmul tiinei, studiind i descoperind secrete ale Dunrii, zoneiinundabile, Deltei i Mrii Negre.

    Antipa avea s constate, în acel timp, c în România nu exist o concepietiinific i tehnic asupra modului în care vaste teritorii pot fi puse în valoare.Pornind de la aceast situaie va aborda metodic i cu toat rigoarea cercetrilorsale, studiul relaiilor dintre Dunre, zona inundabil, Delt i Marea Neagr.Studiaz i pune în eviden mecanismele produciei biologice i a celei piscicole,explicând dinamica proceselor biologice în funcie de ritmul sezonier al regimuluihidrologic al fluviului. Cunoscând mecanismul inundabilitii, în raport cu cel al productivitii i produciei biologice, Grigore Antipa a demonstrat tiinific, czona inundabil poate produce i deveni cea mai important regiune a rii.

    Lacurile mari, permanente, spunea el, se caracterizeaz prin producia lor biologic ridicat, care asigur condiii prielnice obinerii unor mari cantiti de pete; zonele puin adânci în care apa poate staiona o anumit perioad, pot fiamenajate pentru piscicultur, terenurile rmase pe uscat timp îndelungat constituieîntinse zone de pune, iar cele situate la cotele cele mai înalte, foarte rarinundabile, pot fi protejate prin diguri, astfel încât s se poat dezvolta oagricultur sigur.

    Fa de aceast concepie clar a marelui savant, care demonstra cumtrebuie gestionat un teritoriu de peste 400.000 ha astfel încât s fie în profitul rii,au existat i pe timpul lui Antipa opinii i mari presiuni pentru a transforma întinsazon inundabil, cu atâtea bogii date de natur, în teren agricol. Antipa s-a opuscu vehemen unor astfel de soluii.

    În lucrarea sa „ Regiunea inundabil a Dunrii – starea actual imijloacele de a o pune în valoare”, aprut în 1910 arat c: „Îndiguirea Dunriiar duce la consecine incalculabile cci blile cele mari formeaz un tot organiccu fluviul pe care separându-le le-am transforma în mlatini neproductive”  i mai

  • 8/19/2019 Ecologie acvatica _Brezeanu

    11/76

      11

    departe subliniaz „A seca blile fr a le înlocui cu alte izvoare de umiditate cel puin egale cu ele ar fi s producem un dezechilibru în economia naturii, care ar

    avea efecte periculoase pentru viitorul agriculturii cât i în general pentru climaregiunii i a tot ce ine de dânsa”.Din pcate în zilele noastre nu au fost luate în considerare previziunile lui

    Grigore Antipa. Îndiguirea fluviului i dispariia zonei inundabile s-au finalizat princeea ce a prezis marele savant: dezechilibru ecologic i pierderi economice.

    Cercetrile asupra Deltei Dunrii au constituit una din marile preocupriale savantului. Cu marea sa capacitate de înelegere, a descifrat mecanismelenaturale care au dus la edificarea deltei, la formarea i diversificarea tipurilor deecosisteme. A reliefat rolul factorilor hidrodinamici ai mrii i Dunrii înguvernarea transportului de aluviuni în construirea grindurilor, a insulelor, aceatalurilor i a lacurilor din interiorul Deltei. Dar îndeosebi a artat rolul factorilor biologici-ecologici, a plantelor i animalelor în formarea i evoluia Deltei.

    În lucrarea „ Probleme tiinifice i economice privitoare la Delta Dunrii”(1912), Antipa arta „ .... formarea mai departe a Deltei astfel cum o vedem azi cutoate formele ei de teren i elementele ce o compun sunt urmtorii: forma idireciunea general a coastei, valurile i curentului mrii, vânturile dominante,natura fundului estuarului, curentul fluvial i aluviunile duse de el în suspensie, salinitatea apei, vegetaia ....”. Acestui ultim factor – vegetaia – Antipa îi acord oatenie deosebit, ca element esenial în formarea tipurilor de ecosisteme specificeDeltei, descriind în amnunt constituirea plaurului i a implicaiilor i roluluiacestuia în evoluia Deltei.

    Pe baza propriilor cercetri, Antipa a stabilit principiile i metodologiile decretere a produciei i productivitii biologice i piscicole a lacurilor, zoneiinundabile i Deltei. El arat c o ridicat producie biologic i piscicol a

    lacurilor Deltei i zonei inundabile, poate fi asigurat doar printr-un aport de ap proaspt din Dunre. În acest scop, din iniiativa sa, în 1907, a fost construitcanalul Dunav fcând legtura dintre lacul Razelm i braul Sf. Gheorghe i apoi în 1913 canalul Razelm - Babadag. i astfel, prin reglarea regimului hidrologic alacestor ecosisteme, s-a modificat structura biocenozelor planctonice i bentonice, acrescut producia i productivitatea biologic a lacului Razelm iar producia piscicol a ajuns în 3-4 ani de la 380.000 la 3.600.000 kg/an.

    Fondator al hidrobiologiei ecologice, o preocupare a savantului a constat încunoaterea biologiei i taxonomiei petilor. O important oper a sa este „ Faunaihtiologic a României”  publicat în 1909. Pe lâng precizarea caracterelormorfologice i încadrarea speciilor din punct de vedere taxonomic, lucrarea prezint date asupra ecologiei speciilor, cauzele migraiilor, interrelaiile dintre

    structura biocenozelor i nutriie, reproducerea i dezvoltarea. Planele prezentatefac din „ Fauna ihtiologic a României” una dintre cele mai frumoase lucrri ale luiAntipa.

  • 8/19/2019 Ecologie acvatica _Brezeanu

    12/76

      12

    Activitatea oceanologic a fost de asemenea un domeniu abordat curezultate deosebite. Opera sa „Marea Neagr ” este o lucrare care demonstreaz

    cunoaterea profund a particularitilor speciale ale Mrii Negre. Finalizat în1936, cartea a fost publicat în anul 1941. Antipa explic întârzierea publicriiastfel „ .... o îngrmdire prea mare de alte lucrri urgente, alctuirea proiectelor pentru o întreag serie de legi nu mi-au lsat rgazul necesar pentru a revizuimanuscrisul ”.

    „Marea Neagr” a fost gândit ca o monografie în dou pri. Din pcatetimpul nu i-a mai dat rgaz s împlineasc aceast oper aa cum i-a propus.Prima parte cuprinde oceanologia, bionomia i biologia general, urmând ca parteaa doua s se refere la ihtiofauna Mrii Negre. Prin coninutul acestei lucrri, Antipadovedete o profund cunoatere a particularitilor Mrii Negre. Evideniazfaptul c „mediul fizic cu agenii si” au determinat caracteristicile structurale ifuncionale ale biocenozelor marine, modul cum particularitile mediale au

    transformat, au modelat structura biocenozelor „astfel ca diferitele specii scorespund cerinelor generale i speciale dictate de legile bionomice alebiotopilor ”.

    În anul 1932 organizeaz Institutul Bioceanografic de la Constana, careulterior va deveni, Staiunea de Cercetri Piscicole, iar apoi „Institutul Naional deCercetare Dezvoltare Marin Grigore Antipa”.

    Opera tiinific teoretic i practic a lui Gr. Antipa l-a consacrat ca maresavant, personalitate de geniu a tiinei.

    În cartea „ Pe urmele lui Grigore Antipa”  (Negrea, 1990), se subliniaz:„Posteritatea, judector implacabil dar imparial, i-a preluat opera i i-adezvoltat-o prin urmaii si destoinici: El a rmas – atât pe plan naional cât iinternaional, drept un mare savant, deschiztor de drumuri.

    1.2. CONTEMPORANI I CONTINUATORI AI OPEREILUI GRIGORE ANTIPA

    Ion Borcea (1879-1936), pasionat cercettor în domeniul biologiei marineeste considerat fondatorul oceanologiei în ara noastr. Studiile sale au avut caobiectiv cunoaterea boiologiei Mrii Negre.

    În calitatea sa de profesor al Universitii din Iai, s-a angajat i a militat pentru înfiinarea unei staiuni de cercetri la mare. Cu perseverena care l-acaracterizat, în urma eforturilor pentru a învinge ineria administraiei vremii, înanul 1926 i-a vzut visul împlinit prin înfiinarea primei staiuni de cercetrimarine la Agigea.

    Staiunea de Cercetri Agigea a devenit un important centru de studii, cu olarg recunoatere în ar i pe plan internaional. Ca staiune a Universitii Al. I.Cuza din Iai, an de an studenii i-au desvârit aici studiile alturi de numeroioameni de tiin din ar i strintate.

  • 8/19/2019 Ecologie acvatica _Brezeanu

    13/76

      13

    Ion Borcea a obinut rezultate deosebite în domeniul cunoaterii biologieiMrii Negre. A descoperit i descris peste 150 de nevertebrate i 90 specii de peti

    din Marea Neagr. A studiat anatomia i embriologia multor specii de peti,ecologia lor, migraia, reproducerea, hrana.Între lucrrile lui mai importante menionm: „Crustacees Phyllopodes de

     Roumanie”, 1912; „ Faune survivante de type caspien dans la limans d'eau doucede Roumanie”, 1925; „ Fauna Mrii Negre pe litoralul Dobrogei”, 1928;„Observations sur les poissons migrateurs dans les eaus roumaines de la Mer Noire”, 1929;  Nouvelles contributions a l'etude de la faune bentonique dans laMer Noire, prés du litoral roumaine”, 1931; „ Les clupeides de la region littoraleroumaine de la Mer Noire des eaux interieus”, 1936.

    Emil Racovi  (1868-1947) i-a început activitatea ca specialist îndomeniul bioceanografiei, fiind cunoscut contribuia sa ca participant naturalist laexpediia în Antarctica pe nava Belgica (1897-1899). Activitatea tiinific, creia is-a consacrat tot restul vieii este biospeologia. A explorat numeroase peteri dinFrana unde a pus pentru prima dat bazele biospeologiei.

    În 1920 revenind în România, Emil Racovi a înfiinat primul Institut deBiospeologie din lume în cadrul Universitii din Cluj, al crei director a fostîncepând din 1926 pân în 1939.

    De numele lui Racovi se leag înfiinarea societii internaionale numit„Biospeologica”; în acest cadru public revista cu acelai nume. Conduceexplorarea a peste 800 de peteri din Europa i nordul Africii; s-au colectat peste20.000 probe pe baza crora s-au publicat 41 de memorii în seria „Biospeologica”.În România, în perioada 1921-1931, a explorat peste 150 de peteri din MuniiApuseni i 100 peteri din Carpaii Meridionali.

    Constantin Mota (1891-1980), o mare personalitate a tiinei româneti alsat în urma sa lucrri fundamentale în domeniul zoologiei, limnologiei,

    hidrobiologiei, freatobiologiei – disciplin a crei creator este, oceanologiei, biospeologiei.În domeniul hidrobiologiei este remarcabil monografia „Cercetri

    hidrobiologice în bazinul râului Bistria” publicat împreun cu V. Angelescu, înanul 1944. Este o lucrare de referin pentru cercetrile de limnologie. Trebuieamintit de asemenea lucrarea publicat în 1939 împreun cu V. Angelescu„Monografia limnologic – piscicol a râului Bistria - Moldova”.

    Pentru a evidenia diversitatea cercetrilor sale tiinifice menionm„ Biogeografia Mrii   Negre” (1928) i o important lucrare de zoologie –sistematic „Contribution a la connaissance des Hydrocariens français, particulierement du Sud-Est de la France”.

    O lucrare remarcabil publicat în 1962 în colaborare cu L. Botoneanu i

    t. Negrea intitulat „Cercetri asupra biologiei izvoarelor i apelor freatice din partea central a Câmpiei Române” reprezint o adevrat carte de cptâi pentrustudiul acestui domeniu. Desigur lista lucrrilor este mult mai numeroas – 527 –fapt ce reflect prodigioasa activitate a maestrului.

  • 8/19/2019 Ecologie acvatica _Brezeanu

    14/76

      14

    A fost profesor titular la catedra de zoologie a Universitii din Iai i aFacultii de tiine Naturale a Universitii bucuretene, membru al Academiei

    Române i director al Institutului de Speologie „Emil Racovi” din Bucureti, în perioada 1956-1963.Theodor Buni (1900-1977), discipol i colaborator al lui Antipa, se

    înscrie ca unul dintre personalitile tiinei româneti care a contribuit ladezvoltarea hidrobiologiei i pisciculturii. De la maestrul su a motenit rigoareaorganizrii cercetrii tiinifice i a practicii în domeniul pescuitului i pisciculturii.

    Din iniiativa sa, în anul 1953 ia fiin „Comisia de hidrobiologie,hidrologie i ihtiologie a Academiei Române” care va reuni un grup de specialititineri cercettori al cror obiectiv a fost dezvoltarea cercetrilor asupra apelor rii.Comisia a constituit baza pe care a luat fiin secia de hidrologie (oceanologie ilimnologie) a Institutului de Biologie al Academiei Române. În calitate de ef alacestei secii (1959-1970) a coordonat ample programe de cercetare vizând studiul

    hidrobiologic al râurilor Dunrii, zonei inundabile i Deltei Dunrii. În acest cadrui sub îndrumarea sa a fost elaborat „ Limnologia sectorului românesc al Dunrii”(1967), oper de referin pentru cunoaterea Dunrii i Deltei Dunrii i carecuprinde caracteristicile fizico-geografice, limnologia i importana economic aDunrii, zonei inundabile i Deltei Dunrii.

    În primii ani, ca tânr cercettor se dedic cercetrilor de histofiziologieasupra unor specii de peti, rezultatele obinute fiind citate în tratate de prestigiu. Îndomeniul ihtiologiei aduce contribuii originale la obinerea metiilor de crap, lacunoaterea comportamentului lor, la studiul ginogenezei carasului argintiu.

    Importante sunt studiile asupra caracteristicilor structurale ale populaiilor piscicole din Dunre i râuri, definind zone specifice ale repariiei ihtiofaunei.

    Continuând opera lui Antipa, pune bazele sistemului modern de exploatare piscicol: trecerea de la piscicultura extensiv la piscicultura intensiv de tipindustrial.

    De-a lungul vieii, datorit pregtirii i talentului su organizatoric ocupfuncii de rspundere: director al Pescriilor Statului, director al Institutului deCercetare Piscicol, decan al Facultii de Pescuit i Piscicultur – prima din acestdomeniu de la noi din ar care se organizeaz din iniiativa sa, director adjunct alInstitutului de biologie al Academiei Române i ef al Seciei de Limnologie iOceanologie.

    Mihai Bcescu  (1908-1999), continuator al operei lui Grigore Antipa, poate fi socotit fondatorul oceanologiei moderne în România. A organizat în 1958secia de oceanologie în cadrul Academiei Române. Împreun cu colectivul decercettori pe care l-a condus, a desfurat un amplu program de cercetare asupra platformei continentale a litoralului românesc al Mrii Negre. Organizeaznumeroase expediii în urma crora, pe baza investigaiilor în teren i laborator a publicat un numr mare de lucrri tiinifice în cele 4 volume ale publicaiei„ Ecologie Marin ”.

  • 8/19/2019 Ecologie acvatica _Brezeanu

    15/76

      15

    Lucrrile sale de faunistic i taxonomie cuprind, îndeosebi, studii asupraunor grupe de crustacei marini i dulcicoli, lucrri publicate în „ Fauna României”.

    Are importante contribuii la cunoaterea biologiei i taxonomiei crustaceilor dinOceanul Indian, Marea Mediteran, Oceanul Atlantic, mrile Australiei i cele de lalitoralul Americii Latine, enumerând numai o parte din activitatea sa în acestdomeniu. Este în acelai timp un cercettor al râurilor i lacurilor de la noi din ar.A continuat opera muzeografic a lui Grigore Antipa fiind director al muzeului cuacelai nume.

    C. S. Antonescu  profesor de hidrobiologie la Facultatea de Biologie aUniversitii din Bucureti, a fost un cercettor cu mare putere de analiz i sinteza vieii ecosistemelor acvatice.

    În lucrrile sale asupra florei i faunei apelor, descrie cu mult talent viaa plantelor i animalelor. O important oper este cartea „ Biologia apelor ” în care,într-un volum de peste 500 pagini prezint amnunit viaa din apele continentale i

    marine. Nicolae Botnariuc  (1915-2011) a adus o contribuie important ladezvoltarea ecologiei acvatice prin aplicarea, pentru prima dat în ara noastr, a principiului i concepiei analizei sistemice.

    Împreun cu colectivele pe care le-a condus în cadrul Institutului deBiologie al Academiei i a Facultii de Biologie a Universitii Bucureti aefectuat ample cercetri vizând cunoaterea structurilor funcionale aleecosistemelor acvatice din Delta Dunrii i zona inundabil.

    Lucrarea „Monografia complexului de bli Crapina-Jijila” (1961) publicat în colaborare cu S. Beldescu, reprezint o contribuie important lastabilirea mecanismelor care determin producia i productivitatea unor asemeneatipuri de ecosisteme acvatice. A evideniat rolul duratei i perioadei inundrii

    Luncii Dunrii, ca factor esenial al dezvoltrii macrofite - fitoplancton. În lucrarese evideniaz rolul luminii i al transparenei apei asupra vieii în lacuri, artând craportul dintre transparen i adâncime denumit indice de transparen (T/A) estedeosebit de important.

    Petre Bnrescu (1921-2009), cercettor pasionat, unul dintre cei mai prestigioi ihtiologi i zoogeografi, a crui oper se bucur de o larg recunoaterenaional i internaional.

    Domeniile sale prioritare de cercetare: sistematica i biologia petilor, biogeografia cu deosebire zoogeografia petilor i nevertebratelor apelor dulci, suntactiviti tiinifice în cadrul crora Petre Bnrescu a adus contribuiifundamentale.

    Cea mai mare parte a activitii s-a desfurat în cadrul Institutului de

    Biologie al Academiei Române, dar la începutul carierei sale a fost asistentuniversitar la Facultatea de tiine Naturale a Universitii din Cluj, apoi cercettortiinific la Institutul de Cercetri Piscicole din Bucureti.

  • 8/19/2019 Ecologie acvatica _Brezeanu

    16/76

      16

      A publicat peste 350 de articole în reviste de specialitate din ar i de peste hotare. Volumele prestigioase al cror autor este: „Fauna României-

    Pisces”(1964), „Cyclostoma-Chondrichtyes” (1969), „Principii i Probleme aleZoogeografiei” (1970), „Biogeografie” (1973), „Zoogeografia Apelor Dulci” (treivolume 1966-1988) sunt lucrri care l-au consacrat.

    A îndrumat i sprijinit tineri cercettori i în calitatea - de conductor dedoctorat. Pentru întreaga sa activitate a fost onorat cu deosebite distincii: premiulAcademiei Române „Emil Racovi” - 1964, în anul 2000 a fost ales membrutitular al Academiei Române, în 1975 a devenit membru onorific al SocietiiAmericane de Ihtiologie i Herpetologie, în 1978 a fost ales membru de onoare alSocietii Europene de Ihtiologie, în anul 2000 a primit titlul de Doctor HonorisCausa al Universitii din Iai.

    Urmrind în timp dezvoltarea hidrobiologiei ecologice în România, pot ficonsiderate dou etape reprezentative: o etap aparinând lui Grigore Antipa i

    contemporanilor si i o a doua etap postbelic în care, preluând tradiia studiilorînaintailor, cercetarea hidrobiologic-ecologic cunoate o nou dezvoltare. Au luatfiin numeroase colective i institute specializate. S-a reorganizat i dezvoltat„Institutul de Cercetri Piscicole” cu staiunile sale puternice de la Tulcea, Nucet,Tarcu, Constana, Brila. În cadrul acestor instituii, cercetarea hidrobiologic-ecologic a reprezentat o preocupare deosebit întrucât a fundamentat tiinificdezvoltarea pescuitului i pisciculturii în România. Aici i-au desfurat activitateaun numr mare de specialiti, care pot fi considerai urmai ai lui Grigore Antipa.

    Din iniiativa Academiei Române, în anul 1955, au luat fiin colectivelede hidrobiologie, ihtiologie i oceanologie care au avut ca obiect cercetrifundamentale asupra ecosistemelor acvatice din România: râurile, lacurile naturalei de baraj, Dunrea, zona inundabil, Delta Dunrii, Marea Neagr. Aceste

    colective s-au reunit în „Secia de Hidrobiologie” a Institutului de Biologie alAcademiei Române.

    Puternice colective de cercetare în domeniul ecologiei acvatice au luatfiin în cadrul Universitilor din Bucureti, Iai, Galai, Constana. StaiuneaHidrobiologic Potoci de pe malul lacului Bicaz a adus un aport însemnat ladezvoltarea cercetrii lacurilor montane de baraj. Un rol important în dezvoltareacercetrii oceanologice revine Institutului Naional de Cercetare Dezvoltare Marin„Grigore Antipa” din Constana i a Institutului de Geologie i Ecologie Marin iar pentru cercetrile asupra Deltei Dunrii Institutul de Cercetare Dezvoltare DeltaDunrii - Tulcea.

    În prezent hidrobiologia ecologic este o disciplin de baz în cadrulUniversitilor din Cluj, Iai, Galai, Constana, Piteti, Sibiu, Bacu, Arad,

    a Universitii Ecologice din Bucureti.

  • 8/19/2019 Ecologie acvatica _Brezeanu

    17/76

      143

    9. DUNREA, ZONA INUNDABIL I DELTA DUNRII

    Dunrea, zona inundabil i Delta Dunrii reprezint un ansamblu în carerelaiile dintre cele trei componente evideniaz caracterul integrativ al acestora. Cualte cuvinte nu poate fi pe deplin înelese caracteristicile i funciile unuia saualtuia decât în msura în care se cunosc relaiile lor structurale i funcionale.

    9.1. DUNREA

    Caracteristici geografice. Cursul actual al Dunrii urmrete o veche imare depresiune geologic-morfologic, depresiune care strbatea Europa îndirecia vest-est. La finele Pliocenului i începutul Cuaternaului, Bazinul Ponticsufer o serie de procese de divizare ca urmare a unor micri tectonice, iar Marea

     Neagr se izoleaz de Marea Caspic. Pe msur ce Marea Sarmatic i mrile careau succedat-o se restrângeau i se divizau, funcia de colector al apelor din nord-estul Alpilor, din sudul, vestul i estul Carpailor i din nordul Balcanilor este luatde Paleo-Dunrea. 

    Dunrea ia natere pe culmile joase (672 m) ale Munilor Pdurea Neagrdin unirea a dou pâraie: Briegach i Brege si se vars în Marea Neagr la rmulde nord-vest al acesteia. Lungimea Dunrii este de 2857 km, iar suprafaa bazinului817.000 km2 i strbate teritoriile a 11 state: Germania, Austria, Slovacia, Ungaria,Slovenia, Croaia, Serbia, România, Bulgaria, Moldova, Ucraina (fig. 24). Peteritoriul României, Dunrea parcurge 1075 km (38% din lungimea total).

    În funcie de caracteristicile geomorfologice i hidrologice pe cursul

    Dunrii se disting mai multe sectoare:  sectorul superior   de la izvoare pân lalocalitatea Devin, sectorul mijlociu de la Devin pân la intrarea în defileul Carpatici sectorul inferior  de la intrarea în defileul Carpatic pân la vrsare.

    Pe tot cursul, Dunrea primete 120 de aflueni mai importani, dintre care34 sunt navigabili. Între acetia, în sectorul superior Isar, i în sectorul mijlociuTisa, Drava, Sava, Morava, în sectorul inferior pe partea stâng Argeul, Ialomia,Siretul, Prutul, iar pe partea dreapt pe teritoriul Bulgariei Timocul, Isker i Intra.

    În raport cu numrul i poziia traseelor pe care le strbate pe teritoriulRomâniei, pe cursul Dunrii se disting urmtoarele sectoare:  sectorul Porile de Fier   (Bazia - Turnu Severin) i  sectorul Turnu Severin – Tulcea. Din dreptuloraului Tulcea fluviul ptrunde în Delt i se vars în Marea Neagr prin cele trei brae: Sf. Gheorghe, Sulina i Chilia.

    În configuraia fizico-geografic a Dunrii din sectorul românesc se înscriezona inundabil (lunca). Despre o adevrat zon inundabil  se poate vorbi abiadup ieirea fluviului din defileul Porile de Fier. Pân aici, lunca este foarteîngust limitându-se doar la câteva mici poriuni izolate.

  • 8/19/2019 Ecologie acvatica _Brezeanu

    18/76

      144

     

       F   i  g .

       2   4 .

       B  a  z   i  n  u   l   h   i   d  r  o  g  r  a   f   i  c  a   l   D  u  n     r   i   i .

  • 8/19/2019 Ecologie acvatica _Brezeanu

    19/76

      145

    Înainte de construcia digului de-a lungul Dunrii în lungime de 1157 km,zona inundabil se întindea pe o suprafa de peste 400.000 ha. Aceasta cuprindea:

    terenuri inundabile, bli mari i adânci, bli mici i jape, grinduri i puni,stufrii, pduri de salcie, dune i nisipuri zburtoare, terenuri agricole.În urma îndiguirii au disprut aproape toate lacurile mari (Rast, Nedeia,

    Potelu, Suhaia, Greaca, Boian, Clrai, Balta Ialomiei, Balta Brilei, Jijila iCrapina).

    Caracteristici hidrologice i fizico-chimice. Dunrea se caracterizeaz prin variaii semnificative ale nivelelor i debitelor apei. Nivelurile maxime seînregistreaz în perioada de primvar i variaz în funcie de precipitaiile dinsectorul superior i mijlociu.

    De nivelul apei depind inundarea luncii i Deltei Dunrii, inundabilitateafiind în concordan cu debitul de ap transportat. Debitul mediu multianual alDunrii este de 6000 m3/sec, cea mai mare valoare a debitului înregistrat a fost de

     peste 15.000 m3/sec. Mai frecvent debitul maxim este de 12.000 m3/sec înregistratîn timpul primverii. Debitul minim se înregistreaz în general în timpul verilorsecetoase – 1800-2000 m3/sec.

    În concordan cu debitele apei, Dunrea transport cantiti variabile desuspensii. Acestea sunt adunate i transportate de pe întreg bazinul Dunrii; debitulmediu specific de aluviuni în suspensie este de 0,87 t/ha/an. S-a calculat c debitulde aluviuni în suspensie, la intrarea Dunrii în Delt (la Ceatal Izmail) este de 67,5mil. t/an (Bondar, 1977).

    Transparena apei Dunrii  variaz în raport cu cantitatea de suspensiiînregistrându-se valori cuprinse între 0,50 m i 1,50 m. Cea mai mic transparense înregistreaz în timpul marilor viituri când debitul apei i debitul de aluviuniating valori maxime.

    Temperatura  apei  are un gradient care variaz de la o lun la alta astfelîncât în anotimpul rece oscileaz între 0,7-3,70C; temperatura maxim seînregistreaz în luna august atingând valoarea de 22-230C, iar minim în lunileianuarie-februarie când temperatura medie este sub 40C.

     Reacia apei – pH-ul  variaz între 7,50-8, iar valoarea medie este de 7,92.Din punct de vedere hidrochimic valorile diferitelor substane se înscriu în

    limite caracteristice apelor naturale. Astfel, reziduul fix  variaz între 100 i 300mg/l. Oxigenul dizolvat  este destul de ridicat variind între 5,5 mg/l i 12 mg/l, iarvalorile CBO2 i CBO5 sunt cuprinse între 1-2 mg/l. Nitraii i fosfaii variaz între1,5 -7 mg/l respectiv 0,007-0,161 mg/l.  Duritatea total   este de 8,3-10,3 gradegermane. Calciu, variaz între 44-57 mg/l, magneziu  între 7-12 mg/l, clorurile 14,5-21,5 mg/l, sulfaii 20-30 mg/l (tab. 13). Datorit polurii analizele efectuate înultimii ani au dus la identificarea unor cantiti apreciabile de substane toxice(fenoli, pesticide, substane petrolifere).

  • 8/19/2019 Ecologie acvatica _Brezeanu

    20/76

      146

    Tabelul 13Compoziia fizico-chimic a apei

    Tranparena 0,50 - 1,50 mTemperatura 0,7 - 230C 

     pH-ul 7,50 - 8Reziduu fix 100 - 300 mg/l

    Oxigenul dizolvat 5,5 - 12 mg/lCBO2, CBO5  1 - 2 mg/l

     Nitrai 1,5 - 7 mg/lFosfai 0,007 - 0,161 mg/l

    Duritatea total 8,3 - 10,30 GermaneCalciu 44 - 57 mg/l

    Magneziu 7 - 12 mg/lCloruri 14,5 - 21,5 mg/lSulfai 20 - 30 mg/l

    9.1.1. Lacurile de baraj Porile de Fier I i II în configuraia cursului Dunrii

    Caracteristicile geomorfologice, hidrologice i fizico-chimice ale Dunriitrebuiesc analizate, în condiiile în care pe cursul fluviului au fost construite peste35 lacuri de baraj. Construcia acestor ecosisteme a determinat modificri evidenteale vieii fluviului din toate punctele de vedere. În acest sens exemplul cel maiconcludent îl reprezint lacul de baraj Porile de Fier, cel mai mare, din aceastcategorie, de pe cursul fluviului.

    Bararea albiei Dunrii la Porile de Fier pentru o cot de retenie la baraj de69,50 m a determinat o cretere a nivelului apei cu peste 30 m la baraj. În acestecondiii s-au produs modificri importante atât în fluviu, dar mai ales în zoneleinundate. Au fost acoperite de apele lacului terasele joase din preajma fluviului ialbia râurilor în zona lor de vrsare (fig. 16).

    Un caracter important al fenomenului de inundabilitate este c, încondiiile barajului hidroenergetic acest proces are o ritmicitate foarte precis,determinat de funcionarea hidrocentralei. De mare importan pentru regimulhidrologic i hidrobiologic al Dunrii este viteza de curgere a apei care, în limitelelacului, a sczut de la 3-5 m/sec la sub 1 m/sec, iar în unele zone apropiate de 0. Înastfel de condiii s-au modificat caracteristicile fizico-chimice, dar i cele biologiceale fluviului. Micorarea vitezei de curgere a determinat accelerarea depuneriisubstanelor în suspensie pe fundul lacului nou construit i ca urmare, transparenaapei a crescut de la 30-50 cm la 2-3 m i chiar mai mult în golfurile linititeformate la gurile râurilor afluente din sectorul Bazia Turnu-Severin.

    Viteza de curgere redus, transparena ridicat i deci ptrunderea înstraturile profunde ale apei a luminii i cldurii solare a determinat o înclzire maiaccentuat în timpul verii a apei, ceea ce a dus la instalarea unei stratificaii termicevariabile de la orizont la orizont, cu o dinamic specific în funcie de anotimp.

  • 8/19/2019 Ecologie acvatica _Brezeanu

    21/76

      147

    S-a modificat caracterul hidrochimic astfel încât cantitatea de oxigen estemai crescut la suprafa decât la adâncimi, îndeosebi în zonele golfurilor unde

    curentul apei este foarte mic.Ca urmare a regimului hidrologic în care viteza curentului este redus(0,25-0,75 m/sec), particulele minerale i organice în suspensie s-au depus în modaccelerat pe fundul ecosistemului nou format determinând schimbarea structuriifaciesului bental. Faciesul pietros a fost acoperit cu un strat gros de depunerimineral-organice de peste 10-11 m în unele sectoare ale albiei lacului.

    Structura biocenozelor.  Structura populaiilor de plante i animale aleDunrii este determinat, în primul rând, de caracterul fluviatil al ecosistemului.Evident structura fitoplanctonului, zooplanctonului i a zoobentosului nu pot fi netseparate de cele ale zonei inundabile sau ale celor din lacurile de baraj. Aadar,structura biocenozelor Dunrii poate fi caracterizat ca un amestec al populaiilorde plante i animale din ansamblul bazinului Dunrii. Totui, inând seama de

    caracterul fluviatil structura biocenozelor i funcionalitatea acestora este specificfluviului. Structura fitoplanctonului .  Cercetrile asupra fitoplanctonului Dunrii

    (Oltean, 1967) au dus la stabilirea unei bogate liste floristice, identificându-se peste600 de specii dintre care: 75 cianoficee, 31 flagelate, 9 dinoflagelate, 131cloroficee, 13 heteroconte, 52 conjugate, 4 caracee i 290 diatomee.

    În funcie de proveniena lor, pe cursul Dunrii au fost identificate 269 despecii, în lacurile din zona inundabil 224 specii, în delt peste 350 specii.

    Din punct de vedere ecologic, speciile de alge din fitoplanctonul dunreanaparin urmtoarelor categorii ecologice (Oltean, 1967). În acest sens pot fiidentificate :

      specii euplanctonice fluviatile, care sunt proprii enalului Dunrii, dintreacestea cele mai importante sunt: Melosira granulata, Cyclotellameneghiniana, Fragilaria crotonensis, Asterionella formosa, Nitzschiaactinastroides;

      specii euplanctonice lacustre, care apar frecvent în Dunre, ca urmare ascurgerii de ap din lacurile zonei inundabile cum sunt: Tabellaria fenestrata, Synedra acus, Diatoma elongatum, Cymatopleura solea,Surirella robusta;

      specii pseudoplanctonice care aparin de fapt microfitobentosului sau perifitonului, dar care antrenate de curentul apei pot deveni pseudoplanctonice.Din punct de vedere cantitativ, fitoplanctonul Dunrii este condiionat în

     principal de viteza de curgere, turbiditate i nivelul apei. Ceilali factori determino influen mai puin relevant.

    Variaia pe profil vertical   evideniaz o descretere a cantitiifitoplanctonului de la suprafa spre adânc; spre exemplu, peste 250.000 ex/l algela suprafa, 200.000 ex/l la 10 m adâncime.

  • 8/19/2019 Ecologie acvatica _Brezeanu

    22/76

      148

    Variaia pe profil transversal   descrie o descretere a cantitii defitoplancton de la mal spre firul apei, ca urmare a creterii vitezei de curgere a apei.

    În sectorul românesc al Dunrii, cantitatea de fitoplancton este în creteredin amonte spre aval, datorit faptului c, fitoplanctonul autohton fluviatil, seîmbogete prin aportul fitoplanctonului din zona inundabil.

    Spre exemplu în condiiile ecosistemelor lacustre din zona inundabil undeau loc dese fenomene de înflorire a apelor în care specii ca  Peridinium sp., Anabaena flos-aquae, Microcystis aeruginosa, Aphanizomenon flos-aquae  seînmulesc determinând procesul de „înflorire a apelor” ajung în Dunre iîmbogesc fitoplanctonul acesteia.

     Structura zooplanctonului . Unul din factorii importani care contribuie laalctuirea zooplanctonului în condiiile apelor curgtoare este viteza curentului idebitului. Un zooplancton autentic se poate forma în condiiile în care exist un pelagial bine determinat i viteze de curgere mai mici de 0,5-0,8 m/s (Oltean,

    1967). Asemenea condiii sunt întrunite în Dunre, mai ales în sectorul su inferior,unde masa de ap i viteza curentului constituie biotopi adecvai existeneizooplanctonului.

    Ca i în cazul fitoplanctonului, componena calitativ i cantitativ azooplanctonului dunrean este în mare msur determinat de aportul de specii planctonice din ecosistemele lacustre din zona inundabil i din râurile afluente.

    În componena zooplanctonului din Dunre, au fost identificate un numrde circa 200 specii; cele mai comune sunt: Charchesium rachmanni, Tokophryacyclopum, Diflugia acuminata, D. oblonga (protozoare);  Brachionus calyciflorus, Keratella quadrata, K. cochlearis, Asplanchna priodonta, Polyarthra vulgaris, Filinia longiseta, Brachionus leydigi,  Notiluca striata (rotifere); Cyclops leukarti, Diaptomus  sp.,  Acanthocyclops serrulatus, Mesocyclops crassus, Eucyclops serrulatus, Microcyclops varicans (copepode); Daphnia longispina, D. hyalina, D.cuculata, Moina micrura, Bosmina longirostris, Sida cristalina, Alona sp.,Chydorus sp. (cladocere).

    Rotiferele constituie grupul dominant, peste 60% din numrul total despecii, urmat de cladocere i copepode care alctuiesc 18% respectiv 12%.

    Din punct de vedere ecologic, zooplanctonul Dunrii poate fi încadrat îndou mari categorii:  specii euplanctonice, care se întâlnesc în majoritateaecosistemelor lacustre i care apar i în Dunre i  specii pseudoplanctonice(tihoplanctonice),  grup în componena creia intr specii litofile, bentonice iepibionte i care în anumite condiii antrenate de curentul apei devin planctonice.

    Din punct de vedere cantitativ, densitatea numeric a principalelor grupezooplanctonice este variabil, astfel protozoarele au valori cuprinse între 40 mii i17 mil. ex/m3, rotiferele  5 mii – 125 mii ex/m3, copepodele variaz în limite foartelargi, densitatea lor fiind cuprins între 50 i 40 mii ex/m3, cladocerele 50-3 miiex/m3. Cantitatea total de zooplancton în Dunre este cuprins între 5 mii i 300mii ex/m3, excepie fcând protozoarele care au cea mai mare densitate numeric.

  • 8/19/2019 Ecologie acvatica _Brezeanu

    23/76

      149

    Biomasa i productivitatea zooplanctonului Dunrii sunt elementeimportante în aprecierea produciei biologice a fluviului. Au fost determinate valori

    ale biomasei variind între 430-4100 mg/m

    3

    . În concordan cu densitatea numericcea mai mare biomas o au rotiferele (130-2100 mg/m3) reprezentând 12-51% din biomasa total a rotiferelor, copepodele i cladocerele. Biomasa copepodelor estede 6-35 mg/m3, iar a cladocerelor între 4 i 35 mg/m3  (Enceanu & Brezeanu,1966).

     Structura zoobentosului .  În raport cu natura substratului biocenozele bentonice sunt grupate în urmtoarele tipuri de: litoreofile, argiloreofile, psamoreofile, peloreofile. În cadrul acestora au fost identificate speciile:  Hypaniainvalida, Nais communis, N. simple, Stylaria lacustris, Paranois frici, P. simplex,Uncinais uncinata, Lymnodrilus hoffmeisteri, Tubifex tubifex, Peloscolex ferox, Lumbriculus variegatus (viermi);  Physsella acuta, Lymnaea stagnalis, Radixbalthica, Planorbarius corneus, Gyraulus albus, Theodoxus fluviatilis, Th.danubialis, Viviparus acerosus, Valvata piscinalis, Lithoglyphus naticoides,

     Fagotia esperi, F. acicularis (gastropode); Dreissena polymorpha, Unio pictorum, Anodonta piscinalis, Sphaerium riviculum, Sph. corneum  (bivalve);Chaetogammarus tenellus, Stenogammarus similis, Dikerogammarus fluviatilis, Pontogammarus sarsi, Corophium curvispinum, C. moeoticum, Astacus fluviatilis (crustacei);   Palingenia longicauda, Heptogenia sulphurea, Baetis tricolor, B.bioculatus, Caenis robusta  (efemeroptere);  Ghomphus flavipes  (odonate);  Hydropsyche ornatula, Neureclipsis bimaculata, Psychomyia pusilla, Rhyacophilamubila, Setodes punctata, Ecnomus tenellus (trichoptere); Tanytarsus lauterborni,T. exiguus, Cryptochironomus defectus, C. vulneratus, Tendipes plumosus, T.thummi, T. semireductus, Polypedillum convictum, Paratendipes connectens,Glyptotendipes sp.,  Rheotanytarsus sp.,  Eukiefferiella longipes, Cricotopus sp., Diamesa compestris, Procladius sp. (chironomide).

    Producia de biomas bentonic indic o valoare medie cuprins între 40-50 g/m2. În funcie de natura faciesului, în biocenoza litoreofil s-a determinat 70g/m2, în biocenoze peloreofil 90 g/m2, argiloreofil 71 g/m2, psamoreofil 2-3g/m2. Grupul dominant în alctuirea biomasei sunt molutele (Brezeanu, 1967).

     Structura ihtiofaunei . Bazinul Dunrii este cel mai reprezentativ în ceeace privete ihtiofauna european. Th. Buni (1967) subliniaz c, ihtiofaunaDunrii în comparaie cu alte fluvii – Rinul, Elba, Nistrul, Niprul, Donul cuprindecel mai mare numr de specii. Factorii importani care au contribuit la formareaihtiofaunei sunt zona inundabil i Delta, luncile largi ale afluenilor. Suntcunoscute i descrise 83 specii autohtone i 9 specii introduse. Dintre acestea 65 despecii populeaz sectorul inferior, respectiv sectorul românesc al Dunrii(Bnrescu, 1964; Buni, 1967).

    Speciile cele mai des întâlnite sunt:  Acipenser güldenstaedti  (nisetru)  A.

     stellatus (pstruga),  A. ruthenus  (cega),  Huso huso  (morun),  Alosa pontica (scrumbia de Dunre),  Esox lucius  (tiuca),  Rutilus rutilus  (babuca),  Leuciscuscephalus  (clean),  L. idus  (vduvia), Scardinius erythrophthalmus  (roioara), Aspius aspius  (avat), Chondrostoma nasus  (scobar),  Barbus barbus  (mreana),

  • 8/19/2019 Ecologie acvatica _Brezeanu

    24/76

      150

    Gobio kessleri  (porcuor),  Alburnus alburnus  (oblete)  Abramis brama  (pltica),Vimba vimba  (moruna),  Pelecus cultratus  (sabia), Carassius auratus  (caras),

    Cyprinus carpio  (crap), Silurus glanis  (somn),  Perca fluviatilis  (biban),Schizostedion lucioperca  (alu),  Anguilla anguilla  (anghila). Dintre speciileintroduse care ajung i în fluviu menionm: Ctenopharyngodon idella  (crapchinezesc), Mylopharyngodon piscus  (scoicar),  Hypophalmichthys molitrix(fitofag), Pseudorasbora parva (Bnrescu, 1967).

    Din punct de vedere ecologic, al tipului de migraie ihtiofauna sectoruluiromânesc al Dunrii este împrit în mai multe grupe (Buni, 1967):

    - peti migratori anadromi (morun, nisetru);-   peti migratori catadromi (scrumbia de Dunre);-   peti semimigratori reofili (scobarul, obletele, cleanul);-   peti semimigratori stagnofili (alul, vduvia);-   peti relativ nemigratori (pltica, crapul).Grigore Antipa (1910) descrie cinci migraiuni ale petilor stagnofili i

    anume:  migraiunea petilor din lacurile zonei inundabile în Dunre la inundarea

    lacurilor (blilor) i topirea zpezilor;  migraiuni de reproducere i hran din Dunre în lacuri din zona

    inundabil;  migraiuni în lacurile de reproducere pe întinsuri;  migraiuni de var din lacurile zonei inundabile în Dunre la scderea

    nivelului apelor din lacuri;  migraiuni de iarn din lacuri în Dunre pentru iernat.

    Analiza global a caracteristicilor ecologice ale Dunrii trebuie privit i prin prisma unor modificri ale structurilor i funciilor biocenozelor i populaiilorde organisme, determinate de impactul antropic. Poluarea apelor i construciile

    hidrotehnice au determinat dispariia temporar sau definitiv a unor populaii i biocenoze.

    Cu toate acestea tabloul rezultat din analiza prezentat este caracteristicDunrii; populaiile de plante i animale pot avea variaii calitative i cantitativefr îns a schimba caracterul general al fluviului în deosebi în sectorul inferior, înaval de lacurile de baraj Porile de Fier I i II.

    9.2. ZONA INUNDABIL 

    Zona inundabil, aa cum a fost cunoscut i descris de Grigore Antipa cu100 de ani în urm, a reprezentat cea mai vast „ zon umed ” din Europa i printrecele mai mari din lume. Zonele inundabile sunt definite ca fiind suprafee de terende altitudine joas care sunt inundate de apa care se revars din râuri (Junk, 1990),dar pot fi definite i zonele de ecoton între mediul acvatic i cel terestru. Pentru acaracteriza zonele inundabile se folosete i termenul de zone ripariene, zone ce

  • 8/19/2019 Ecologie acvatica _Brezeanu

    25/76

      151

    includ ecosistemele din zona inundabil prezent, activ sau în care inundareareprezint un fenomen periodic (Stanford, 1996). Dup aprecierile Ageniei

    Europene de Mediu, zonele umede sunt restrânse acoperind doar 9,9% dinsuprafaa total a Europei.„ Zone umede” sunt denumite în genere, categoriile de ecosisteme lacustre

    continentale cu adâncimi mici, cu o mare diversitate de biotopuri, biocenoze i populaii de plante i animale.

    În prezent zona inundabil, aa cum a fost descris de Gr. Antipa acum 100de ani i apoi de generaii de cercettori care au studiat acest vast teritoriu alRomâniei, nu mai exist. Fa de condiiile de acum 50-60 de ani i cu atât maimult fa de cele de acum 100 de ani, în urma îndiguirii fluviului din anii '70, aumai rmas segmente în care mai pot fi recunoscute structuri i funcii cecaracterizau zona în trecut.

    Datele prezentate în acest subcapitol descriu situaii existente înainte de

    ultima îndiguire a fluviului, i au rolul de a da o imagine (desigur incomplet) acaracteristicilor ecosistemelor acvatice disprute i care pot constitui elemente decomparaie cu starea din trecut i repere pentru cazul reconstruciei ecologice azonei.

    Având o suprafa iniial de 417.617 ha, cum menioneaz Gr. Antipa(1910), (harta Z_I) zona inundabil s-a micorat treptat datorit lucrrilor deamenajare care s-au efectuat în cursul anilor, dar cu deosebire dup construireadigului de 1157 km de-a lungul Dunrii pe sectorul românesc, în urm cu aproape40 de ani.

    În acest mod fluviul a fost separat de zona sa inundabil; procesul deinundabilitate a fost întrerupt i cea mai mare parte a lacurilor, gârlelor, mlatinilori stufriilor au secat. Au disprut de pe harta rii marile complexe lacustre Rast,

    Potelu, Suhaia, Greaca, Boian, Sticleanu, Clrai, Balta Ialomiei, Balta Brilei,Crapina-Jijila.

    Aceast aciune a avut ca scop mrirea suprafeelor de terenuri agricole.Din pcate lucrrile care s-au efectuat s-au dovedit pguboase, în cea mai mare parte întrucât produciile agricole planificate nu s-au obinut datorit solurilorsrturate, nisipoase sau mltinoase, neproductive din punct de vedere agricol.

    Consecinele negative (economice, ecologice, hidrologice) pe care leconstatm în prezent, au fost întrevzute de Gr. Antipa cu peste 80 de ani în urm.Îndiguirea Dunrii spunea Antipa „ar duce la consecine incalculabile cci blilecele mari formeaz un tot organic cu fluviul pe care separându-le le-amtransforma în mlatini neproductive”. Marele savant s-a opus ideilor i propunerilor care au existat i în timpul su vizând transformarea zonei inundabile

    în terenuri agricole, artând: „ fraze ca Blile Dunrii trebuiesc secate, sau Delta Dunrii trebuie s devin grânarul Europei etc., merg i azi din gur în gur frca nimeni s caute ai da seama de importana lor i de dificultile cu care sunt

  • 8/19/2019 Ecologie acvatica _Brezeanu

    26/76

      152

    ele legate”.Din pcate bazele tiinifice stabilite de Gr. Antipa pentru pstrarea ivalorificarea resurselor zonei inundabile, nu au fost luate în seam i rul s-a

     produs. În prezent, în unele sectoare, Dunrea este însoit de ecosisteme relativasemntoare, în care structurile i funciile biotopilor, biocenozelor i populaiilorde plante i animale sunt, mai mult sau mai puin, similare zonei inundabileexistente înainte de construcia digului.

    Pe baza caracteristicilor acestora devine relevant rolul zonei inundabile în bioeconomia unui teritoriu de peste 400.000 ha, i mai ales, disfuncionalitile carese manifest în etapa actual în acest teritoriu. Fr o analiza a consecinelorîndiguirii fluviului, a dispariiei a peste 90% a ecosistemelor specifice, trebuiesubliniate câteva dintre acestea. În primul rând trebuie reliefate principalele funciiale zonei inundabile a Dunrii.

    Prima funcie – hidrologic   – se manifest ca un reglator al regimului

    hidrologic al Dunrii. Prin vasta sa întindere (peste 400.000 ha) acest spaiu se prezenta ca o adevrat „supap” care limita efectul distructiv al inundaiilor, dinsectoarele din aval în timpul marilor viituri, dar în acelai timp i de „rezervor”care asigura completarea debitului Dunrii în perioadele când nivelul apei fluviuluiera foarte mic i erau afectate mai multe folosine (navigaia, alimentarea cu ap aoraelor etc.). Aadar, zona inundabil avea rolul de echilibrare hidrologic afluviului.

    Cea de a doua funcie – ecologic   – era deosebit de important. Prindiversitatea ecosistemelor incluse în zona inundabil (bli permanente, jape,mlatini, zone terestre inundate temporar) structura populaiilor de plante ianimale era alctuit dintr-un numr imens de specii: în ecosistemele acvatice s-auidentificat peste 300 de taxoni de alge planctonice i perifitice, 100-200

    nevertebrate planctonice, un numr de 17 grupe mari de nevertebrate bentonice cusute de specii, toate speciile de peti de ap dulce tipice pentru lacuri i bli. Peterenurile uscate sau temporar inundate diversitatea speciilor de plante era tot atâtde mare.

    Psrile de balt aveau condiii optime de hran i de cuibrit. Se poateconsidera c zona inundabil constituia un adevrat „rai ecologic” – dac poate fiacceptat aceast comparaie.

    Cea de a treia funcie – economic  – era rezultanta celorlalte dou funcii.În raport cu acestea se contura dimensiunea economic. Marele savant GrigoreAntipa – fondatorul hidrobiologiei i ecologiei la noi în ar, a îneles, a explicat ia aplicat în practic legile fundamentale ale proceselor i funciilor ecosistemelorzonei inundabile. El a demonstrat c în condiiile în care prin revrsarea Dunrii

    erau acoperite cu ap mari suprafee, atunci în zona inundabil se obineau maricantiti de pete i pescuitul – activitatea economic important – prospera.

  • 8/19/2019 Ecologie acvatica _Brezeanu

    27/76

      153

    Producia mare de pete era determinat de potenialul ridicat al productivitii biologice a terenurilor recent inundate. Tot Grigore Antipa a

    demonstrat c în perioadele anilor mai secetoi sau dup retragerea apelor înDunre, pe terenurile „rmase pe uscat” se putea practica punatul i anumiteculturi agricole cu randamente economice deosebite.

    Aadar, impactul determinat prin îndiguirea Dunrii i dispariia celei maimari pri a zonei inundabile, const în eliminarea acestor trei funcii principale.

    În perioada ce a precedat transformarea luncii în zona agricol, cercetrileefectuate de hidrobiologi, piscicultori, hidrologi, geografi, continuând operafundamental a lui Antipa, au adus importante contribuii la cunoatereastructurilor i funciilor luncii. La acestea se adaug cercetri recente asupra unorecosisteme acvatice din sectoare neîndiguite ale fluviului unde se pstreazcaracteristici similare marilor complexe acvatice preexistente. Pe aceste baze se potreconstrui caracteristicile hidrobiologice ale zonei inundabile, ca elemente necesare

    într-o posibil aciune de reconstrucie ecologic.Caracteristici fizico-chimice. Antipa a subliniat c viaa din zona

    inundabil este dominat de urmtorii factori eseniali: inundarea periodic aterenurilor din lunca Dunrii, durata, mrimea i perioada inundaiei. Acestefenomene, care sunt urmarea raporturilor dintre Dunre i zona inundabildetermin toate procesele geomorfologice, hidrologice, biologice i ecologice. 

    Factorul esenial al existenei acestei zone este regimul hidrologic, carecondiioneaz, în cea mai mare msur, caracteristicile sale ecologice. Se distingdou perioade caracteristice în ceea ce privete frecvena inundaiilor: creterilemari de primvar , care provin din ploi i din topirea zpezilor i dureaz dinmartie pân la sfâritul lunii mai i creterile mici de  toamn , care sunt de maimic amplitudine. Durata inundaiilor este determinat de cantitatea de ap care

    vine din Dunre pe terenurile inundabile. Influena apelor dunrene estedeterminant pentru producia biologic a ecosistemelor lacustre. 

    Analizele chimismului apei lacurilor scot în eviden faptul c, în perioadainundrii, valorile calitative i cantitative sunt asemntoare celor din Dunre. pH-ul, duritatea total, calciul, fosfaii, azotaii sunt aproape identici celor din Dunre(tab. 14 ). Pe msur ce procesul de inundabilitate înceteaz i regimul hidrological lacurilor se stabilizeaz, chimismul lacurilor capt caracteristici proprii: cresccantitile de substane organice ca urmare a intensificrii proceselor de degradarea plantelor i animalelor. Spre exemplu studii efectuate asupra lacurilor Medeia,Suhaia, Potelu arat c acestea au crescut de la 24,5 mg/l (din perioadainundaiilor) la 58,36 mg/l MnO4K 2, clorurile de la 20,60 mg/l la peste 130 mg/l,sulfaii de la 30 mg/l la peste 40 mg/l. În condiiile scderii volumului de ap dinlacuri se produce o cretere a concentraiei de sruri: de la 284 mg/l sruri totale, la484 mg/l.

  • 8/19/2019 Ecologie acvatica _Brezeanu

    28/76

      154

    Tabelul 14

    Componena chimic a apelor Dunrii (la km 697) i a blii Nedeia

    Elementele analizate Dunrea Balta NedeiaTemperatura apei (0C) 23 24

    Oxigenul (mg/l) 15,73 16,56

    CBO (mg/l) 8,80 8,32

    Substane organice (mg/l) 18,64 16,74

    Cloruri (mg/l) 20,60 40,90

    Alcalinitate cm3 HCL (n/10) 2,90 3,90

    Duritate total (gr.germ.)Duritate ermanent

    9,46 10,18

    Sulfai (mg/l) 32,20 38,40

    Fosfai (mg/l) 0,05 0,08

    Amoniac (mg/l) 0,03 0,03Azotii (mg/l) 0 0,02

    Azotai (mg/l) 0,80 0,05

    Silice (mg/l) - -

    Fier aluminiu (mg/l) 0,01 0,07

    Mangan (mg/l) - 0,55

    Calciu (mg/l) - -

    Oxid de calciu (mg/l) - -

    Magneziu (mg/l) - -

    Oxid de magneziu (mg/l) - -

    Bicarbonai (mg/l) 176,90 237,90

    Sodiu + Potasiu (mg/l) - -Reziduu fix (mg/l) - -

    Suspensii (mg/l) 183,00 222,00

    Ptrunderea ciclic a apelor Dunrii în lacuri este factorul esenial înreechilibrarea chimismului acestora din urm. Consecina direct a acestui proceseste creterea produciei biologice (a fitoplanctonului, zooplanctonului,zoobentosului) i proporional a produciei de pete.

    Trebuie reinut c dinamica chimismului apei din lacuri este determinat, pe de o parte, de legtura cu Dunrea i pe de alta de caracterul specific al lacurilori blilor, de procesele biologice care se petrec aici.

    Prin caracteristicile lor structurale i funcionale abiotice i biotice,

    ecosistemele acvatice aveau capacitatea de a reine mari cantiti de nutrieni cuazot i fosfor. În condiiile actuale când prin conversia a cca. 4000 km2 de lacuri izone inundabile, în terenuri agricole, suprafea activ implicat în retenianutrienilor i a diverilor poluani s-a redus cu peste 40%.

  • 8/19/2019 Ecologie acvatica _Brezeanu

    29/76

      155

    Comunitile planctonice i bentonice. Ca i în cazul chimismuluiinterdependena dintre Dunre i zona inundabil reprezint un factor foarte

    important pentru structurarea i funcionarea populaiilor planctonice i bentonice.Relaiile ecologice dintre Dunre i zona inundabil din punct de vedere alschimbului reciproc floristic i faunistic, sunt reflectate cel mai clar de dinamicafitoplanctonului i zooplanctonului în concordan cu relaiile hidrologice.

    În perioadele în care debitul i nivelul apelor fluviului ating valori mari, înzona inundabil ptrund cantiti uriae de ap i odat cu ele i organismele planctonice specifice fluviului; fenomenul este invers în perioadele când nivelulDunrii este mic i apa din bli se scurge în fluviu prin numeroase canale i gârlecare aduc în fluviu mari cantiti de fitoplancton i zooplancton. Un exempluedificator sunt relaiile care aveau loc între Dunre i complexul lacustru Nedeia,Potelu, Suhaia (Brezeanu & Marinescu, 1965). În perioadele când debitul i nivelulDunrii sunt foarte mici i apele lacurilor se scurgeau în fluviu prin gârlele i

    canalele de legtur, cantitile de fitoplancton deversate în Dunre, ating valorimaxime.Comparând structura fitoplanctonului din Dunre, din sectoarele din

    amonte de canalele de legtur, cu cele din aval, se constat diferene evidente atâtdin punct de vedere cantitativ cât i calitativ. Spre exemplu, dac în amontedensitatea numeric a fitoplanctonului era de ordinul sutelor de mii deexemplare/m3, în aval (deci dup ce planctonul din lacuri ptrundea în Dunre)densitatea ajungea la ordinul milioanelor/m3.

    În acest mod se poate aprecia i cât de mare era producia fitoplanctonuluiîn lacurile eutrofe din zona inundabil i importana acestuia pentru formareafitoplanctonului Dunrii.

    Aadar unul dintre factorii fundamentali ai vieii zonei inundabile este

    Dunrea. Apele fluviului care ptrund periodic în lacuri reprezint „motorul” productivitii i produciei biologice a ecosistemelor acvatice. Apa proaspt dinDunre, prin elementele minerale, determin dezvoltarea productorilor primari imai departe prin acetia a consumatorilor. Producia primar a lacurilor estecondiionat i de ali factori favorizani: adâncimea care nu depete 3-4 m,temperatura apei de 23-240C în timpul verii. Dezvoltarea fitoplanctonului imacrofitelor, prime verigi ale relaiilor trofice, depinde în mare msur i denivelul i transparena apei; dezvoltarea unei laturi, în spe a macrofitelor fiind îndetrimentul celeilalte – fitoplanctonul – i invers. Acest mecanism depinde deaccesul la elementele minerale nutriente, a celor doi productori creeîndu-se un felde concuren (Botnariuc & Beldescu, 1961).

    Diversitatea taxonomic a fitoplanctonului cuprinde: peste 200-300 de

    specii de alge (Oltean, 1960). Între aceste cele mai frecvente erau: Cymatopleura solea, Navicula sp., Fragilaria sp., Cymbella sp., Synedra ulna, Diatoma vulgare, Euglena viridis, E. oxiurii, Phacus longicauda, Pandorina morum, Scenedesmus

  • 8/19/2019 Ecologie acvatica _Brezeanu

    30/76

      156

    acuminatus, S. quadricauda, Pediastrum simplex, P. duplex, P. borianum,Microcystis sp., Anabaena sp., Oscillatoria planctonica.

    În condiii optime de dezvoltare, cantitile de fitoplancton sunt deosebit demari, fapt caracteristic lacurilor eutrofe din lunca Dunrii. Spre exemplu încomplexul de lacuri i bli Nedeia, Potelu, Suhaia au fost determinate densiti de peste 800 mil. ex/m3.

    Ca i în cazul fitoplanctonului, zooplanctonul reprezint o parte importanta produciei biologice. Dezvoltarea sa se coreleaz cu cea a fitoplanctonului, acestadin urm constituind principala surs de hran a zooplancterilor.

    Grupele dominante sunt rotiferele, copepodele i cladocerele. Densitatea(cantitatea) mare de zooplancton este de obicei rezultanta dezvoltrii unui numrrelativ mic de specii.

    În cazul rotiferelor, a cror densitate numeric depete, uneori, un milionde exemplare/m3, speciile dominante sunt:  Brachionus angularis, Br. calyciflorus,

     Br. urceolaris, Keratella cochlearis, Polyarthra vulgaris, P. major, Filinialongiseta, Asplanchna priodonta, Synchaeta sp., Lecane luna.Copepodele care au un aport însemnat la producia zooplanctonului (peste

    20.000 exemplare/m3  în complexul Nedeia) sunt frecvent reprezentate de speciile Acathocyclops vernalis, Cyclops vicinus, Eudiaptomus gracilis, Mesocyclopsleukarti, M. crassus. 

    Cladocerele sunt un grup cu o mare pondere în zooplanctonul lacuriloreutrofe. Speciile dominante i frecvente sunt:  Diaphanosoma brachiurum, Moinamicrura, Bosmina longirostris, Ceriodaphnia pulchella, Leptodora kindi, Sidacristalina, Daphnia fialina, D. cuculata, Chydorus sphaericus, Leydigia sp.

    Dinamica cladocerelor ca i a copepodelor, este determinat de variaia biotopilor i biocenozelor. În acest sens t. Negrea (1962) distinge mai multe

    categorii ecologice: forme specifice zonelor cu vegetaie, forme frecvente mai alesîn apropierea fundului cu detritus i vegetaie i forme planctonice pelagiale.Rotiferele, copepodele i cladocerele reprezint hrana principal a speciilor de peti; producia piscicol din lacurile zonei inundabile era condiionat, în cea maimare parte, de producia de zooplancton.

    Structura bentosului  zonei inundabile este determinat de structurafaciesurilor bentale. Macrofitele care se dezvolt excesiv în cele mai multe lacuri i bli este cauza principal a acumulrii unor mari cantiti de detritus, astfel c ceamai mare parte a suprafeei fundului este alctuit dintr-un facies detritic i de mâl.Rspândirea diferitelor biocenoze bentale este determinat de natura faciesului.

    În arealul blilor se disting mai multe tipuri de faciesuri: nisipos, cudetritus vegetal, mâlos i combinaii dintre aceste faciesuri: mâlos-detritic, mâlos-nisipos.

    Principalele grupe bentonice sunt: oligochetele (specii dominante Limnodrilus sp., Tubifex tubifex, Peloscolex ferox, Stilaria lacustris, Branchiurasp.) hirudineele ( Piscicola geometra, Hirudo medicinalis),  bivalvele (Unio

  • 8/19/2019 Ecologie acvatica _Brezeanu

    31/76

      157

     pictorum, Anodonta piscinalis, Sphaerium lacustre, Pisidium lacustris, Dreissena polymorpha), gastropodele (Theodoxus danubialis, Viviparus viviparus, Valvata

     piscinalis, Bithynia sp., Fagotia esperi, Radix balthica, Planorbis planorbis),chironomidele (Cryptochironomus plumosus, Tendipes semireductus, Polypedilumsp.,  Cricotopus sp.,  Procladius sp.) , efemeropterele  (Palingenia sp.),  odonatele (Gomphus pulchellus), coleopterele (Hydrophylus sp),  trichopterele  (Hydropsicheornatula, Setodes sp.,  Ecnamus sp.), gamaridele  (Pontogammarus crasus, Dicherogammarus vilosus), corofiidele (Corophium sp.).

    O component important a produciei biologice a ecosistemelor acvaticedin zona inundabil sunt asociaiile de macrofite palustre i acvatice. Mecanismeleformrii i dezvoltrii acestora în lacurile i blile zonei inundabile, au fostdescrise de Botnariuc i Beldescu 1961 (vezi subcapitolul, Stratificarea termic alacurilor).

    Instalarea vegetaiei acvatice în zona inundabil este condiionat de

    aportul de ap i procesul de colmatare unde se dezvolt îndeosebi speciile palustre(papura, pipirig, stuf). În zonele mai adânci ale lacurilor, în masa de ap, spaiuleste ocupat de macrofitele acvatice propriu-zise ( Potamogeton pectinatus, P.crispus, P. perfoliatus, P. natans, P. gramineus, Ceratophylum submersum,Myriophyllum spicatum, M. verticillatum). Zonele cu adâncimi de pân la 2 m sunt populate cu specii fixate pe fundul lacurilor prin rdcini ( Nuphar luteum, Nymphaea alba, Valisneria spiralis, Trapa natans, Stratiotes alloides).

    În categoria speciilor palustre lista este destul de lung între care foartecomune sunt:  Iris pseudachorus, Poligonum natans, P. aquaticum, Ranunculus fluvitans, Myosotis palustris, Mentha palustris, Euphorbia palustris, Symphytumofficinale.

    Fitocenozele acvatice reprezint locul unei bogate  faune fitofile: larve dechironomide, de trichoptere i efemere, hidracarieni, gastropode, bivalve,coleoptere.

    Studii efectuate asupra asociaiilor vegetale acvatice din zona inundabilau stabilit c într-o cantitate de 1,500 kg de  Potamogeton perfoliatus  au fostidentificate peste 10 mii de exemplare de nevertebrate acvatice: larve dechironomide, gamaride, larve de efemere, trichoptere, odonate, gastropode. Oasemenea abunden faunistic demonstreaz rolul deosebit de important pentru producia biologic i patrimoniul floristic i faunistic specific zonelor umede,categorie din care face parte i zona inundabil a Dunrii.

     Ihtiofauna  a reprezentat una din marile bogii ale lacurilor din zonainundabil. O mare parte a consumului de pete din România era asigurat prin petele pescuit în ecosistemele acvatice naturale din zona inundabil. Structuraihtiofaunei, biologia speciilor de peti este condiionat de raporturile hidrologicecomplexe dintre Dunre i zona inundabil. Componena ihtiofaunei din Dunreeste influenat de cea din lacuri i cea din lacuri la rândul ei de cea din Dunre.

  • 8/19/2019 Ecologie acvatica _Brezeanu

    32/76

      158

    Gr. Antipa a studiat i îneles cel mai bine mecanismul relaiilor dintreDunre i zona inundabil i rolul acestora pentru structurarea ihtiofaunei din cele

    dou mari categorii de ecosisteme. Fiind permanent unite prin reeaua de canale,acestea constituiau cile de migraie a speciilor de peti din Dunre în lacuri iinvers.

    Din acest punct de vedere Antipa (cit. Buni, 1967) a descris cinci tipuride migraiuni:-  migraiunea petilor din lacuri i bli la inundarea acestora i la topirea

    zpezilor;-  migraiuni la locurile de reproducere pe întinsuri;-  migraiuni de var din lacuri i bli în Dunre la scderea apelor din lacuri;-  migraiuni de iarn din lacuri i bli în Dunre pentru iernat.

    Antipa subliniaz c dup reproducerea petilor pe terenurile inundabile,când începe s scad nivelul apei în Dunre i lacuri, începe migraiunea de var

    din lacuri ctre Dunre. Aceast migraiune este deosebit de important pentru pescuit. Acum se construiesc baraje (garduri) care blocheaz migraia petilor iastfel pescuitul era deosebit de eficient.

    Principalele specii de peti din ecosistemele lacustre naturale din zoneleneîndiguite ale Dunrii sunt:  Esox lucius ( tiuca),  Rutilus rutilus  (babuca),Scardinius erythrophtalmus (roioara),  Leucaspius delineatus  (fufa), Tinca tinca(lin),  Alburnus alburnus  (oblete),  Pelecus cultratus (sabia), Carassius auratus gibelio (caras argintiu), Cyprinus carpio  (crap), Cobitis taenia (zvârluga), Silurus glanis (somn),  Lepomis gibbosus  (biban soare), Gobius keslerii (guvid de balt), Aspius aspius (avat), Perca fluviatilis (biban), Stizostedion lucioperca (alu).

    Producia de pete a lacurilor i blilor din zona inundabil estecaracteristic ecosistemelor eutrofe 150-300 kg/ha/an i se coreleaz cu produciai productivitatea fitoplanctonului, zooplanctonului, zoobentonsului i structurilor biocenotice macrofitice.

    Odat cu îndiguirea Dunrii a disprut întregul complex de factori specificizonei inundabile. Luând în considerare efectele îndiguirii (de cele mai multe orinegative) se pune problema reconstruciei ecologice a luncii Dunrii. Este o problem în dezbatere în care opiniile sunt pro i contra. Considerm c prin lucrri judicios efectuate de reconstrucie ecologic, zona inundabil va recpta bogiilenaturale care o caracterizau.

    9.3. DELTA DUNRII

    Originea Deltei Dunrii. Numitorul comun al tuturor ipotezelor cu privire

    la originea Deltei Dunrii este c aceasta s-a format pe un golf limanic prininteraciunea mrii i fluviului, rol esenial având marea, care prin oscilaiile denivel asociat cu multitudinea factorilor locali (vânturi, cureni, valuri) a determinat„strategia” formrii i evoluiei Deltei. 

  • 8/19/2019 Ecologie acvatica _Brezeanu

    33/76

      159

      Gr. Antipa a descifrat mecanismele naturale care au dus la edificareaDeltei, la formarea i diversificarea tipurilor de ecosisteme. El subliniaz rolul

    factorilor hidrodinamici ai mrii i Dunrii în guvernarea transportului de aluviuniîn construirea grindurilor, a lacurilor, a artat rolul factorilor ecologici, al plantelori animalelor în formarea i evoluia deltei.

    În lucrarea sa „ Probleme tiinifice i economice privitoare la Delta Dunrii” Antipa (1921) arat „ ....  formarea mai departe a deltei cum o vedem azicu toate formele de teren i elementele ce o compun sunt urmtorii: forma idireciunea general a acesteia, a valurilor i curentului mrii, vânturilordominante, natura fundului estuarului, salinitatea, vegetaia  ,,.

    Cei mai muli autori susin c în etapa premergtoare constituirii Deltei,Dunrea se vrsa într-un estuar. Date recente stabilite în urma analizei de straturicu izotopi radioactivi (Panin et al. 1974, 1983, 1989) confirm ipoteza potrivitcreia Delta a început a prinde contur acum 10.000 de ani prin formarea cordonuluiiniial Letea-Caraorman care a barat golful, transformându-l într-o lagun.Continuând s se dezvolte ca urmare a complexului de factori amintii, tipurile deecosisteme specifice Deltei se diversific formându-se mai întâi, delta Sf.Gheorghe, apoi delta Sulina i cea mai nou, delta Chiliei. Rezultanta acestui proces, este actuala configuraie geografic a Deltei Dunrii.

    Sensul evoluiei naturale a ecosistemelor deltei const în transformareazonelor acvatice (cucerite mrii) în zone terestre, printr-o succesiune de faze (lac, jap, grind); largul evantai de ecosisteme este cadrul în care se dezvolt o marediversitate de populaii de plante i animale, de biocenoze specifice.

    Consideraii geografice. Delta Dunrii este situat între paralela 44030' i45031' i între meridianele 28040' i 29050'. Suprafaa total a Deltei este de 4455km2 din care pe teritoriul României 3510 km2 (fig. 25). Aproximativ 2000 km2 dinsuprafaa de pe teritoriul României se afl sub nivelul Mrii Negre, iar alte 1400km2 între zero i trei hidrograde; de aceia 3400 km2, adic peste 70% din suprafaatotal a Deltei este acoperit permanent de ap. Numai o suprafa restrâns (deaproape 120 km2, format din câteva mici insule calcaroase (Popina, Bisericua,Grditea), grindurile de natur continental (Chilia Veche), sau de natursedimentar (Letea, Caraorman, Perior), rmâne neinundat în timpul apelorfoarte mari (Gâtescu, 1998). 

    Apele curgtoare din reeaua hidrografic a Deltei, sunt reprezentate prin braele fluviale (Chilia, Sulina, Sfântu Gheorghe) i o serie de canale i gârle carefac legtura între braele fluviale i lacuri i dintre lacuri i Marea Neagr.

     Braul Sf. Gheorghe  se ramific din Dunre la punctul „Ceatal Ismail” aavut o lungime de 126 km care, datorit lucrrilor de rectificare a cursului,msoar, în prezent 69,7 km.

     Braul Sulina  se ramific din braul Tulcea-Sf. Gheorghe la „CeatalSulina” (mila 34). Are o lungime de 34 mile (circa 63 km socotii de la CeatalSulina pân la vechiul far Sulina. Din cauza dragrii (pentru al adânci i ai asigura

  • 8/19/2019 Ecologie acvatica _Brezeanu

    34/76

      160

    navigabilitatea) braul Sulina se prelungete în mare; astfel în prezent lungimea saeste cu 15-20 km mai mare fa de cea menionat, adic de peste 75 km.

     Braul Chilia  este cel mai mare; lungimea sa este de 116 km. Cele maimari adâncimi nu depesc 35 m. O caracteristic a acestui bra sunt numeroaselesale ramificaii, gârle i canale, fapt ce d o configuraie special: se consider aîntruni caracteristicile unei delte a braului Chilia.

    Fig. 25. Delta Dunrii.

  • 8/19/2019 Ecologie acvatica _Brezeanu

    35/76

      161

      Din considerente economice i de navigaie statul ucrainian a iniiat lucrrihidrotehnice de modificare a cursului braului Chilia. În asemenea condiii

    specialitii subliniaz faptul c, regimul hidrologic i echilibrul ecologic al întregiiDelte vor fi grav afectate. De aceea România i comunitatea tiinificinternaional se opun modificrii cursului braului Chilia i propun sistarealucrrilor începute.

    În afar de braele Dunrii, reeaua apelor curgtoare din Delt cuprindenumeroase gârle naturale i canale construite îndeosebi în ultimii 40 de ani înscopuri economice. Nu toate canalele s-au dovedit utile, dereglând uneori regimulcirculaiei apei în Delt cu repercursiuni hidrologice i ecologice negative. Pehrile mai vechi ale Deltei figureaz un numr de 22 canale. Între acestea maiimportante prin dimensiunile i rolul lor în economia hidrografic a Deltei suntCanalul Litcov-Caraorman, Puiu-Rou, Canalele Perivolovca, Busurca, Uzlina,Împuita, Dunav, Dranov.

     Regimul hidrologic  al Deltei  este determinat i în strâns legtur curegimul Dunrii, cu debitele i nivelele fluviului. În acest cadru variaiile nivelelori debitelor braelor Dunrii „hotrsc” întreg mecanismul hidrologic al reelei delacuri i mlatini din delt. Ecosistemele acvatice sau cele terestre, evoluiageomorfologic i cea ecologic, dar nu mai puin cea economic-social, depindde regimul apelor care acoper peste 70% din suprafaa Deltei.

    9.3.1. Perioade de evoluie ecologic ale Deltei Dunrii

    Ipotezele asupra genezei Deltei Dunrii pun în eviden dinamicatransformrilor morfologice în spaiul deltaic în decursul timpului. Din acest punctde vedere, istoria Deltei poate fi împrit în dou etape fundamentale: etapa

     predeltaic  i etapa deltaic  (Gâtescu, 2006). Etapa predeltaic   se înscrie în Pleistocen (15.000-18.000 ani înainte deînceputul formrii Deltei), când spaiul ce va fi ocupat de Delt se caracteriza printr-o alternare a fazelor submerse i emerse a teritoriului.

     Etapa deltaic   începe acum 10.000 de ani (Panin, 1973) când în zona devrsare a Dunrii se formeaz un estuar, apoi un golf limanic; prin formarea unuicordon care a barat golful, acesta s-a transformat într-o lagun. Apoi prinmodificri morfologice succesive ale formaiunilor lagunare, se formeaz mai întâidelta Sf. Gheorghe apoi delta Sulina i cea mai nou Chilia.

    În concordan cu ipotezele formrii i evoluiei morfologice a deltei, proces deosebit de complex, se poate aprecia i evoluia sa ecologic. Din acest punct de vedere pot fi definite trei perioade:  perioada primar   sau arheologic ,

     perioada secundar – neoecologic   i  perioada teriar   sau antropoecologic  (fig. 25).Prima perioad se suprapune etapei lagunare. În aceast etap

    caracteristicile sunt determinate de particularitile hidrologice i fizico-chimice ale

  • 8/19/2019 Ecologie acvatica _Brezeanu

    36/76

      162

    golfului. Amestecul apelor dulci ale Dunrii cu cele marine au generat caracterulsalmastru al apei golfului. În astfel de condiii a avut loc un amestec al populaiilor

    de plante i animale marine i dulcicole care s-au adaptat apei salmastre de aici. Oasemenea structur poate fi reconstituit pornind de la caracteristicile actuale ale biocenozelor, ale populaiilor planctonice i ben