9 7 7 1 2 2 0 6 3 5 0 0 6

I S S N 1 2 2 0 - 6 3 5 0

9 7 7 1 2 2 0 6 3 5 0 0 6

I S S N 1 2 2 0 - 6 3 5 0

3 ( 7) / 201431

Doi prieteniîndep rta i. Dou

destine într-oEurop fracturat :

Cioran i Noica (II)

ă ă

ă ă

ţ

şde Eugen Simion

Serge Fauchereau: Le concept occidentald’avant-garde dans la litterature

roumaine en particulier

La dialectiquede la coexistence

et de l’intégrationde Georges-Henri Soutou

Nr. 3 ( 7) / 201431

Mihai CIMPOI

Jacques De DECKER (Belgia)

Serge FAUCHEREAU (Franţ

Valeriu IOAN-FRANC

Jaime GIL ALUJA (Spania)

Klaus HEITMANN (Germania)

Mihail METZELTIN (Austria)

Thierry de MONTBRIAL (Franţ

Maurice NADEAU (Franţ

Basarab NICOLESCU

Dumitru ŢEPENEAG

a)

Radivoje KONSTANTINOVIC (Serbia)

Evanghelos MOUTSOPOULOS (Grecia)

a)

a)

ISSN (on-line): 2285-5041

Eugen SIMIONdirector

Simona GALAŢCHIsecretar de redacţie

Mihaela PINTICĂ

E-mail: edituraexpert gmail.com@

Revistă indexată CNCS în categoria B

Doi prieteniîndep rta i. Dou

destine într-oEurop fracturat :

Cioran i Noica (II)

ă ă

ă ă

ţ

şde Eugen Simion

Serge Fauchereau: Le concept occidentald’avant-garde dans la litterature

roumaine en particulier

La dialectiquede la coexistence

et de l’intégrationde Georges-Henri Soutou

CUPRINS

1

3/2014

FRAGMENTE CRITICEEugen SIMION: Doi prieteni îndepărtaţi. Două destine într‑o Europă fracturată:

Cioran şi Noica (II)Two Friends Living Far Away. Two Destinies in a Fractured Europe: Cioran and Noica (II). . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3

A GÂNDI EUROPAThierry de MONTBRIAL: Europe dans 50 ans ?

Europe After 50 Years ?. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 9Georges‑Henri SOUTOU: La dialectique de la coexistence et de l’intégration

The Dialectics of Coexistence and Integration . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 14

EVENIMENTEugen SIMION: Un „bun european”, Serge Fauchereau (Laudatio)

A “Good European”, Serge Fauchereau (Praise Foreword) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 20Serge FAUCHEREAU: Le concept occidental d’avant‑garde dans la litterature

roumaine en particulierThe Western Concept of Vanguard, Particularly in Romanian Literature. . . . . . . . . 25

CRONICI LITERARELucian CHIŞU: Eheu fugaces...

Eheu fugaces... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 34Paul CERNAT: Publicistica lui Sebastian – către prima editare integrală

The Publicistic Work of Sebastian – Towards the First Complete Edition . . . . . . . . . 39

COMENTARIICaius Traian DRAGOMIR: Reîntoarcerea la teologie. Un manifest (III). Presiunea trăirii

Back to Theology. A Manifesto (III): The Pressure of Living . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 45

Aluniţa COFAN: Poietica grotescului The Poietics of Grotesque. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 49

CULTURĂ ŞI ECONOMIEJaime GIL ALUJA: L’Islam est‑il soluble dans l’Europe? Quelques réflexions

depuis une perspective EspagnoleCan Islam Be Dissolved in Europe? Few Réflexions From a Spanish Perspective. . . 60

Dan BERINDEI: L’Islam est‑il soluble dans L’Europe?Can Islam Be Dissolved in Europe? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 67

Victor MORARU: La migration, source de soucis The Migration, A Source of Worries . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 72

ARTĂ ŞI SPECTACOLEJeana MORĂRESCU: Mircea Radu Iacoban: „Looser” la Teatrul „Tudor Vianu”

din GiurgiuMircea Radu Iacoban: "Loser" at the "Tudor Vianu" Theatre ‑ Giurgiu. . . . . . . . . . 78

Ilustrăm acest număr cu lucrări ale artistului plasticConstantin PILIUŢĂ

(1929‑2004)

2

Acest numãr a apărut cu sprijinulPrimăriei Sectorului 2 ‑ Bucureşti,

primar Neculai Onţanu

3

Fragmentecritice

Eugen SIMION*Doi prieteni îndepărtați.

Două destine într‑o Europă fracturată:

Cioran și Noica (II)

În această a doua parte a articolului, Acad. Eugen Simion adânceşte analiza comentariilor pe careConstantin Noica le face pe marginea ideilor exprimate de Cioran în operele sale, având ca punctde plecare corespondenţa dintre cei doi gânditori, reprezentanţi ai generaţiei 30. Autorul articoluluiilustrează cu citate această prietenie intelectuală de o viaţă dintre cei doi, relaţie care a îmbrăcatmulte faţete şi care a trecut prin multe. În ciuda faptului că Cioran s‑a bucurat de toate libertăţilevieţii din societatea occidentală, iar Noica a trecut prin experienţa închisorii în Româniacomunistă, el ajunge la concluzia că prietenul său a făcut o alegere mai bună rămânând în ţară.Acad. Eugen Simion încheie analiza cu comentarii legate de alegerile pe care cei doi le‑au făcut şiimpactul acestor alegeri atât asupra vieţii lor, cât şi asupra culturii franceze şi, respectiv, asupracelei române.Cuvinte‑cheie: Emil Cioran, Constantin Noica, dialog intelectual între filosofi, generaţia 30.

In this second part of the article, Academician Eugen Simion takes a closer look on the commen‑taries Constantin Noica makes on the ideas Emil Cioran expresses in his works, having as a start‑ing point the correspondence between the two Romanian thinkers, representative of the Generationof the ’30s. The author of the article illustrates the great intellectual friendship between the two asa lifelong relation that encountered many facets and went through all kinds of difficulties. In spiteof the fact that Cioran enjoyed a free life in the Western society while Noica went through the expe‑rience of imprisonment in communist Romania, Cioran concludes that his friend made a betterchoice remaining in the natal country. At the end of his analysis, Academician Eugen Simion com‑ments upon their choices and the impact these choices had on the lives of the two great philosophersand on the French and Romanian cultures as well.Keywords: Emil Cioran, Constantin Noica, intellectual dialogue between philosophers,

Generation of ’30s.

Abstract

* Academia Română, preşedintele Secţiei de Filologie şi Literatură, directorul Institutului de Istorie şiTeorie Literară „G. Călinescu”; Romanian Academy, President of the Philology and Literature Section,Director of The "G. Călinescu" Institute for Literary History and Theory, e‑mail: eugensimion@fnsa.ro.

1 Oeuvres, note, ed. cit., p. 1411.

Scrisoarea lui Cioran, socotită de uniicomentatori a fi printre paginile cele maistrălucite ale moralistului, a produs marineplăceri destinatarului său. Cioran însușinotează în Cahiers, la începutul anului 1962:„Ce greșeală am făcut de a‑i fi răspuns luiDinu [Noica]; i‑am scris din milă pentrusingurătatea lui și, de asemenea, dintr‑o

datorie de prieten; fără să vreau, am oferitargumente împotriva lui și am contribuit lapedepsirea lui”1. Într‑adevăr, acest schimbde scrisori a fost folosit în procesul intentatlui C. Noica și altor intelectuali români.Persanul din Lettre à unami lointain i‑a mairăspuns o dată indirect corespondentuluisău din Paris într‑un eseu publicat în

Eugen Simion

4

„Almanahul literar” (1985) intitulat Gânduridespre Emil Cioran. Îi recitește acum cărţilevechi (în speţă Cartea amăgirilor) și‑i comen‑tează cu fervoare frazele memorabile și pro‑vocatoare. O fervoare noiciană care se mani‑festă în chipul următor: izolează o idee dintext și o duce unde vrea el, încărcată denuanţele, sofismele, ideile sale. Așa de bineface această asumare prin deposedare (să‑izicem astfel), încât la urmă nu mai știi des‑pre a cărei melancolie este vorba, a luiCioran sau a comentatorului său, Noica.Când primul scrie undeva: „nu există niciunmotiv de a fi trist”, Noica vine numaidecâtcu replica: „Ba există, ești ispitit să replici:apariţia unor oameni ca el”. Replicile no ‑rocoase, memorabile se ţin lanţ, ca într‑unjoc de societate în care obligatoriu este cainterlocutorul să răstoarne opiniile celuicare îl precede. Este Cioran pesimist? – este,zice strategic Noica („pare cu adevărat con‑vingător în pesimismul său”), dar... dar vinenumaidecât respingerea părerii: „Dar cumsă‑l crezi până la capăt, când mijloacele pecare le pune în joc spre a te convinge suntatât de cuceritoare, atât de stimulatoare?”.

Și, trebuie să recunoaștem, interogaţiaretorică răstoarnă propoziţia dinainte.Exprimă un adevăr, mai mult: subliniazăparadoxul fundamental al nihilismului cio‑ranian, semnalat în mai multe rânduri și încartea de faţă: fastul de la suprafaţa textuluianulează amărăciunea, fatalismul din inte‑riorul silogismelor. Noica are dreptate:nimeni nu s‑a sinucis, probabil, după ce acitit pe Cioran. Și am putea duce îndoialamai departe: tinerii din vremea lui Goethese sinucideau (a fost chiar o epidemie)citind Suferinţele tânărului Werther – o operăde ficţiune –, dar nu fac azi același lucrucitind o operă filosofică. Oricum, nu avemdovezi. De ce, oare? Din mai multe motive,între altele, cum este cazul lui Cioran, pen‑tru că frazele lui frumoase asimilează șitransfigurează otrava negativităţilor dininteriorul lor... Arta este tonifiantă chiar șiatunci când exprimă negativităţile gândirii.

Revin la eseul din 1985, scris într‑unmoment în care autorul, ieșit din închisoare– unde ispășise pentru ideile sale și pentrulegăturile lui cu scepticul Cioran – revine înviaţa publică și are scurta lui epocă de rega‑litate spirituală. Rostirea românească îi aduse‑se adeziunea intelectuală a generaţiei tinereși, în ciuda faptului că el consideră criticaliterară o profesiune fără substanţă pentrucă nu are concepte, critica literară și‑l reven‑dică pentru literatură în limbajul ei creator.Filosoful, rămas în ţară, a încheiat cu priete‑nii din exil un pariu: se poate face, crede el,cultură de performanţă, aici, în condiţiileunui regim ideologic represiv (el îi spunealtfel, pe ocolite). Caută 22 de tinerieminenţi să‑i trimită în lume și să rodeascăspiritul românesc. Nu i‑a aflat, dar apublicat un număr de cărţi care suntadevăraţii mesageri ai spiritului său. Eseuldin 1985 este scris în aceste condiţii, cu unspirit mai liber (cu mult mai liber!) decât în1957, când era ameninţat cu represiunea șinumele lui Cioran era interzis. De aceeaGândurile despre Emil Cioran reprezintă omică operă de reflecţie despre ceea ce estemozartian în oprea lui Cioran.

Ce aflăm din aceste fraze sfătoase,cordiale, uneori certăreţe, de multe orimuzicale, mozartiene? Aflăm, de pildă, că

Două destine într‑o Europă fracturată (II)

5

„până și felul cum strivește Cioranfrumuseţea lumii este o laudă a ei”.Propoziţie justă, deși incompletă. Laudavine din frumuseţea limbajului, în sensul decare am vorbit mai înainte. A citit Cioran, întinereţe, „toată filosofia proastă acomentatorilor germani” și, dacă a citit‑o,de aici i‑a venit ideea de a se despărţi defilosofie? Așa scrie prietenul îndepărtat care îliubește pe Platon și vrea să‑i aducă petinerii dezabuzaţi pe calea înţelepciunii...Este, apoi, Cioran „un mare rătăcitor înspirit” care caută iubirea? Nu știm, dar estefrumos spus. A rămas el doar „cu cea maideșartă, dar și cea mai adâncă iubire a omu‑lui pentru rostiri, pentru smintitele (ieșitedin minţi) rostiri”?... Iarăși, nu știm. Arămas, în mod sigur, și cu muzica, a rămasși cu admiraţia sa pentru mistica sfintelor și,cum mărturisește odată, nu l‑a părăsitniciodată fascinaţia pentru mitologia răuluiși a eșecului. Este limpede, Noica stă la altetaj al ideilor și în felul lui tacticos șiprietenos, dar și tăgăduitor, vrea să întoarcăpe dos înţelesul catastrofic al silogismelorcioraniene, pornind de la convingerea că „înfond cultura este ca și natura: o mistificare[…], cultura ascunde că este un alt fel de‑aspune lucrurilor pe nume, în loculrecunoașterii că toate se surpă; numai poeţiio spun, în rest, ne ascundem îndărătul cul‑turii”.

Dar care este, până la urmă, locul luiCioran în cultură? După atâtea comentariiba admirative, ba mustrătoare, de cele maimulte ori sfătos sofistice, Noica dă o judeca‑tă uluitoare despre colegul său de generaţie,scepticul incoruptibil: „ne regăsim în scrie‑rile lui Cioran cu ceea ce a fost obţinut maiadânc de‑a lungul veacurilor în investi ‑gaţiile omului asupra naturii și a bietuluiom”... Și, ca să întărească această ipoteză,Noica încheie: „să fie asta tot?”... Și filosofulde la Păltiniș ne dă o parte din răspuns:„Cioran a refuzat să scrie cărţile mari pecare le purta în el”.2 Bun, dar cărţile pe carele‑a purtat (cinci în românește și cam tot atâ‑tea în limba franceză), acestea ce sunt? Ele

ce reprezintă? Încheiere, trebuie sărecunoaștem, în stil noician sau după noimanoiciană: discuţia continuă, până acum ean‑a deschis decât o poartă sau două, alteleîși așteaptă rândul. Cioran nu‑i un subiectclasat, rămâne veșnic discutabil. Dacă esteașa – și poate să fie – eseul lui Noica și‑aîndeplinit scopul: a ridicat un număr deîntrebări, pornind de la legile termo di na ‑micii pe care le citează, și anume: 1) „nuputem câștiga (legea conservării)”, 2)pierdem sigur (entropia) și 3) „nu putemieși din joc...” Din ultima se inspiră, amimpresia, și Noica în comentariul său pro‑gramatic nesigur, fermecător în sine caexpresie a unei gândiri scomonitoare,cordial tăgăduitoare, sofistice și, în esenţă,paradoxale, căci dacă în scrierile lui Cioranregăsim tot ceea ce este mai profund șiadevărat în investigaţiile făcute asuprabietului om de‑a lungul istoriei și, în acelașitimp, Cioran nu și‑a scris cărţile mari pe carele purta în el, cum se prezintă el, la urmaurmelor? Cum laudă el, chiar și atunci când

2 Citat, ca și cele dinainte, după Cioran. Pro și contra, ed. cit., pag. 297.

o strivește, frumuseţea lumii? Cât deesenţial poate fi un gânditor care nu‑și scriecărţile mari pe care le poartă în sine? Ca să netulbure și să ne încurce și mai mult gându‑rile, Noica ne pune în gardă: toate comenta‑riile sale în marginea scrierilor lui Cioran,de la prima la ultima, dovedesc că nu s‑aînșelat sau, cum zice el: „a fost într‑un fel căam dreptate împotriva lui Cioran, știind căel are dreptate”... Să fie, în această pro ‑poziţie abil sofistică recunoașterea că artaare totdeauna dreptate, chiar și atunci cândnu are dreptate?

Ce gândește Noica despre prietenul săuCioran se vede: o mare admiraţie însoţită,mereu, de reproșuri. Moralistul inteligenteste fermecător, scrie frumos, dar n‑a scriscărţile mari pe care putea să le scrie...Cărţile care zac în spiritul lui și, evident,numai el le putea scrie... După aceea, îșipierde vremea într‑o cultură care nu maipropune nimic. În filosofie, cel puţin... nuface decât să‑i comenteze la infinit pe doisau trei nemţi... La 21‑22 de ani nu prea au

ce discuta. Chestiune de stil: „Pe urmă noinu putem sta bine de vorbă; tu ești încercuitîn probleme din a căror termeni nu poţi ieși– eu sunt des cercuit de orice problemă, cutoate eforturile mele de a‑mi găsi un plasa‑ment spiritual [...] Idealul meu sterp estegeometria”3. Au, evident, ce să‑și spună.Noica, oricum, are totdeauna ceva de pus lapunct. Să pună, întâi, ordine în dezordinealumii, dincoace și dincolo de probleme. Să de ‑termine deosebirile dintre „culturileamorfe” și „culturile istorice”, infecundedin punct de vedere al spiritului, „culturilegeometrice” etc. Ceartă pe amicul scepticpentru „dezordinea glorioasă” în caretrăiește. Dar cearta trage spre laudă șipuţină invidie amicală: „e o dezordine atâtde glorioasă în tine, încât mă simt în staresă‑ţi dau dreptate”. Strategie noiciană.După o discuţie în răspăr, o închidere caredeschide.

Noica, spirit problematic, nu se cruţă nicipe sine. Nu‑i mulţumit de ce știe și nici demetodele lui. De aceea, se apucă să studieze

3 Zece scrisori către Cioran, ed. C‑tin Barbu. Vezi și art. ns., Fragmente Critice, II, 2002, pag. 108 și urm.

Eugen Simion

6

matematicile, imitând, probabil, pe Valéry.Dar nici acum nu‑i mulţumit de efectulmatematicilor asupra filosofiei... Îl sfă ‑tuiește pe existenţialistul Cioran să nu maivorbească atât de mult despre sine („de cesă scrii lucruri atât de adevărate, încât să numai ai pe urmă nimic de spus?”). Și, apoi,Cioran scrie prea frumos. Nu știe că scrisulfrumos este „o formă de înfrângere, [...] înorice caz o decădere”? Scrisul frumos ca oformă de decădere? Dar și Noica scriefrumos și acest fapt ne place la el. Acestlucru salvează, în fond, filosofia lui. Îi cere,apoi, așa cum va face mai târziu și cu Eliade,să‑și revizuiască „decepţiile și dezgustu ‑rile” și să părăsească decadenta, moleșitaFranţă și să se lege de „colţul ăsta de lume”,adică de lumea valahă, aceea pe care odetestă cel mai tare Noica, între altelepentru fatalismul și balcanismul eistructural. Suntem spre sfârșitul anilor ’30 șiCioran, plângându‑se de singurătăţile salepariziene, nu se grăbește să părăseascăFranţa... Și n‑o va părăsi până la sfârșit...

Dar Cioran? Ce crede mizantropulCioran despre prietenul său care nu areastâmpăr în istorie și vrea să facă cultură deperformanţă într‑un regim care nu‑i estedeloc favorabil? Când Noica îl vizitează laParis, după mulţi ani de detenţie și izolare,scepticul, mizantropul Cioran este uluit deproiectele pe care acesta le agită. Ei,diaspornicii, sunt dezabuzaţi și au senti‑mentul că totul este pierdut, Noica areplanuri, vrea să antreneze și să trimită înlume 22 de tineri eminenţi care să spirituali‑zeze lumea... Scrie, publică, povestește peHegel pentru a‑l face accesibil, în fine, scriedespre rostirea românească și despresentimentul românesc al fiinţei... Cioran lecitește și, contrar așteptărilor, îi place ceeace citește, cum deducem din scrisorile cătrefratele Aurel. „Cărţile lui sunt execelente;după mine, e un mare scriitor sau, dacă vrei,un filosof înzestrat cu ceva care le lipsește îngenere filozofilor: farmecul. E ceva felin întalentul lui” – scrie el la 14 august 1969, dela Dieppe...4. Caracterizare bună a prozei

filozofice a lui Noica și, în general, a stiluluinoician, șerpuitor și moral. Peste trei ani (10iulie 1972) îi face un portret reușit. Nulipsește din el nota minimă de maliţie, atâtcât trebuie pentru a face portretul verosimilși atrăgător la lectură: „Dinu e un personajbizar, derutant, tulburător. Cel mai subtil şirafinat reprezentant (descendent, mai binezis) al Fanarului. Pe lângă el, noi toţi suntemnişte ţărani. Câteodată pare sofist, dar unsofist din epoca de aur. Aici [la Paris] a făcuto impresie extraordinară. În multe puncte,nu sunt de acord cu el. Ceea ce este absolutde necrezut e că şi‑a păstrat optimismul.Ca şi cum nimic nu s‑ar fi întâmplat! Credcă şi după Apocalipsă ar mai fi în stare săvorbească despre... viitor. În fond, el aredreptate şi trebuie să mărturisesc că, uneori,îi invidiez iluziile...”

Mai înainte (3 febr. 1970) lăudaseRostirea: „articolele lui [ale lui Dinu Noica]despre «rostirea» mi se pare foarte impor‑tante; înclin să cred că, dintre noi, toţi, doarel a făcut alegerea cea mai bună; pentru căeste o mare înţelepciune să rămâi printre aităi; cu toate acestea, eu nu regret nimic”1).Ar trebui să las necomentat acest fragment.Un Cioran care nu regretă nimic, dar aresentimentul că, rămânând printre ai săi(adică în ţara de origine), amicul Noica afăcut alegerea cea mai bună. Chiar dacă,Noica a trecut prin ceea ce a trecut. Este unmoment special în cronologia vieţii interioa‑re a scepticului parizian. Momentul în careregretă neantul valah... O propoziţie, ori‑cum, surprinzătoare, memorabilă („e omare înţelepciune să rămâi printre ai tăi”),în gura unui moralist care, altădată, spunecă, oriunde ar fi, nu se simte bine...

În fine, numele lui Noica revine și în altescrisori. „Mare scriitor – zice Cioran după cecitește cartea despre Hegel –; l‑a făcut peHegel limpede, l‑a degermanizat” (22 sept.1980)... Este cazul să‑l credem pe Cioran înprivinţa talentului de scriitor al lui Noica.Trebuie să apreciem această recunoaștere,cu atât mai mult cu cât moralistului nu‑iplace, se știe, literatura. Mărturisise de

4 Aurel Cioran: Fralele fiului risipitor, ed. cit, p. 220.

Două destine într‑o Europă fracturată (II)

7

mult, din tinereţe, această inapetenţă. Nicimai târziu nu și‑a schimbat opinia. Declarăîntr‑un rând că n‑a putut să‑l citească nicio‑dată în întregime pe Balzac, spre deosebirede Eliade care‑l recitește în fiecare vară,când revine din America la Paris. La vremeaîn care declară să admiră talentul lui Noica,Cioran citește pe Kafka și, surpriză, edecepţionat: „e cam lung și, până la urmă,cam plictisitor”... Când fratele Aurel îi cereo carte de Malraux, mărturisește că „nu l‑am citit, dar știu că e pretenţios, confuz și,de fapt, ilizibil” (17 ian. 1967)5. Nu l‑a citit,dar știe că e ilizibil. Curioasă judecată! Totcam atunci declară că „cel din urmă ciobanîmi pare azi de preferat oricărui intelectualparizian, iată la ce concluzii ajungi înOccident”... Mai ajunsese la o concluzie, șianume că budismul, care te învaţă cum să tedetașezi de oameni, este cea mai profundăreligie...

Sunt, probabil, și alte documente, care săateste prietenia dintre aceste două marispirite ale generaţiei ’30. Din cele la care am

avut acces, reiese limpede că este vorba de orelaţie intelectuală care a trecut prin multeși a durat o viaţă întreagă. Două tempera‑mente, două destine, două istorii, doiintelectuali ieșiţi din medii și din provinciiromânești diferite, în fine, doi filozofi pecare istoria îi desparte și, cam de pe lasfârșitul tinereţii lor, trăiesc în două tipuride societate și două moduri de a te situa faţăde lume… Cine a câștigat? Cioran – cureveriile lui negativiste și stilul lui fastuos,scânteietor, memorabil sau antrenorul inte‑lectual Noica, decis să limiteze adamismulnostru și să construiască ceva durabil șiesenţial într‑o istorie în care cultura sesupune politicii?... Deocamdată, Cioran –fratele risipitor – a câștigat, după o lungăașteptare, gloria unui mare moralist fran‑cez, iar fratele rămas acasă a câștigat, și el,gloria tribului său valah și, cât timp a trăit,l‑a certat cu imensă și întortochiată iubirespirituală pe fratele care, ajuns în Occident,s‑a lepădat de limba tribului său... Dar cums‑a lepădat! Cu ce fast!

8

Eugen Simion

5 Vol. cit., p. 191.

9

Nous avons réfléchi ensemble pour voirquel pourrait être le thème de cette dixièmeédition de notre séminaire, et nous sommesarrivés à cette idée — « L’Europe dans cin‑quante ans » —, qui mérite en effet quelquesmots d’explication.

La première remarque que je voudraisfaire, c’est que, parfois, il est plus facile deprévoir sur le long terme que sur le courtterme. Sans entrer dans des détails troptechniques, je voudrais rattacher cetteremarque à une notion bien connue ‑ la

notion de chaos. La notion de chaos est fon‑damentalement liée à la non‑linéarité, c’est‑à‑dire la non‑proportionnalité des causes etdes effets. En géologie, par exemple, on saitparfaitement qu’il est possible de prévoir oud’identifier avec une grande précision où lestremblements de terre peuvent avoir lieu,mais en revanche on reste toujours inca‑pable de prévoir quand un tremblement deterre aura lieu. C’est la contradiction entre laprévisibilité à long terme et la prévisibilité àcourt terme. La prévisibilité à court terme

Thierry de MONTBRIAL*

Europe dans 50 ans ?

* Membru de onoare al Academiei Române, Institutul Francez de Relaţii Internaţionale, Academia deŞtiinţe Morale şi Politice (Franţa), e‑mail: romanenko@ifri.org.

A gândi Europa

Să prevezi ce va fi Europa peste 50 de ani, iată o provocare care, pe termen lung, se leagă denoţiunea de haos, care este legată de lipsa de legătură între cauze și efecte. De obicei, previziunilepe termen scurt sunt mai greu de făcut decât cele pe termen lung. Pe termen lung, asta înseamnăcel puţin două generaţii care au memoria trecutului. Europa se va transforma sub influenţa pro‑gresului tehnologic, în special a Internetului (al cărui impact este comparabil cu invenţiatiparului), și a creșterii demografice. Tehnologia internetului și a comunicaţiei globale va transfor‑ma radical lumea într‑o interdependenţă în care vor trebui inventate anumite mijloace deguvernare, dacă nu ne vom confrunta cu un haos.Cuvinte‑cheie: guvernarea europeană, previziune pe termen lung, tehnologia internetului,

tehnologia comunicaţiilor, Europa viitorului.

To predict what will be Europe over 50 years, here is a challenge that, on long term, binds to thenotion of chaos, which is linked to the lack of connection between causes and effects. Usually, short‑term forecasts are more difficult to do than those on the long term. On long term, this means at theleast two generations that have memory of the past. Europe will change under the influence of tech‑nological advances, especially the Internet (whose impact is comparable to the invention of print‑ing), and of population growth. Internet and global communication technology will radically trans‑form the world into an interdependence inside wich will be invented some means of government, ifnot we will must do face to the chaos.Keywords: European government, forecast on the long term, Internet technology, communication

technology, future Europe.

Abstract

est parfois beaucoup plus complexe que laprévisibilité à long terme, et ceci pour desraisons profondes: les causes fondamen‑tales des tremblements de terre ne sont pasde même nature que les causes immédiates.Les causes immédiates sont non linéaires,c’est‑à‑dire que cela peut être un accident apriori contingent qui va déclencher untremblement de terre particulier. Dans lemême ordre de réflexion, on a beaucoupreproché par exemple à la diplomatiefrançaise de ne pas avoir prévu le “prin‑temps arabe“. C’est une stupidité ! Car per‑sonne ne pouvait le prévoir. Ce que l’onpeut prévoir, c’est que les dictatures finis‑sent toujours par tomber et que les empiresfinissent toujours par mourir. Mais prévoirle moment particulier où cela va se produi‑re est littéralement impossible. J’ai souventdemandé à des habitants des pays ex‑com‑munistes de me dire franchement quand ilsont pu imaginer que le communisme allaittomber, que ce soit en Union soviétique oudans les pays qu’on appelait à l’époqued’Europe de l’Est — y compris la Roumanie—, et je n’ai pas rencontré une seule person‑ne qui m’ait dit honnêtement avoir envisagécela avant 1988. Et, même en 1988, je penseque les gens qui ont imaginé que le systèmeallait tomber étaient extrêmement peu nom‑breux. Tout cela procède des mêmes raisonsfondamentales.

Il n’est donc pas absurde de se projeteren avant pour se dire: « À quoi ressembleral’Europe dans cinquante ans ? » Cinquanteans, c’est deux générations. C’est supérieurà un et inférieur à trois... Remarquez que lecommunisme en Union soviétique, ce futtrois générations. Le communisme dansl’Europe que nous appelions de l’Est, deuxgénérations. Le communisme en Chine, unegénération. On ne peut pas comprendre cequi se passe en Chine, si on ne se rappellepas que Mao a pris le pouvoir en 1949; lacollectivisation complète, c’est 1955; et leretour ou l’arrivée de Deng Xiaoping aupouvoir, c’est 1978, c’est‑à‑dire vingt‑troisans après. C’est‑à‑dire qu’un garde rouge,par exemple, qui avait quatorze ans aumoment de la Révolution culturelle, avaitmoins de quarante ans quand Deng

Xiapoing est arrivé au pouvoir. Toute lamémoire du passé est là. La parenthèsecommuniste en Chine est une parenthèsecourte. Ici, deux générations, c’est peu maisen même temps c’est beaucoup, et cela amarqué tous les peuples d’Europe qu’onappelle aujourd’hui Centrale et Orientale,ou de l’Est. Mais ce n’est pas suffisant pourtuer les liens, pas suffisant pour effacer lamémoire. Trois générations, cela commenceà être beaucoup. Voilà pourquoi « cinquan‑te ans ». On a voulu se projeter sur deuxgénérations en avant, parce que c’est suffi‑sant pour transformer beaucoup de choses,mais sans trop effacer la mémoire.

Que peut‑on prévoir sur un horizon dece type ? Il y a deux prévisions fondamen‑tales que l’on peut émettre avec une quasi‑certitude. La première, c’est l’évolution de ladémographie. Le sujet est connu, et je n’in‑siste pas. La deuxième, c’est la poursuite desrévolutions technologiques, c’est‑à‑dire quedans cinquante ans les incroyables transfor‑mations que nous avons connues depuisdisons au moins une génération, depuis lestrente dernières années, et qui sont liéesd’ailleurs aux transformations des indus‑tries de l’information et de la communica‑tion, ces incroyables transformations seseront donc encore démultipliées. C’estcela, les mutations fondamentales de notretemps, qui n’ont de comparables que l’in‑vention de l’écriture, il y a quelques milliersd’années, et plus récemment, celle de l’im‑primerie. La révolution actuelle, on va diresimplement de l’Internet au sens large duterme, est une révolution d’ampleur aumoins comparable à la découverte de l’écri‑ture. Ces transformations, en réalité, en sontencore à leurs débuts. Je dis souvent que lesordinateurs, dans leur état actuel, me fontpenser à l’état des automobiles au début duvingtième siècle. Même encore dans monenfance, je me souviens que c’était parfoisun peu compliqué de faire démarrer lesautomobiles, il fallait utiliser le starter, ledémarreur, parfois cela calait, il fallait tour‑ner la manivelle, etc. Les ordinateurs,aujourd’hui, sont à peu près à ce stade‑là.Vous avez des bugs, des choses qui ne mar‑chent pas, on s’énerve très vite. Mais dans

Thierry de Montbrial

10

vingt ans, dans trente ans, ce sera différent.L’informatique sera encore beaucoup plusprésente dans nos vies qu’elle ne l’estaujourd’hui. Et cela, Mesdames et Messieurs,chers amis, cela va continuer de bouleverserradicalement nos vies. Les enfants, quiaujourd’hui sont tellement à l’aise avec l’in‑formatique, seront devenus adultes, c’est‑à‑dire que dans cinquante ans tout le mondevivra avec le monde entier au bout de sesdoigts, ou même de ses yeux et de salangue. Cela, c’est un changement absolu‑ment radical. Y compris la seule chose aussiqu’on puisse imaginer: c’est que des chosesinimaginables vont se produire dans lesdécennies qui viennent.

Ce qui veut dire que psychologiquementles États vont en se rétrécissant. Aujourd’hui,les espaces de la politique n’ont plus rien àvoir avec les configurations géopolitiquesque nous avons héritées du passé. Je ne discertes pas que les cultures vont disparaître.Bien sûr que non, les nations ne vont pas dis‑paraître, et les peuples conserveront leurmémoire. D’ailleurs il faut qu’ils conserventleur identité, parce que c’est toute la richessedu monde. Le monde ne sera donc pas plat,comme l’a écrit dans un livre bien connu l’é‑ditorialiste américain Friedman. Mais iln’empêche que l’interdépendance va conti‑nuer de se développer d’une manière enco‑re beaucoup plus approfondie que la situa‑

Europe au cours 50 ans ?

11

tion actuelle, et qui dit interdépendance ditaussi nécessité de transformer radicalementles modes de gouvernance. Et voilà le grandmot lâché... Parce que: interdépendance deplus en plus grande, interdépendance qui setransforme qualitativement, et non pas seu‑lement quantitativement, en raison de cesbouleversements liés aux technologies de

l’information et de la communication, toutcela veut dire qu’il faut des mécanismes decontrôle. Et là, j’emploie un vocabulairequasi cybernétique. Si vous avez une inter‑dépendance de plus en plus grande, et sivous n’avez pas de mécanismes de coordi‑nation ou de contrôle — c’est cela qu’onappelle la gouvernance —, à ce moment‑là

Thierry de Montbrial

12

Europe au cours 50 ans ?

13

les phénomènes de non‑linéarité dont jeparlais au début risquent de dominer, c’est‑à‑ dire que le chaos risque de s’installer trèsrapidement, à partir de n’importe quelleperturbation minuscule sur l’ensemble dusystème, c’est‑à‑dire, à la limite, à l’échelleplanétaire.

Et ceci me conduit à ces remarquesfinales que je vais faire maintenant. La pre‑mière, c’est que — et là je vais beaucoupplus loin que cinquante ans, je vais me pro‑jeter sur deux siècles — si le monde ne par‑vient pas à élaborer des méthodes de gou‑vernance adaptées à cette interdépendancequi se transforme radicalement, le mondeplongera dans le chaos, et nous connaîtronsau vingt‑et‑unième siècle l’équivalent desguerres mondiales du vingtième. Je dis l’é‑quivalent, je ne dis pas que les guerres duvingtième siècle se reproduiront. Celles‑ciresteront probablement uniques dans leurgenre. Mais je dis bien que si nous nesommes pas capables d’élaborer des modesde gouvernance appropriés à cette interdé‑pendance qualitativement transformée, lemonde sombrera dans le chaos. Cela, c’estma première remarque.

Ma deuxième remarque, c’est que nousdevons concevoir l’Europe comme un labo‑ratoire de gouvernance. Nous sommes unlaboratoire de gouvernance qui doit préfi‑gurer ce que sera le monde de 2200 ou de2300. Parce que l’Union européenne dansdeux siècles s’étendra à la planète tout entiè‑re. Elle ne s’appellera plus forcément Unioneuropéenne, mais je veux dire que lesmodes de gouvernance que nous cherchonsà élaborer par essais et erreurs, aujourd’hui,ce sont des modes de gouvernance quiseront exemplaires, en ce sens qu’ils servi‑ront de références pour la gestion de l’inter‑dépendance planétaire dans son ensemble.Nous devons donc être extrêmement ambi‑tieux. L’ambassadeur Paul parlait tout àl’heure de l’Europe qui progresse à traversdes crises. Il a parfaitement raison, l’Europeprogresse à travers des crises. La crise finan‑cière actuelle, de ce point de vue‑là, est untest majeur, nous frôlerons le précipice maisnous n’y tomberons pas... Nous ne feronspas un grand pas en avant ! Et je pense que

nous en sortirons avec des modes de coor‑dination, c’est‑à‑dire de gouvernance enl’occurrence économique et financière, quiseront onsidérablement renforcés. Mais sitel est bien le cas — parce qu’il y a toujourstout de même un petit risque de tomberdans le précipice —, à ce moment‑ là nousaurons en effet progressé dans la gouver‑nance européenne, et dans cinquante ans, jecrois et je veux croire, non pas que nousaurons les États‑Unis d’Europe... Le prési‑dent Basescu parlait hier soir des États‑Unisd’Europe. Je ne crois pas aux États‑Unisd’Europe, je crois que nous fabriquons unnouveau type d’unité politique, qui ne serani la transposition de l’État‑nation à uneéchelle supérieure, ni les fédérations ouconfédérations telles que nous les avonsconnues historiquement. Ce sera quelquechose de nouveau, de même que l’État‑nation lui‑même a été quelque chose denouveau, une construction politique nou‑velle par rapport à ce qui l’a précédé, c’est‑à‑dire par rapport au système politique etéconomique du Moyen‑âge. Et donc nousdevons également travailler avec un peud’imagination.

Une dernière raison pour laquelle nousavons choisi cet horizon de cinquante ansest évidente. C’est que le Traité de Rome,c’est 1957, ce qui fait donc cinquante‑quatreans. C’est‑à‑dire que l’horizon auquel nousnous projetons et auquel nous allons nousprojeter durant cette journée et demainmatin correspond grosso modo à une duréeéquivalente à celle de l’existence, jusqu’ici,de l’Union européenne. Donc prévision,mais prévision proactive, parce quel’Europe telle qu’elle sera dans cinquanteans, ou l’Union européenne telle qu’elle seradans cinquante ans, dépendra pour partiede phénomènes inéluctables comme lapoursuite des transformations technolo‑giques dont j’ai parlé. Mais elle dépendraaussi bien évidemment pour partie de l’ac‑tion humaine, c’est‑à‑dire de ce que nous etnos descendants feront, et ce que nous etnos descendants feront dépend de laréflexion approfondie des intellectuelsengagés dans l’action, c’est‑à‑dire en grandepartie de ce que nous sommes.

Un peu d’histoire est comme toujoursutile. L’Edit de Caracalla de 212 accordant lacitoyenneté romaine à tous les habitants del’empire créait entre ceux‑ci une unité juri‑dique et culturelle. Evidemment il ne s’agis‑sait pas d’une unité ethnique, mais néan‑moins le sentiment d’une appartenance com‑mune était bien réel (on sait maintenant quele culte «à Rome et à Auguste» était populai‑re et pas seulement réservé à une élite).

Puis vinrent les Grandes invasions, et lafin de l’Empire romain: le mélange despopulations sur le continent européen

devint alors la règle. Mais il faut distinguerentre des concepts que l’on confond tropsouvent: il existe une différence entre lanotion de minorités (qu’elles soient reli‑gieuses, nationales, ethniques...) et celle decommunautés. Une communauté est uneminnorité organisée (par exemple les pro‑testants en France: l’Edit de Nantes les avaitorganisé en communauté; après sa révoca‑tion, ils ne furent plus en France qu’uneminorité religieuse...). Une minorité est unfait, une communauté est un corps politique.

Pour les Communautés, il faut distinguer

Georges-Henri SOUTOU*La dialectique de la coexistence

et de l’intégration

* Universitatea Sorbona, Paris, e‑mail: Georges.Soutou@paris‑sorbonne.fr.

Chestiunea fundamentală a Europei comunitare este integrarea minorităţilor, fără ca prin aceastasă se înţeleagă asimilarea lor în culturile majore europene. De‑a lungul istoriei, metodele practicateîn spaţiul European pentru integrarea minorităţilor au fost din cele mai diverse și nu întotdeaunaonorabile. Printre acestea din urmă se numără expulzările, masacrele, epurarea etnică, exilul,asimilarea, încălcarea frontierelor, presiunea politică și administrativă, iar exemplele suntnumeroase în acest sens. Carta Europeană a Drepturilor Omului din 2000 stipulează egalitatea îndrepturi, sociale și politice, a tuturor minorităţilor culturale, dar lasă o marjă de eroare. Trebuiefăcută distincţia între o minoritate și o comunitate, dat fiind că cea din urmă devine un corp politic,pe când prima nu este decât un fapt oarecare.Cuvinte‑cheie: Carta Europeană a Drepturilor Omului din 2000, drepturile minorităţilor

europene, metode de integrare, coexistenţă etnică și naţională, epurarea etnică.

The fundamental issue of the communital Europe is the integration of minorities, without to under‑stand by this only theirs assimilation inside the major European cultures. During the history, themethods practiced in the European space in order to integrate minorities were the most diverse andnot always honorable. Among the latter, those were expulsions, massacres, ethnic epuration, exile,assimilation, border violations, political and administrative pressure, and there are numerousexamples of this. European Charta of Human Rights from 2000, stipulates equal rights, social andpolitical, of all cultural minorities, but leaves a margin of error. But we have to distinguish betweena minority and a community, considering the latter becomes a political body, while the first is onlya certain fact.Keywords: European Charta of human rights from 2000, European minorities rights, methods of

integration, ethnic and national coexistence, ethnic epuration.

Abstract

14

La dialectique de la coexistence et de l’intégration

15

entre les communautés autochtones, et lescommunautés dont le centre se trouve à l’é‑tranger (cas de plus en plus fréquent avec lamondialisation: on connaît l’exemple de ladiaspora chinoise en Asie et maintenant enEurope).

D’autre part minorités et communautés sedistinguent selon des modalités différentes: ellespeuvent être regroupées géographiquement(et dans ce cas une “minorité nationale”peut être localement majoritaire); ou aucontraire disséminées à travers l’Etat enquestion; et on a bien sûr les cas intermé‑diaires, comme les Juifs en Pologne avant1939, présents partout mais, à l’Est du pays,concentrés dans certaines villes où ilsétaient en fait majoritaires.

D’autre part la question a évolué dans letemps. Pour l’Europe d’Ancien régime,certes le problème existe (les Juifs, lesArabes d’Espagne, les guerres de religion...)mais la fidélité au prince ou au monarque etl’appartenance religieuse comptent plus quel’appartenance ethnique ou nationale,d’ailleurs encore vague: le Croate se ditcatholique, le Bosniaque musulman, leSerbe orthodoxe. Mais la large décentralisa‑tion des Etats d’Ancien Régime fait que lesminorités sont en fait souvent des commu‑nautés.

Le problème commence réellement avecla Révolution française et l’Empire napoléo‑nien et la mise en place progressive (1789,1918 ou même 1947 en Europe centre‑orien‑tale) d’Etats‑nations. A partir de là les mino‑rités sont difficilement reconnues, ou priéesde se fondre dans la masse, ou persécutées,et les communautés sont interdites (laRévolution française détruit les corps inter‑médiaires, les provinces, etc. Elle ne recon‑naît que des droits individuels, pas desdroits collectifs).

Il faut bien voir qu’en Europe, la règle, cesont les massacres et les expulsions. De laguerre d’indépendance de la Grèce à partirde 1821 aux massacres dans l’ancienneYougoslavie dans les années en passant parles “horreurs bulgares” dénoncées parGladstone en 1878 ou le massacre des Grecsde Smyrne en 1922, sans parler de laDeuxième Guerre mondiale (la première a

été sur ce point précis plus conforme audroit des gens) le massacre, très souvent àbase ethnique, est l’une des caractéristiquesde l’Europe contemporaine. C’est la rançondu passage d’une Europe traditionnelle, oùdominent les identités religieuses et histo‑riques et les fidélités dynastiques, et oùcoexistent traditionnellement des ethniesdifférentes dans des Etats multiethniques, àun système d’Etats‑nations beaucoup plusexclusifs.

La logique de l’Europe depuis le XIXesiècle, c’est la purification ethnique: lenombre d’individus ressortissant d’ethniesminoritaires dans des Etats pluriethniques abaissé considérablement depuis 1914: envi‑ron 70 millions en 1914, 45 millions en 1939,pratiquement plus aujourd’hui après lemassacre des Juifs européens, l’expulsiondes Allemands après 1945, l’éclatement dela Tchécoslovaquie et de la Yougoslavie.Cette réalité dérangeante est éloignée del’optimisme européen actuel fréquent:l’Europe n’a pas toujours été un modèle decoexistence ethnique ou nationale. Quant àl’Union européenne actuelle, attendonsl’apaisement définitif des problèmes desBalkans, ou de la question des Roms, pournous prononcer...

Pour l’Europe à partir de 1945, c’est‑à‑dire pour la phase historique actuelle, il res‑sort très clairement que l’expulsion a été lasolution privilégiée en Europe orientale (et passeulement parce que Staline y était favo‑rable pour des raisons géopolitiques) alorsque l’Europe occidentale a préféré soit l’assimi‑lation (cas de la France et de l’Italie) soit lareconnaissance de droits définis et circonscritsaux minorités linguistiques (Belgique etDanemark). Notons que la façon brutaledont l’affaire fut réglée en Europe orientaleen 1945‑ 1946 (douze à quatorze millionsd’Allemands expulsés, dont environ deuxmillions ne survécurent pas) et le tabou quila recouvrit par la suite contribua à ancrerl’illusion (sauf en Allemagne et dans lespays intéressés, mais largement enOccident) que le problème des minorités enEurope était désormais réglé. Ce qui contri‑bua au flottement général lors de l’explo‑sion de la Yougoslavie, qui revit à l’œuvre

les logiques d’expulsion et de purificationethnique.

En dehors des massacres et expulsions(directes ou larvées), quelles ont été et sont lesméthodes utilisées en Europe pour gérer ces pro‑blèmes permanents? Tout d’abord l’assimila‑tion pure et simple. Elle peut prendre plu‑sieurs formes, qui d’ailleurs peuvent se com‑biner: en‑deçà des massacres, on a assisté dèsles années 1860 (en particulier dans lesempires russe et austro‑hongrois) à des tra‑casseries administratives ou légales (prohibitionde la langue locale, discriminations diverses,etc.) visant à contraindre les minorités soit às’exiler, soit plutôt (en tout cas au XIXe siècle) àse fondre dans la nationalité majoritaire. Eneffet l’assimilation forcée par tout unensemble de mesures administratives etscolaires, telle que pratiquée par exemple enPologne par les Russes ou par les Hongroisdans leur partie de la Double Monarchie(“russification” ou “magyarisation”) estconsidérée par certains comme une formed’épuration ethnique par homogénéisation. Lesexemples les plus connus sont la Hongrie(avec sa politique de magyarisation,contrastant de façon frappante avec le plusgrand libéralisme de la Cisleithanie) et laFrance de la Révolution jusqu’à la IIIeRépublique, aussi bien à l’égard des pro‑vinces que des étrangers immigrés.

Une autre méthode est la modification desfrontières, de façon à faire coïncider terri‑toires et ethnies. Mais des Grecs de Smyrneen 1922 aux Allemands d’Europe orientaleen 1945 cette méthode ne peut pas toutrégler, à cause de l’imbrication fréquentedes populations, donc elle n’empêche pastoujours expulsions ou massacres.

Une troisième méthode est celle du contrôleinternational des droits des minorités: elle s’estdéveloppée en Europe à partir du Congrèsde Paris de 1856, de façon encore très timi‑de, puis au Congrès de Berlin de 1878 et defaçon beaucoup plus développée en 1919‑1920 (les nouveaux Etats doivent signer des“traités de minorités”, dont la surveillanceincombe à la SDN). Certes, en 1919 on estencore loin des conceptions actuelles. Lesnégociateurs puisent leurs précédents dansle Congrès de Vienne et dans tout le XIXe

siècle au moins autant qu’ils ne s’inspirentdu wilsonisme, et les vainqueurs, malgré laNew Diplomacy, établissent les frontières entenant compte autant des équilibreseuropéens que de la volonté des popula‑tions. Quant aux traités concernant lesminorités nationales imposés aux nouveauxEtats, ils relèvent certes aussi de l’espritnouveau mais en même temps ils prolon‑gent les dispositions concernant les mino‑rités prises aux Congrès de Paris de 1856 etde Berlin en 1878.

Une autre méthode encore est l’intégration,notion plus politiquement correct aujourd’huique celle d’assimilation. Mais souvent, en par‑ticulier en France, une grande hypocrisie sedissimule derrière le concept d’intégration.Officiellement, la France est un pays fondéuniquement sur des valeurs universelles, etdans lequel tout étranger s’intégrera s’ilreconnaît ces valeurs. Or celui‑ci découvretrès vite l’ampleur des non‑dits qui relie lesFrançais de souche entre eux et rendent l’inté‑gration des étrangers beaucoup plus difficile,par exemple, qu’aux Etats‑Unis.

Le plus honnête à propos du conceptd’intégration est à mes yeux la loi suisse de2004 sur la nationalité: l’intégration est etdoit être réciproque. Il est vain de penserque tous les immigrés vont simplement sefondre dans la masse, et les anciens habi‑tants doivent aussi s’adapter aux nouveauxvenus. De fait, on n’a pas d’exemple histo‑rique de coexistence de grands ensemblesde population sans au moins une certaineinfluence réciproque, tôt ou tard... Ou sansdomination des uns sur les autres. Lacoexistence apaisée et chacun restant chezsoi est à mon avis un mythe.

Il faut encore distinguer l’intégrationcomme les Français ou les Suisses la conçoi‑vent, qui vise à faire vivre ensemble lesgens, et l’intégration telle que la vivent lesIndiens ou les Pakistanais en Grande‑Bretagne: ils travaillent, ils prospèrent, il n’ya pas de problèmes majeurs, mais ils restenteux‑mêmes et entre eux. On pourrait parlerd’une intégration a minima, ces populationsne se fondent pas vraiment dans la masse,simplement ils ne forment pas une commu‑nauté au sens juridique du terme.

Georges‑Henri Soutou

16

Ce qui nous amène au concept du com‑munautarisme, c’est‑à‑dire d’une largeliberté dans le cadre d’un Etat donné, voired’une autogestion d’une communauté reli‑gieuse (comme en France l’Edit de Nantesl’instituait pour les protestants) ou eth‑nique/nationale. Est‑ce une solution au pro‑blème de la cohabitation de populationsdifférentes au sein du même Etat?

Les Germains entrés dans l’Empireromain, à l’époque du Bas‑Empire, étaientexemptés du droit romain: ils répondaient àleur propre loi (c’est la clé du communauta‑risme). Il s’agit là d’un communautarismede droit, qui renvoie à une distinctionessentielle en Europe, entre droits indivi‑duels (selon la tradition française d’unenationalité civique) ou collectifs (renvoyantà une nationalité ethnique, comme dansl’empire austro‑hongrois).

La tendance historique très nette enEurope centrale, c’est la nationalité eth‑nique, pas civique (comme en France et enGrande‑Bretagne). La reconnaissance desnationalités ethniques suppose la reconnais‑sance de droit collectifs et non pas seule‑ment individuels. Cela conduit à un com‑munautarisme légal. Or on est là au cœurdu problème: le système constitutionnel et

juridique français exclut le communautaris‑me, pour d’autres pays européens c’estmoins net, comme dans le cas de la Belgiqueou de l’Espagne. Si on regarde le cas del’Espagne, ou de la Grande‑Bretagne, uneforme de communautarisme en faveur des natio‑nalités historiques paraît se développer actuelle‑ment en Europe, l’ethnicité gagne du terrain ence moment par rapport à la nationalité civique.

Mais la question se pose certes aussipour les communautés immigrées, non his‑toriques, dont le cas est différent de celuides Wallons et Flamands en Belgique, desBasques en Espagne... Un exemple extrêmeest le Québec, qui reconnaît par exemplepour les questions relevant du droit de lafamille les tribunaux islamiques.

D’autant plus qu’à côté du communautaris‑me de droit, il existe souvent un communauta‑risme de fait: en Grande‑Bretagne, aux Pays‑Bas en particulier. Cependant on assistepeut‑être à une certaine réaction en cemoment ? En effet ce communautarisme defait concerne les nouveaux groupes apparusavec la mondialisation, ce qui introduitencore une autre dimension, dimension dereligion et de civilisation qui n’existait pasau même point en Europe centrale à l’é‑poque des Habsbourgs et qui est de nature

La dialectique de la coexistence et de l’intégration

17

différente du problème posé par lesFlamands, les Basques, les Corses ...

Le communautarisme issu de la mondia‑lisation, donc comportant des différencesbien plus importantes entre populationsconduit à mon avis tôt ou tard à d’énormesproblèmes: c’est le berceau de la guerre civi‑le. On essaie parfois d’en présenter une ver‑sion acceptable: le «multiculturalisme». Au‑delà de la garantie des droits des membres desminorités, la démocratie doit‑elle tenir compte del’existence de groupes ethniques et les intégreren tant que tels dans le système (“sociétés mul‑ticulturelles”): cette problématique est partiedes Etats‑Unis (quant on a compris leslimites du Melting Pot à partir des années60) mais elle ne paraît pas avoir dépassé enEurope le niveau de la réflexion théoriquejusqu’aux années 1990 (maintenant enrevanche, en France, on connaît, entredémocratie “républicaine” ou “multicultu‑relle”, un grand débat). Le “Multiculti“ aconnu son heure de gloire en Grande‑Bretagne, en Belgique, en Hollande, en RFA.Mais dans ce dernier pays cela a conduit àune réaction: il fut un temps où MmeMerkel opposait au multiculturalisme lanotion de “Leitkultur“, de “culture de réfé‑rence”. Le multiculturalisme serait‑il uncommunautarisme à visage humain? Quelssont les problèmes aujourd’hui (car cettequestion a beaucoup évolué ces dernièresannées)?

L’assimilation pure et simple “à l’ancien‑ne” ne peut pas être affichée actuellement,même si elle se poursuit en fait souvent,mais il n’est pas à la mode de le dire. Maispour assimiler il faut des structuresadaptées, l’école en particulier. Or souventces structures sont moins capables de lefaire que par le passé. Il y a un ensemble deraisons: les structures sont souventdébordées devant l’afflux des immigrés,d’origines de plus en plus diverses et loin‑taines. D’autre part l’assimilation supposeun degré de contrôle social que les sociétésoccidentales actuelles ne supportent plus.Même l’intégration est de plus en pluscontestée: les revendications identitaires laremettent en cause.

Mais le communautarisme conduit à de

graves tensions ; l’idée qu’il ne poserait pasde problème dans une Europe en voied’union toujours plus étroite, une Europedes régions et non plus des Etats, est unevue de l’esprit: les Etats sont toujours là etne peuvent pas accepter à la longue le com‑munautarisme. D’autant plus que la mon‑dialisation change la nature du problème,car les communautés qui s’implantentdésormais en Europe sont plus différentesdu mainstream européen que ne l’étaient les“minorités” ethniques, nationales ou reli‑gieuses que l’on y trouvait dans le passé.

D’autre part le communautarisme peut êtretrès contraignant pour les intéressés: il revient àun enfermement identitaire, il conduit à lapression totalitaire du groupe. D’autant plusque les pressions identitaires s’accroissent,avec le recul du prestige de l’Europe etcroissance des pays émergents. En outre lestensions intercommunautaires augmententavec le développement même du commu‑nautarisme: on en a des exemples fréquentsen Grande‑Bretagne.

Certes on connaît des ébauches deréponse internationale aux tensions natio‑nales ou ethniques (au– delà de textes théo‑riques comme la Charte européenne desdroits): c’est le cas pour la Bosnie et leKosovo, mais c’est un processus lent. Et lasouveraineté nationale subsiste, même siBruxelles contrôle de plus en plus l’applica‑tion des règlements communautaires enmatière de droits de l’Homme et de non‑discrimination, et par ce biais intervientaussi indirectement dans la question descommunautarismes.

Une question se pose: la dialectique entredroits individuels et droits collectifs, entre inté‑gration et communautarisme, entre respect desminorités et nécessité de maintenir un ensemblecohérent, est‑elle plus facile à gérer auniveau des Etats? Ou à celui de Bruxelles?D’abord il faut savoir ce que l’on veut, laquestion n’est pas purement théorique, elleressort de choix politiques: si c’est le com‑munautarisme que l’on envisage, ne serait‑ce que parce qu’on estime ne plus pouvoirfaire autrement (un ministre français me l’adit un jour...), à mon avis, c’est antinomiquede la notion même d’Etat‑nation, donc ce

Georges‑Henri Soutou

18

sera tôt ou tard géré au niveau de Bruxelles.Mais il n’y a pas grand chose dans les texteseuropéens à propos des communautés. La Charteeuropéenne des droits de l’Homme de 2000 repo‑se sur le modèle civique, pas ethnique. La seuleaccroche éventuelle serait l’article 22 de laCharte, sur la “diversité culturelle, religieu‑se et linguistique”: il proclame que “l’Unionrespecte la diversité culturelle, religieuse etlinguistique”. Mais l’article 2 du traité deLisbonne est sans ambiguïté:

“L’Union est fondée sur les valeurs de res‑pect de la dignité humaine, de liberté, de démo‑cratie, d’égalité, de l’État de droit, ainsi que derespect des droits de l’homme, y compris desdroits des personnes appartenant à des mino‑rités. Ces valeurs sont communes aux Étatsmembres dans une société caractérisée par lepluralisme, la non‑discrimination, la tolérance,la justice, la solidarité et l’égalité entre lesfemmes et les hommes”.

Et l’article 4‑2 pose clairement la perma‑nence des Etats, dans le sens traditionneld’Etats‑nations:

L’Union respecte l’égalité des États membresdevant les traités ainsi que leur identité nationa‑le, inhérente à leurs structures fondamentalespolitiques et constitutionnelles, y compris en cequi concerne l’autonomie locale et régionale. Ellerespecte les fonctions essentielles de l’État,notamment celles qui ont pour objet d’assurerson intégrité territoriale, de maintenir l’ordrepublic et de sauvegarder la sécurité nationale.En particulier, la sécurité nationale reste de laseule responsabilité de chaque État membre”.

Tout cela me paraît concerner les droitsdes minorités dans des Etats unitaires, pasceux d’éventuelles communautés. Les texteseuropéens reposent sur une conceptioncivique de la citoyenneté, ils se réfèrent àdes droits individuels, pas collectifs. Si c’estl’intégration que l’on recherche, alors ellerelève des Etats, car les structures juri‑diques, sociales, scolaires, etc., nécessaires,relèvent d’eux. (Mais il faut les faire fonc‑tionner dans ce nouveau cadre, et adapterles institutions aux nécessités de l’intégra‑tion. L’expérience américaine doit être làprise en compte).

Cependant cette seconde orientation ren‑contre aussi des difficultés: l’intégration, on

l’a vu, est un concept ambigu et réciproquequi engage les deux parties, l’intégré etl’intégrateur. Dans quelle mesure nossociétés européennes sont‑elles prêtes àévoluer de façon à devenir réellementacceptables pour nos concitoyens musul‑mans (normes familiales, sociales, juri‑diques, culturelles...)? Et dans quelle mesu‑re les musulmans sont‑ils prêts à accepterles normes européennes, en matière de laï‑cité par exemple?

D’autre part l’évolution libertaire de nossociétés rend l’intégration plus difficile,moins compréhensible par les nouveauxvenus (l’Ecole ne joue plus là son rôle tradi‑tionnel, le service militaire universel a dis‑paru ‑ ajoutons que dans le cas français unecause non dite mais lourde de sa disparitionétait l’impossibilité croissante de la fairefonctionner avec des jeunes gens d’originestrop différentes). Si en désespoir de causeon veut aller dans le sens d’un certain com‑munautarisme, sans néanmoins tout faireexploser, il faut regarder du côté des Etats‑Unis: ils acceptent un large éventail decomportements, de fait sinon en droit ; ilsont posé des règles très contraignantes enmatière de non‑discrimination, et mêmeinstauré une “discrimination positive” dansde nombreux domaines pour tenter d’égali‑ser les chances entre les communautés.

Mais leur modèle est‑il transposable àl’Europe? Les Etats‑Unis sont largementdécentralisés, ils disposent de vastesespaces, ils ont conservé un Etat fort qui seconcentre sur l’essentiel, ils pratiquent unmaintien de l’ordre musclé (avec appel sinécessaire à la Garde nationale, véritablearmée sans états d’âme) de façon à garder lecontrôle des inévitables tensions raciales. Ilsgardent dans l’ensemble les moyens degérer la situation, malgré une immigrationencore plus massive et diverse qu’enEurope. Et ils pratiquent une liberté d’ex‑pression, d’organisation, y compris dans ledomaine du logement, etc., qui fait que l’onn’est pas forcé de vivre avec des gens tropdifférents si on ne le souhaite pas. Toutesconditions éloignées de celles de l’Europe.Nous n’avons sans doute pas fini d’êtreconfrontés à ces questions...

La dialectique de la coexistence et de l’intégration

19

Serge Fauchereau este un reputat criticliterar şi critic de artă, cunoscut, între altele,pentru studiile sale despre Brâncuşi, Arp,Braque, Leger, Mondrian, Malevici, GastonChaissac, despre Expresionisme, dada, supra‑realisme, cubisme şi alte isme, despre Avan ‑garda rusă şi poezia americană, BrunoSchulz, Théophile Gautier, Tristan Tzara ş.a.A tradus din Blaga şi Marin Sorescu, este lacurent, în genere, cu poezia românească şieste un filo‑român incoruptibil. Nu ascundfaptul că‑l cunosc de câteva decenii şi, deîmi este îngăduit să spun, este un prieten de

cursă lungă. L‑am cunoscut mai bine după1990, când l‑am invitat la sesiunile dedicatede Academia Română lui Brâncuşi şi, faptfără precedent, lui Tristan Tzara. Un dadaistomagiat la Academie? A venit însoţit deprie tenul său mai vârstnic, MauriceNadeau, legendarul, miticul MauriceNadeau care a atins vârsta patriarhilor şi aţinut imperturbabil, până la 102 ani, cârmabătrânei corăbii a revistei „La Quinzaine lit‑teraire”... Serge Fauchereau a fost mulţi anicolaborator al revistei şi, dacă intuiţiile melesunt bune, Nadeau a vrut să‑i predea ştafe‑

Eugen SIMION*Un „bun european”,

Serge Fauchereau(Laudatio)

Abstract

În luna martie a acestui an, Universitatea din Bucureşti i‑a acordat titlul de Doctor honoris causareputatului critic literar şi critic de artă francez Serge Fauchereau. Prezentăm mai jos prelegereaţinută de Acad. Eugen Simion cu ocazia acestui eveniment. Sunt subliniate cu eleganţă meritele şirealizările acestui „bun european”: între cele mai importante trebuie să reţinem lipsa aroganţei şia complexului de superioritate pe care occidentalii îl au în general faţă de culturile mici şi faptul căSerge Fauchereau este un cărturar pasionat de Brâncuşi şi interesat de avangarda românească. Eleste unul dintre aceia care încearcă să demonstreze că arta nu are graniţe şi geniul este „o sferă alcărei centru este pretutindeni, iar circumferinţa în nici o parte”.Cuvinte‑cheie: Serge Fauchereau, laudatio, conferirea unui titlu.

This year in March, University of Bucharest awarded the title of Doctor Honoris Causa to SergeFauchereau, a reputed French literary and arts critic. The words of praise presented below repre‑sent the speech given by Academician Eugen Simion on the occasion of this event. The merits andthe achievements of this “good European” are elegantly pinned down in this laudatio: among themost important ones we should remember the facts that Serge Fauchereau is a scholar that lacksthe arrogance and superiority complex of the Westerners concerning the small cultures and lovesBrâncuşi and Romanian avantgarde. He is one of those who militate to prove that art has no bor‑ders and the genius is “a sphere whose centre is everywhere and the circumference nowhere”.Keywords: Serge Fauchereau, words of praise, award.

Eveniment

* Academia Română, preşedintele Secţiei de Filologie şi Literatură, directorul Institutului de Istorie şiTeorie Literară „G. Călinescu”; Romanian Academy, President of the Philology and Literature Section,Director of The "G. Călinescu" Institute for Literary History and Theory, e‑mail: eugensimion@fnsa.ro.

20

ta revistei... Succesiune pe care SergeFauchereau n‑a primit‑o. A dorit să rămânăpână la capăt un spirit independent.Plăteşte scump, trebuie spus, această inde‑pendenţă faţă de instituţiile culturale, pen‑tru că munceşte mult ca să poată trăi, ceeace înseamnă, în cazul lui, multe studii,expoziţii, cercetare asiduă, repetate descin‑deri spre variate domenii artistice, cu precă‑dere în sfera artelor plastice, necunoscute înFranţa, cultură care s‑a obişnuit să primeas‑că valorile din afară fără să le caute în chipexpres. Intelectualul parizian are o mentali‑tate generoasă şi leneşă. E receptiv şi, în ace‑laşi timp, foarte comod. Tradiţia l‑a obişnuitcu ideea că operele din toate domeniile arteitrebuie să treacă întâi, pentru a fi con ‑firmate, prin Saint‑Germain‑des‑Pres. Rolullui este să fie, repet, receptiv şi strălucitor.Rol bine jucat timp de două secole de cultu‑ra europeană.

Lucrurile s‑au schimbat însă în epocapostmodernă şi această schim bare a înţeles‑o,cu un ceas mai devreme decât colegii săi degeneraţie, Serge Fauchereau, prietenul luiPhilippe Soupault şi Maurice Nadeau... Elnu mai aşteaptă să vină marii pictori sau

marii poeţi din Est sau din Mexic la el, laParis, se duce el să‑i descopere la Bucureşti,în Ţările Baltice, în America de Sud sau înMexic. A călătorit în Nordul Europei pentrua studia arta lui Ciurlionis şi, după ce a stu‑diat‑o, a adus‑o la Paris. A făcut acelaşilucru cu avangarda rusă pe care a prezen‑tat‑o într‑o expoziţie memorabilă (Paris‑Moscou), la Centrul Pompidou. Am avut pri‑lejul s‑o văd. Magnifică. Magnifică şi tragi‑că. La începutul secolului, ruşii se pregă‑teau să dea marea lovitură în arta europea‑nă. A venit însă revoluţia şi i‑a decapitat peartiştii aflaţi în avangarda spiritului, i‑a risi‑pit sau, mai rău, i‑a silit să se adaptezemetodei oficiale de creaţie, realismul socia‑list. Serge Fauchereau a urmărit cu atenţieşi, aş zice, cu un spirit cinstit şi pătrunzătoracest fenomen pe care l‑au cunoscut, după1945, toate culturile din Est...

Acest reputat eseist literar şi critic de artăa fost câţiva ani comisar de expoziţii pelângă Consiliul Europei. Călătoreşte mult,însoţit întotdeauna de un carnet de note înbuzunar. Scrie în orice condiţii, în hotel, întren sau în avion, şi ceea ce scrie are sub‑stanţă. Serge Fauchereau este un spirit viu

Un „bun european”, Serge Fauchereau

21

şi, pot să spun, acum, după ce am citit multdin studiile lui, este un spirit profund. Micde statură, mobil, foarte mobil, ordonat,acut şi, ceea ce este mai rar la noi, latinii, omde cuvânt, eseistul se plimbă lejer prin maimulte culturi şi nu se întoarce niciodată cumâinile goale. Nu exclude din itinerarul luiculturile Estului, ceea ce este, iarăşi, ineditpentru mentalitatea intelec tualului occiden‑tal, puţin cam retrogradă, arogantă şi şovi‑nă, între noi fie vorba. Serge Fauchereau şi‑a construit o etică a descoperirii şi eticalui nu practică excluderea. Se duce, repet, înLituania şi se întoarce de acolo cu o cartedespre un pictor şi un poet necunoscut înFranţa, Ciurlionis. Călătorește anual în

Mexic și nu se întoarce, niciodată, cu mânagoală (Les peintres revolutionnaires mexicains,1985). Îmi place lupta pe care o duce SergeFauchereau de mult timp cu şovinismul cul‑tural occidental (şovinism de mare cultură)încercând să demonstreze că arta n‑are gra‑niţe şi geniul, ca şi Dumnezeu din Cartea 24de filosofi din secolul al XII‑lea, este „o sferă alcărei centru este pretutindeni, iar circum ‑ferinţa în nici o parte”... Gândire sănătoasăşi productivă. Ea vine, mi se pare, în întâm‑pinarea Europei culturale de mâine...

Brâncuşi este o pasiune veche şi, îmi dauseama, este o pasiune ne încheiată pentruSerge Fauchereau. Sur les pas de Brancus(1995) arată că omul care a scris‑o s‑a încru‑cişat de zeci, sute de ori cu operele luiBrâncuşi şi cu mitul Brâncuşi. Le‑a căutat, elînsuşi, în mai multe rânduri, aşa cum seîntâmplă totdeauna când este vorba de ologodnă spirituală pe viaţă. A mers înOltenia, în America, n‑a ratat, se înţelege,nici o expoziţie importantă, citeşte sistema‑tic ceea ce se scrie despre acest sculptor, ianote, dă judecăţi de valoare. S‑a angajat într‑o partidă de vânătoare fără sfârşit. Cineeste vânătorul şi cine este vânatul? Esteimprudent de răspuns...

Pe urmele lui Brâncuşi nu‑i o carte pro‑priu‑zis erudită, nu‑i nici o confesiune libe‑ră. Ea cuprinde un număr de 15 eseuri gru‑pate în jurul unor opere capitale (Sărutul,Pasărea măiastră, Coloana...) sau a unor spaţiibrâncuşiene. De pildă, atelierul din ImpasulRonsin sau raporturile lui Brâncuşi cu artatradiţională românească şi cu arta primitivă.Mai este ceva de spus privitor la demersulanalitic al lui Serge Fauchereau şi anume căel, autorul, nu se exclude din discurs. Estetotdeauna de faţă, vorbeşte de prietenii săiromâni, evocă circumstanţele în care scrie,în fine, introduce regia în spectacol. Uncapitol este scris la Putna, altul la Moineşti,Comana sau Chişinău. Nu abuzează, trebu‑ie să precizez, de poziţia lui auctorială şi aresuficientă ironie pentru a ieşi din situaţiiledificile, cum ar fi, de pildă, cearta dintresavanţii brâncuşologi într‑o chestiune deamănunt. Atitudine critică bună, repet,atractivă şi instructivă. Criticul nu trebuiesă poarte totdeauna frac în textul său pentru

Eugen Simion

22

a fi stimat şi crezut. Eseistul parizian semişcă agil în naraţiunea sa cu adidaşi înpicioare şi inevitabila geantă burduşită decărţi şi caiete pe umăr... Însă neobositulcălător ştie, deja, multe despre subiectulsău. Nu‑i un amator oarecare, deşi în prefa‑ţa volumului el se prezintă, ca atare, „ama‑tor şi aproape îndrăgostit”. Amator nu‑ideloc, îndrăgostit – da, dar un îndrăgostitgelos şi exigent. Dovadă că nu primeşteuşor semnele de iubire pentru Brâncuşivenite din alte direcţii. Sau, mai exact, nu petoate...

În esenţă, Serge Fauchereau se războieş‑te cu un număr de prejudecăţi care s‑auadunat în jurul operei lui Brâncuşi. Depildă, aceea despre artistul folcloric sau fol‑clorizant, produs al artei meşteşugăreşti dinOltenia. Eseistul respinge şi fantasma unuiBrâncuşi „înţelept din Carpaţi”, patriarh alspiritului oltenesc, susţinută între alţii deregretatul Ionel Jianu. Şi are dreptate s‑ofacă. Brâncuşi nu porneşte, desigur, dinneant, dar nu‑i nici un artizan care n‑a făcutdecât să şlefuiască motivele folcloruluiromânesc sau să‑i imite stâlpii caseloroltenești. Este un mare artist, „cel mai maresculptor din acest secol”, scrie SergeFauchereau, un creator care are o gândirepersonală despre artă şi are un stil original...Demonstraţia este convingătoare.

O altă idee falsă pe care o doboară eseis‑tul acesta penetrant şi, la nevoie, vitriolanteste relaţia pe care o stabilesc unii comenta‑tori, cum ar fi americanul Sidney Geist, întreopera lui Brâncuşi şi, „les histoires de fes‑ses”. Mai pe înţelesul tuturor, este vorba depăcatele, imprudenţele – nu ştiu cum să lezic mai bine – ale criticii biografice careexplică, să zicem, Sărutul prin experienţelesexuale ale sculptorului. Cineva vorbeştechiar de înclinaţiile homosexuale ale luiBrâncuşi. Eseistul ridiculizează aceste cau‑zalităţi şi pune problema operei de artă peveritabilul ei făgaş. Face această reparaţieestetică şi morală în pagini alerte, scăpără‑toare, cu o ironie subţire.

S‑a înţeles din cele de până acum că Peurmele lui Brâncuşi este o relectură a opereişi, în acelaşi timp, o lectură / relectură a cri‑ticii despre Brâncuşi. Autorul corectează,

nuanţează, descoperă din când în când ununghi nou din care priveşte DomnişoaraPogany sau Pasărea măiastră. Sunt lucruri noipentru cititorul occidental. Mă gândesc lamotivul păsării măiestre pe care SergeFauchereau îl urmăreşte în cultura română,de la Colinde la Lucian Blaga. Are dreptate,cred, şi atunci când susţine că, fără să fie unspirit religios, Brâncuşi este mai aproape deînţelegerea sacrului şi „de religiile fărăDumnezeu din Extremul Orient”...Adevărat. Mai rămâne de lămurit unde seopreşte sacrul şi metafizicul, inerent mariiarte, şi unde începe religiosul... O temă des‑chisă şi în cazul lui Brâncuşi.

Las deoparte alte scrieri semnate deSerge Fauchereau pentru a spune douăcuvinte despre un eseu biografic (Les Petitesâges, 2007) tradus și în limba română sub tit‑lul Tinerii din Mareuil (2013). O carte specia‑lă, o carte, după mine, splendidă. O primăremarcă este că autorul nu se mai crede unmodel de existenţă şi, în consecinţă, nu sepropune ca model pentru generaţiile viitoa‑re. Biografia lui nu mai este sau nu‑i parecelui ce o scrie un tot coerent, ci un amestecstraniu de istorii şi documente pe careacum, la bătrâneţe (sau foarte aproape deea), încearcă să le monteze şi să le dea unsens într‑un discurs, repet, însângerat dereferinţe şi comentarii acide. AutobiografulSerge Fauchereau nu mai aspiră să reconsti‑tuie totalitatea fiinţei şi să facă o cronologiecompletă şi ireproşabilă a vieţii (modelul clasic,modelul goethean), se mulţumeşte cu „frag‑mente dintr‑un timp pierdut”.

Discurs post‑postmodern transpus într‑ungen care, prin confesiunea spirituală, începecu Sfântul Augustin? N‑ar fi o exagerareprea mare să‑l numim astfel. Cu observaţiacă discursul autobiografic al lui SergeFauchereau ocoleşte cele trei caracteristici(formalismul, solipsismul şi nihilismul) care,după Tzvetan Todorov, pun în primejdie,azi, literatura postmodernă şi, de ce nu?,literatura post‑postmodernă (inclusiv litera‑tura de tip confesiv, non‑ficţional). SergeFauchereau nu este nici solipsist, nici nihi‑list, nu scrie nici o naraţiune care se poves‑teşte pe ea însăşi. Scrie, într‑un stil inteligi‑bil, bine articulat, despre copilăria şi adoles‑

Un „bun european”, Serge Fauchereau

23

cenţa sa fără să le deteste şi fără să facă, înacest timp, cu ochiul spre complexele freu‑diene. Îşi adoră, adevărat, mama, dar numanifestă nici pe departe o atracţie oedipia‑nă pentru ea, spune, apoi, că tatăl său, mili‑tar, este deseori absent şi comunicarea cu eldin această pricină este dificilă, dar relaţiiledintre părinte şi copil nu au cauzalităţiobscure, în fine, adolescentul Serge dinMareuil‑sur‑Lay este sentimental şi orgo‑lios, se îndrăgosteşte des, de la Pierrettetrece la Lisette, apoi revine la Pierrette şi, 50de ani mai târziu, evocă aproape liric acesteamoruri juvenile. Ţine, de la 12 ani, un jur‑nal intim din care citează acum în discursulautobiografic, scuzându‑se dinainte de nai‑vităţile, stângăciile lui. Nu are de ce, frag‑mentele sunt delicioase. Nu uită, vorbinddespre sine, de avertismentul luiMontaigne, citat de toţi hermeneuţii litera‑turii subiective: „sot projet de se peindre”. Îlacceptă şi merge mai departe. Descoperă LePartipris des choses şi are o revelaţie: „o tur‑nantă în viaţa mea”. Citeşte apoi sau maiînainte – ordinea nu este sigură – poezia luiBaudelaire. O întâlnire de destin, o desco‑perire capitală pentru spiritul juvenil.

Destinul lui este deja pecetluit: va deveniom de litere. Are un grup de prieteni („lafine bande”) din care face parte, evident, şiPierrette – Isolda acestei naraţiunisentimentale.

Doamnelor și Domnilor,Serge Fauchereau este ceea ce am putea

numi un bun european, ceea ce vrea să spună:un francez care nu suferă de nombrilism,nici de complexul preeminenţei, aroganţeipariziene. I‑am urmărit conferinţele, în ulti‑mii ani, în cadrul seminarului Penserl’Europe. Crede în mod sincer că comunita‑tea europeană va exista dacă vor existaculturile naţionale. Este un om care știemulte și știe să le scrie bine, memorabil.Cărţile lui despre Théophile Hautier‑contre‑expertise, despre Cubisme, Expresionisme și,mai ales, cele două tomuri despre Avangardesunt fundamentale. Două generaţii deliceeni români au învăţat despre poeziaamericană după eseul lui Serge Fauchereau.Sau despre Mondrian și Maléntch...Acordându‑i titlul de doctor honoris cauza,Universitatea din București îl onorează și seonorează.

Bucureşti, 8 martie 2014

Eugen Simion

24

25

Avant de m’interroger devant vous surce concept occidental d’avant‑garde dont ona usé et abusé depuis un siècle et plus, jedois m’expliquer sur la nécessité où je mesuis vu de préciser occidental. A ma connais‑sance, en effet, les cultures d’Orient etd’Extrême Orient, ainsi que les non moinsanciennes cultures africaines et australesignorent complètement ce concept. Et n’enont eu nul besoin pour assurer leur péren‑

nité. Né en Europe, le concept a gagné lesAmériques où il a fait florès – et, dans unecertaine mesure, jusqu’au Japon lorsquecelui‑ci a voulu s’occidentaliser avec uneculture moderne – encore un mot sur lequelje devrai m’arrêter parce qu’il est étroite‑ment lié à l’idée d’avant‑garde. Inscrite dansun espace limité, l’Occident, on verra quel’avant‑garde est non moins inscrite dans letemps

Serge FAUCHEREAU*Le concept occidental

d’avant‑garde dans la litteratureroumaine en particulier

* Scriitor, critic literar (Franţa), e‑mail: josette.rasle@laposte.fr.

Examinând de aproape conceptul de avangardă, în decursul istoriei, se dovedeşte că acest concepteste naiv şi perimat. Avangarda începe cu romantismul şi se învârte în jurul ideilor de vechi şi nou.La un moment dat se consideră avangardă tot ceea ce este modern, nou, dar această modernitateintegrează, chiar fără s‑o vrea, tradiţia. Avangardisme au fost romantismul, simbolismul, par‑nasianimul, dadaismul, futurismul, suprarealismul, post‑modernimul (în literatură), impresionis‑mul, neo‑impresionismul, cubismul (în pictură), dar până la urmă contează nu grupul care sedeclară avagardist, ci personalităţile care dau tonul şi depăşesc spiritul veacului, reluând,paradoxal, elemente de tradiţie. Privirea sintetică asupra fenomenelor de avangardă se centrează,mai ales, asupra personalităţilor culturii româneşti: Eminescu, Macedonski, Barbu, Bacovia,Arghezi, Marin Sorescu etc., toţi «avangardişti», adică noi, la momentul apariţiei lor.Cuvinte‑cheie: avangarda europeană, avangarda românească, conceptul de modernim, politica şiavangarda, vechimea avangardei europene.

Examining closer vanguard concept, during its history, the author demonstrates that this conceptis naive and outdated. Vanguard begins with romanticism and it spins around the idea of old andnew. At one time, we considered the vanguard everything is modern, new, but this modernityincorporates, without even wants to do, the tradition. Vanguards were Romanticism, Symbolism,Parnassianism, Dadaism, Futurism, Surrealism, Postmodernism (in the literature field),Impressionism, NeoImpressionism, Cubism (in painting branch), but, at last, is not important whois declaring to be vanguardist group, but the persons who starts a creative phenomenon, overpass‑ing the spirit of theirs time and resuming, paradoxically, elements of the tradition. A synthetic viewon the vanguard phenomena, focuses especially on the personalities of Romanian culture:Eminescu, Macedonski Barbu Bacovia Arghezi, Marin Sorescu etc all vanguardists, meaning“new”, at the time of their appearance.Keywords: European vanguard, Romanian vanguard, modernism concept, politics and van‑guardism, the age of vanguardism

Abstract

Le mot avant‑garde est très ancienpuisque c’est un terme militaire qui appa‑raît déjà au XI e siècle dans la Chanson deRoland. Les armées de terre et de mer dési‑gnent ainsi le contingent le plus avancéd’une troupe ou d’une flotte. Ce n’est qu’àla Renaissance que les arts et les lettres severront dorénavant dans une époque moder‑ne – encore un mot médiéval qui signifienouveau, récent, par opposition à antique.Les implications offensives, combatives del’avant‑garde dépasseront le champ guer‑rier pour gagner les arts de l’époque moder‑ne. A partir de 1547, Ronsard, Du Bellay etquelques autres poètes prennent le nom deLa Brigade, dénomination jusque là stricte‑ment militaire et impliquant du même coupune attitude offensive contre ceux qui s’op‑posent à leurs idées. Ce sera flagrant dansLa défense et illustration de la langue françaiseque Du Bellay publie en 1549. Il y attaqueceux qui vénèrent l’Antiquité, moque« leurs flèches » et prodigue comme ultimeconseil: « Pillez moi sans conscience lessacrés trésors de ce temple delphique (…) etne craignez plus ce muet Apollon, ses fauxoracles ni ses flèches. » Cette agressivitéprovoque des répliques des écrivainsconservateurs, mais les jeunes gens finissentpar s’imposer. Leur petit groupe prendalors le nom de La Pléiade et c’est leur chef,Ronsard, qui désigne les six autresmembres officiels dont les noms varientselon les volontés du chef (Je parle deRonsard au XVIe siècle et non de Marinettiou André Breton). La Pléiade est tout demême le premier prototype du mouvementd’avant‑garde organisé.

Des écrivains ou des artistes qui voientleurs idées rejetées se regroupent tout natu‑rellement pour faire front. C’est ce qui seproduit à la fin du XVIIe siècle avec ce quiest connu comme « la Querelle des Ancienset des Modernes ». Contre Boileau, LaFontaine et La Bruyère convaincus que l’artdes Anciens ne peut être égalé, Fontenellepublie Digression sur les Anciens et lesModernes et Charles Perrault Parallèle desAnciens et des Modernes en 1688. Ces deuxouvrages en faveur des créations du tempsprésent assurent que l’homme a avancé en

connaissance et en excellence, que BlaisePascal est un savant supérieur à Platon etque le peintre Le Brun connaît mieux son artque Raphaël. C’était mélanger trop vite lesarts et les lettres avec les sciences et les tech‑niques. De très nombreux intellectuels del’époque se mobilisent et la querelle durevingt ans et plus. Les Modernes vont l’em‑porter, mais La Bruyère a bien compris lecôté transitoire de toute nouveauté: « Nousqui sommes modernes, nous serons anciensdans quelques siècles. »

L’idée de progrès dans l’art et la scienceconfondus se retrouve au siècle desLumières, de Condorcet à Goethe, et ausiècle suivant dans le positivisme desAuguste Comte. Dans son livre le plusmoderne, Les Misérables, Victor Hugo insis‑te: « La vie générale du genre humain s’ap‑pelle le Progrès; le pas collectif du genrehumain s’appelle le Progrès. » Hugo lui‑même ne doutait pas être en progrès sur lesécrivains des siècles précédents. On n’en estpas encore tout à fait au modernisme et àl’avant‑gardisme tels que cela s’entendaujourd’hui mais l’illusion vient toujours dece qu’on associe une avancée technique avecle progrès. Peindre avec ses doigts et de l’ar‑gile colorée ou avec des peintures à l’huileet un pinceau ou avec des couleurs synthé‑tiques et un ordinateur ne représente quedes changements, éventuellement des com‑modités. Dans L’Etre historique, LucianBlaga l’a bien expliqué: « L’art ne ‘progres‑se’, tout au plus, que dans le sens de la vir‑tuosité et de l’efficacité quantitative, ce qui,bien souvent, constitue plutôt une ‘régres‑sion’. L’art authentique et l’excès de virtuo‑sité s’excluent. » Et plus loin: « La techniqueest la vraie patrie du ‘progrès ’ car c’est seu‑lement avec elle qu’on réalise une augmen‑tation continue quant à l’utilité, au rende‑ment, à l’économie en matière d’effort et àl’élégance des solutions. Cependant, ce pro‑grès éclatant, linéaire et continu ne doit pasnous tromper sur sa vraie signification car ilreste à jamais enclos dans les limites de lasimple matérialité. »

En rassemblant ses vers sous le titrePoèmes antiques et modernes, Alfred de Vigny,avant‑gardiste de 1826, ne voulait pas dire

Serge Fauchereau

26

que certains de ses poèmes étaient plusmodernes que d’autres, mais que leur sujetétait pris tantôt à l’Antiquité mythologiqueet biblique, tantôt que celui‑ci, un bal ou labataille d’Aboukir, se situait à une époquemoins lointaine. Ce n’est pas leur écriture,alors très moderne, qui les différenciaitmais la date des événements sur lesquels ilsse fondaient.

L’avant‑gardisme type tel que nousl’avons connu depuis lors se caractérise parun petit nombre de traits: un manifesteaussi péremptoire que possible, un groupemilitant plus ou moins constitué, quelquesactions d’éclat contre le public traditionnelet des comportements hors du commun. Apriori, ces ingrédients sont là dans la Francede1830 à la ‘Bataille d’Hernani’ qui a causéun célèbre scandale. Déjà, la longue Préfacede Cromwell était une déclaration de guerreà la tradition classique; la pièce de Hugosera l’occasion d’un affrontement, lestroupes s’opposant aux traditionalistesétant organisées par Théophile Gautier auxlongs cheveux et vêtu de rouge et EugèneDéveria et son escouade de peintres.

Bousculades, jurons, insultes, articles viru‑lents. Le mot avant‑garde n’est pas encore àla mode mais, avec ces jeunes romantiques,tout l’appareil offensif est là: les défenseursdu romantisme stratégiquement répartis àtravers le théâtre, les signes de reconnais‑sance, le mot de passe (Hierro), les cris deralliement (« A la guillotine les genoux »),les provocations de mauvais goût telles queles collations ostensibles de saucisson àl’ail…

Baudelaire dépasse le romantismelorsque, examinant le Salon de 1846, il exalte« la vie moderne » contre la bourgeoisieréactionnaire. « Il y a, écrit‑il, un élémentnouveau, qui est la beauté moderne. »Nouveau, moderne, les maîtres mots sontlâchés. Après Baudelaire, tout jeune écri‑vain devra, comme lui, plonger « au fond del’Inconnu pour trouver du nouveau. » C’estune injonction dont ses héritiers vont se gar‑gariser, et d’abord Rimbaud qui veut « arri‑ver à l’inconnu » et précise: « Le poète défi‑nirait la quantité d’inconnu s’éveillant enson temps dans l’âme universelle: il donne‑rait plus – que la formule de sa pensée, que

Le concept occidental d’avant‑garde

27

la notation de sa marche au Progrès ! (…) Lapoésie ne rythmera plus l’action; elle sera enavant. (…)Demandons aux poètes du nouveau– idées et formes » Ce qu’il résume dans UneSaison en enfer: « Il faut être absolumentmoderne. »

Avec Baudelaire, avec Rimbaud, commeavec Claude Monet et les impressionnistes,l’Antiquité, la rêverie romantique, lesbatailles héroïques étaient reléguées dans lepassé au profit du quotidien et des traitsréalistes qu’on ne trouvait ni dans Byron nidans Chateaubriand. On montrera, commel’Américain Whitman , « votre vie ou cellede n’importe qui, la boutique de chantier, lemagasin ou l’usine, toutes ces scènes prèsde vous jour et nuit. » Certes, mais il fautsaisir cela en voyant et non en documenta‑riste.

Ceux qui voudront rassembler et codifierces idées (surtout pas Mallarmé), les sym‑bolistes sauront écarter leurs prédécesseursromantiques ou parnassiens mais ils oublie‑ront l’essentiel: être voyant. Ils s’en tiendrontaux aspects techniques. Si médiocre qu’ilsoit, le manifeste du symbolisme de JeanMoréas modernise quelque peu le premierprototype de Du Bellay. Il observe que« chaque nouvelle phase évolutive de l’artcorrespond exactement à la décrépitudesénile, à l’inéluctable fin de l’école immédia‑tement antérieure » mais prend soin d’épar‑gner certains aînés contemporains(Baudelaire, Mallarmé, Verlaine) dont il esttributaire; et de se donner toute une filiationplus ou moins ancienne, avec « certainspoèmes d’Alfred de Vigny, jusques àShakespeare, jusques aux mystiques, plusloin encore. » Dans leurs manifestes, le futu‑risme de Marinetti qui affirme que « lepassé est nécessairement inférieur aufutur » et le surréalisme de Breton ne procè‑deront pas autrement. Entre les deux seplace Guillaume Apollinaire qui, commebeaucoup de grands créateurs, est moinsune rupture qu’une articulation. Il ne craintpas le mot avant‑garde et, mieux, se voitcomme un prophète: « Les modernes sontdes créateurs, des inventeurs et des pro‑phètes. » Le poète, écrit‑il dans L’Esprit nou‑veau et les poètes, est « isolé dans le monde

nouveau où il entre le premier ».Le tournant du XX e siècle jusqu’à la

Grande Guerre va connaître des dizaines demanifestes et de mouvements vite avortés.Le nom de certains mouvements limitésdans leur influence ne survit que parce quequelques créateurs de qualité y ont été asso‑ciés (l’unanimisme de Jules Romains,l’acméisme russe, le vorticisme anglais).Même en s’en tenant aux mouvementsmajeurs, un observateur neutre, le LibanaisAmeen Rihani résumait non sans ironie en1918: « L’Impressionnisme engendra le Post‑Impressionnisme et son frère le Néo‑impres‑sionnisme, le Post‑impressionnisme engen‑dra le Divisionnisme, le Divisionnismeengendra le Fauvisme, le Fauvisme engen‑dra les jumeaux Cubisme et Futurisme, leCubisme engendra l’Orphisme… » Quant àl’Esprit nouveau annoncé par Apollinaire, ilne donnera guère en peinture qu’une tropsérieuse coda au cubisme, tandis qu’unerevue éponyme se présentera comme ‘lemagazine des élites’. Cette annonce est peusympathique, du moins est‑elle sans illusioncar on sait bien que toutes les revuesd’avant‑garde ne trouvent jamais qu’un petitnombre d’amateurs.

Je n’ai pas encore évoqué dada parce quedès son origine, en 1916, tout en admettant« rester dans le cadre européen des fai‑blesses », il a voulu se situer en dehors de lachaîne ininterrompue des ismes: « Nous enavons assez des académies cubistes et futu‑ristes », et, tout net, « dada n’est pas moder‑ne ». Tristan Tzara, le jeune Roumain quiécrivait cela n’avait encore aucune attachepersonnelle avec les maîtres européens del’avant‑garde et n’avait à ménager personne.Son radicalisme venait surtout de ce qu’ilavait compris le caractère éphémère et vaindes ismes, lesquels finissent toujours en for‑mules sans aucun progrès, d’où son insis‑tance à répéter que « dada n’est pas moder‑ne » et cette conclusion: « Le plus acceptabledes systèmes est celui de n’en avoir parprincipe aucun. » Avec son dégoût existen‑tiel dû à la guerre, ce nihilisme correspondà un coup de balai et non à une poursuite oumême une liquidation de l’art et de la litté‑rature. Il est facile de comprendre pourquoi,

Serge Fauchereau

28

en 1922, Tzara ne pouvait s’associer au pro‑jet de Breton de fédérer les avant‑gardeslors d’un ‘Congrès pour la déterminationdes directives et la défense de l’espritmoderne’. Tzara n’avait que faire d’êtremoderne ou pas moderne, comme Brancusiqui spontanément l’approuvait. « On a tort,répond‑il, de dire que le dadaïsme, le cubis‑me, le futurisme reposaient sur un fondcommun. Ces deux dernières tendancesétaient surtout basées sur une idée de per‑fectionnement technique ou intellectuel,tandis que le dadaïsme n’a jamais reposésur aucune théorie et n’a été qu’une protes‑tation. » Dada n’en aura pas moins un reten‑tissement international pendant des annéesavant de se saborder. Au contraire, le futu‑risme et le surréalisme vont se survivre pen‑dant des décennies, bien après leur époquevitale.

L’avant‑gardisme est périmé.( Qui oseraitse dire avant‑gardiste aujourd’hui ?) Onpeut alors l’étudier, établir des bilans, desanthologies, disséquer les mouvements,évaluer leur impact et leur importance dansl’histoire générale de la culture. Ce travailsystématique a commencé à des périodesvariables selon les pays et selon les circons‑tances historiques plus ou moins favorables– après‑guerre en France, notamment avecMaurice Nadeau, peu à peu vers la fin desannées soixante en Roumanie, avec, parexemple Ion Pop, dans les années soixante‑dix en Espagne, plus tard encore en Russie,etc.

L’idée d’avant‑garde a donc émergé autemps du romantisme (ou plus exactementdes romantismes), mouvement esthétiquecommun à différents domaines de l’art oùDelacroix, Constable, Hugo, Chopin, Heine,Balzac, Mickiewicz se sentaient solidairesles uns des autres. Lorsque le symbolismese présente sous forme de manifeste, il estclair que la théorie vient après la pratiquedes Verlaine et des Mallarmé qui, loin dugrand public, n’avaient aucun besoin dethéorie ou de manifeste. Les inventeurs,majeurs ou mineurs, sont souvent peuconnus et réputés d’avant‑gardisme à poste‑riori: Novalis, Lautréamont, Urmuz…Remarquons, entre parenthèses, un goût

répandu pour les auteurs de manifestes etd’écrits théoriques et une préférence pourles œuvres de peu de volume: Keats plutôtque Wordsworth, Rimbaud plutôt queHugo, Novalis plutôt que Hoffmann,Urmuz plutôt qu’Arghezi… La théorievient très souvent après la pratique, disais‑je. Le symbolisme vient donc aprèsVerlaine, Mallarmé, Villiers, Wagner etGustave Moreau, au moment où meurtLaforgue. Le cubisme ne suscite aucune dis‑cussion avant 1912‑1913, alors que depuiscinq ou six ans déjà, Picasso, Braque,Apollinaire, Max Jacob ont disloqué la pers‑pective et la syntaxe. Le manifeste dusurréalisme vient cinq ans après Les Champsmagnétiques…

Les avant‑gardes majeures – symbolis‑me, cubisme, futurisme, constructivisme,surréalisme – entraînent tous les arts, defaçon internationale. Il existe également desavant‑gardes plus localisées, dérivées decelles‑ci auxquelles elles apportent unetonalité imprévue: symbolisme roumain,futurisme russe, cubisme tchèque, ultraïsmeespagnol, vorticisme anglais, stridentismemexicain, etc. Un Jorge Luis Borges, unMarcel Jancu traversent l’une ou l’autre desces avant‑gardes avant de reprendre desvoies plus traditionnelles. Les phares du XXe siècle, Picasso, Yeats, Eliot, Gide,Stravinsky ne s’associent que très briève‑ment à tel groupe, telle esthétique dont ilsne retiennent que ce qui leur convient, avecdésinvolture. A côté de ceux‑ci, il y a égale‑ment nombre de grands indépendants quin’ont besoin ni de manifeste ni de groupeautour d’eux – Proust, Kafka, Arghezi,Michaux, Faulkner, Cavafis, Brancusi,Balthus, Ives, Varèse… Cela n’exclut paschez quelques‑uns le besoin d’une courd’amis – Joyce, Gertrude Stein, MarcelDuchamp. Les intégristes de l’avant‑gardediront que Dante, Paolo Uccello,Shakespeare, El Greco, si en avance sur leurtemps, ne sont pas d’avant‑garde parcequ’ils ne sont ni grégaires, ni portés auprosélytisme; je crois surtout que c’est parceque le concept n’existait pas.

D’où qu’ils soient, les avant‑gardistessont, en effet, des grégaires qui, convaincus

Le concept occidental d’avant‑garde

29

d’être en avance sur la culture ambiante,sont volontiers dédaigneux de tout ce quin’est pas proche de leurs idées. Pour autant,un groupe aux idées communes et un mêmeprogramme – par exemple Diderot et lesencyclopédistes, Emerson et les transcen‑dentalistes américains ou les peintres deBarbizon – ne sont pas une avant‑gardedevant l’histoire parce qu’il leur manquecette faconde péremptoire qu’on a remar‑quée. L’avant‑garde est avant tout une atti‑tude, un comportement. Pour ne pas êtredépassés ou pour être acceptés, certainsavant‑gardistes renoncent et retrouvent lestraditions éprouvées: Borges finit par com‑poser des sonnets, Tatline des bouquets defleurs et Maxy des ouvriers au travail. Je nejetterai ni la première ni la dernière pierre.Eugène Ionesco conclut avec humour:« Finalement, je suis pour le classicisme.C’est cela l’avant‑garde. » Tout ce qui estinhabituel ou complexe paraît provocant.Marcel Proust est‑il d’avant‑garde ? IonBarbu est‑il d’avant‑garde ? Devant leconformisme et la paresse d’esprit, Proust

est aussi déroutant que Beckett, et Bacoviaautant que Barbu.

George Călinescu invitait à ne pas suivretrop docilement les classifications établiespar les manuels scolaires. On découvrealors, écrit‑il, «us ou moins romantique tan‑dis que le romantisme allemand est assezlargement classique. » En feuilletant aujour‑d’hui les anthologies de l’avant‑garde rou‑maine, on constate que Fundoianu ou IonVinea nous sont aussi familièrement clas‑siques que Jules Supervielle ou EugenioMontale. Qu’il soit d’avant‑garde ou non,l’écrivain de talent finit par être accepté,voire même fêté quand on s’est accoutumé àsa nouveauté.

Le cheval de bataille de l’avant‑garde estl’image. Elle fonctionne même en‑dehors dusens mais doit engendrer la surprise. SelonApollinaire et Pierre Reverdy, être fulguran‑te est sa première qualité. Mais ce n’est pro‑bablement pas si simple. Il n’est pas besoind’être religieux pour apprécier une imagesans frénésie et pourtant puissante de IonPillat: « Devant les saints peints sur le mur,

Serge Fauchereau

30

le crépuscule s’agenouille. » Une image quiest un conglomérat trop consciemment ahu‑rissant fonctionne mal: « 1928. Je rejoinsCălinescu qui ne voit là que « turgescenceverbale, faconde, sentimentalisme et méta‑phorisme » ( Principes d’esthétique, 1939). Lanouveauté, la surprise sont éphémères.Marcel Duchamp le savait bien et écrivait:«inel, mais, comme tout parfum, il s’évapo‑re très vite (quelques semaines, quelquesannées maximum); ce qui reste est une noixséchée classée par les historiens dans le cha‑pitre Histoire de l’art. »

Jusqu’ici, j’ai omis de rappeler que le motavant‑garde s’employait aussi en politiqueet que la plupart des avant‑gardes ont vouluassocier leurs idées esthétiques à des cou‑rants politiques. Même l’intellectuel quiparle en son propre nom sait qu’il exprimeune opinion que d’autres partagent.Certaines indignations ont suscité desœuvres durables – certains tableaux deGoya ou de Delacroix, La Désobéissance civi‑le de Thoreau ou Les Châtiments de VictorHugo – mais il faut convenir que, deVoltaire à Sartre, beaucoup de textesengagés sont des exemples de courageplutôt que des chefs d’œuvre artistiques. Ilexiste des pages de Cioran et des livresentiers de Céline qui sont regrettables.Convenons que maints poèmes politiquesde Claudel ou d’Eluard sont consternants,comme les pamphlets rageurs de peintrescomme Wyndham Lewis ou Vlaminck.

Au temps du symbolisme la littératureflirtait avec l’anarchisme et la France comp‑tait de brillants écrivains de combat commeLaurent Tailhade qui ne le cédait en rien aucatholique militant Léon Bloy. Sans oublierEmile Zola. L’idée d’engagement social del’art et la littérature qui existait depuis peus’est alors largement répandue. Je citeKrleža: « Une thèse apparue au milieu dusiècle dernier, soutenant que l’art est socialet que la beauté a le devoir de remplir unefonction, prétend réorganiser des rapportsvitaux à l’échelle internationale… J’estimequ’il est nécessaire de s’élever contre cettemisérable interprétation des tendancessociales dans le domaine de la création litté‑raire et artistique… L’esthétique jacobine ne

diffère en rien de celle des jésuites. »S’estimant révolutionnaires, les avant‑gardes sympathisent ou s’allient avec lespartis extrémistes de droite ou de gauche.Le futurisme italien s’est lié au fascismemais le futurisme russe a rejoint la révolu‑tion communiste. A droite le vorticismed’Ezra Pound et Wyndham Lewis. A droiteEliot et Pessoa. A gauche l’expressionnismeallemand (avec de notables exceptionscomme le poète Benn et le peintre Nolde). Agauche le constructivisme européen. Lessurréalismes ont été plus fluctuants, tantôtattirés par le communisme, tantôt s’y oppo‑sant violemment. De leur côté, les hommespolitiques, généralement conservateurs enmatière d’art et de littérature, sont rapide‑ment agacés par de pareils alliés maladaptés à une discipline de parti.L’expression politique s’accommode maldes recherches formelles. C’était le dramed’un Maïakovski. Les déclarations poli‑tiques d’André Breton sont nécessairementd’une rhétorique aussi conventionnelle quecelles de son ancien ami Aragon, la présen‑te remarque n’impliquant aucun jugementsur l’opportunité de leurs engagements res‑pectifs. La littérature engagée ou dissidented’où qu’elle soit est souvent plus engagée etdissidente que littérature à proprement par‑ler. Observons aussi que d’authentiquesrévolutionnaires de l’écriture et des formessont restés prudemment du côté du pouvoirou franchement réactionnaires – des écri‑vains comme Céline et Pound, des artistescomme Cézanne et Dalí.

Avec sa volonté d’être de plus en plusmoderne (dans moderne il y a mode) l’avant‑gardisme a fasciné la première moitié du XXe siècle. Son dynamisme a servi certainscréateurs (Victor Brauner, par exemple),mais d’autres seraient devenus ce qu’ils ontété sans cet élan. Cette fascination a faitnaître des personnalités talentueuses quisont des pots pourris d’influences. JeanCocteau, par exemple, excessif jusqu’à lacaricature, prompt à jouer les maîtresJacques et à changer de cap au premier ventnouveau. Macedonski est aussi de ces écri‑vains doués et protéiformes, utile en sontemps mais frisant parfois la parodie, faute

Le concept occidental d’avant‑garde

31

Serge Fauchereau

32

d’avoir perçu la différence entre la moder‑nité de Baudelaire et la mode de MauriceRollinat (dans son Calvaire de feu, parexemple). Macedonski a cependant les qua‑lités de ses défauts: dans la tradition deCantemir, il a compris qu’un pays replié surlui‑même va s’étioler, et qu’il est toujoursintéressant de connaître les autres, non pourles imiter mais pour en tirer des informa‑tions ou des enseignements profitables.

Dans nos langues latines, le mot cultureest riche en connotations. De même que laterre demande à être bêchée, retournée,enrichie pour être vivante et productive, laculture intellectuelle ne peut être statique,figée définitivement. Des changements ysont nécessaires qui ne sont ni un progrès niun recul. Il y a notamment en Roumanieune riche tradition paysanne, mais traditionne veut pas dire fixité, répétition servile. Ilaurait été périlleux de s’en tenir à l’universrustique de Ion Creanga, d’abord parce qu’ilest inutile de tenter de refaire ce qu’unmaître a fait parfaitement, ensuite parce quel’art et la littérature sont insérés dans l’his‑toire et que celle‑ci change. Au lendemainde la Grande Guerre, la Roumanie s’indus‑trialisait, les villes se développaient, leséchanges avec l’étranger s’intensifiaient. Lesfuturistes, constructivistes et autres intégra‑listes avaient compris que le coin de cam‑pagne, si beau, si poétique soit‑il, ne dispa‑raîtrait heureusement pas, mais qued’autres domaines de la sensibilité s’ou‑vraient avec les nouveaux médias (radio,cinéma) et les nouveaux moyens de trans‑port. Le nationalisme paysan de NicolaeIorga ne pouvait recouvrir toute la com‑plexité du pays, et son moralisme tombaitdans l’intolérance réactionnaire. D’où lesprotestations des jeunes Brauner et Voroncaet les rodomontades des revues 75HP ouIntegral. Plus que d’autres, les futuristes etfuturisants ont fait du manifeste un genre àpart, mais les manifestes n’ont d’intérêt ques’ils sont accompagnés d’œuvres neuves.

Par bonheur, les Voronca n’ont pas éli‑miné le village de Cosbuc, le village deGoga; ils lui ont assigné une date dans letemps culturel. Alors que le village s’éloi‑gnait dans une autre époque, Lucian Blaga,

dans son Eloge du village roumain, l’a redyna‑misé en montrant qu’il était intemporel etuniversel parce qu’en dehors d’une réalitépropre, il était un petit cosmos mental etémotionnel inscrit dans la dimension dumythe. Loin de les écarter, cela justifie tousles Creanga, tous les Reymont, tous lesGiono du monde.

Il n’y a pas d’incompatibilité entrel’avant‑gardisme et l’art populaire tradition‑nel. L’accord se fait de puis longtemps enmusique; point si loin de nous, songeons auRusse Stravinsky, à l’Américain Ives. Dansles expositions qu’en leur temps organi‑saient Franz Marc et Kandinsky, ou bienLarionov ou le Lituanien Čiurlionis, onpouvait voir à côté de leurs œuvres avant‑gardistes des objets d’art populaire – descuillères en bois sculptées, des broderies,des ex‑voto… Le surréalisme des îlesCanaries était imprégné de Folklore et lesavant‑gardes latino‑américaines jamais éloi‑gnées de l’art indigène. Sans aller si loin,relisons Ion Vinea justifiant l’abstractionqu’on reprochait à l’avant‑garde de 1924:«ƫa parmi les tapisseries paysannes est plusparlante qu’un long discours. De même quela poésie populaire, quand elle n’est pas cor‑rigée et complétée par des collectionneursest la plus dépourvue de sujet et de logiquenarrative, mais la mieux construite des poé‑sies, celle qui a le plus d’atmosphère. »

En ce qui me concerne, j’ai commencé àm’intéresser au cubisme, au surréalismequand j’avais quinze ans. Le surréalismepassait encore pour une avant‑garde parceque ses promoteurs étaient encore en vie. Lemouvement avait pourtant trente ans d’âge,ce qui était déjà bien long pour une avant‑garde. En ces premiers temps, je n’avaisaucun sens de l’histoire et du caractèrepassé du passé, ce dont il m’a ensuite fallutenir compte quand j’ai commencé à écrire.Breton, Aragon, Soupault qu’il m’arrivait derencontrer, étaient assurément de grandsécrivains mais d’une autre époque. Je nepouvais l’ignorer en les lisant, je ne pouvaisque les étudier rétrospectivement. En fait,ils étaient assez oubliés du public, et, dansles années soixante, il fallait ramener l’atten‑tion sur Tzara et Cummings, sur Arp et

Le concept occidental d’avant‑garde

33

Péret. Vers la fin de ces années‑là parais‑saient ici l’Anthologie de la littératureroumaine d’avant‑garde de Saşa Pană et lapremière des méritoires études de Ion Pop.Ici, comme partout ailleurs, le danger auraitété de mettre Arghezi ou Blaga sur le mêmeplan qu’Urmuz.

Depuis cette époque, les meilleurs avant‑gardistes sont empléiadés, les meilleursartistes dans les musées, leurs œuvresreconnues, répertoriées, étudiées; la partieprovocante ne provoque plus; au mieux onsourit avec sympathie, au pire on décèleune odeur de vieillerie, comme dans un gre‑nier. Le temps des avant‑gardes est révolu,le mot désigne une période historique d’au‑trefois, une attitude, un peu de naïvetépeut‑être de se croire devant, en avance(« Avant quoi ? » plaisantait Ionesco). Onsait à présent que, quels que soient lesmérites des premiers, ils ne garantissent pasleur pérennité; ce qui compte, c’est d’êtredes meilleurs. L’étude des avant‑gardes,tant dans leurs réussites que dans leurs illu‑sions, ne manque pas d’intérêt, à conditionde ne pas en faire des objets de dévotion,des exemples à suivre. Il importe surtout decomprendre qu’elles ne constituent pas undomaine en marge mais qu’elles sont inti‑mement mêlées au mouvement général dela culture.

Croire qu’une avant‑garde est plusavancée qu’une autre n’a plus cours. Cetteidée de progrès, de progression empêchaiten outre de comprendre qu’il n’y a pas desimultanéité entre une culture et une autre.Malgré la mondialisation imposée par lesmédias, ni les goûts ni les mouvements nesont concomitants car chaque culture a sonrythme propre, son histoire propre et sespréoccupations propres. Le romantismefrançais vient après le romantisme alle‑mand et le romantisme anglais; cela nesignifie pas que Lamartine, Vigny, Hugo,Stendhal ne sont que des suiveurs.Eminescu s’affirme alors que les grandsromantiques sont morts; son contemporainest Mallarmé mais le poète roumain n’avaitque faire de ce symboliste loin de ce qu’ilvoulait faire. Les grands créateurs,Eminescu, Vélasquez, Goethe ou Debussy

n’ont pas besoin d’un mouvement pour lesdésigner; ils ne sont qu’eux‑mêmes et c’estleur culture qui a besoin d’eux. Tout sepasse comme si la culture, comme les indi‑vidus, savait ce que le temps et le lieurequièrent. Entre tous les poètes européensqu’ils pourraient élire, voici qu’Eminescu,Rubén Darío, Ezra Pound, Goumilev seprennent d’un intérêt tout particulier pourThéophile Gautier que la France néglige unpeu. Ils ne se trompent pas. Cela signifieseulement que, même si Gautier n’est pasun immense poète, il a des qualités particu‑lières où ces écrivains voient matière à enri‑chir leur propre travail, quelque chose deplus subtil que les fameuses influences donton nous rebat les oreilles. J’avoue être plusintéressé par les rencontres, les coïncidenceset le Zeitgeist que par les influences réellesou imaginaires, plus intéressé par l’altéra‑tion des concepts passant d’une culture àune autre, les erreurs et les gauchissementsriches en retombées originales. Tout cela sebouscule et transcende la chronologie etdemande une réflexion approfondie, sanspour autant oblitérer l’importance du passéet de la tradition souterraine – N’oublionspas Arghezi: « Les morts, eux aussi, s’accu‑mulent en toi. »

Du temps où André Breton espérait ras‑sembler les grands tendances novatrices enune vaste avant‑garde, Tristan Tzara luiécrivait cette mise en garde: « La substitu‑tion des groupes aux personnalités est plusdangereuse que la réaction. » En tant quelecteur, je le crois aussi. Si je lis une page quime bouleverse, il m’importe peu qu’elle soitd’avant‑garde ou non: elle est de GelluNaum ou de Marin Sorescu, création d’unepersonnalité particulière. Si je regarde untableau qui me fascine, il n’est pas l’œuvrecollective d’un mouvement: il est dePerahim ou de Ţuculescu, un artiste précis,une sensibilité unique. L’avant‑gardeconcerne une époque pleine d’intérêt maisappartenant à un passé où disparaissentpeu à peu sa nouveauté et ses figuresmineures. Aujourd’hui où l’on sait que lesutiles ou menaçantes avancées de la scienceet de la technique ne constituent pas un pro‑grès, le concept d’avant‑garde paraîtrait naïfou absurde.

În prefaţa cărţii Tinerii din Mareuil, alcărei titlu în limba franceză, Les Petits ages,(traducerea a fost făcută de Cristina Balinte)ar fi fost greu de conotat semantic înromânește, Eugen Simion îl prezintă peautor insistând asupra faptului că SergeFauchereau este un foarte apreciat eseist șicritic de artă, specialist în avangardaeuropeană. Memorialistul cunoaște binespaţiul cultural românesc, s‑a atașat de el,

fructificându‑l prin studii despre Brâncuși,Urmuz și Tzara. Serge Fauchereau este unapropiat al poeziei lui Marin Sorescu și neînţelege limba, de unde se poate trage con‑cluzia că este un autentic ambasador alculturii românești. Argumentele acestea austat, e de presupus, la originea iniţiativeitraducerii în limba română, despre ale căreivalori și reprezentanţi se amintește adeseoriîn Tinerii din Mareuil.

Lucian CHIŞU*

Eheu fugaces…Abstract

Intelectual de mare rafinament, critic literar și critic de artă cu o reputaţie mondială, SergeFauchereau își evocă, în Tinerii din Mareuil, copilăria și adolescenţa, oferind cititorilor săi o viz‑iune proprie asupra genurilor confesive, biografia și memorialistica. Cartea este un elogiu adusorășelului Mareuil, în care autorul și‑a petrecut prima parte a vieţii – o existenţă aparent obișnuită– derulată printre oameni, locuri și întâmplări, în mijlocul unei colectivităţi căreia personalitateasa în devenire îi datorează enorm. Volumul conţine fascinante pagini autobiografice, întretăiate decomentarii succinte privind artele (poezia, pictura, muzica, arta dansului), scrise într‑un stil de omare eleganţă și sobrietate, cu pasaje memorabile. Tinerii din Mareuil ilustrează și unificăînzestrările multiple, deja anunţate, ale autorului, putând fi citit deopotrivă ca o carte despretărâmul de vis al memoriei, ca un eseu despre rolul și sensurile artei pentru viaţă, dar și ca unroman care proiectează realitatea în zona de concurenţă cu literatura.Cuvinte‑cheie: Serge Fauchereau, memorii, copilărie, adolescenţă, literatură, artă, eseu.

Serge Fauchereau, an intellectual of high refinement, literary and art critic of worldwide reputa‑tion, evokes his childhood and youthful age in Tinerii din Mareuil (The Young People of Mareuil).In this text he offers his own vision regarding the confessions genres, namely the biography andmemoirs. The book is an eulogium to the town of Mareuil, where the author spent the first part ofhis life – an apparently ordinary life – lived among people, places and happenings, and in the mid‑dle of a collective to whom his personality in the making owes enormously. The volume consistsof fascinating autobiographical pages crossed by concise commentaries on arts (poetry, painting,music, the art of dancing), written in a style characterized by a great elegance and sobriety, withmemorable excerpts. Tinerii din Mareuil (The Young People of Mareuil) illustrates and unifies themultiple talents of the author, presenting itself as a text that can be read both as a book on thedreamland of the memoir, as an essay on the role and meanings of art to the life, and as a novelthat projects the reality in an area of competition with literature.Keywords: Serge Fauchereau, memoirs, childhood, adolescence, literature, art, essay.

Cronici literare

* Cercetător ştiinţific, Institutul de Istorie şi Teorie Literară „G. Călinescu” al, Academiei Română, e‑mail:lucianchisu@gmail.com.

34

Volumul este, de la prima la ultima pagi‑nă, extrem de incitant, plăcerea textuluifiind provocată, între altele, de posibilitateautilizării mai multor grile de lectură, unite,toate, de fiorul lăuntric al unei confesiuni deo mare sinceritate, depănată pe firul epico‑memorialistic. Dincolo de ceea ce reprezintăcopilăria și adolescenţa în scrierile de acesttip, dincolo de caracterul lor universal vala‑bil, care surprinde, cu toate simţurileascuţite, mirajul începutului de lume și înte‑meierea în formatul ei existenţial, evocarealui Serge Fauchereau devine, pe întinseporţiuni, povestea mirabilă și unică, irepeta‑bilă, despre felul cum aceste prime etape i‑au înrâurit viaţa și aveau ulterior să‑i con‑tureze personalitatea artistică și conștiinţacreatoare. Dacă acest lucru a fost posibil, else datorează, aș spune, atât impregnăriipaginilor de iz memorialistic, cât și partici‑pării intelectualului ajuns la vârsta păruluigrizonat în ipostaza de judecător lucid,parcimonios, al evoluţiei destinului său.

Ceea ce evită, din start, Serge Fauchereaueste să lase firul destăinuirilor și buna lorrelaţie cu o memorie fabulos pătrunsă de

amănunte, derulării molcome. Autorul secomportă ulysse‑ian, pune în surdină trecu‑tul spre a nu se lăsa toropit de mrejeleamintirii. Evoluţia particulară, individualăa fiecărei fiinţe umane nu trebuie privităasemeni unui tratat de istorie, în care eveni‑mentele pot fi ordonate – desigur cro‑nol ogic – în funcţie de importanţa lor. Așaceva n‑ar ajuta la nimic, deși lucrările mono ‑grafice din toate domeniile cunoașterii detip umanist ţin în mare respect criteriul demai sus. Dimpotrivă, Serge Fauchereau îșievocă primii ani din vârstă, ai copilăriei șiadolescenţei, din perspectiva prezentului, almomentului din care personalitatea saîmplinită în sfera literaturii, a artelor fru‑moase – este, cum am mai spus, specialist înpictură, pasionat de avangardele literar‑artistice, un apropiat al muzelor Eutherpe șiTherpsihora – dă o replică propriilor amin‑tiri. Pagină de pagină, memo rialistulconștientizează faptul că ecourileconclusive de la vârsta senectuţii sunt pre‑lungirile unor stimuli senzoriali care seîntorc în timp, la începuturi. Eroul acesteicărţi despre copilărie și adolescenţă, pre ‑firate și prin vămile altor vârste, este micalocalitate Mareuil, de care copilăria luiFauchereau se leagă printr‑un păienjeniș defire: familie, rude, prieteni, locuri de joacă,anii de școală, principii de educaţie, vârstatulburată de sentimente, aspiraţii și împli‑niri, care se succed acumulând odată cuînaintarea în durata timpului o inefabilăbogăţie spirituală. Aflăm că tânărulFauchereau avea plăcerea nevinovată alecturii, că era „tare la carte” și dornic să beacu nesaţ din paharul cunoașterii artelor. Fireiscoditoare, tânărul descoperă chiar și înîntâmplări anodine, scurte fulgerări deconștiinţă. Pe măsură ce adolescentul seînţelepţește, formatul memoriilor prindecontur estetic, lasând comentatorului maturprilejul organizării textului în conformitatecu alte principii, enunţate de Taine și Freud.Între acești doi teoreticieni, unul al literatu‑rii, celălalt al imaginarului fiinţei lăuntrice,cu întregul respect arătat rasei, mediului șitimpului, Serge Fauchereau ocolește, câtpoate, pe Freud, care instigă, în fond, la cle‑veteală. Din teama unor prea lesnicioase

Eheu fugaces...

35

decriptări, memorialistul se burzuluiește înmai multe rânduri la Freud.

Dar, las repede la o parte primul dintrenivelurile lecturii, pe care am fost ispitit să‑lnumesc taine‑ian, și din care se desprind,autonom, conţinutul copilăriei și adoles cen ‑ţei. Acestuia îi urmează cel de‑al doilea, pecare Serge Fauchereau, fără a face caz, îlacoperă în discreţia unui enunţ despremanipulatorul Freud, spre a adăuga cărţii odi mensiune cognitivă, definită în câtevasituaţii drept anti‑memorialistică. În acestplan al lecturii, intersecţiile amintirii cumărturisirea refac dubletul trecut‑prezentîn aproape fiece pagină, memoriile îșidiversifică semnificaţiile, iar tendinţa, inclu‑siv a autorului, este să ne ofere o variantămult îmbogăţită și totodată împrospătată aei în sens invers, dinspre prezent spre tre‑cut, rolul stereotipiilor trecând în planul defundal. Odată cu relevarea atâtor amănuntevenite dintr‑o copilărie feerică, cu nimic maipresus ori mai prejos decât copilăria privităgeneric, Serge Fauchereau întrerupe șirulamintirilor, spre a face acele repetate salturievocative, readucând, printr‑un adevărat

tunel al timpului, prezentul în confesiune.Sentimentul discontinuităţii, fragmentat deîntâmplările existenţei noastre care ocupăprim‑planul ontologic și pun în umbră rea‑litatea dureroasă a perpetuităţii și unicităţiitimpului, a fost ades subiect de literatură.Am citit cândva – nu‑mi amintesc numeleautorului, dar asta nu mă împiedică să in ‑voc exemplul – povestea cu iz sapienţial ades coperirii de către eroul principal, într‑unpod (de casă), a lucrurilor lăsate spre păs ‑trare de generaţia anterioară. Important estecă personajul descoperă „comorile” dinpod. Acolo, eroul povestirii cu pricina gă ‑sește fiecare lucru împachetat cu grijă, pusla loc sigur și însoţit de câte o succintăexplicaţie. Între altele, dă și peste un ghemformat din capete de sfoară, lângă care stăscris: „Din aceste capete de sfoară nu sepoate face nimic.” Parabola povestirii con‑sta în faptul că, negând …ghemul, întregulconstituit, (ideea de continuitate, apanaj altimpului biologic), fragmentele, fie ele șiexistenţiale, nu mai aveau nicio noimă. Cualte cuvinte, dacă semnele nu sunt adecvatinterpretate, trăite, rămân simple liniimoarte.

Semnificaţia fragmentelor alcătuitoareale „vârstelor mici” ţine de faptul că SergeFauchereau își interpretează trecutul dintr‑operspectivă întru totul contemporană cupersonalitatea creată, în timp, a celui care îșiscrie amintirile. Lipsită de această latură, eaar fi fost o carte de amintiri derulateconștiincios și ajutate de o memorie fidelăpână la cele mai insignifiante amănunte. Eaar fi prezentat interes în primul rând pentrucercul apropiaţiilor scriitorului – unul foar‑te bine conturat, cu personaje și întâmplăricare aparţin copilăriei și adolescenţei sale,petrecute în atmosfera locului și a anilorșaizeci din secolul trecut.

Ceea ce trebuie adăugat acestor consta‑tări se referă în continuare la siguranţamânuirii expresiei. Fauchereau este un sti‑list înnăscut, fapt relevant chiar și în cazulunei traduceri, întrucât conservă aceste ele‑mente în noul strat expresiv. Citind carteasub această incidenţă estetică, vom constatacă Mareuil este un loc din care pleacă și seîntorc toate „drumurile” eroului. Acesta

Lucian Chişu

36

Eheu fugaces...

37

cartografiază cu precizie elementele detopos intrate în memoria sa afectivă, pemăsura înaintării în vârstă. Casa mătușiisale, cea a părinţilor, vechimea bastimente‑lor care se profilează pe itinerarul zilnic,clădirile școlii, cinematograful, cofetăriileocupă un loc distinct, iar înaintea lor, caimportanţă, trebuie plasat podul peste Lay,de unde copilul și apoi adolescentul aveapriveliștea panoramică a întâmplărilor careaveau să aducă în existenţa sa certitudini,noi personaje ori evenimente. În traseulbiografic, școlii îi urmează liceul local, apoicolegiul american din apropiere de Mareuil,unde este primit pentru buna cunoaștere alimbii engleze, iar printre aceste peregrinăricu ghiozdan ar trebui amintită, ca o sete dinverile toride, aceea după lecturi esenţiale,vreau să spun nu o sete fiziologică, potolităcu apă, ci una spirituală, astâmpărată răco‑ritor de miresmele unor lecturi și audiţii șivizionări esenţiale, din poezia franceză, dinmuzică sau din albumele de artă plastică.Până să devină unul din marii specialiști aifenomenului literar‑artistic avangardist,căruia i‑a dedicat zeci de studii și pentrucare a organizat, în calitate de curator, totatâtea zeci de expoziţii pe mapamond,copilul, elevul și, strânși împreună, adoles‑centul Serge Fauchereau îi citea și își trans‑cria în caiete pe Baudelaire, Nerval, Hugo,Apollinaire, James Joyce, scriitori atât dediferiţi fiindcă aparţineau unor epoci foartediferite și cărora le aprecia, în corpore, fru ‑museţea redată inclusiv eufonic, a creaţiiloracestora. Este cazul să amintesc încă un faptbiografic, greu de trecut cu vederea, dinacest roman‑eseu cu o structură memoria‑listică aparte, anume că, încă de la o vârstăpe care sunt tentat să o consider mimetică,adolescentul‑în‑devenire avea un jurnal (încarte se vorbește despre zeci de caiete, dincare unele rătăcite, dacă nu cumva chiarpierdute, în care își consemna lapidarîntâmplările și impresiile din anumite zile).Văd în aceste însemnări disparate o auto ‑dis ciplinare, care își face simţită prezenţa încuprinsul mai tuturor paginilor cărţii, ca unfel de reţinere în faţa grabei sau entuzias‑mului fără frontiere în care ne petrecemcopilăria. Adaug mai târziu, deși locul i‑ar fi

fost mai în faţă, grupul de prieteni,statornicit de toate experienţele unei copilă‑rii comune, legate de sentimentul prietenieiși al onoarei, care se relevă de la o vârstă fra‑gedă. Numele, dar mai ales implicarea lor înexistenţa lui Serge Fauchereau vor reveniades în trama memoriilor, putând fi citite,cum am mai spus, în registre multiple, fie cao carte consacrată copilăriei, ca roman deaventuri sau ca unul erotic (al primeloriubiri și dezamăgiri în dragoste), ca repre‑zentare autentistă despre parcursul vieţii încare evenimentele devin în cele din urmăamintiri aureolate de nostalgia după ceeace, înaintașii numeau fuga ireparabilă a tim‑pului. Avem, poate de aceea, tendinţa de apăstra în memorie numai evenimenteleplăcute, de a le învălui chiar și pe cele maipenibile sau usturătoare în confiajul poleital amintirilor. Aici, însă, totul este prezentat,repet, într‑un stil care, departe de a fi gran‑dilocvent, se arată bine cumpănit, precis,autentic, ilustrând modul cum experienţascrisului, completată de aceea a meditaţieidespre viaţă, dau cărţii o turnură aparte.

Am sentimentul că Tinerii din Mareuil arputea fi unul din răspunsurile potrivite laparabola mai înainte pomenită. SergeFauchereau desface ghemul nu atât pentrua‑l ... depăna, cât mai ales pentru a fixa pecanavaua amintirilor locul și semnificaţiileprezentului, ca o textură nouă, întăritoareprintre culorile palide ale trecutului. Subpresiunea lui Freud, memoriile autoruluirecompun imaginile disparate ale tablouluisecret, nebănuit, recognoscibile în lungiserii de trăiri similare, în care, de pildă, gus‑tul primului sărut reverberează prinmemoria simţurilor sale până la ultimul,generat de același sentiment copleșitor, aliubirii. La fel se petrec faptele cu alte și alteimpresii venind din copilărie, încât pasiu‑nea pentru artă, de la începutul adoles ‑cenţei, îi provoacă anticipative descinderi înambientul expoziţiilor pe care autorul le‑avernisat peste ani. La fel de semnificativeîmi par amănuntele întâlnirii cu marii artiști(poeţi, romancieri, dramaturgi, pictori,sculptori, muzicieni), pe care, mai întâi,Fauchereau i‑a citit, le‑a văzut operele, le‑aascultat compoziţiile și după aceea i‑a

Lucian Chişu

cunoscut bucurându‑se de prie tenia unoradintre ei. Deși notele de subiectivitate suntasumate în substrat freudian, stilul nu‑șipierde echilibrul intern, rămânând același,moderat de o reală sobrietate, cum stă bineunui profesionist al scrisului, care se arată afi cunoscător rafinat al fenomenologiei dincare se înfiripă, ca un abur, existenţa.Cuvântul cheie al celui de‑al doilea nivel delectură, acesta este: sensul vieţii, ideaţia pecare o dezvoltă ca vehicul de a înţelege șiinterpreta, dincolo de particularităţilediscursului memorialistic, viaţa înînţelesurile ei superioare. Maniera prin careîntâmplările cu început și sfârșit al unoradintre etapele de viaţă se transformă într‑oimagine unitară, rezultat intern al îmbinăriitrecutului cu prezentul, spre a da culoare șiconţinut desenului din goblen, urmează, așzice, nu formatul de existenţă, cât principiiestetice. În mod indirect ele atrag atenţiaasupra unui fapt despre care memoriile luiSerge Fauchereau vorbesc: raportul dintreexistenţă și întâmplare, fără a implica ceeace ades căutăm să descoperim în scrierileconfesive, anume preemi nenţa destinului.Destinul, despre care uneori credem că ne‑amarcat viaţa încă dinainte de naștere,destinul pe care fiinţa îl primește de la bunînceput în proprietate, plăcându‑ne să spu‑nem că era prefigurat, nu face parte din ori‑zontul narativ al acestor destăinuiri. Înschimb, în cartea sa, Serge Fauchereau dez‑văluie un parcurs biografic înţelenit înexistenţa sa, de locurile natale, dar și deopţiunile celui ce‑și rememorează acum înfond cariera. Evoluţia fiecăruia dintre noi,deși atât de diferită prin natura opţiunilor,ne face, în cele din urmă, foarte asemănă‑tori. Nu mă complic în a invoca toate necu‑noscutele care ar putea fi reproșate uneiatari diagonale trasate rapid, ci numaivreau să spun că dobândim, cu trecereatimpului, acea experienţă a luării în posesiea sentimentului maturităţii și a unui fondcomun – seturi de atitudini comportamen ‑tale și reacţii la mediul socio‑cultural – carefacilitează și asocierea prin comunicare larealităţile înconjurătoare. Aceea care ne ţineîn contact prin judecăţi continue, neintroduce în zonele de conștienţă cu toate

instrumentele sensibile făcându‑ne aparenttot atât de asemănători, pe cât de diferiţisuntem în realitate. Ceea ce ţine de sferadisociativă se referă, în fond, la experienţapersonală dobândită ca înţelegere saujudecată. Fiecare fiinţă umană esterezultatul educaţiei primite, a lecturilor șiacumuărilor la nivelul experienţei persona‑le, implicată lingvistic prin formele origina‑re ale contactului ei cu lumea, cu formeleculturale ale devenirii conștiinţei acesteia,date de puterea ei de analiză. Suntem, cualte cuvinte, pe cât de diferiţi, în decizii,chiar în gusturi și culori, despărţindu‑ne înstraturi și formate sociale, cum suntem totpe atât de comuni în gândire, ceea ce faceca, dincolo de diferenţe, să comunicăm foar‑te bine, eficient, unii cu ceilalţi. Sub acestaspect, instrucţia, sau mai simplu spuseducaţia și formaţia lui Serge Fauchereau,despre care aflăm amănunţit în Tinerii dinMareuil, arată și prefigurează statutul săude elită intelectuală, distanţarea de prieteniicopilăriei și dobândirea acelei conștiinţeartistice, în care cel mai demn de amintiteste echilibrul, lipsa de emfază, sinceritateatimorată cu care își devoalează, la deplinamaturitate, intimitatea unora dintre trăiri.Ofer un exemplu de trecere de la parfumulamintirilor în ternul existenţial, arderea„colecţiei” de meșe ale iubitelor sale, într‑unmoment de rupere cu trecutul, absolut edi‑ficator: „Sentimentul unui sacrificiu, al unuiholocaust a fost totuși atât de puternic, încâtmă văd în mansardă, uitându‑mă la cum semistuie buclele, una după alta, carboni ‑zându‑se într‑o scrumieră și emanând mirosspecific, într‑adevăr mai puţin un parfum,cât emanaţia din atelierul unui potcovar”.

Așadar nu în ultimul rând, stilul scrii ‑torului – îmi permit să afirm deși mă aflu înfaţa unei traduceri – evidenţiază prin elînsuși o atitudine superioară de înţelegere aexistenţei. Tinerii din Mareuil, este, cumspunea Eugen Simion, prefaţatorul ediţieiromânești, acela al unui memorialist dublatde un eseist și triplat de un veritabil roman‑cier, fapt ce denotă că, în artă, spre deo ‑sebire de alte domenii, depășirile curajoasesunt binevenite și nu prezintă, atunci cândaparţin unui profesionist, niciun pericol.

38

La un an după (re)editarea completă aprozei şi dramaturgiei, apariţia în colecţia„Opere fundamentale” tip „Pleiade” de laFundaţia Naţională pentru Ştiinţă şi Artă aprimelor două volume ale publicisticii luiMihail Sebastian reprezintă deja un eveni‑ment. Eveniment, întrucât există în fine pre‑misele unei relativ proxime editări a inte‑gralei celor peste 2500 de articole. Şi pentrucă aceste prime două volume, de peste 1300de pagini fiecare (împreună cu notele,comentariile şi indicele de nume), fac unpas mai departe decât reuşise, în 1994, sărealizeze regretata Cornelia Ştefănescu edi‑tând un prim şi, din păcate, unic volum de

publicistică al scriitorului (intervalul 1926‑1928), urmat de publicarea unor culegeriselective de articole mai vechi sau mai noi,după cea dintâi tipărită în 1962 de VicuMândra. Din motive lesne de înţeles, în tim‑pul comunismului Sebastian a fost recupe‑rat foarte selectiv. Ce era mai bun, dar şi mai„periculos” din scrisul său a fost lăsat „pen‑tru mai târziu”, relegat într‑un fel de sub‑conştient al istoriei literare. Iar recuperareapostdecembristă a avut loc lent şi în trepte.Aşa s‑a întâmplat cu partea cea mai izbutităa prozei, în speţă cu romanul etnic De douămii de ani şi cu aventura reacţiilor pe care le‑agenerat din Cum am devenit huligan. Sau, în

Paul CERNAT*Publicistica lui Sebastian –

către prima editare completă**Abstract

Articolul comentează apariţia unei importante ediţii de opere a scriitorului interbelic MihailSebastian, cu accent asupra ultimelor două volume, reunind publicistica de tinereţe a acestuia.Dincolo de evaluarea acestui segment nonficţional important, ca şi a demersului editorial asociatce va continua în anii următori prin publicarea de noi volume, în centrul demersului de faţă se aflănevoia unei mai bune situări în epocă a scriitorului care, la şapte decenii de la dispariţie, nuîncetează să fascineze şi să intrige.Cuvinte‑cheie: ediţie critică, cultură interbelică, generaţie, publicistică, nonficţiune.

This article comments a new and important critical edition of works belonging to MihailSebastian, the Romanian‑Jewish interwar writer, emphasizing his last two volumes. We specifi‑cally discuss about the remarkable and controversial publicistic work written by the author in hisyouth. Beyond the analysis of this important non‑fictional part of his work, as well as of the relat‑ed editorial approach that will continue in the coming years by publication of new volumes, thefocus of our study is to evaluate the whole personality of this writer who has not ceased to fasci‑nate and to stimulate the intellectual debates of our times.Keywords: critical edition, interwar culture, generation, publishing, nonfiction.

* Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Litere, e‑mail: cernatpaul@gmail.com.** Mihail SEBASTIAN, Opere, III‑IV. Publicistică (1926‑1929, 1930‑1932), Ediţie coordonată de Mihaela

Constantinescu‑Podocea, text ales şi stabilit, note, comentarii şi variante de Mihaela Constantinescu‑Podocea, Oana Safta şi Petruş Costea, Academia Română, Fundaţia Naţională pentru Ştiinţă şi Artă,Bucureşti, Colecţia „Opere fundamentale”, Bucureşti, 2013, 1310 p., 1354 p.

39

alt plan, cu subtila cazuistică erotică dinFemei. Aşa s‑a întâmplat, apoi, cu extraordi‑narul Jurnal, scriere subiectivă şi documentexistenţial de prim ordin care, la prima apa‑riţie din 1996, l‑a propulsat de pe „raftuldoi” al literaturii române pe „raftul întâi” alei, transformându‑l în turnesol al dezbateriipublice despre „rinocerizarea” elitelorinter belice. Altfel controversat decât în anii’30, autorul Jocului de‑a vacanţa devenea,după cinci decenii de la moartea sa prema‑tură şi brutală, o personalitate de prim‑planşi un revelator de mentalitate căzut, încă odată, „la mijloc”, între tabere. Scriitorul sen‑timental, cu o „sensibilitate feminină”, eraprivit tot mai mult ca un combatant, e drept,solitar – şi, în felul lui, exemplar, deşi vul‑nerabil – în arena istoriei politice din ante‑camera Războiului şi a totalitarismelor. Darşi ca un reper intelectual servind pentrulegitimarea unora şi altora. Ceva rămâneatotuşi în umbră: publicistica, îndeosebi ceapolitică. Cunoscută integral de foartepuţini, rămasă, în cea mai mare parte, încolecţiile de periodice ale epocii, ea avea săfacă, la câţiva ani de la centenarul naşterii,obiectul unor „revelaţii negative” prin con‑troversata carte polemică a Martei Petreu(Diavolul şi ucenicul său. Nae Ionescu‑MihailSebastian, 2010). Accentul cădea, acum, asu‑pra „năismului” fascizant din perioada„celor şapte ani de‑acasă” de la Cuvântul, înideea că – iată! – nu doar „naţionaliştiiromâni” Cioran, Eliade & Co, incriminaţipentru adeziunile lor radicale de procuroriiideologici ai Occidentului, ci şi „evreul de laDunărea Brăilei”, livrat ca model alternativde atitudine democratică, a căzut în ispitaideologiei de extremă dreapta, ba chiar maidevreme decât alţi congeneri, trezindu‑seabia ca urmare a şocului provocat de antise‑mitismul profesorului. Un an mai târziu,autoarea clujeană avea să primească însă oreplică fermă prin apariţia volumului Evreulimprobabil. Mihail Sebastian, o monografie ideo‑logică de Mihai Iovănel. Morala: tot ce erefulat se „întoarce” şi se răzbună. Numaică istoria intelectuală şi, în particular, istorialiterară nu pot fi recuperate cu adevăratdecât printr‑o cunoaştere complexă şi,implicit, prin editare, prin publicarea tutu‑

ror „documentelor” disponibile. Altfel, ris‑căm să o ţinem din revelaţie în revelaţie şi,după caz, din indignare în indignare. Iaristoriografia noastră mai are multe, foartemulte de recuperat. Ne lipsesc şi azi nume‑roase ediţii de opere ale marilor sau maimicilor scriitori moderni. Nu avem, încă, oediţie cuprinzătoare a lui Petru Comarnescu.Editarea publicisticii lui Mircea Eliade seaflă abia la început, şi nu se ştie cine o vaputea duce mai departe după MirceaHandoca. Remarcabila editare, datorată luiMarin Diaconu, a tuturor scrierilor româ‑neşti ale lui Cioran s‑a soldat nu demult cuun scandal editorial, cu un proces în instan‑ţă intentat de Editura Humanitas. Tot laHumanitas, în anii ’90, Marin Diaconu edi‑tase trei volume din publicistica de tinereţea lui Noica – unde oare va mai putea conti‑nua, după conflictul apărut între timp? Dartipărirea completă a publicisticii „tânăruluiEugen Ionescu”? De realizarea unor ediţiicritice complete ale lui Camil Petrescu, E.Lovinescu sau, dificultate supremă, MihailSadoveanu, nu mai are rost să discutăm...

Paul Cernat

40

Obstacolele nu vin aici, din păcate, exclusivdinspre drepturile de autor. Ele vin şi dinspre dificultăţile materiale, logistice şide personal cu care se confruntă ce a mairămas din cercetarea literară românească,devenită, mai ales în ultimul deceniu, un felde lux dispensabil, ignorat sau, mai rău, pri‑vit ca reziduu „localist” şi neproductiv, într‑olume globală în care noţiuni gen „identi‑tate naţională” sau „patrimoniu cultural”par mai mult să încurce un stat periferizatca al nostru, fără resurse disponibile şi fărăvoinţa politică de a‑şi conserva şi gestionacorespunzător identitatea, inclusiv prin lite‑ratură. În asemenea condiţii, e aproape unmiracol apariţia, sub egida AcademieiRomâne şi a F.N.S.A., a peste 160 de volumede opere în ediţii critice sau semicritice, dinpeste 50 de autori canonici. De fapt, „mira‑colul” nu înseamnă altceva decât ambiţiaconstructivă a iniţiatorului (Eugen Simion),alături de dăruirea şi sacrificiile unor cerce‑tători modest plătiţi, suprasolicitaţi şirămaşi, pe an ce trece, tot mai puţini.

Prezenţa autorului Accidentului pe listacelor consacraţi prin această colecţie presti‑gioasă reprezintă un nou indiciu de canoni‑zare critică a unei opere din care publicisti‑ca, definitorie în cel mai înalt grad, nu putealipsi. Printr‑un travaliu de bibliotecă îndea‑juns de laborios, Mihaela Constantinescu‑Podocea, împreună cu doi colaboratori maitineri de la Institutul de Istorie şi TeorieLiterară „G. Călinescu”, Oana Safta şiPetruş Costea, au reuşit să reunească toatearticolele pe care Sebastian le‑a publicat,între 1926 şi 1932 (inclusiv). Au fost, desi ‑gur, încorporate, cu aparat critic cu tot, tex‑tele publicate în ediţia Corneliei Ştefănescu,cărora li s‑au adăugat un număr de articoledescoperite în diverse reviste evreieşti şitipărite de Geo Şerban; ele, trebuie precizat,nu figurau în lista presupus completă a tex‑telor lui Sebastian întocmită de DorinaGrăsoiu în finalul monografiei sale din1986. Decisiv rămâne însă „grosul” noutăţi‑lor, câteva sute la număr. Articolele au fosttranscrise din publicaţiile vremii, cu indica‑rea datei apariţiei şi a rubricii care le‑a găz‑duit. Cele preluate din Cuvântul au fostreproduse din ediţia bucureşteană a ziaru‑

lui (eventualele diferenţe faţă de ediţia „deprovincie” fiind indicate la Note), iar încazul articolelor publicate de două ori a fostpăstrată ultima versiune, cu stabilirea cores‑punzătoare a variantelor. E adevărat cănotele din aparatul critic final se vădesc fieexcesiv de frugale (majoritatea), fie suscep‑tibile de rezerve. Unele dintre ele, de pildă,nu fac decât să rezume articolele asociate,fără vreo valoare informaţională adăugată(un exemplu la întâmplare: articolul Păsărilezboară spre Capri, în care Sebastian elogiafascismul lui Mussolini, pentru că dictatorulitalian interziseze vânătoarea de păsări înInsula Capri emoţionat de o lectură dinAxel Munthe). În alte cazuri, cum ar fiModernism artistic şi revoluţie socială (repro‑ducere a conferinţei susţinute în aprilie1932, în ciclul „Explicaţia timpului nostru”organizat de gruparea „Forum”, precursoa‑re a „Criterion”‑ului), nota finală ne indicădoar faptul că, în Diavolul şi ucenicul său…,Marta Petreu „consideră că aici MihailSebastian nu face decât să reia ideile lui NaeIonescu” (urmează un lung citat ilustrativ –şi atât). Or, lectura textului în cauză arată,cu claritate, că lucrurile stau de fapt cu totulaltfel, autorul delimitându‑se de ideile„revoluţionare” şi „colectiviste” ale magis‑trului. Redau, pentru edificare, doar unfragment din articolul lui Sebastian:„Cetitorul a băgat de seamă, sper, că pero‑raţia de mai sus nu‑mi aparţine. Am imagi‑nat doar discursul pe care un revoluţionar şiun colectivist (termenii de altminteri suntsinonimi astăzi) l‑ar putea ţine, dacă împo‑triva revoluţiei şi a barbariei noi am invocadreptul de a ne păstra şi apăra anumitevalori spirituale în care credem”. Ar fi meri‑tat, poate, ca nota editorilor să facă necesa‑rele precizări. Nu le face. Nu ni se precizea‑ză nici faptul că articolul a mai fost tipărit,anterior, şi în alte părţi, bunăoară în antolo‑gia Modernismul literar în date şi texte realiza‑tă acum câţiva ani de Gabriela Omăt. Daracestea sunt, până la urmă, chestiuni secun‑dare. Când operaţiunea va fi dusă la bunsfârşit, „continentul ascuns” al publicisticiisebastianeşti va putea fi evaluat, pentruprima dată, la justele‑i proporţii, iar istorio‑grafia literară postdecembristă şi Institutul

Publicistica lui Sebastian

41

Paul Cernat

42

ei pilot vor înregistra o nouă izbândă, denivel comparabil, minus notele…, cu edita‑rea completă a publicisticii lui G. Călinescu(din excelenta ediţie coordonată de NicolaeMecu), a lui Tudor Arghezi sau Ion Vinea.

Lectura integrală a articolelor adunate încele două prime volume este un exerciţiurevelator, înainte de orice, pentru unitateainterioară a unei activităţi gazetăreşti deexcepţie. Parcurgând aceste mii de pagini,realizăm o dată în plus, că Sebastian faceparte din rândul autorilor care merită edi‑taţi in integrum. Impresionantă atât prinîntindere şi diversitate, cât şi prin maturita‑tea vădită dintru început de acest spiritmobil şi precoce (majoritatea articolelor aufost publicate, să nu uităm, între 18 şi 30 deani din cei nici 38 de viaţă), articleria sareprezintă, o operă de prim ordin, o eseisti‑că subiectivă în priză directă, comparabilădoar cu jurnalul intim. Nu întâmplător, afost ea însăşi numită „jurnal” de unii editorisau comentatori (jurnal public, de epocă saualtcum). Literar şi intelectual, nonficţiuneadomină ficţiunea şi dramaturgia scriitoru‑lui, poate cu excepţia confesiunii etnice dinDe două mii de ani (asimilabilă jurnalului) şia secvenţelor din Cum am devenit huligan(asimilabile publicisticii). E limpede: luiSebastian îi stă mult mai bine „autentic”decât „cu masca” ficţiunii beletristice. Dece? Fiindcă, Sebastian dixit în articolul des‑pre Jurnalul Katherinei Mansfield, „literatura,oricât ar fi de bună, simulează”. Inclusivcâteva din cele mai bune pagini aleAccidentului au „la bază” un „jurnal de schi”al autorului – practic, singurul fragment dejurnal intim publicat în timpul vieţii, dacălăsăm la o parte diferitele însemnări de ate‑lier; unele dintre ele, consemnând redacta‑rea romanului Oraşul cu salcâmi, sunt repro‑duse chiar în volumul doi al prezentei ediţiide Opere. În tot cazul, atât precocitatea, câtşi productivitatea neobişnuită, manifestatăîn cele mai variate direcţii şi domenii,impun respect: cititor pasionat, cu reacţiiniciodată banale, dublat de un moralistprompt al evenimentelor zilei, Sebastian eracapabil să scrie lejer câteva texte pe săptă‑mână, fără a‑şi sacrifica nici viaţa mondenă,nici prezenţele publice. Scria, propriu‑zis,

cum trăia, chiar dacă se plângea că „elabo‑rează greu”...

Există, în aceste două ample volume depublicistică, material suficient pentru maimulte volume distincte, decupate pe criteriitematice: unul ar putea conţine exclusivpublicistică literară, cronici de carte, artico‑le programatice şi polemici; un altul ‑ publi‑cistica politică (de politică internă şi exter‑nă); altul ‑ articole despre şcoală şi proble‑mele învăţământului; un volum ar putea fiocupat cu articolele de fapt divers (comen‑tarii mondene, sociale, reportaje, consem‑nări ale unor expoziţii ş.a.m.d.), eventual şide comentarii teatrale (ele se vor multiplicaîn anii care vin); în fine, un volum pasionantar putea cuprinde articolele despre provin‑cie şi, cu deosebire, despre Brăila natală.Fiecare „eşantion” în parte merită comentatpe larg, iar ansamblul înseamnă mai multdecât diagrama unei sensibilităţi in progress.E o foaie de temperatură a unui timp şi aunui segment de istorie intelectuală. Sigur,luate individual, multe articole par maicurând nişte note fugace despre toate cele,risipite cu lejeritate şi dezinvoltură. Sau opi‑nii la cald, fără pretenţii de analiză, cro‑chiuri reflexive cu aer de conversaţie agrea‑bilă. Nu‑i mai puţin adevărat însă că, o datăcu trecerea lunilor şi anilor, textele capătătot mai multă substanţă, păstrând acelaşiincofundabil stil Sebastian. Un stil de graţiesentimentală, „puţin sceptică, puţin obosi‑tă”, pe fondul unei modernităţi clasice încare sensibilitatea modelată la şcoala cultu‑rii franceze se lasă sedusă de fantasmeanglo‑saxone. Există, de la început, odimensiune existenţialistă, generaţionistămarcată – cu diferenţele de rigoare, ea seîntâlneşte cu cea din articolele şi nonficţiu‑nile autobiografice din epocă ale tânăruluiMircea Eliade. Iată o secvenţă din eseul –binecunoscut – al lui Sebastian desprecorespondenţa dintre Jacques Rivière şiAlain Fournier, doi scriitori afini ce prefigu‑rează, nu mult înaintea Primului RăzboiMondial, stilul dominant al anilor ’20: „Estechiar adolescenţa noastră. Sunt preferinţelenoastre livreşti, sunt preocupările noastre,sunt repulsiile noastre. Este drumul de laVerlaine şi Laforgue, părăsiţi nostalgic, la

Verlaine şi Claudel. Este naivitatea unei vâr‑ste şi bărbăţia alteia. Este mai ales fărâmiţa‑rea anilor noştri între neînţelegerea celordouă veacuri streine, întâlnite la răscrucearăzboiului, este această grea dezamăgire,cuprinzând sensul tinereţii noastre, cheiatuturor nelămuririlor care de cei bătrâni ne

despart, iar de noi înşine ne fac neînţeleşi”(O carte a noastră). Altminteri, „generaţionis‑mul”, ca şi excesul de colegialitate amicală,poate fi făcut responsabil pentru multe dila‑tări juvenile ale unor comentarii de carte (v.ditirambii ridicaţi gracilului Itinerar senti‑mental, volumul de versuri al lui

Publicistica lui Sebastian

43

Paul Cernat

44

Perpessicius – brăilean, ce‑i drept, şi coleg laCuvântul…). Dilatări, orice s‑ar spune,deplasate când le citeşti alături de „raderi”ale unor volume mai de soi, precum Ulise‑lelui Voronca. Dar… ale tinereţi valuri. Îndefinitiv, tocmai aerul de libertate extremă,de frivolitate sfidătoare şi exuberanţă impe‑tuoasă al tinereţii puse pe fapte mari este celce imprimă relief suplimentar acestorpagini vibrante de la sfârşitul „anilornebuni”. Despre publicistica literară a pri‑mului Sebastian şi, în particular, despreimpenitentul polemist, adversar al autorită‑ţilor critice de tot felul, abia de‑acum încolose va putea scrie cu toate textele pe masă;recenta apariţie a volumului „la temă” sem‑nat de Dana Pârvan‑Jenaru reprezintă, înacest sens, un început. Cum tot un început îlconstituie şi demersul, deja semnalat, alMartei Petreu cu privire la publicistica poli‑tică. Se poate vedea, acum, cât e valabil dinacuzele autoarei clujene şi cât intră în zonamistificărilor sau răstălmăcirilor. Că tânărulcombatant era, ca şi Nae Ionescu, ca şi mare

parte a intelectualilor noştri publici dintrerăzboaie, de stânga sau de dreapta, unadversar al Partidului Liberal, perceputdupă lunga hegemonie a „vizirului” IonelBrătianu ca partid‑stat al politicianismului,corupţiei şi abuzurilor, e indiscutabil; că stă,cu nuanţe, pe poziţii conservator‑elitiste,rezervate faţă de euro‑democraţia LigiiNaţiunilor, e, de asemenea, evident. Nuavea suficiente motive? Că îl simpatiza, con‑diţionat, pe Mussolini, ca şi pe alţi lideriantiburghezi de mână forte (nu şi pe Hitler),se poate vedea cu ochiul liber (deşiMussolini nu‑şi dăduse toată „arama pefaţă”, Constituţia din 1923 era parţial inspi‑rată din cea mussoliniană, democraţia libe‑rală îşi arăta limitele, criza mondială şişomajul intelectual făceau ravagii, iarmediul politic românesc era profund viciat).Dar trebuie să fii ori de rea‑credinţă, ori cap‑tivul unor judecăţi corect politice retro‑post,ori neinformat în materie de istorie a epociipentru a‑i face un cap de acuzare din asta.Ca să nu mai vorbim de opiniile publicistu‑lui despre „burghezul” E. Lovinescu, des‑pre „democraţia locală” sau despre „discri‑minarea” studenţilor pe criterii de selecţieelitară, judecate de Marta Petreu ca poten‑ţial fasciste. Redau, ca probă contrarie, doarun fragment „sceptic” dintr‑o replică laadresa unui „radical” care, în urma uneiconferinţe, îl taxase pe Sebastian drept„burghez”: „…un bun escroc este preferabilunui mare vizionar. În orice caz, este maiomenesc. (…) E o lecţie pe care am învăţat‑ogreu – după nu ştiu câte războaie şi revolu‑ţii –, dar pe care cel puţin o socoteam bineînvăţată. Ne‑am înşelat. Căci iat‑o uitată:iată noi procurori ce pornesc la vânătoare cucarabina idealului la umăr. Să ne pregătimconfesiile sufleteşti ca pe nişte declaraţii fis‑cale. E mai prudent”. („…Şi eu sunt bur‑ghez”). Textul e din 1932. Nu sună, oare, ase‑mănător cu Genealogia fanatismului din des‑chiderea Tratatului de descompunere princare, în 1949, Cioran redebuta ca scriitorfrancez, despărţindu‑se de febra tinereţii? Şinu rămâne oare, şi azi, atât de actual?

Am afirmat că nivelul înalt al credinţeiîntr‑o fiinţă atotputernică, atotcreatoare,suport şi principiu ordonator al întreguluireal, credinţa deci în Dumnezeu atinge unmaximum sau este mereu în apropiereaacestuia, în Statele Unite, între altele, saupoate, chiar, în primul rând datorită faptu‑lui că numărul cultelor – mă refer, în modspecial la cele creştine, dar afirmaţia sepoate extinde şi asupra altor religii – este,acolo, foarte mare, efervescenţa discursuluireligios şi, adesea, chiar dezbaterea asupraproblemelor religioase este vie şi, ca atare,fiecărui mod al trăirii întru respectul credin‑ţei, în cadrul unei sincere sau, cele puţin,dorite a fi astfel, aspiraţii morale îşi află omanieră de a trăi convingerea în putereadivină, compatibilă cu felul său de a fi, cu oanumită constelaţie particulară de calităţi şicaracteristici umane. Iată o latură a conexiu‑nii – şi influenţei reciproce – existentă întreactivitatea teologică susţinută şi starea exis‑tenţială a persoanei şi comunităţii umane.Să încercăm a vedea însă lucrurile şi dintr‑o

perspectivă întrucâtva diferită, chiar dacănu cu totul desprinsă de aceasta, deja pre‑zentată.

Consecutiv Renaşterii, în parte chiarsuprapunându‑se acesteia, se produceReforma, începută în prima jumătate a seco‑lului al XVI‑lea, urmată, aşa cum este bineştiut, de Contrareformă; au loc războaie reli‑gioase care secătuiesc voinţa europeană decredinţă, aceasta tocmai prin excesul dog‑matic al părţilor aflate în conflict ideatic sau,poate mai exact spus, ideologic, dogmatic.Credinţa are, prin natura ei, caracteruldevoţiunii proprii, iradiind în toate direcţii‑le apoi şi, în nici un caz nu are legătură cuintoleranţa. Atunci când Iisus vorbeşte des‑pre credinţa superioară celei a descendenţi‑lor lui Abraham şi Iacob, proprie unor ofi‑ţeri şi soldaţi romani, nu îi testează pe aceştia asupra tuturor perceptelor din careprovenea propria sa participare la cult, careera chiar exprimarea în lume a îndreptăriitrimise în lume de Tatăl, prin Fiul său.

Revenind la istorie, parcurgem perioada

Caius TraianDRAGOMIR*

Reîntoarcerea la teologieUn manifest (III)

Presiunea trăiriiAbstract

Subsemnatul propriei condiţii existenţiale nu se poate baza doar pe trăirea empirică. Apare ca onevoie absolută dedicarea trăirii unei credinţe de natură să unească imanenţa şi transcendenţaexistenţei umane.Cuvinte‑cheie: existenţă, imanenţă, transcendenţă, unitatea eului.

Every person that is under his own existential condition cannot rely only on the empiricalapproach on life. The dedication of one’s own living to a creed able to unite the immanence andthe transcendence of human existence emerges as an absolute need.Keywords: existence, immanence, transcendence, unity of ego.

Comentarii

* Diplomat, fost ministru, fost ambasador al României în Franţa, e‑mail: ctdragomir@yahoo.com.

45

modernităţii clasice, urmând Renaşterii,Reformei şi Contrareformei şi constatăm,ulterior, apariţia Iluminismului, în careorice referire majoră la teologie se face princritica adusă acesteia. Iluminismul împli‑neşte condiţia paradoxală de a reprezentaun enorm progres în planul spiritualităţiiumane, al conştiinţei, al cunoaşterii, darîncercând a disloca sufletul fiinţei umanedin spaţiul său de credinţă, din alcătuirea însinea sa a unei imagini a lumii care nu aredreptul de a se reduce la universul „celorvăzute”. Pentru teologii chemaţi deConstantin cel Mare în Conciliul de laNiceea, din 325, Dumnezeu, înainte de a fiCreatorul, este „Atoateţiitorul” şi, apoi,„Făcătorul cerului şi al pământului, al tutu‑ror celor văzute şi nevăzute’’. Anticipând,am putea spune că omului actual i se inter‑zice, pe căi obscure şi perverse, dar eficien‑te, în toată negativitatea lor, lumea celor cuadevărat nevăzute, reducându‑se realitateala cele văzute. Am putea spune că întreagacriză a existenţei moderne vine din sufoca‑rea spiritului, prin cele văzute, tot maivăzute, tot mai mult dezvoltate spre a fiexpuse vederii, deci suprasaturării vederii,în detrimentul celor nevăzute, de care omulare o nevoie de natură constitutivă.

Să ne punem întrebarea cine a creatIluminismul? Pare simplu de răspuns – eleste rezultatul reflecţiilor şi scrierilorenciclo pediştilor Diderot, D’Alambert,Helvetius, dar, mai ales, ale lui Voltaire şiRousseau, în Anglia ele aparţineau luiLocke şi Hume, în Germania, asociateRomantismului, ca şi, ceva mai parţial, înFranţa, lui Goethe, Kant, Schiller şi foartemultor alţii. Evident, nu se poate contestacontribuţia la dezvoltarea conştiinţei umanea acestor oameni de geniu, dar acţiunea loreste o consecinţă şi nu un factor motor pri‑mar în deschiderea unei epoci noi a istoriei,în care interesul pentru teologie se pierde înfaţa reflecţiei pozitive, a raţiunii care ope‑rează asupra empiricului, asupra vizibilu‑lui. Să nu îl uităm însă pe Platon.Cunoaşterea empirică este cu siguranţăjenant a fi luată ca bază a adevărului; abor‑darea dialectică şi raţională a lumii conducela demonstrarea inexistenţei fiinţării, chiar

şi prin raportare la ideile absolute. AiciPlaton se opreşte şi îşi lasă cititorul să dedu‑că singur ceea ce trebuie să deducă; doarîntr‑un dialog, în „Fedru”, el se exprimăferm: în spatele oricărei idei, ori incompati‑bilităţii ideilor, se află, ca factor geneticontologic: Zeul. Cum se ajunge atunci, ştiu‑te fiind aceste demonstraţii, la iluminismulunui ateu (ca exemplu Helvetius, dar nunumai el)? Prin lipsa discursului teologicveşnic inovator, creativ – oricând, din cir‑cuitul uman o valoare dispare şi ea esteînlocuită prin valoarea contrară sau, maigrav, prin defectul opus respectivei valori.În secolul al XVIII‑lea, Creştinismul, ca teo‑logie, intra într‑o severă pasivitate –Iluminismul ocupă terenul istoriei, atât pen‑tru bine, cât şi pentru rău. Iluminismul îşiîncetează însă progresele ideatice, şi crea‑toare deci. El oferă politicii, dreptului, isto‑riei instrumentele conceptuale necesareactivităţii democratice şi îşi încheie astfelacţiunea generatoare în plan spiritual.Lumea nu mai este aceea care a fost înainte– şi lucrul acesta trebuia să se întâmple, darproducţia de noutate a spiritului încetează.Pe un astfel de fond, apare opera teologică alui Pierre Teihard de Chardin şi cea multmai recentă, dar şi mai discretă, a luiBenedict al XVI‑lea. În acest cadru, reacţiaantireligioasă, anti‑credinţă, anti‑spiritadoptă trei forme: cea politică, în particularcomunistă, care se consumă, din perspecti‑va timpului istoric, repede; cea ştiinţifică,care nu este decât o deturnare a raţiunii dela corecta examinare a realului; şi, în sfârşit,cea economisit‑consumistă, a capitalului,care, într‑adevăr destructurează gândireaorientată prin credinţă într‑un plan autenticspiritual, şi curajos mistic. Necesităţileumane sunt însă reflexul adevărurilor natu‑rale – dacă omul resimte nevoia de existen‑ţă ca spirit, înseamnă că el ia astfel în consi‑deraţie o realitate; dacă el există în orizontul„celor nevăzute”, sau, după o altă exprima‑re, „în orizontul misterului”, înseamnă căfiinţarea mistică are drepturile ei de a fi.

Papa Ioan‑Paul al II‑lea spunea că „înEuropa se trăieşte ca şi când Dumnezeu nuar exista”, iar pentru aproape 80% dinpopulaţiile unor arii largi ale Occidentului,

46

Caius Traian Dragomir

47

Reîntoarcerea la teologie. Un manifest (III)

El este ca şi inexistent, nefiind primit, nere‑cunoscându‑i‑se existenţa. Este acesta rezul‑tatul invaziei în umanitate a economismului(infiltrarea marxistă în capitalism), ori aconsumismului (hedonism autodistructivca orice hedonism)? În parte da, însă în ceamai mare măsură nu: necredinţa provinedin pasivitatea gândirii aşezate în serviciulspiritului – spaţiul existenţial părăsit de spi‑rit este capturat de materie.

Reactivarea teologiei este soluţia existen‑ţială a prezentului şi viitorului – ea trebuie

să se producă însă hartmannian, în planurimultiple; nu este vorba doar de o filozofiearidă, ci de înţelegerea lumii la toate nivelu‑rile, asociind miracolul divin evoluţionis‑mului demonstrat, asociind prezenţa divinăfiecăreia din trăirile noastre, aducând expe‑rienţa intimă, sau doar personală, a fiecăru‑ia dincolo de planul ,, celor văzute’’, fără a‑lpărăsi pe acesta, până în planul „celor nevă‑zute”, atenţia fiind prudentă şi urmărind laceea ce poate a se transforma din experien‑ţă în ispitire a misterului.

48

49

1. Între traseul hermeneutic şi identitatea estetică

E momentul sistematizării teoretice1 atuturor datelor folosite pe parcursul lucrăriinoastre şi a sintezei integratoare cu privirela concepte, definiţii, metode. Într‑o primăetapă, ne‑am întors la texte (critice, teoreticeşi literare), la o lectură minuţioasă şi atentăa textelor, şi am lăsat să vorbească de la sineanaliza dezvăluirii semnificaţiilor, însoţind‑ode explicaţii şi comentarii. De altfel, se ştiecă unul din obiectivele metodei hermeneuti‑

ce, cea pe care am adoptat‑o de la început,este chiar prioritatea acordată textelor careconstituie miza efortului hermeneutic.Afirmaţia că bine citite textele spun totul nueste un simplă butadă, este un adevăr esen‑ţial. Dacă hermeneutica este o teorie a inter‑pretării, în relaţie de sinonimie cu exegeza,exegeza propriu‑zisă este o hermeneuticăaplicată pe texte, o ars intepretandi, extinsăde la scrierile biblice (Sfântul Augustin şipa tristica medievală) la literele profane, înfapt, la oricare scriere literară. Her me neu ‑tica, ca teorie generală a interpretării, pune

Aluniţa COFAN*

Poietica grotesculuiAbstract

Acest studiu este o încercare de definire a poieticii grotescului şi de statuare epistemică a esteticiigrotescului, luând ca punct de plecare logica polivalentă a lui Stephane Lupasco, care postuleazăcontradicţia ca fiind imanentă proceselor cognitive. Folosind diferite metode de cercetare bazate pehermeneutică şi procedee ale istoriei, criticii şi semioticii, ne‑am propus să validăm existenţacontradicţiei de la nivel axiologic şi cognitiv în categoria estetică a grotescului. În definiţia dată denoi grotescului, intră ca trăsături fundamentale contradicţia, polimorfismul şi excesul. Cele treitrăsături duc la descoperirea în identitatea grotescului a unor valori estetice contradictorii.Cuvinte‑cheie: definiţia grotescului, logica polivalentă, Stephane Lupasco, contradicţiaepistemică, sistem axiologic, estetica grotescului.

This study is an attempt to define the poietics of grotesque and to state the aesthetics of grotesqueon an epistemic point of view, taking as departure point the Stephane Lupasco polyvalent logics,who is postulating that the contradiction is an internal part of knowledge proces. Using differentresearch methods founded on hermeneutics, semiotics, critics and literary history, we have asobjective to validate the contradiction from axiologic level into aesthetic category of grotesque.Our definition related to grotesque contain as principal skills contradiction, polymorphism andexcess. These three skills lead us to discover inside the identity of grotesque a lot of contradictingaesthetic values.Keywords: grotesque definition, polyvalent logics, Stephane Lupasco, epistemic contradiction,axiological system, grotesque aesthetics.

* Academia de Studii Economice Bucureşti, Catedra de Limbi Romanice şi Comunicare în Afaceri, e‑mail:alunitzacofan@gmail.com.

1 Nu suntem singulari în această plasare a sintezei teoretice în ultimul capitol. Filosoful și teoreticianulHippolyte Taine a procedat similar în lucrarea sa Filosofia artei (Meridiane, București, 1991). A se vedeapartea a V‑a și ultima din lucrarea , „Despre ideal în artă" (p. 371‑460)

în discuţie, în mod necesar, ideea de sens şisemnificaţie. Atât hermeneutica, cât şi exe‑geza au ca obiectiv principal procesul înţe ‑legerii ideii sau „obiectului” literar. Fiecarecuvânt are un singur sens, dar mai multesemnificaţii, iar metoda hermeneutică senaşte ca urmare directă a polisemiei enun‑ţurilor şi textelor. În fond, urmărind feno‑menologia grotescului în istorie, am făcutvizibile variabilitatea semnificaţiilor înfuncţie de spiritul epocii traversate. Cerce ‑tarea noastră hermeneutică şi‑a propus săgăsească sensul total, original, globalizator,care să cuprindă toate aceste semnificaţiiîntr‑un model teoretic şi estetic. Scopul nos‑tru este de a realiza o construcţie teoretică(„o poietică a grotescului”) în care să avemtrăsături suprasegmentale sau arhetipale deidentificare estetică dincolo de „mode şitimp”. Am parcurs în cercuri concentrice,de la o perspectivă de ansamblu la analizade amănunt a textului, de la viziunea istori‑că de ansamblu la analiza textelor, un drumsinuos, bazat pe o mişcare de "du‑te‑vino"care să ne permită construirea modelului şiînţelegerea din interior a sistemului de ele‑mente specifice. A înţelege pe „altul” (con‑ştiinţă, epocă, text) transformă hermeneuti‑ca dintr‑o simplă metodă de cercetare într‑un act existenţial. Este un plonjon îninte riorul „altuia”, o experienţă interioară,în care fiinţa hermeneutului‑care‑înţelegedevine fiinţa‑care‑înţelege‑pe‑altul‑prin‑sine printr‑un act de empatie şi identifica‑re2. Acest lucru înseamnă că între critic şiideea literară trebuie să existe afinităţi,corespondenţe, o solidaritate profundă,fiindcă e evident că lipsa empatiei produceo opacitate în înţelegerea hermeneutică.Dovezile de critici opaci în înţelegerea tex‑telor literare sunt prea numeroase pentru afi citate aici. Se vede, aşadar, că hermeneuti‑ca intersectează critica literară. Operaţiilehermeneutice încep să fie asimilate criticiiliterare, în egală măsură în care critica lite‑

rară începe să aparţină în mod programatichermeneuticii.

Traseul nostru hermeneutic a inclus, cume şi firesc, studierea raporturilor grotesculuicu diferite fenomene şi mişcări literare carel‑au luat în considerare. Am întreprins, deasemenea, studierea fenomenologică a sem‑nificaţiilor grotescului în funcţie şi de con‑ştiinţele (critice, teoretice şi artistice) în careel s‑a reflectat. Semiotica ideii de grotesc ne‑acondus, prin aproximări succesive, la defi‑nirea conceptului de grotesc şi transforma‑rea lui în categorie estetică. Am asociat, ast‑fel, interpretării (activităţii hermeneutice) şialte obiective critice, care ţin de sfera her‑meneuticii şi a criticii literare, precum des‑crierea, judecata şi valorificarea. Interpre ‑tarea critică înseamnă, de fapt, o „para frază”sau o „traducere” a concepţiei unui auctorabsconditus, o căutare între sensul literal şisensul alegoric, între denotaţie şi conotaţie.În fond, toată această căutare are ca obiectivaflarea adevărului conceptual, a sensului ori‑ginar, profund, şi a determinării cât maiprecise a unei identităţi categoriale, respec‑tiv a identităţii estetice a grotescului. Dar,oricât de precişi am putea fi, să amintim căo definiţie nu poate fi niciodată definitivă,ci, vrând‑nevrând, este întemeiată pe apro‑ximări. Mai întâi, că există, inerent, o difi‑cultate a depăşirii polisimboliei şi a ambi‑guităţii textelor. Aveam de ales între a con‑strui o schemă de interpretare (metodă fun‑damentală a hermeneuticii tradiţionale înte‑meiată de Fr. Schleiermacher n. 1768 ‑ m.1834) pe care să o aplicăm sistematic texte‑lor supuse analizei. Este un principiu ordo‑nator în materia variabilă a concepţiilor şiviziunilor. În acelaşi timp, ne‑am dat seamacă un model iniţial prestabilit echivaleazăcu un corset sau cu nişte ochelari de cal carene‑ar fi îndemnat să vedem numai anumitenuanţe şi semnificaţii, lăsând pe dinafarămulte altele. Ne‑am străduit să ordonămaceste semnificaţii prin realizarea unei tipo‑

2 Acest tip de hermeneutică se numește hermeneutică ontologică. Ea a fost iniţiată de Heidegger și conti‑nuată de Hans Georg Gadamer. Acesta din urmă a sesizat că sensul interpretării și al existenţei seconfundă, că graniţa dintre „eu” și „tu”, dintre „subiect” și „obiect” se șterge în procesul înţelegerii„celuilalt”. Vezi articolul lui Adrian Marino Hermeneutica literară. Începuturi. (II), în vol. Dintr‑undicţionar de idei literare (p. 48).

Aluniţa Cofan

50

logii. Am fost conştienţi că „arhetipul” pecare‑l căutam trebuie să aibă un nucleuinvariabil de trăsături. De aceea, am proce‑dat la inventarierea şi delimitarea sensurilorexistente, cu precizarea etapelor istoriceprin care a trecut fiecare semnificaţie actua‑lizată şi importantă, în vederea stabiliriigradului de valabilitate a accepţiunilor exis‑tente pentru fiecare perioadă. Pe măsură ceîncercam să ne clarificăm propriile ideireferitoare la grotesc, depăşind pragul intui‑ţilor teoretice iniţiale, se contura în subsi‑diar un sens global şi totalizator al concep‑tului supus examinării. Într‑un anume sens,ne‑am dorit ca semantica de uz personalpracticată în hermeneutica noastră printr‑oexplorare metodică, să se transforme într‑o

semantică de uz colectiv. Cum preciza şiRéne Wellek „critica înseamnă discriminare,judecată şi ca atare aplică şi implică criterii,concepte şi deci o teorie estetică şi în celedin urmă o filozofie, o concepţie desprelume” (Concepts of criticism, 1963)3.

Determinarea identităţii grotescului seplasează, aşadar, la confluenţa mai multordiscipline ale cunoaşterii de la hermeneuti‑că, critică literară, istorie literară şi filozofiaartei (estetica). Este o relaţie de interdisci‑plinaritate în cercuri concentrice de la obiec‑tul literar4 spre viziunea de ansamblu carepresupune o relaţie cu ontologia, cu existen‑ţa. O schematizare a acestor confluenţe înzone de influenţă şi decodificare arată dupăcum urmează:

3 Citat de A. Marino în articolul Critica și filosofia, din volumul Dintr‑un dicţionar de idei literare (Cluj‑Napoca, 2010), p. 11.

4 Dăm obiectului literar înţelesul pe care i‑l atribuie Mikel Dufrenne în Fenomenologia experienţei estetice(1976): „în sens larg: este estetic orice obiect care este estetizat printr‑o experienţă estetică oarecare”(p. 24). Deși se pot face numeroase disocieri între opera de artă și obiectul estetic și deși opera de artănu acoperă întregul câmp al obiectelor estetice (ea nedefinind decât un sector privilegiat și restrâns allumii culturale, totuși considerăm că obiectul estetic este opera de artă percepută printr‑o experienţăestetică a sensibilului exprimat în ea..

Poietica grotescului

51

Asupra acestui model se cer făcute câte‑va observaţii. Există o mişcare circulară îninteriorul stratificat al modelului herme‑neutic al grotescului formată din două

direcţii vectoriale. Prima porneşte de la ana‑liza semnificaţiilor textului (fie că e vorba deun text teoretic ori critic, fie că e vorba de untext literar) şi urcă spre structuri conceptua‑

le din ce în ce mai mari, globalizante. Eacorespunde de fapt abstractizării inductive,de la particular la general. Cea de a doua seraportează la concretizarea deductivă de lageneralul concepţiei la particularul faptuluianalizat. Avem astfel mai multe perspectiveşi metode specifice fiecărui domeniu asupraobiectului supus analizei, grotescul. Pers ‑pec tiva hermeneutică procedează la o son‑dare a semnificaţiilor în profunzimea textu‑lui. Pe ea se bazează şi perspectiva istorică(a istoriei literare) prin care am urmărit evo‑luţia, desfăşurarea şi fenomenologia ideiiliterare şi a obiectului estetic, conţinător alcategoriei estetice a grotescului. Perspectivacriticii literare realizează o selecţie şi o jude‑care a semnificaţiilor hermeneutice şi istori‑ce. Şi, în cele din urmă, perspectiva integra‑toare a esteticii, considerată nu numai subaspectul definirii globale a categoriei esteti‑ce observate, dar şi a integrării într‑o viziu‑ne metafizică a tuturor celorlalte semnifica‑ţii, date de palierele subsecvente menţiona‑te. Mai e necesar să adăugăm că, în funcţiede tipul de text analizat (teoretic, critic sauestetic) aşezat în centru, am determinattransformările succesive, temporale, în gân‑direa teoretică, estetică şi critică a uneiperioade istorice date. Am putut astfel săobservăm variaţiile şi invariantele ideii degrotesc, bazate pe atitudini de acceptare saude respingere a lui în domeniul artei şi, deci,al esteticii.

Dar întregul proces hermeneutic al textu‑lui teoretic, critic şi estetic, nu ar fi existat, s‑ar fi prăbuşit ca un castel din cărţi de joc,fără prezenţa prioritară a grotescului în tex‑tul artistic, literar. Se admite neîndoielnic căsfera esteticului este mult mai largă decâtsfera artisticului, iar artisticul este, în gene‑ral, considerat ca o sferă concentrată a esteti‑

cului sau un estetic specializat, cel urmărit a fiatins în şi prin operele de artă5. Categoriileestetice sunt, în sens larg, nişte concentratementale de maximă generalitate reprezenta‑te printr‑un anumit tip de predicaţie careinclude, după unii6, toate adjectivele sub‑stantivate ale limbii. Este un adevăr elemen‑tar că, pentru a defini obiectul estetic, estenevoie de apelul la categoriile ontologieigenerale (formă, substanţă, materie, conţi‑nut, esenţă, necesitate, libertate etc.) şi detoposul distinct pe care‑l ocupă în zonelespiritului, fiind legat, în acest sens, de con‑cepte precum fenomenalitate, raporturi deapariţie, contemplaţie, aparenţă etc. Nevoiade a gândi categorial asupra experienţeiestetice şi artistice nu poate fi îngrădită,deoarece raţiunea resimte înclinaţia con‑stantă de a generaliza şi a proiecta clasifi‑cări, conform capacităţii sale analitice. Dinpunct de vedere filosofic poate fi consideratobiect tot ceea ce constituie pentru conştiinţăun termen de referinţă (exterior sau interior)şi, prin urmare, un termen de experienţă trăi‑tă. În aceeaşi ordine de idei, obiectul esteticeste definit ca fiind acel obiect care, întâlnitîn natură sau în artă, este capabil, prin inter‑mediul caracterelor sale sensibile să provoa‑ce o experienţă specială (ce constă într‑o trăireemoţională, raţionalizată de către conştiin‑ţă) şi un puternic sentiment de satisfacţie şide plăcere dezinteresată. Aşadar, categoriaestetică reprezintă o experienţă trăită, unsentiment sau o relaţie afectivă stârnită încreatorul şi în contemplatorul operei deartă. De aceea, Mikel Dufrenne pune în rela‑ţie categoriile estetice cu categoriile afectivi‑tăţii7 când descrie fenomenologia experien‑ţei estetice şi încearcă să disocieze obiectulde artă de opera de artă.8 Creatorul opereide artă nu a avut, fireşte, în intenţie produ‑

5 Prezentăm, reformulate și parafrazate, câteva din ideile din cartea lui Vasile Morar, Estetica – inte pre tăriși texte, Editura Universităţii din București, 2008 (444 pagini) sau e‑books.unibuc.ro/filologie/morar/cuprins.htm.

6 Ne referim la Evanghelos Moutsopoulos.7 Pentru autorul Fenomenologiei experienţei estetice (Ed. Meridiane, București, 1976), Mikel Dufrenne, exis‑

tă nu numai categorii apriorice ale intelectului în sensul kantian al termenului, ci şi categorii aprioriceale afectivităţii. Reacţiile estetice specifice de tragic, sublim sau comic, n‑ar fi posibile fără existenţaacestor cadre apriorice ale afectivităţii omeneşti.

8 Mikel Dufrenne, Fenomenologia experienţei estetice. Obiectul estetic, vol. 1, Meridiane, Bucureşti, 1976.

Aluniţa Cofan

52

cerea anumitor efecte estetice de un anumitfel sau nu s‑a gândit la fenomenele secun‑dare ale concepţiei sale, e verosimil ca el sănu‑şi fi gândit opera în toate determinărilesale ulterioare, deoarece acestea depind deo „mutaţie a valorilor estetice”, dependentăde influenţele suferite de contemplator careaparţine epocii creaţiei respective sau nu.Însă, toate categoriile estetice sunt derivate,prin proiecţie, pe fondul categorial al fru‑mosului9. Între categoriile estetice, nu exis‑tă o ierarhizare, e mai corect spus că nu suntunele mai importante decât altele, dar seraportează unele la altele, definindu‑se princomplementaritate sau prin opoziţie. Poie ‑tica grotescului este fundamentată pe o perspectivă structurală de la observareasemnului spre relevarea semnificaţiilor deprofunzime, bazate ele însele pe o retorică aexprimării stilistice, textuale. Dar ceea cevrem să arătăm este că estetica grotesculuise sprijină pe o poietică a opoziţiilor, a con‑tradictoriului, care relevă o depăşire a logi‑cii tradiţionale, monovalente a afirmării10(ori numai adevărat, ori numai fals) şi oinstaurare a unei logici în care coexistă, fărăsă se anuleze, relaţia contradictorie, pentrucă adevărul şi falsul (sub aspectul cunoaşte‑rii), binele şi răul (sub aspect etic), frumosulşi urâtul (sub aspect estetic) sunt părţi aleunui tot existent, unificator, atât pentru fiin‑ţarea reală, cât şi pentru toposurile imagina‑ţiei. Imaginaţia fiind deseori mai adevăratădecât realul pur şi, într‑un anume sens, ea îlmodelează şi îl instaurează. Ceea ce înseam‑nă, în fond, acceptarea diversităţii, deci şi anegaţiei şi a falsului ca părţi constitutive alerealului. Dacă imaginaţia înseamnă haos şinebunie, atunci ea este, în realitate, maiaproape de adevărul cunoaşterii şi al reali‑tăţii, decât raţiunea şi logica monovalentă,care ia în considerare numai afirmaţia (fărănegaţie) şi numai adevărul (fără falsitate).Cum spune Sf. Augustin pentru domeniuletic: „virtutes gentium splendida vitia

sunt”11, arătând că ceea ce este consideratetic poate deveni non‑etic (rău, imoral) şi căcele două, afirmaţia şi negaţia, eticul şi non‑eticul, frumosul şi non‑frumosul sunt ames‑tecate într‑o structură heterogenă, poliva‑lentă de multe ori. Dar dacă negaţia, asimi‑lată în logica clasică cu contradicţia care ani‑hilează sau exclude, este, în fond, o valoarea adevărului şi a exprimării fiinţei (ori iden‑tităţii unui lucru, precum obiectul estetic),atunci contradicţia face parte din naturaexistentului. Negaţia, după Lupasco, nuînseamnă contradicţie, deoarece poate fi lafel de adevărată ca afirmaţia: „la négations’est vue arrachée à l’égalité de valeur qu’el‑le partage avec l’affirmation au sein de l’ex‑perience logique pure. (…) les constructionsthéoriques de la pensée humaine sont néesd’une fuite de la contradiction et du désirtenace de sa suppresion rigoureuse par lemonisme de l’une ou de l’autre des deuxvaleurs de l’expérience logique et surtoutpar celui qui signifie et implique l’affirmation”12. El statuează o logică poli‑valentă care să înglobeze regula terţuluiexclus din logica tradiţională. Bazat pe des‑coperirile fizicii cuantice, care înseamnăatomizarea realităţii şi acceptarea opoziţii‑lor ca părţi constituente ale adevăruluilumii, Lupasco încearcă să răstoarne per‑cepţia comună, apodictică, a adevărului şi afalsului (ori…, ori…), construind o paradig‑mă dinamică non‑excluzivă a celor douăvalori ale cunoaşterii şi logicii umane,Lupasco aduce argumente empirice, logiceşi epistemice pentru considerarea iraţiona‑lului, heterogenului şi contradicţiei ca cealal‑tă parte a lucrurilor din univers: „Lorsquedonc telle métaphysique imposait à lalogique, derrière la bivalence de son expe‑rience logique, cette monovalence profonde,si profonde qu’on ne la supçonne mêmeplus, lorsque donc en présence de l’échec del’apodictique rationnelle qui s’édifiait ainsi,

9 Este teoria lui Evanghelos Moutsoupolos care exclude ierarhizarea dintre categoriile estetice.10 A se vedea studiul lui Stephane Lupasco, Valeurs logiques et contradictions, din la Revue Philosophique

nr. 1‑3, tomul CXXXV ianuarie‑martie, Paris, 1945, p. 9.11 Citat de Lev Șestov în cartea Noaptea din grădina Ghetsimani, Polirom, Iași, 1995, p. 52.12 Stephane Lupasco, Valeurs logiques et contradictions, p. 7.

Poietica grotescului

53

telle ou telle autre métaphysique accordait,dès lors, à l’irrationnel et à l’hétérogène,c’est‑à‑dire à l’empirisme pur, la préemi ‑nence et édifiait ainsi, à son insu, une apo‑dictique inverse de l’autre, ces élans spécu‑latifs métalogiques obéissaient à la tenace etinconsciente volonté de fuir et de supprimerrigoureusement la contradiction, totue tracede conflit intelectuel. Car ils sentaient qu’ad‑mettre les deux valeurs de l’expériencelogique, que souscrire à la bivalence, c’étaitdu même coup reconnaître la contradictioncomme fondement irréductible du logique,en même temps que la trivalence et la poly‑valence qu’elle engendre”.13 Concepute cadinamisme antagonice, aceste valori logiceacţionează una asupra celeilalte într‑o com‑plexă relaţie de actualizare şi virtualizare.Când acţionează una, în calitate de operator,asupra celeilalte, operatul, ea devine mani‑festă (actuală), în timp ce cealaltă se retrageîn virtualitate, dar o virtualitate care nuînseamnă dispariţie, ci o prezenţă surdă:

„Les valeurs logiques ne sont donc pas desentités statiques et faites une fois pour tou‑tes; elles se présentent comme des donnéessusceptibles de développement, qui sedéveloppent, comme des processus, desactivités, des opérations, des énergies. Deplus elles agissent l’une sur l’autre; ellessemblent même n’avoir d’autre action con‑cevable que celle qui s’adresse de l’une àl’autre, qui s’effectue de l’une contre l’autre.Si bien que, lorsque l’une se développe,évolue, l’autre doive, par là même, involuer,pour ainsi dire, ou se virtualiser. Les donné‑es ou les valeurs logiques possèdent doncles propriétés de l’actualisation et de la vir‑tualisation. Ce sont des dynamismes, et desdynamismes antagonistes, opérateurs etopérés.”14 De fapt, conceptul de dinamismexprimă o actualizare simultană şi absolutăa două valori (sau mai multe). În consecinţă,identitatea unui obiect sau a unui concept,în cazul nostru a unei categorii estetice,poate să nu fie statică, ea este „un dynamis‑me et un dynamisme contradictoire dudynamisme de la diversité qui est doncplutôt une diversification, de même quel’identité est plutôt une identification”.15Există, astfel, un adevăr raţional (sau unadevăr al identităţii) şi un adevăr iraţionalsau al falsului (un adevăr al non‑identităţii),cel din urmă fondat pe contradicţia celordouă tipuri de adevăruri. Într‑adevăr, ceoximoron perturbator pentru logica tradi‑ţională, apodictică: „la verité d’un faux”16!Acceptarea diversităţii (ori a heterogeneită‑ţii) ca principiu structurant al unei identităţipare să ducă la spulberarea ei, aşa cumacceptarea iraţionalului într‑o demonstraţieraţională pare să o anuleze din cauza con‑tradicţiei ivite între ele. În realitate, contra‑dicţia care pare să le separe definitiv, leuneşte într‑un fel straniu. În acest sens,Lupasco afirmă că: „l’identité et la diversité,le rationnel et l’irrationnel sont liés l’un àl’autre par la contradiction et constituent lesdeux articulations, les deux fonctions de la

13 Stephane Lupasco, Ibidem, p. 10.14 Stephane Lupasco, Ibidem, p. 10 ‑ 11.15 Idem, Ibidem, p. 11.16 Idem, Ibidem, p. 12.

Aluniţa Cofan

54

chose logique”17. Idei pe care le vom reţine,deoarece ne sunt utile în postularea identi‑tăţii grotescului bazată pe exprimarea con‑tradicţiilor (de structură, estetice, ontologi‑ce) şi pe un dinamism al heterogeneităţii.

Decodificarea semnificaţiilor în contex‑tul lor istoric ne‑a dezvăluit un Weltan ‑sanschaung specific, o fiinţare specifică agrotescului în arta literară, în ciuda disipăriilui în multiplele viziuni istorice, artistice şiteoretice. Trăirea estetică a grotesculuiimplică contradicţia, angoasa, spaima, scâr‑ba şi nihilismul faţă de o realitate dată. Deaceea, el se găseşte în cele mai multe scriericritice şi satirice de la Apuleius şi Aristofan,trecând prin Rabelais şi Dante, până laAlfred Jarrry şi Eugen Ionescu. El reprezin‑tă o ieşire din realitate, o extaziere dintr‑olume pe dos, o utopie a distrugerii şi desfi‑inţării ordinii reale, dar şi o revenire la rea‑litatea incriminată, prin ţintuirea sarcasticăa răului cu indexul acuzator. Grotescul râcâ‑ie comodităţile şi prejudecăţile de gândire,este un element care perturbă ordinea (tra‑diţională, socială, istorică) existentă. El rele‑vă hidosul şi oribilul (un urât excesiv) dinexistenţă şi‑şi propune să râdă de ele, chiardacă asta înseamnă suferinţă şi durere.Râsul grotescului frizează, prin împunsă‑turi dureroase, satanicul, morbidul, copro‑logicul, absurdul. De aici decurge râsulscrâşnit, râsu‑plânsu’ şi umorul negru algrotescului. Claritatea clasică nu este uncuvânt de ordine pentru grotesc. Iar grotes‑cul poate fi orice altceva, dar numai apodic‑tic – nu. El arată că amestecul, eterogenul,polimorfismul sunt mai adevărate în repre‑zentările lor ambigui, iraţionale şi înfricoşă‑toare decât simplitatea ordonată a formelor.În felul acesta, în grotesc, se reunesc vizibi‑lul şi invizibilul, realitatea şi visul, urâtulexistenţei şi figurile coşmareşti ale imagina‑ţiei. În lumea reală contradicţiile se anulea‑ză logic, în lumea grotescului ele coexistăilogic, menţinând tensiunile şi sfâşierea

internă dintre ele. Grotescul vrea să sur‑prindă, în fond, diversitatea lumii, unindrealul cu imaginarul într‑o coexistenţă con‑tradictorie, posibilă şi chiar verosimilă.Grotescul este o categorie a diversităţii şi anon‑apodicticului.

2. Poietica şi definirea grotescului

Pentru postularea unei definiţii globale,cuprinzătoare, a grotescului, este necesarsă‑i fixăm acele trăsături fundamentale, careîl fac recognoscibil. Pentru că acesta este şiscopul lucrării noastre, ajunsă la final.Interogaţia lansată la începutul studiuluinostru, a fost tocmai aceasta: să ne clarifi‑căm ce este grotescul, pe care îl regăseamasociat contextual cu numeroşi alţi termeni.În fond, cum spune şi Nae Ionescu „defini‑ţia este numele sau semnul după care recu‑nosc un obiect oarecare”18. Definirea gro‑tescului, având anumite trăsături distincte,înseamnă conceptualizarea lui. Dar concep‑tul este bazat pe aproximaţii, care, totuşi, nusunt false, deoarece ne permite să privimrealitatea într‑o manieră relativă şi nu abso‑lută: „conceptul construieşte cu o aproxima‑ţie anumită o permanenţă în curgere, îndevenirea universală. Această permanenţăeste întotdeauna cu aproximaţie, nu estefalsă. Atunci, conceptul nu falsifică realita‑tea, ci ne îngăduie să privim în această rea‑litate cu aproximaţie”19. Cu toate că existăşi posibilitatea de a defini un obiect prinexcluziune, spunând ceea ce nu este el şifolosindu‑ne de principiul contradicţiei, noivom recurge la procesul de definire clasicăprin afirmare, la aşa numita definiţie poziti‑vă, bazată pe principiul identităţii20. Tottraseul hermeneutic, desfăşurat sinusoidalde‑a lungul studiului nostru, concură spreclarificarea trăsăturilor lui estetice funda‑mentale într‑o definiţie sintetizatoare, caresă includă, pe cât posibil, cât mai multe din

17 Idem, Ibidem, p. 12.18 Curs de logică, Humanitas, București, 1993, p. 215.19 Nae Ionescu, Curs de logică, p. 236.20 Disocierile acestea între definiţia pozitivă și definiţia negativă (sau prin excludere) sunt făcute de

Nae Ionescu în Curs de logică, 1993, p. 219.

Poietica grotescului

55

Ambiguitatea funciară a grotescului ţinede contradicţiile pe care le dezvoltă la nivelestetic, logic şi metafizic. Proiectat pe fun‑dalul comicului şi urâtului extrem, el se for‑mează din întâlnirea valorilor estetice anti‑nomice: gingaşul şi trivialul, solemnul şitrivialul, gravitatea şi bufonescul, sublimulşi oribilul, tragicul şi hidosul, graţiosul şicoprologicul etc. Lista s‑ar putea lungi cuoricare din valorile estetice extreme, caremizează pe axa pozitiv – negativ, frumos –urât, valoare – non‑valoare, dar este esenţialsă subliniem că aceste stridente antinomiireliefează structura estetică a grotescului.După cum am arătat mai sus în analiza logi‑cii polivalente a lui Lupasco, categoria gro‑tescului include contradicţia. Acea contra‑dicţie care însemna, în logica tradiţională,

eliminarea celei de‑a treia valori, a terţuluiexclus. Grotescul operează o destructurarea logicii tradiţionale (care pretindea căobiectele, conceptele şi noţiunile sunt orinumai adevărate, ori numai false) şi intro‑duce coexistenţa adevăratului şi falsuluiîntr‑o altă identitate, nouă, a sa proprie.Acest lucru îl apropie de absurd, de iraţio‑nal şi ireal. Desigur, se naşte întrebarea dacăabsurdul şi grotescul se pot confunda sausuprapune, având în vedere corelaţia stabi‑lită. Este absurd, de pildă, să aştepţi fărăsfârşit o judecată în faţa unei uşi închise, dardacă în locul d‑lui K. ar fi fost un gândac(gândacul din Metamorfoza) aşteptândaceeaşi judecată, atunci avem de‑a face cuimixtiunea grotescului. Este absurd să jocicanastă în timp ce clădirea poştei pe care

Aluniţa Cofan

56

semnificaţiile dobândite în istorie. Grotescul este o categorie estetică a ambigui‑

tăţii şi contradicţiei care, subsumată esteticiicomicului extrem (prin care satirizează realita‑tea) şi urâtului nemăsurat (prin care se conec‑tează la irealitate), actualizează antinomii esteti‑ce şi are ca trăsături structurale polimorfismul,

excesul şi contradicţia (ontică, logică şi estetică);el provoacă, în planul receptării emoţionale saual experienţei estetice, spaimă, angoasă, râsdureros şi frică în faţa formelor hibride ale reali‑tăţii şi în faţa formelor absurde ale irealităţii.Într‑o reprezentare schematică a acesteidefiniţii, avem următoarele corelaţii:

21 Ne referim la scene din romanul Toba de tinichea a lui Günter Grass (Polirom, 2012), capitolele Poștapoloneză și Nici o minune.

Poietica grotescului

57

trebuie să o aperi este atacată de tunurilenaziştilor, dar este grotesc să intri în bise ‑rică, loc sacru, şi să observi „stropitoarea”lui Isus din statui şi icoane.21 Este un destinabsurd să devii de tânăr un cadavru viu,mâncat pe dinăuntru de morbul lui Pott,dar sunt groteşti scenele de iubire dintre„manechinele” bolnave înfăşurate în banda‑je. În exemplele date, absurdul se întâmplă,ţine într‑un fel de realitate, în timp de gro‑tescul este o marcă a imposibilului, ţinândde „epifania” irealităţii în real şi de striden‑ţele percepţiei estetice. Absurdul este impli‑cat în ordinea existenţei obişnuite; grotesculsparge această ordine, o distruge, o meta‑morfozează. Absurdul are valenţe tragice;grotescul subminează tragicul, ridiculizân‑du‑l. Absurdul ţine de regimul manifestări‑lor posibile, absurdul se leagă de imposibilşi de viziunea observatorului sau a celuicare scrie. Absurdul provoacă în contempla‑tor stupoare, un fel de blocaj al raţiunii (înfaţa absurdului se iveşte mereu sâcâitoareîntrebarea pentru a înţelege raţional: „cumde s‑a putut întâm pla asta?”), iar grotesculprovoacă reacţii de angoasă, de spaimă, derâs strident, subiacent al satirei.

Experienţa estetică a grotescului exprimăspaima şi angoasa în faţa figurilor mon‑struoase şi coşmareşti ale irealităţii (fante‑ziei şi visului), dar şi în faţa durerii şi a dis‑torsionării ordinii normale din realitateaobişnuită. Iar omul se apără de ele, încer‑când să le stăpânească prin râsul său schi‑monosit şi scrâşnit, macabru sau sinistru.Este o frică existenţială de moarte, de urât,de suferinţă şi de distrugere (a valorilor şiidealurilor), dar şi de ele omul poate râdechinuit. Umorul negru din râsul grotesc nuînseamnă numai o încercare de a controlafrica, ci de a realiza o breşă dintr‑o situaţiece pare fără ieşire, o dilemă, printr‑o trans‑mutaţie de la întunecat (mortal, fatal, maca‑bru, sinistru) la luminos, de la non‑valori lavaloare.

Între cele trei trăsături structurale alegrotescului, polimorfismul, excesul (nemă‑suratul) şi contradicţia, există clare legături

ce le fac să se îmbine într‑o poietică specifi‑că. Ele constituie miezul, nucleul invariant,al grotescului şi se regăsesc din plin în toateepocile istorice, deşi poate accentul este pusdiferit, marcând preeminenţa uneia faţă decelelalte două. Polimorfismul reprezintă celmai bine imaginarul grotesc prin amesteculde forme disparate de provenienţe diferiteşi coabitări stranii de regnuri (mineral, ve ‑ge tal, animalier, umanoid). Oriunde întâl‑nim aceste combinaţii ciudate, înspăimântă‑toare şi rizibile, de la figurile mitologice gre‑ceşti (satiri, sileni, polifemi) şi Măgarul deaur al lui Appuleius ori Viespile (unde uncâine este acuzat că a furat nişte brânză) luiAristofan, la bestiarele medievale, figurilecoşmareşti ale lui Rabelais şi Dante, şi lareprezentările fantaste ale romanticilor,până la personajul patafizic al lui Ubu roi şistraniile păpuşi mecano‑ şi zoomorfe ale luiUrmuz, atunci nu ne putem îndoi de pre‑zenţa grotescului. Amestecul de forme (hi ‑bridizarea, heterogenitatea) poate să însem‑ne o hipertrofie a figurii (un prea mult, unexces de forme, precum portrete legumicoleale lui Arcim boldo) sau, pur şi simplu, osimplificare de două elemente diferite, pre‑cum reprezentările mecano‑zoo‑morfe alelui Urmuz. Acest polimorfism care îşi aretreapta cea mai de jos într‑o bivalenţă, orelaţie contradictorie între două forme, odeformare a unor identităţi (estetice, teoreti‑ce) până la el clar delimitate, se manifestă şiîn genurile literare. Este ceea ce am încercatsă accentuăm prin opoziţia dintre formaspeciei literare şi conţinutul (discrepant şişocant) al ei. Aşa cum elegiile, ca formă cla‑sică a dramei interioare, sufleteşti, şi al evo‑cărilor melancolice şi întristate, pot expri‑ma, în epoca modernă, un conţinut contra‑dictoriu, rizibil, bufonesc şi, într‑un cuvânt,grotesc. Tema gravă a elegiilor este tratatăprin mijloace ale derizoriului, ale non‑valo‑rizării, aşa cum am arătat la capitolul despreEugen Ionescu. Pozitiv ca temă şi negativ înconţinut, elegia grotească impune stridenţetipice modernităţii angoasei, existenţialis‑mului şi grotescului.

Excesul, o şarjare violentă, o îngroşarecritică şi satirică a unor caracteristici şivalori, leagă grotescul de comic şi urât, desatiră şi pamflet. Excesul dezlimitează sausparge graniţele dintre valorile estetice.Într‑un anume sens, această a doua trăsătu‑ră a grotescului se manifestă în principiulvaselor comunicante. Pe de o parte, în artacaricaturii, punct de pornire pentru grotesc,este înlocuită forma deja şarjată cu o formăexcesiv de şarjată de sorginte diferită faţă deansamblu; pe de altă parte, se vede aici cumurâtul ajunge să fie hidos, cum caricaturadevine grotească.

Astfel, caricaturile politice şi măştile şar‑jate violent ale lui Honoré Daumier, în carecapul poate lua formă de pară, iar gura peaceea de rât de porc, sunt, fără nici o îndo‑ială, groteşti. În acest fel excesul se leagă depolimorfism în structura grotescului. Maiaflăm încă un procedeu al excesului în acelepunţi de legătură între valori extreme de lavulgar la sublim, de la trivial la graţios, într‑un cuvânt de la stilul poetic înalt la sti‑lul comicului grosier, brutal. Aceste tipuride excese şi coabitări stilistice sunt vizibileîn creaţiile manierismului din secolul alXVI‑lea (în poezia eufuistă şi gongoristă) şiîn operele avangardiste (anumite poemesuprarealiste, precum Les Mamelles deTirésias, Poemul invectivă a lui Geo Bogza)ale secolului al XX‑lea.

O disociere operatorie, teoretică, făcutăpe parcursul studiului nostru a fost aceeaîntre grotescul popular şi grotescul cult. Noiam analizat numai grotescul din textele lite‑rare ale autorilor cunoscuţi şi doar am men‑ţionat existenţa unui grotesc popular în pri‑mul capitol. Dar ce înseamnă mai exactacest grotesc popular? Ilustrările de careavem nevoie sunt nenumărate, dar dinpoveştile şi basmele româneşti am ales doartrei exemple. Primul exemplu aparţine cule‑gătorului Petre Ispirescu în basmul româ‑nesc Aleodor împărat, unde apare un perso‑naj hibrid, jumătate de om pe jumătate deiepure şchiop.

Al doilea exemplu este luat din basmeleculese de I. G. Sbierea, cu titlul Iapa cea detrei zile lungă, unde prin hiperbolizare sefixează o imagine grotească a unui animal

domestic, ce amestecă planul temporal cucel spaţial. Al treilea îi priveşte pe „rabelasienii” Buzilă şi Setilă şi pe nu maipuţin monstruosul Păsări‑Lăţi‑Lungilă dinPovestea lui Harap Alb.

O altă problemă care s‑a ivit a fost aceeade a identifica modalităţile retorice deexprimare a grotescului în text sau în dis‑curs. Figurile stilistice ale poieticii grotescu‑lui inventariate de noi şi regăsite în text facparte din trei mari categorii: metaplasme(figuri formale), metasememe (figuri alesensului) şi metalogisme (figuri de gândire).Ele cuprind toate palierele textului de la ele‑mentul minimal fonetic la cele supraseg‑mentale, de gândire, de logică. În primacategorie (a metaplasmelor) intră: asimilărilelexicale bazate pe asemănări fonetice (referen‑tul obişnuit al semnificatului este înlocuitcu un altul, fără a fi vorba de o metaforiza‑re, ci doar de o substituţie pentru a crea con‑fuzie sau a recrea într‑o lume pe dos, cumîntâlnim la Arghezi: „couilles” = „cui”);metateza (ca fenomen fonetic: deplasareaunor consoane în interiorul cuvântului sauschimbarea locului unui cuvânt într‑o pro‑poziţie cu efect comic, ex.: „De la beat cârciumă viu, merg pe gard de drum măţiu”); parecheza (asocieri formale de cuvintepe principiul asemănării fonetice, ele fiindîn relaţie de paronimie, ca la EugenIonescu). În a doua categorie, a metaseme‑melor, sunt cuprinse următoarele figuri alestilisticii: hiperbola (mizează pe excesulreprezentărilor, micşorări sau măriri cuintenţii satirice); oximoronul (asocierile anti‑tetice, contradictorii „soare negru”, „para‑dis infernal”); enumeraţia heterogenă (unita‑tea ei lexicală este spartă, hibridizată, prinapariţia unui conglomerat de termeni refe‑renţiali neomogeni, din sfere lexicale dife‑rite; la Eugen Ionescu: „Cred în Dumnezeu,în morală, în salată”).

A treia categorie a metalogismelorcuprinde: silogismul desubstanţializat (raţio‑nament corect formal, dar gol de conţinut),antiteza (opoziţia unor elemente ireconcilia‑bile; ea devine o drama oppositorum); chias‑mul (repetarea încrucişată a două funcţiigramaticale); antimetateza (repetarea inversă

Aluniţa Cofan

58

a unei sintagme, propoziţii sau fraze cumodificarea funcţiilor gramaticale şi deci aînţelesului: „poezia se face critică şi criticapoezie” – T. Arghezi) şi imprecaţia (sau bles‑temul care implică folosirea unui limbajdur, cu selecţii lexicale din nivelurile joaseale limbii – trivial, scatologic, injurios, argo‑tic). Toate acestea le‑am analizat la loculcuvenit în lucrarea noastră.

Există un grotesc şi în literatura românăpostbelică? Fără îndoială că da. Destuleexemple ar putea fi aduse atât din discursulartistic, cât şi din discursul critic şi teoretic,

dar am depăşi graniţele prezentului stu ‑diu.22 Cercetarea noastră rămâne deschisă,o obra abierta. Prin ea am încercat să fixămvalenţele unei categorii estetice extrem deprolifice, într‑o lume în care începe să dom‑nească haosul în locul valorilor, iar imagi‑narul îşi expulzează cu intenţii corectivemonştrii asupra realităţii.

Cele nespuse lasă, de obicei, loc reflecţieişi interpretării, iar nouă nu ne‑a mai rămasdecât să încheiem într‑o poetică tonalitateargheziană: „O carte este ca lumina lunii ră ‑masă pe pietre, după ce luna a dispărut”.23

22 Valeriu Cristea, în falsul său roman (în fapt, textul aparţine mai mult memoriilor și scrierilor autobio‑grafice) După‑amiaza de sîmbătă (CR, Buc., 2006), mărturisește într‑un loc despre moartea unei femei: „m‑a șocat comportamentul bizar, sinistru, grotesc, al cadavrului care (după cum mi s‑a relatat) s‑adovedit cam zgomotos, bolborosind și scuturîndu‑se de convulsii cauzate de un fel de rîgîit mecanic”(p. 100). Eugen Simion, comentând opera lui Arghezi, face câteva interesante însemnări despre„viziunea grandios grotescă a negaţiei”, „o impresie extraordinară de sublim în abjecţie și degradare”,„la Arghezi (lumea) proliferează într‑un grotesc enorm, patetic” (Scriitori români de azi, vol. 2, CR, 1976,p. 35). Fănuș Neagu are o înclinaţie specială pentru expresia grotescă, rezultată din asociere poetică șiscabroasă a termenilor, stil înalt și stil jos: „luna ca un sex de lipoveancă tânără”, „buricul e ochiul curu‑lui” (Partida de pocher, EE, 1995, p. 115). Emil Brumaru este "urmuzian" în tabletele sale în proză, uneleavând chiar un titlu pe măsură „Dulapul îndrăgostit” sau în poeme precum „Cîntec naiv”: M‑ai înșelatc‑o portocală!/ Și tu și ea în pielea goală….” (vol. Opere I, Julien Ospitalierul, Polirom, Buc., 2009, p. 380)

23 T. Arghezi, Belferii cu unu și patru picioare, în vol. Pamflete, 1979, p. 155

Poietica grotescului

59

Bibliografie

‑ Arghezi, Tudor, Pamflete, Minerva,Bucureşti, 1979 ; Scrieri (ediţia definitivă)volumele 19 (1968), 20 (1969), 23 – 26(1972 – 1975), 31 (1981), EPL, Bucureşti

‑ Brumaru, Emil, vol. Opere I, JulienOspitalierul, Polirom, Buc., 2009

‑ Cristea, Valeriu, După‑amiaza de sîmbătă,CR, Bucureşti, 2006

‑ Dufrene, Mikel, Fenomenologia experienţeiestetice. Obiectul estetic. Vol. 1, (p. 8 – 325)Ed. Meridiane, Bucureşti, 1976

‑ Lupasco, Stephane, Valeurs logiques etcontradictions, la Revue Philosophique n. 1 à3, tome CXXXC janvier‑mars, Paris, 1945

‑ Marino, Adrian, Dintr‑un dicţionar de ideiliterare (ediţie şi text îngrijit de FlorinaIlis şi Rodica Frenţiu) (p. 6 – 74: art.Critica şi filozofia, Critică şi semnificaţie,Hermeneutică literară. Începuturi I, II, III,IV, Pentru o hermeneutică românească),Argonaut, Cluj‑Napoca, 2010

‑ Morar, Vasile, Estetica ‑ interpretări şi

texte, (din partea I‑a, capitolele: I. Statutulesteticii, III. Categoriile estetice, VII. Co ‑micul, VIII. Conceptul de formă şi din par‑tea a II‑a, capitolele I. Intuiţia estetică şi II.Valoarea estetică şi teoria empatiei), în for‑mat pdf., Bucureşti, 2003 (http:// ebooks.unibuc.ro/filologie/morar/cuprins.htm)

‑ Moutsopoulos, Evanghelos, Categoriileestetice, introducere la o axiologie aobiectului estetic, (prefaţă de Const.Noica), Univers, Bucureşti, 1976 ;

‑ Nae, Ionescu, Curs de logică, Ed.Humanitas, Bucureşti, 1993 ;

‑ Neagu, Fănuş, Partida de pocher, EE, 1995‑ Grass, Günter, Toba de tinichea (trad. în

româneşte de Nora Iuga), Ed. Polirom,Bucureşti, 2012

‑ Simion, Eugen, Scriitori români de azi, vol.2, CR, 1976

‑ Șestov, Lev, Începuturi şi sfârşituri,Institutul European, Iaşi, 1993

Une simple réflexion à propos de laquestion importante de la solubilité del’Islam en Europe met en évidence que laréponse n’est pas, ni ne peut être unitaire,étant donné que les populations qui compo‑sent notre Continent sont hétérogènes toutcomme leur histoire, et leur situation géo‑graphique.

Il est évident que le sédiment de culturecumulé au cours des nombreux mouve‑ments migratoires successifs, parfois belli‑queux, parfois pacifiques au long des sièclesdans les diverses zones qui forment le conti‑nent européen n’ont pas abouti à une neu‑tralité sur la pensée, sur la manière d’agir etsur l’avenir de ces groupes sociaux. Parcontre, leur influence est devenue fonda‑mentale. Et cela est spécialement significatif

dans le cas de l’Espagne, où, pendantpresque sept siècles, s’est produite la domi‑nation musulmane totale ou partielle don‑nant lieu à une nouvelle vie, à de nouvellesrègles, à de nouvelles habitudes, tout celavenu de terres lointaines. Ces groupes s’ins‑tallèrent, s’adaptèrent et se développèrent,pour établir un des pôles de plus grandesplendeur du monde connu à cette époque.Un bref résumé historique va nous mener àsouligner la solubilité réciproque de deux cul‑tures bien distinctes.

En effet, moins d’un siècle après la mortde Mahomet en 632 et de la chuted’Alexandrie en 640, les anciennes tribusnomades d’Arabie, unifiées par le prophète,ont conquis d’immenses territoires qui s’é‑tendent de l’Inde à l’Espagne, comprenant

Cultură şi economie

Jaime GIL ALUJA*L’Islam est‑il soluble dans

l’Europe? Quelques réflexionsdepuis une perspective

Espagnole

Conceptul de bază din acest discurs este cel de solubilitate a unei culturi în alta. În esenţă, printr‑oprezentare sintetică a evoluţiei islamismului și a influenţelor știinţei islamice (matematică,astronomie, filosofie) asupra evoluţiei culturale a Europei, autorul încearcă să arate cum este posibilăconvieţuirea a două culturi atât de diferite. Solubilitatea nu înseamnă că una dintre culturi esteabsorbită de cealaltă, ci că se pot prelua în mod reciproc influenţe pozitive și constructive pentrucunoașterea și convieţuirea lor reciprocă.Cuvinte‑cheie: conceptul de solubilitate culturală, islamismul, creștinismul, cultura Europei.

The basic concept of this speech is the solubility of one culture to another. In essence, through asummary of the evolution of Islam and Islamic influences of its science (mathematics, astronomy,philosophy) on the cultural evolution of Europe, the author tries to show how is possible the coex‑istence of two cultures so different in fact. Solubility does not mean that one culture is absorbed bythe other, but that can take mutually positive and constructive influences for theirs mutual knowl‑edge and coexistence. Keywords: concept of cultural solubility, Islam, Cristianity, culture of Europe.

Abstract

* Academician, Doctor Honoris Causa, doctor în Știinţe Economice ‑ Universitatea din Barcelona șiprofesor de Finanţe și Economie la aceeași universitate.

60

l’Afrique du Nord et l’Italie du Sud, ens’installant, ainsi, sur les deux rives de laMéditerranée. Cet immense empire ad’abord Damas (Syrie) comme capitale,mais il se scindera ensuite au VIIIe siècle endeux royaumes indépendants: celuid’Orient et celui d’Occident1.

Les premiers nomades découvrent uneculture supérieure à la leur et rapidement ilsassimilent les conceptions intellectuellesdéveloppées aux siècles précédents.L’intégration a une telle force qu’elle faitapparaitre la semence de ce que sera l’activitéscientifique méditerranéenne. On conçoit,ainsi, une science musulmane2 qui va du

VIIe siècle au XIIIe siècle. Cordoue, capitalede l’Occident, est le centre de la connaissan‑ce musulmane‑andalouse. Bagdad est lamerveilleuse capitale d’Orient. En 1236 lapremière est prise par le roi de CastilleFerdinand III et la deuxième tombe en 1258sous les coups des Mongols. Même ainsi lascience musulmane restera encore brillanteau cours du XIVe siècle: du côté del’Occident sous la lumière du royaume deGrenade et en Orient dans l’empire desMamelouks d’Égypte.

Certaines cités musulmanes deviennentde vrais foyers de la connaissance scienti‑fique. Tout au long de ces siècles le savoir

L’Islam. Quelque réflexions depuis une perspective espagnole

61

1 Ce paragraphe dédié à la civilisation arabe est tiré de A. Dahan‑Dalmedics et J. Peiffer: Une histoire desmathématiques. Ed. Du Seuil. Paris 1986, pag. 19‑24.

2 Quand on parle de science musulmane il s’agit des œuvres écrites dans la langue arabe devenue lalangue internationale des lettres et des sciences, comme il est de nos jours avec la langue anglaise. Lagrande différence est que la langue arabe possède une grande richesse et elle est capable de nuancessubtiles.

méditerranéen est patrimoine musulman etson modèle de connaissance comprend laphilosophie, la mathématique, l’astronomie,la physique et la médecine, sans oublier lesaspects historiques, géographiques ou poé‑tiques.

La structure de la pensée scientifiquemusulmane est un héritage du systèmed’Aristote plus ou moins modifié et desgrands maîtres de l’école d’Alexandrie:Euclides en mathématiques, Ptolémée enastronomie et Galien en médecine. Mais lesmusulmans savent aussi assimiler lesapports indiens sur tout ce qui concerne lanumération décimale de position avec l’usa‑ge du zéro, important aspect popularisé parles traités de Al‑Khwarazmi (800 avant J.C.‑847 après J.C.). L’importance de la contribu‑tion des mathématiques dans le domaine del’algèbre n’est donc pas étrange avec lesnoms prestigieux, entre autres, d’Al‑Karaji(fin Xe siècle – première moitié du XIesiècle), d’Al‑Khayyam (1048‑1131), et d’Al‑Kashi (décédé en 1429).

L’emploi scientifique de la mathématiquedans le domaine de l’expérimentation faitson apparition, en particulier en mécanique,et surtout en astronomie. Le plus grandphysicien de l’époque médiévale, Ibn Al‑Alaytham, dit aussi Alhazen (965‑1039)rédige son «Traité d’optique» (Kitab almanazir), combinant la géométrie et la phy‑sique. Ses travaux auront une influencedéterminante jusqu’au XVIIe siècle.

Voici ce que l’on peut considérer commeune longue «période de mutuelle solubi‑lité», qui s’est assombrie, ensuite, à cause dela difficulté d’assimiler cet héritage parl’Occident médiéval chrétien, qui mettraplusieurs siècles à le faire et à atteindre lemême niveau, même si le monde chrétien‑musulman fut capable de transmettre auxnouvelles générations européennes le dépôtde science et de culture accumulé.

La connaissance tomba donc dans unabîme et il a fallu plusieurs siècles pouratteindre le niveau scientifique obtenu par lemonde chrétien‑musulman. En effet, grâce àce riche héritage, l’Europe du XVe, XVIe etdu XVIIe siècle voit naître des grands géniesde la science tels que Léonard da Vinci

(1452‑1519), Nicolas Copernic (1473‑1543),Giordano Bruno (1548‑1600), Galileo Galilei(1564‑1642), Johann Kepler (1571‑1630),René Descartes (1596‑ 1650) et un des plusgrand génies de tous les temps: IsaacNewton (1642‑1727), qui avec sa conceptiongéométrique, changea la perception dualede l’univers par un code de lois valablespour toutes sortes de manifestations.

Or, bien qu’on ait considéré comme uneétape obscure le développement scienti‑fique de la culture occidentale pendant lasplendeur de la civilisation musulmane,(surtout après les lumières, presque aveu‑glantes, des joyaux qui ornaient la penséegrecque), au cours des siècles XI et XII,comme conséquence de l’interaction desjuifs dans la Méditerranée, s’incorporentdans le monde chrétien d’intéressantes acti‑vités scientifiques et on commence à faireopérations arithmétiques, comme cela sefaisait pendant la civilisation musulmane.C’est l’éveil encore timide de l’Europe tradi‑tionnelle.

Dans cet intervalle de temps, l’Italie duSud occupe une situation de privilège, car laculture latine autochtone s’enchaine avec lesvestiges qui déteignent sur la longue occu‑pation byzantine, assaisonnée des apportsmusulmans à partir de la Sicile voisinequ’ils occupent. Il s’agit, en définitive, despremières filtrations de la science musulma‑ne en Occident, à une époque pendantlaquelle l’Eglise, par ses monastères,devient le premier foyer culturel de l’occi‑dent chrétien. Le latin devient le véhicule decommunication des érudits, avant de deve‑nir la langue scientifique de l’Europe.

Jusqu’en 1100, la pensée chrétienne vavers des aspects mystiques et dogmatiques,bannissant de son domaine d’études lesphénomènes de la nature. Et ce n’est qu’àpartir de cette date qu’une certaine évolu‑tion commence, en essayant de chercherl’explication des choses par leurs causesnaturelles. L’attention que les scholastiquesprêtaient à l’étude du Trivium (logique,grammaire, rhétorique) ouvre le chemin,peu à peu, à l’intérêt pour la quadrivium(arithmétique, géométrique, astronomie,musique). Malgré cela, le niveau scienti‑

62

Jaime Gil Aluja

fique atteint est très modeste, si on le com‑pare avec haut niveau de la science grecqueet musulmane. En tout cas, il n’y a aucundoute qu’au XI‑ième siècle le principal pro‑tagoniste scientifique fut le Sud de l’Europequi a canalisé et distribué la science dans lereste du Continent.

L’accès de l’Europe aux connaissancesscientifiques les plus avancées se fait en tra‑duisant les ouvrages de l’arabe. Deuxcentres dominent: la Sicile et l’Espagne.Dans la première de ces zones de laMéditerranée,comme ce qui se passa dansl’Italie Méridionale au XIème siècle, uncentre où les diverses influences de la scien‑ce dominante, trouvant un bouillon de cul‑ture favorable, se consolide. En Espagne,des centres culturaux se forment, où onpeut étudier les sources de la sciencegrecque et musulmane. Parmi les scienti‑fiques renommés, il faut citer Ibn Rushd,connu comme Averroes (1126‑1198) (philo‑sophe, médecin et astronome), et le juif cor‑douan, Maimonides (1135‑1204) (talmudis‑te, philosophe, médecin, pharmacologue etastronome). Gérard de Cremona fut un tra‑ducteur renommé (Cremona 1114‑Toledo1187) qui apporte une œuvre décisive pourle développement de la science médiévale,par la traduction des grands classiquesgrecs à partir des versions arabes. La gigan‑tesque silhouette de Ramon Llull (1235‑1315) donne une importance vitale au déve‑loppement scientifique avec son œuvre«Ars Magna» qui va influencer le travail derecherche au long de nombreuses années.Sa sagesse s’inspira pendant une période dequatre ou cinq ans des enseignements dusavoir musulman.

Le XIIIème siècle est remarquable pour leflux de la science musulmane vers lemonde chrétien. L’Empereur Frédéric III deSicile (1194‑1250) dont on connait uneimportante correspondance avec le mondeoriental dans des aspects tels que: la philo‑sophie, l’astronomie, la géométrie et l’op‑tique, en est une preuve.

Ce que nous venons de rappeler consti‑tue, à notre avis un premier exemple signi‑ficatif non seulement de la capacité d’adap‑tation musulmane à un environnement

chrétien, mais aussi que la rencontre de cesdeux cultures peut engendrer de nouvelleslumières pour la connaissance, pour lesavoir.

Un autre épisode ne conduit malheureu‑sement pas à ces mêmes conclusions. Nousfaisons allusion à ce qu’il se passa quatresiècles plus tard, aux XIXème et XXèmesiècles, lorsque le colonialisme européen fitle partage de la tarte d’Afrique comme si leslégitimes propriétaires, les Africains, n’exis‑tassent pas. Pis, encore, ils ne furent recon‑nus que comme serviteurs, domestiques etmême esclaves au service de l’exploitationdu continent que leur appartenait.

La Grande Bretagne et la France, avecl’aide moindre de la Belgique, du Portugalet de l’Espagne et plus tard de l’Allemagneet de l’Italie, consumèrent cette appropria‑tion colonialiste sans la moindre pudeur etavec un acharnement plus propre d’oiseauxde proie que d’êtres qui se vantaient d’êtrecivilisés. Un exemple révélateur fut le cashonteux du Congo. Et cependant, face à untel méfait, l’Afrique noire n’a pas consolidéune conscience commune de cet abus,parallèle à celle qui a abouti dans l’Islam.

Nous croyons que cela est dû parce quele monde islamique, bien qu’en manqued’une politique préconçue, possédait etpossède en échange une indiscutableconscience de sa propre identité et de savaleur.

Comme l’explique le libanais AminMalouf, une grande partie de musulmansvivent encore dans la conscience de leurnette supériorité technologique, militaire,économique, mathématique, astronomiqueet culturelle. Et, en effet, il est vrai que cettesupériorité a été très nette depuis le Xèmejusqu’au XIIIème siècle dans tout le mondeconnu. Mais il semble que les musulmans serefusent à assumer qu’ils furent vaincus parla chrétienté à partir du XVème siècle.

Pour cela, la conscience de cette défaiten’a pas pu être l’ornement qui est toujoursnécessaire pour éperonner leur amourpropre, leur initiative et leur créativité.

Au contraire, les musulmans nièrent etbeaucoup nient encore cette évidence et seréfugièrent dans le château de leur amour

63

L’Islam. Quelque réflexions depuis une perspective espagnole

Jaime Gil Aluja

64

propre et plus leur retard matériel par rap‑port à l’Occident était évident, plus ils secomplaisaient dans le souvenir de leurpassé glorieux. Même le musulman lemoins cultivé sait aujourd’hui que sonpeuple détient une civilisation extraordinai‑re, et ni les plus riches ni les plus puissantsn’oseront jamais revendiquer cette positiond’hégémonie qu’ils croyaient à eux encoreaujourd’hui. Ils ne veulent pas admettre quela civilisation chrétienne ait pu surpasser lanation des nations qu’est le monde musul‑man. Et pour que quelques petits groupesmaintiennent leur position, ils amplifient etsortent du contexte n’importe quelle mani‑festation contraire à l’Islam, aussi insigni‑fiante soit‑elle. Bien sûr, dans certains cas, laraison ne leur manque pas mais: faut‑ilinterdire, pour éviter des réactions vio‑lentes, les faits ou les expressions que lesfidèles d’une religion peuvent considéreroffensives? En ultime instance, le débat estcentré sur les limites de la liberté, la plupartdu temps de la liberté d’expression.

Au cours de l’Assemblée Générale del’ONU qui célébra sa réunion annuelle lasemaine dernière, Mohamed Morsi expli‑qua pourquoi il s’opposait à la liberté d’ex‑pression lorsque celle‑ci s’utilisait pouroffenser une religion ou une culture.

La veille de son allocution le mardi 25septembre 2012, Barack Obama avait défen‑du la liberté d’expression comme une valeurinviolable de son pays, consacrée par seslois. Cette liberté, dit‑il, «inclut la liberté deblasphémer et d’offenser nos valeurs lesplus sacrées», et même de dénigrer le prési‑dent.

«Egypte respecte la liberté d’expres‑sion», dit le Président Mohamed Morsi.«Une liberté d’expression qui n’incite per‑sonne à la haine, qui ne s’attaque à aucunereligion ou culture spéciale. Une libertéd’expression qui fait face à l’extrémisme et àla violence. Non une liberté d’expressionqui approfondit l’ignorance et le méprisenvers les autres». Le président égyptiendemanda avec insistance à l’AssembléeGénérale et au Conseil de Sécurité del’ONU «d’aborder ce phénomène, qui com‑mence à avoir des implications qui touchent

clairement la paix et la sûreté internatio‑nales».

Mohamed Morsi, qui procède des FrèresMusulmans, s’est efforcé de tranquilliserceux qui craignent que l’arrivée au pouvoirde l’islamisme dérive en une théocratie.«Nous avons entamé plusieurs pas sur lechemin qui nous mènera à l’établissementde l’état moderne auquel aspirent tous leségyptiens», dit‑il, «un état qui syntoniseavec le présent, basé sur l’Etat de droit, ladémocratie et le respect des droits de l’hom‑me, et qui ne compromette pas les valeursancrées dans les âmes de tous les égyptiens.Un état qui cherche la justice, la vérité, laliberté, la dignité et la justice sociale».

Mais, en définitive, les musulmans dansleur ensemble ne sont pas les seuls vaincuspar la modernité. Si pendant mille cinqcents ans, l’Islam et la chrétienté ont luttépour vaincre et convaincre l’autre, qui étaitson plus grand ennemi, actuellement nouscroyons que ce n’est plus ainsi. Le paradoxe,aujourd’hui est qu’en Europe, les deux ontperdu. Le christianisme est à peine un fer‑ment culturel sans pouvoir temporaire inca‑pable de résister au laïcisme, qui est en trainde devenir, lamentablement, l’authentiquerégime «spirituel» de l’Occident.

Deux questions fondamentales seposent:

1. Pourquoi la foi de Rome a‑t‑elle perdu labataille des âmes et par contre l’Islam ‑qui l’a perdue en son moment par lesarmes‑ n’a‑t‑il pas renoncé à les dominerà travers la politique?

2. Pourquoi l’Islam continue‑t‑il à vouloircontrôler les gouvernements et déciderdes destins des hommes sur la terre,alors que Rome ne peut plus qu’à peinerevendiquer le royaume des cieux?Laissez‑moi présenter les deux causes

qui avaient déjà ouvert un chemin lors del’épopée de Christophe Colomb: la raison,et, avec elle, l’illustration qui, afin d’essayerd’expliquer le monde, ont fini par définirl’homme comme un tout, avec un corps etune âme, en définitive, à la personne poli‑tique.

Il s’agit d’une raison qui unit toutes lespersonnes, mais dont chacun est seulmaître: la liberté. Une liberté qui conduisitau progrès, qui en son moment mena à larévolution industrielle et avec celle‑ci à lasupériorité technologique définitive del’Occident, sur, à notre avis, la soumissionmal comprise de l’Islam.

Nous avons jusqu’à présent exploré lesracines de nos identités, explorons mainte‑nant la possibilité de les voir croîtreensemble et d’échanger aussi le meilleurd’elles‑mêmes. A mesure que le nombre demusulmans qui vivent en Occident croît, laquestion: que signifie être un musulmanoccidental? prend plus d’importance pourtous.

Tandis que les médias se centrent sur unIslam radical, ce qui existe réellement estune révolution silencieuse, que TariqRamadan annonce brillamment, qui s’étendaux communautés islamiques en Occident:les musulmans cherchent activement desformes de vivre en harmonie avec leur foidans un contexte occidental.

Des musulmans français, anglais, alle‑mands, espagnols, italiens,... Tous adaptentleur religion à la culture européenne, sanscesser d’être fidèles aux principes del’Islam. Ces musulmans ont démontréqu’une relecture des sources islamiquesétait possible, en les interprétant dans uncontexte occidental, en démontrant une

nouvelle universalité des principes isla‑miques qui peut ouvrir la porte à l’intégra‑tion dans les sociétés occidentales.

Des millions de musulmans européensont déjà mis en relief que l’idée selon laquel‑le l’Islam doit se définir en opposition àl’Occident est fausse. Ils dénoncent aussiavec leur comportement de citoyen exem‑plaire que la lecture de l’islam qui nouspousse à la confrontation, au racisme, à l’ex‑clusion et à la misère, est fausse.

En réalité, ni dans le Coran ni dans toutle «corpus» religieux qui en émane, il n’exis‑te pas une, je répète pas une, contradictionentre la convivence pacifique de la cultureoccidentale et la pratique de la foi deMahomet. Et encore, la pratique sincère etdévote de la foi de Mahomet mène, sansaucune déviation, les musulmans qui viventen Europe, au devoir d’être un bon citoyeneuropéen. Parce que les notions de Dar‑el‑Islam (la demeure de l’Islam) et de Dar‑al‑Harb (la demeure de la guerre) ‑conceptsutilisés communément dans la Shari’a‑ enréalité n’existent dans aucun texte propre‑ment sacré du Coran et de la Sunnah (vie duprophète Mahoma). Et ce sont ces notionstirées par les cheveux qui ont provoqué unedérive absurde de mullahs extrémistes quiont très souvent confondu nos opinionspubliques.

La Sharia signifie donc pour les musul‑mans européens uniquement et seulementrespecter le cadre légal et constitutionnel dupays d’où ils sont citoyens. Exactementcomme ce que signifie le catéchisme ou l’é‑vangile entier pour les chrétiens européensmodernes de toutes les églises. Une éduca‑tion musulmane est donc possible, un dia‑logue interreligieux entre musulmans etlaïcs et athées occidentaux non seulementest possible: il est très souhaitable. Parceque de ce dialogue surgira une spiritualitéplus profonde pour le mahométan fidèle,mais aussi une réflexion occidentale plusprofonde sur son consumisme propre et sontechno‑matérialisme étourdi.

Les sentiments de communauté, famille,solidarité et collaboration islamiques ontbeaucoup en commun avec la «fraternité»européenne. Et ils peuvent se complémen‑

L’Islam. Quelque réflexions depuis une perspective espagnole

65

ter: les européens peuvent apprendre de laspiritualité exigeante de l’Islam qui touchetoutes les dimensions de la vie. Dans ce dia‑logue, les musulmans pourront com‑prendre leur foi, non comme un livre auxrègles rigides, mais comme un compagnoninséparable avec qui on peut converserconstamment, parce que, comme TariqRamadan soutient, «la plupart des versetsdu Coran et des traditions du Prophète nesont pas si strictes et convainquants. Je croisque toutes les religions doivent se repliervers l’intérieur pour trouver leur vrai but.L’Islam est une relation directe entre le moiet la recherche d’Allah».

Et je me demande: Et qu’est‑ce que c’estque la recherche d’Allah si ce n’est larecherche de la vérité? Ne sommes‑ nouspas tous ‑chrétiens, musulmans eteuropéens tous‑ engagés en elle? L’Islam

tout comme la raison, est un espace inté‑rieur et en même temps universel: unenécessité de la condition humaine. C’estnotre dimension spirituelle irréfutable. Et àla question, si souvent répétée, si l’Islam estsoluble en Europe, je dois répondre quenon, heureusement non. L’Islam n’est passoluble en Europe, parce qu’aujourd’hui ilest aussi européen que le plus romain descatholiques ou comme le fut Calvin. Iln’existe donc pas de «altérité» pour lesmusulmans parmi les européens, plus de ceque les «provocateurs de rancunes» veulentpour arriver à fondamenter leur pouvoirdans une division que ni le Prophète ni leplus élémentaire des raisonnementseuropéens ne permettent d’héberger.

Nous sommes donc tous solubles dansnotre Europe émergée de la raison et de l’es‑prit.

Bibliographie

‑ Aristóte: Obras. Lógica. De la expresión ointerpretación. Ed. Aguilar Barcelona1977. Bergson, H.: «Le possible et leréel», en Oeuvres, PUF, Edition duCentenaire, Paris, 1970. Boisard, MichelA.: «L’humanisme de l’Islam». AlbinMichel, Paris. Bruno, G.: «De la causa».Opera Italiane, quinto diálogo. I. Bari 1907.D’après I. Lecrerc: The Nature of PhysicalExistence. George Allen and Urwin Ltd.Londres 1972.

‑ Charf, Abdelmajid: «L’Islam entre lemessage et l’histoire». Albin Michel.Paris, 2004. Chebel, Malek: «Manifestepour un islam des lumières». Hachette,Paris, 2004. Clausius, R.: Ann. Phys.,CXXV, 1865. Corbin, Henry: «Histoire dela philosophie islamique». Folio, Paris,1989. Dahan‑Dalmedics, A. et Peiffer, J.:«Une histoire des mathématiques». Ed.Du Seuil, Paris 1986. Djait, Hicham:«Muhammad le Prophète». Tome 1:«révélation et prophétie», Ed. Fayard,Paris, 2007 et Tome 2: «La prédication deMuhammad à la Mecque», Fayard, Paris,2008.

‑ Du Pasquier, Roger: «Découverte de

l’Islam». Ed. Seuil, Paris, 1984 Gil‑Aluja,J.: «Lances y desaventuras del Nuevoparadigma de la teoría de la decisión».Proceedings del III Congreso de laSociedad Internacional de Gestión yEconomía Fuzzy. Buenos Aires, 10‑13noviembre 1996. James, W.: «TheDilemma of Determinism», en The Will toBelieve, Dover, Nueva York, 1956.Masson, Denise: «Le Coran». Folio, Paris,1992. Mervin Poche, Sabrina: «Histoirede l’Islam: Fondements et doctrines».Fammarion, Paris, 2000. Nouv. éd.Prigogine, I.: La fin des certitudes.Traduction espagnole titré «El fin de lascertidumbres». Ed. Taurus. Buenos Aires1997. Popper, K.: L’univers irrésolu.Plaidoyer pour l’indéterminisme. Ed.Hermann. Paris 1984. Rogan, Eugene:«Los árabes. Del Imperio Otomano a laactualidad». Ed Crítica. Barcelona, 2010.Saint‑Prot, Charles: «Islam: l’avenir de laTradition entre révolution et occidentali‑sation». Le Rocher, Paris, 2008. Tausche,Arno et Karoun, Hichem: «Les musul‑mans: un cauchemar ou une force pourl’Europe?». L’Harmattan, 2011.

Jaime Gil Aluja

66

67

L’humanité a subi une évolution, ainsique des transformations et des mutationsessentielles au cours des derniers siècles. Lemonde change et les rapports entre leshommes sont de plus en plus d’une grandecomplexité. En même temps, on estconfronté à toute une série de problèmesqui, prenant en considération les relationshumaines de plus en plus étroites, les corré‑lations qui existent et qui se produisent,s’imposent d’être soumis à des règlesacceptées afin d’éviter des dangereusescrises et conséquences.

Dès sa constitution, l’Islam représentaune présence active non seulement par lacroyance qu’il propagea et qui fut et estassumé par une partie importante despeuples, mais surtout par sa puissance d’ex‑pansion idéologique et politique. Le chris‑

tianisme gagna un puissant concurrent.D’abord les Arabes et ensuite depuis le XIVesiècle l’Empire ottoman ont représentél’Islam offensif, ayant une terrible forced’expansion. Toutefois, l’Europe chrétiennea résisté. A Poitiers l’offensive arabe enEurope a connu en 718 ses limites,Constantinople a aussi réussi à faire faceaux attaques arabes, ensuite l’offensive otto‑mane au coeur de l’Europe a connu égale‑ment ses limites deux fois devant Vienne, en1529 et surtout en 1683. De la défensivechrétienne on allait passer à l’offensive. Cefurent d’abord les Croisades, ensuite l’ex‑pansion coloniale. Inaugurée auparavantpar les Portugais et les Espagnols, dès leXVIIIe siècle, pendant le Siècle desLumières et surtout au XIXe siècle, l’ère descolonisations a battu son plein. Les pays

Dan BERINDEI*

L’Islam est‑il soluble dans l’Europe?

Realizând o cronologie a istoriei islamismului în Europa, autorul atinge toate etapele importanteale relaţiei dintre islamism și creștinism, începând cu perioada timpurie a Evului Mediu, acruciadelor, dar și a încercărilor Imperiului Otoman de a cuceri Europa. El susţine, pe bunădreptate, că ar trebui încercat să se elimine conflictele religioase și să fie găsite modalităţi legale dea reglementa acest lucru. Eforturile trebuie îndreptate spre armonie, colaborare și nu spreconfruntări violente.Cuvinte‑cheie: islamism, creștinism, noua Europă, istoria islamismului, reglementări legale.

Realizing a timeline of the history of Islam in Europe, the author touches all the important stagesof the relationship between Islam and Christianity, from the early Middle Ages, the Crusades andthe Ottoman Empire attempts to conquer Europe. He argues, rightly, that we should try to elim‑inate religious conflicts, and to be found legal ways to regulate this. Efforts should be directedtowards harmony, cooperation and not violent confrontations. Keywords: Islam, Cristianity, new Europe, Islam history, legal regulations.

Abstract

* Vicepreşedinte al Academiei Române, istoric, preşedinte de onoare al Secţiei de Ştiinţe Istorice şiArheologie, e‑mail: danberindei@acad.ro

atlantiques de l’Europe soumirent les paysde la zone de l’Islam en Afrique et Asie.

Quant au continent européen on passaaussi de la résistance à l’offensive. Au centreet au sud‑est de continent les empires chré‑tiens d’Autriche et de Russie ont entreprisaprès 1683 leur oeuvre de conquête audétriment de l’Empire ottoman et les tzarsconquirent progressivement l’espace asia‑tique de leur empire, inclusivement deszones musulmanes. Des territoires chrétiensoccupés et intégrés dans les possessions dessultans furent perdus progressivement parceux‑ci. Il est évident que le réveil nationaldes peuples de la zone sud‑est européennesa aussi contribué au processus de libérationqui allait connaître son apogée lors de lacrise orientale de 1875‑1878 et du Congrès et

du traité de Berlin. Les guerres balkaniquesd’avant la première guerre mondiale, il y aun siècle, ont ensuite parachevé ce change‑ment géopolitique.

A première vue, l’Europe paraît mainte‑nant un continent intégralement chrétien.Toutefois, la domination ottomane exercéependant un demi‑millénaire sur une partiedu continent, ainsi que le colonialisme onteu des conséquences quant à sa population.Dans la zone où l’Empire ottoman avaitexercé son autorité se maintinrent desminorités musulmanes au sein des Etatsnationaux chrétiens constituées ou reconsti‑tués, une population massive islamiqueétant constatée seulement en Albanie, ledernier pays formé pendant cette étape surla carte de la péninsule balkanique.

68

Dan Berindei

Des colonies arrivèrent dans les métro‑poles temporairement, mais aussi définiti‑vement des sujets musulmans. Toutefois, onne peut pas constater qu’un taux réduit depopulation islamique en Europe au débutdu XXe siècle. Les choses allaient changerprogressivement au cours du XXe siècle etsurtout après la seconde guerre mondiale.Ce fut aussi l’effet de la décolonisation,exprimant le désir d’une partie de la popu‑lation colonisée qui s’était intégrée dans lamétropole, mais aussi celui d’une action despays colonisateurs visant à maintenir aumoins partiellement les anciens liens colo‑niaux et cela aussi par l’intégration dans lamétropole d’une partie de la populationcolonisée. Mais en ce qui concerne la zonedu nord de l’Afrique on doit tenir compteégalement du caractère complémentaire del’économie du sud de l’Europe et du norddu continent africain, expliqué sur le plangéopolitique et aussi en tant que consé‑quence d’une existence imbriquée millénai‑re, mais surtout pendant l’ère coloniale.

La décolonisation a eu aussi des consé‑quences. Mais ce qui provoqua des muta‑tions essentielles fut d’abord le rythme d’ac‑croissement de la population mondiale etévidemment celui de la zone de l’Islam etensuite des nouveaux rapports entre lespeuples et les pays qui imposèrent sur leplan mondial, au moins apparemment, desrelations égalitaires et égalisatrices. Lacroissance de la population de la planète duXVIIIe siècle en partant de moins d’un mil‑liard d’hommes à une population du globede nos jours de sept milliards et cela seule‑ment au cours de trois siècles, processus quise déroule en avant impétueusement, posedes problèmes extrêmement inquiétants. Enmême temps, le caractère apparemmentégalitaire des rapports propagés par la glo‑balisation constitue une autre source d’in‑quiétude.

L’humanité ne s’est pas adapté jusqu’à cemoment à la nouvelle situation et surtoutaux perspectives inquiétantes de l’avenir etmême d’un relativement proche avenir ! Lasituation impose le plus rapidement pos‑sible des accords internationaux qui assu‑rent non seulement le développement, mais

en premier lieu l’existence de la planètedans son ensemble. En prenant en considé‑ration les problèmes qui se posent, cetteentente internationale est impérieusementnécessaire. Les intérêts de certaines puis‑sances et les actions qu’elles envisagentimposent des accords qui soient agréés à l’é‑chelon mondial.

Les problèmes de la croyance et surtoutles rapports entre les adeptes de différentescroyances s’imposent parmi les problèmesqui doivent être solutionnés avec priorité.Une conférence internationale des représen‑tants des différents cultes devraientdébattre et fixer les règles de comportementà cet égard qui soient ensuite ratifiés par lesgouvernements. L’élimination des conflitsreligieux et les méthodes par lesquellesceux‑ci puisent être freinés, limités et mêmeinterdits, devraient représenter un objectifprioritaire. Les croyances ont un terraincommun, des similitudes, même des objec‑tifs proches et surtout les religions mono‑théistes devraient exploiter ce terrain et leconsidérer favorable à l’entente et au rap‑prochement et non aux conflits. Les provo‑cations, l’alimentation des divergences,devraient être unanimement condamnés etinterdites. Mais, au fond, il s’agit du systè‑me d’éducation et de la tolérance réciproqueà l’échelon mondial. Une entente internatio‑nale pourrait réaliser ce climat où lesattaques aux croyances soient interdites,mais cela se basant sur un processus d’édu‑cation très sérieux et surtout généralisé, uni‑versel.

Un autre problème se pose encore. Lesadeptes des confessions chrétiennes, sur‑tout celles dominantes – catholique et ortho‑doxe – se comportent en majorité d’unemanière légère, tolérante, parfois mêmeindifférente à cet égard, tandis que lesmusulmans accordent à la religion et à leursobligations en tant que croyants une placeprioritaire dans leur existence journalière,ce qui confère à leur croyance une plusgrande force. Il est clair que la solution nedoit pas être le passage à une atmosphèrede croisade chrétienne, mais celle de la dif‑fusion et de la généralisation de la toléran‑ce.

69

L’Islam est‑il soluble dans L’Europe?

Par ailleurs, l’accent devrait être mis engénéral d’une manière plus ferme en ce quiconcerne l’enseignement non seulement surle savoir, mais sur l’éducation et à cet égardon devrait inculquer à l’échelon mondial latolérance religieuse en tant qu’un objectifprioritaire. C’est l’une des clés du problèmedes rapports entre la chrétienté et l’Islam.La loi devrait sanctionner toute actionnégative à l’égard d’une croyance religieuseet affirmer la tolérance en tant qu’une axio‑me de l’existence humaine.

La question si l’Islam est soluble dans l’Europe devrait être envisagé au niveaumondial, celui de la solubilité réciproquedans le monde des idéologies et descroyances dans un climat généralisé de tolé‑rance unanimement accepté et défendu. Laquestion est celle si les hommes politiquesde notre époque seraient capables de réali‑ser cet accord vital pour l’existence de laplanète ? En tout cas, le problème ne peutêtre envisagé qu’en assurant une parfaiteégalité de jugement et en cherchant de trou‑ver un terrain d’entente commun. On nepeut parler ni de supériorité, ni de force,mais seulement d’un desideratum sincèrede rapprochement et d’entente.

Le respect réciproque, la bonne foi, ledésir de paix et l’aspiration à une coexisten‑

ce peuvent offrir le cadre nécessaire à la réa‑lisation d’un climat utile à l’humanité dansson ensemble. On peut ajouter qu’un accordréalisé dans ce domaine peut offrir des pers‑pectives aussi dans d’autres. L’éliminationdes discriminations, des freins, des juge‑ments inégaux auraient en tant que consé‑quence l’installation d’un climat d’ententenon propice aux conflits.

Evidemment, ce qui peut être réaliséconcernant le christianisme et l’Islam s’im‑pose d’être généralisé au niveau de la chré‑tienté dans son ensemble. De bonne foi,avec un désir commun d’accord, on devraittravailler afin d’éliminer les divergences, lesdésaccords et les différences et pour arriverau rapprochement et même parfois àl’unité. Certains problèmes sont entretenusartificiellement, existant même des ten‑dances au sein de certains dirigeants descultes à créer et à entretenir des différenceset d’entretenir la séparation. Il s’impose quedes ponts soient édifiés et que des effortsconstants existent afin que les rapproche‑ments soient réalisés.

L’humanité se trouve dans une étape trèscompliquée de son existence, où les corréla‑tions se sont accentués, mais en mêmetemps on n’est pas arrivé au règlement desrapports interhumains et ceux des peupleset encore moins à un régime de toléranceidéologique réciproque. Le rythme impé‑tueux du progrès est encore loin d’avoir uncorrespondant dans l’évolution et l’équilibrede l’existence de l’humanité dans sonensemble. Chaque jour surgissent des pro‑vocations et des problèmes et l’humanité nese montre pas toujours capable à lesrésoudre. C’est évidemment aussi une ques‑tion de mentalité. On se trouve dans unephase de l’existence de notre planète quiimpose un comportement différent par rap‑port au passé. Les risques sont majeurs et lagravité des provocations auxquelles on doitfaire face nous impose des changements decomportement essentiels. Parmi ceux‑ci, lesrapports d’entre la chrétienté et l’Islam sontd’une importance essentielle. Avec sagesseet équilibre, les deux parties concernées doi‑vent s’efforcer de trouver un solide terraind’entente à leur bénéfice réciproque.

Dan Berindei

70

71

Cher Mr Le Président, Chers collègues,Il ne fait aucun doute que le problème

formulé dans légende de notre colloque seconfigure vraiment, et ça a été souligné, partous les intervenants, comme une questionextrêmement actuelle, et correspond parfai‑tement à l’esprit de PENSER L’EUROPE,c’est‑à‑dire d’essayer de prévoir ce que peutsuccéder et quelles pourraient être les solu‑tions possibles pour les situations envi‑sagées.

Dans ce contexte, après avoir réfléchi surla problématique proposée, j’ai choisi deparler aujourd’hui sur le sujet de la migra‑

tion et sur le fait comme elle est perçue parles médias.

Je suis très content que le problème de lamigration, en tant que dèfi sérieux de notretemps, ait été mis en évidence par l’acadé‑micien Eugen Simion. Donc, la migration,représente une vraie source de soucis pourles gouvernants et les savants, pratique‑ment du monde entier. Et, bien sûr, laRépublique de Moldavie et la Roumanie nefont pas exception.

A titre d’observation préliminaire, il fautnoter que je représente ici l’Académie desSciences de Moldavie, l’Institut de SciencesPolitiques, entraîné pleinement dans l’ana‑

Victor MORARU*

La migration, source de soucis

Subiectul conferinţei de faţă este cel al migraţiei și al felului cum este ea percepută de mass‑media.Și mai importanţă este chestiunea integrării imigranţilor în lumea europeană. Rolul mass‑medieiîn promovarea alterităţilor migrante este, fără nici o îndoială, cel mai însemnat în integrareaeuropeană, în simplul fapt al găsirii unui loc de muncă și al asimilării culturii locale a pieţei demuncă din partea imigranţilor. Dar, în majoritatea timpului, mass‑media nu rezolvă nici o micăparte din problemele migraţiei, ci le cultivă, crescând și frica faţă de alteritatea migrantă apopulaţiei autohtone.Cuvinte‑cheie: migraţia europeană, locuri de muncă, integrarea europeană, piaţa muncii, asimi‑larea culturii locale.

The theme of this conference is the migration and how it is perceived by the media. Even moreimportant is the issue of integration of immigrants in the European world. The role of media inpromoting immigrant otherness, is, without a doubt, the most significant in the European inte‑gration, the mere fact of finding a job and of the assimilation of local culture of the labor marketby the immigrants. But, most of the time, the media does not solve any small part of migrationissues, but it cultivate that, increasing the fear face to migrant otherness of the indigenous popu‑lation. Keywords: European migration, jobs of the migrants, European integration, labor market, assimilation of local culture.

Abstract

* Prof. univ., director al Institutului de Integrarea Europeană şi Ştiinţe Politice al Academiei de Ştiinţe aRepublicii Moldova, e‑mail: prof.moraru@gmail.com

72

La migration, source de soucis

73

lyse des problèmes sociopolitiques du pays.A ce moment, sans oublier les problèmespolitiques majeurs d’existence de laRépublique de Moldavie, impliquée danstout genre de pressions, la migration repré‑sente un grand problème pour le pays, où,conformément à certaines données statis‑tiques, un tiers de la population se trouve endehors du pays.

Et nous sommes obligés de nous pronon‑cer pour – il est évident – ne pas arrêter lamigration – fait qui n’est ni possible, ninécessaire, mais penser aux solutions perti‑nentes pour optimiser ce processus, pourvaloriser les opportunités qu’il nous offre –ce qui , selon moi, est obligatoire.

Dans la perspective de contribuer à élu‑cider ce phénomène, nous, à Chisinau, nousavons récemment inauguré une collectionde livres, „Migration – problèmes et oppor‑tunités” – quatre publications de cette sériesont déjà éditées, les autres ouvrages sonten processus d’élaboration.

En général, la migration, d’une part, etl’évolution dynamique des médias, d’autrepart, sont les phénomènes les plus mar‑quants et dues à un développement specta‑culaire, caractérisées par une ampleur extra‑ordinaire.

Même dans ce contexte, quand nous par‑lons des droits des hommes et les valeursdu monde européen, on peut facilement

observer que ces problèmes convergent auxles problèmes de la migration.

C’est pourquoi je trouve absolument jus‑tifié de consacrer mon intervention dans lecadre de ce colloque au problème de migra‑tion, exposant un noeud intégral de pro‑blèmes. Et on doit souligner qu’il n’est paspossible de l’interpréter d’une manière uni‑voque.

Récentes statistiques ne cessent demettre en évidence les dimensions plané‑taires de ce phènoméne, avec les profondesconséquences d’ordre social, économique,et, parfois, politique. Il est suffisant de men‑tionner qu’une personne de vivant sur laplanète est migrant, et si on suppose la pos‑sibilité de réunir dans un lieu les migrants,leur ensemble peut constituer le cinquième– sixième pays dans le monde rapporté aunombre de la population.

Les flux migratoires montrent des pro‑portions, qualifiées comme des vagues qu’ilest impossible d’arrêter. Dans la vision desauteurs notoires, comme il est, par exemple,Umberto Eco, le Tiers Monde se trouve auxportes de l’Europe et il va nous pénétrermême si l’Europe n’en est pas d’accord.L’écrivain italien se résigne en face de cesréalités, en constatant: „il n’existe aucunepossibilité d’arrêter cette grande migration.Il faut, pratiquement, se préparer à vivreune nouvelle époque de la culture afro‑européenne”. Et, selon nous, on peut préci‑ser qu’asiatique‑européenne, ou dans notrecas, déterminé par les circonstancesconnues – est ‑ européenne – ou européen‑ne occidentale.

De nombreux débats entourent aujour‑d’hui la question de l’intégration des immi‑grés dans les sociétés occidentales. Les fluxd’immigrés de plus en plus importants enprovenance des pays de l’Est amènent cer‑tains observateurs à souligner les clivagessociaux, culturels ou religieux qui en décou‑lent. Les préoccupations relatives à un affai‑blissement éventuel de la cohésion sociale età une perte d’identité nationale occupent lepremier plan de l’actualité médiatisée. Cesdébats ont parfois tendance à reléguer ausecond plan un problème persistant etimportant, celui de la situation désavanta‑

geuse à laquelle sont confrontés un bonnombre d’immigrés sur le marché du tra‑vail. En fait, la migration c’est presque tou‑jours un drame. Drame familial, drame éco‑nomique, social, même politique. Il estimportant toujours de le gérer d’une maniè‑re adéquate.

Dans le cas où les traits essentiels de lamigration sont complexes, il faut tenircompte de nombreux facteurs qui l’influen‑cent et caractérisent son état actuel:a) la mondialisation qui annule les dis‑

tances, en facilitant la mobilité de lapopulation à partir de n’importe quelendroit dans n’importe quelle partie dumonde;

b) la régionalisation de la migration: l’orien‑tation de la mobilité des originairesd’Amérique Latine vers les États‑Unis,de ceux de l’Europe de l’Est et del’Afrique du Nord en UnionEuropéenne, les flux migratoires intensesen Asie etc.;

c) l’accélération quantitative: à l’échellemondiale ont été enregistrés 75 millionsde migrants en 1965, 120 millions ‑ en1990, 175 millions ‑ en 2000, plus de 200millions dans la première décennie duXXIe siècle;

d) l’approfondissement des implicationspolitiques, économiques et sociales desprocessus migratoires;

e) l’internationalisation croissante de l’acti‑vité économique et financière;

f) une véritable symbiose entre la migra‑tion et la recherche d’un emploi: lamigration est déterminée de plus en pluspar la recherche d’un emploi comme unetendance toujours plus fortifiée;

g) l’augmentation de la composante fémini‑ne de la migration;

h) la manifestation évidente de la migrationillégale;

i) la consolidation des éléments de lamigration circulaire;

j) l’augmentation du nombre de cas d’inté‑gration réussie des migrants;

k) la multitude des causes de la migration,y compris l’exode forcé de la populationdû à la pauvreté, aux guerres, auxconflits ethniques, etc.;

74

Victor Moraru

l) la diversification des motifs pour émi‑grer;

m) les proportions significatives de „la fuitedes cerveaux” etc. Parmi les gouvernants des divers pays

d’accueil des migrants, il est assez répandul’approche judicieux vers la migration. Leministre italien de l’intérieur, par exemple,a exprimé l’opinion que les craintes dupublic au sujet de la migration sont en gran‑de partie le résultat d’erreurs qui ont permisle phénomène migratoire incontrôlé, enajoutant que des importants effortsdevraient être faits pour sensibiliser lepublic à comprendre que les travailleursétrangers sont nécessaires, compte tenu dufait que la baisse de la natalité en Europerend l’importation de la force de travailactuelle et représente une composanteessentielle du processus de développementdu pays et de maintenance d’un certainniveau de vie.

En fait, la crainte d’une énorme vague demigrants économiques n’est pas fondée.Cependant, il est clair qu’un si grand pro‑cessus, comme celui de la migration devraitêtre expliqué, réglementé et optimisé. Dansce contexte, un facteur comme les médias‑communication ne devrait pas être négligé.Ils ont un rôle très important dans un uni‑vers socio‑politique et économique qui subitdes changements, un rôle d’instrument demédiation sociale et d’intégration. Ilconvient de souligner l’importance desmédias dans l’affermissement des valeursdes peuples, dans le développement de lasociété. Les moyens de communication demasse, en tant que lieu pour la rencontredes diverses cultures, assurent la viabilitédu dialogue, en participant à l’extension dumarché libre des idées et en soutenant lesprincipes de l’intégration. À partir de nom‑breux exemples, puisés dans l’actualitérécente, le monitoring des médias aide àcomprendre les mécanismes de l’actionmédiatique et les particularités de l’activitédes institutions des médias en abordant laquestion de la migration. Les médias contri‑buent à l’adaptation du migrant dans unenvironnement étranger, elles offrent lapossibilité de réaliser la chance de l’intégra‑

tion. Il faut remarquer aussi que les réalitéssociales actuelles exigent un traitementapprofondi et consciencieux, même que lephénomène de la migration n’est guèresimple. Tout d’abord, les médias sont desvéhicules de la communication intercultu‑relle.

L’approche de la migration du point devue interculturel implique le développe‑ment des stratégies et des formules journa‑listiques spéciales, une telle sensibilisationdu public qui est axée sur les questionsd’ordre interculturel dans la société. Lemessage proposé par les médias, respective‑ment, porte sur la présentation des réalitésdiverses, sur la mise en évidence de l’expé‑rience des personnes dans des situationsinterculturelles, sur la promotion d’unevéritable correspondance entre les culturesen insistant sur la transmission de la „char‑ge culturelle” nationale et l’acceptation del’altérité.

On peut utiliser cela ‑ et déjà dans la pra‑tique ancrée dans les médias ‑ des études decas, la publication des extraits d’œuvreslittéraires, des textes informatifs sur lesquestions de civilisation, des présentationsdes résultats des sondages sociologiques, ladivulgation des aspects culturels, la compa‑raison des cultures (il a été noté que le cadreinterculturel implique principalement desreprésentations contrastées), etc. Leschances des médias en couvrant diversaspects de l’éthique interculturelle et la pro‑motion de l’inter‑culturalité sont assezgrandes. La présence de l’individu dans unenvironnement culturellement diversifié esttout aussi passionnante et génératrice de lanouveauté, étant tellement séduisante entant que sujet de presse. Les conflits peu‑vent présenter la même attraction dans lacommunication interculturelle.

La migration stimule l’interaction desgens de différentes ethnies, races, langues etcultures. Grâce à cette communication,déterminée par le processus de migration,les gens enrichissent leur connaissance despays et des peuples, différents par rapport àceux auxquels ils appartiennent, ils acquiè‑rent des compétences linguistiques et pro‑fessionnelles.

75

La migration, source de soucis

76

Victor Moraru

En tout cas, l’extension de la migrationimplique pour les médias et pour les politi‑ciens la nécessité d’appliquer une observa‑tion attentive de la mobilité de la popula‑tion et de la participation active en vued’orienter cette mobilité dans une directionadéquate, raisonnable et surtout d’atténuerses conséquences fâcheuses. Cela est dû,notamment, au fait que les médias sontpour les lecteurs, les auditeurs et les télés‑pectateurs, les internautes, une sourceessentielle pour obtenir des informationssur ce secteur de la vie sociale et écono‑mique qui incarne la migration. Selon lesdonnées des enquêtes sociologiques, unepartie importante de l’auditoire des médias‑ de 17,5% à 19,1% ‑ connaît seulement grâceaux pages de la presse, aux émissions de laradio ou de la télévision les détails sur le

pays d’accueil.Si l’on accepte, comme une des défini‑

tions possibles et concises, que „communi‑quer” signifie „mettre en évidence les élé‑ments communs”, les valences intercultu‑relles offrent les opportunités d’accroître etrévéler des éléments communs, de mettreen évidence les similitudes et les diffé‑rences, pour surmonter les obstacles quipeuvent empêcher à reconnaître et à mieuxcomprendre un environnement étranger etles „autres”, afin d’enrichir le spirituel etfinalement de procéder à une appréciationet à une pleine ouverture.

Il y a certainement des limites et des blo‑cages des médias dans le contexte de ladiversité interculturelle. Les pages de lapresse, de la radio et de la télévision attes‑tent, souvent, la perception confuse de ces

problèmes, montrant la connaissance insuf‑fisante des situations réelles.

D’où le traitement superficiel des sujetsen question. Les médias exploitent, en plu‑sieurs reprises, le régime des clichés, desstéréotypes obsolètes, et les journalistes aulieu de renverser ces stéréotypes, ou de lesrégler, arrivent à les entretenir et perpétuer.

En fait, le dilemme sur le moyen de„révéler l’essence du phénomène” ou de„regarder l’élément spectaculaire” est réso‑lu en faveur de la seconde option. Donc,parler des vrais problèmes de la migrationdans les médias signifie souvent parler du„fait divers”. Pendant qu’il y a le besoind’analyse, de journalisme d’investigation. Ilfaut identifier les problèmes, clarifier leurtaille et leur poids réel, mettre au clair lesquestions principales, allant même jusqu’àsuggérer des réponses pratiques. Il estnécessaire, au lieu de lancer des thèses alar‑mistes, donner une estimation, plus oumoins précise, des situations quotidiennes.L’analyse s’impose. Les réflexions des jour‑nalistes qui traitent des questions sur lamigration relèvent souvent de réelles diffi‑cultés dans l’interprétation des problèmes.

La pratique journalistique montre queles médias focalisent leur attention quasiexclusivement sur les migrants irréguliers(les „clandestins” ou ceux qui ne sont pas enrègle avec leur permis de séjour), sur leurscomportements illégaux (entrée illicite dansle pays ou des comportements délictueux)et se contentent le plus souvent d’informeren résumé sur les faits divers sans appro‑fondir le sujet par des analyses ou desenquêtes.

Il faut aussi souligner, selon les opinionsdes experts, qu’en fournissant une informa‑tion orientée surtout vers les clandestins, lescouches des plus pauvres de l’émigrationou vers la conduite déviante, les médiasprésentent, dans de nombreuses publica‑tions, les situations marquées par la dégra‑dation, ce qui contribue à faire éclater laconnotation négative du phénomène de lamigration.

Les études effectuées constatent que lapresse occidentale n’offre pas des témoi‑gnages des personnes arrivées dans le pays

d’accueil à la recherche d’un emploi, elle nes’occupe que de manière très restreinte deleurs problèmes, presque jamais de leur cul‑ture, de leur contexte de vie ou de leursaspirations. Les problèmes d’intégration etd’accueil – vus du point de vue de lapersonne d’origine étrangère − ne sontpresque jamais traités. Si la figure dumigrant est présentée de manière favorable,c’est parce qu’il s’agit d’un individu corres‑pondant aux besoins de l’économie nationa‑le et aux intérêts du pays d’accueil. La paro‑le d’ordre qui devrait accompagner les „his‑toires des migrants” c’est tout d’abord „ladignité humaine” quelles que soient les cir‑constances dans lesquelles cela se produit.

Les relations entre les autochtones et lesmigrants, les problèmes de cohabitation etd’interaction, d’accueil et d’inclusion, del’intégration entre les cultures ne sont pasconsidérés comme importants, intéressantspour les lecteurs, ne pouvant pas assurerdes „titres attractifs”. Même la discussionsur la valeur économique des migrants, surle besoin de l’économie nationale sur lamain d’oeuvre étrangère est rarement pré‑sente dans les médias. En tout cas, on entre‑voit la préférence des médias pour la pro‑motion d’une attitude critique vis‑à‑vis dela migration, sans proposer des solutionsraisonnables, sans suggérer des modalitéscapables à contribuer à surmonter des situa‑tions difficiles.

Depuis l’entrée de la Roumanie dansl’Union Européenne, des centaines de mil‑liers de Roumains ont émigré vers l’Europede l’Ouest. Les flux migratoires en prove‑nance de la République de Moldavie ontaussi un impact majeur sur le nombre totalde la population et sur la structure socio‑économique. La migration se transforme enun processus constant d’ordre politique,socio‑économique et culturel, restant l’unedes principales causes de l’évolution despays en général. Donc, il est tout à fait évi‑dent que les processus migratoires et leursconséquences sont un facteur extrêmementimportant pour l’évaluation des perspec‑tives de développement de la société.

77

La migration, source de soucis

78

LOOSER. Cuvântul englez, adoptat princontagiunea lingvistică a contemporaneită‑ţii noastre şi în oralitatea românească – arînsemna, în româneşte, falit. În engleză elsuportă, se pare, şi o nuanţă în plus. În oricecaz, de această nuanţă în plus s‑a bucurat (şis‑a încărcat) şi piesa lui Mircea RaduIacoban, ce şi‑l ia ca titlu. Nuanţa aceastacapătă un sens destinal (adică, de falit predes‑tinat). Ceea ce va angaja filonul dramatic altextului cu acest titlu, ceva mai adânc decâtaspectologia de suprafaţă socio‑economicăa unei faze istorice care întâmplător e chiarfaza prezentului nostru pregnant şi ... româ‑nesc. Un prezent ce nu se poate sustrageunui unghi de „filmare” critic. În piesa luiMircea Radu Iacoban „beciul” în adânculcăruia coboară cu durere ironia şi sarcasmule unul al ţesuturilor ascunse şi fragile alefiinţei umane.

Ne aflăm în faţa avatarurilor sociale aleunor aventurări hazardate către ... „profit”.Profitul: obsesia flagelantă a epocii. Alie ‑nanta obsesie ce îşi pune amprenta, la nivel

„macro” pe ţară – , dar nu mai puţin la nivelaparent „micro” pe fiinţa vie, a individului.„Acţiunea” din Looser se petrece de fapt, pescenele ascunse, oculte, ale acestei fiinţe vii.Tematica ratării – care în dramaturgiainterbelică ţintea în principal intelectualulinadaptabil, revine, iată, în dramaturgiaromânească, cu o plajă de extindere ce numai ţine seama de clasele sociale, ea putândfi la fel de generalizată în straturi diverse, caşi recoltarea triumfală a învingătorilor. Acestsens destinal al ratării, specific naiviloriluzionabili – pe care‑l incumbă englezeascavocabulă looser, e exploatat de M.R. Iacobancu un umor amar, cu un subsidiar nu doargrav –, ci şi eminamente tulburător şidureros prin prăbuşirea tuturor speranţelor– mari şi mici – şi auto ‑ învestirea fiinţeiînsăşi în opţiuni de viaţă eronate, prost şigrăbit cântărite.

Piesă cu doar două personaje, Looser afost prezentată în premieră absolută pescena „Studio” a Teatrului „Tudor Vianu”din Giurgiu – scenă pe care, în cei aproape

Jeana MORĂRESCU*Mircea Radu Iacoban:

„Looser” la Teatrul „Tudor Vianu”

din Giurgiu

O piesă care vorbeşte despre insuccesul profesional şi despre eşecul interior, despre iluzie, despreurmărirea falselor idealuri în societatea de tranziţie spre capitalism din România de azi.Cuvinte‑cheie: teatru, tranziţie, comedie, M. R. Iacoban.

Une pièce qui parle de l`insuccès professionnel et de l`échec intérieur, de l`illusion, de la poursuitede faux idéaux dans la société de transition vers le capitalisme de la Roumanie d`aujourd`hui.Mots‑cléfs: théâtre, transition, comédie, M. R. Iacoban.

Abstract

* Critic de teatru, Bucureşti, e‑mail: minculescu_roxana@yahoo.com

Artă şi spectacole

patru ani de directorat dramaturgul MirceaM. Ionescu a programat în exclusivitatenumai premiere absolute din dramaturgiaautohtonă.

O piesă, deci, cu „El” şi „Ea”: Bar deaeroport. Un avion cu destinaţia Turcia îşiîntrerupe zborul, din anume motive obiecti‑ve. „Ea” intră prima în bar. Îşi comandă ocafea. Puţin mai târziu va constata că nu aretoţi banii, ca să plăteas că. El, intrând în barcu ţintă precisă: citise, pe lista pasagerilor,că e unica femeie cazată singură în cameră.Ea e neliniştită. Vorbeşte din când în când laun celular – cu un fost iubit, se pare.Presupusă ruptură, sau refuz al familiei luide a o accepta. Bărbatul din bar: tentativă deseducţie. Rezistenţa „Ei”: „în doi peri” întrerespingere (zeflemea) şi cochetărie.Banalitate şi suspence. Pe acest teren „banal”începe arta dramaturgică – promtă, precisă,fără fisuri – a lui Mircea Radu Iacoban: dia‑logul îşi deturnează în trepte, intenţiile ini‑ţiale. „Pânda” reciprocă a celuilalt se trans‑formă în confesiune bilaterală; confierea(reciprocă) renunţă tot mai mult la măştileaparenţei, fiecare îşi dezgoleşte dezarmatlăuntricitatea, livrându‑şi în primul rândfaţă de el însuşi, autenticitatea. Ea – nu e„actriţă” – ci o qvasi‑prostituată încă purăsufleteşte, ce a colindat ţările Europei dupăfata morgana unui „bărbat ocrotitor”, cusingurul ei atù conştientizat: perechea depicioare superbe – rămasă la ora întâlniriilor fără nici un acoperiş, respinsă de familiaturcă a ultimului bărbat întreţinător. El – nue un afacerist prosper, ci – după propria‑imărturisire – un looser: Aşteaptă să i secomunice intrarea în insolvenţă financiară afirmei. Ceea ce se şi întâmplă. Ceea ce îl prăbuşeşte interior. Ea nu va lua, însă,cunoştinţă de textul acestui anunţ telefonic,al asociatului lui. Se anunţă plecarea avio‑nului. Ea, nu mai are unde pleca. El, se ridi‑că şi‑i spune: că la toate greşelile vieţii lui,va mai adăuga una – capitală – de a nu o luacu el. În realitate, regretul e enorm.

Dar el ştie că acum e cu adevărat looser şică şi‑a pierdut chiar propria sursă de între‑ţinere. Îşi uită geanta de voiaj şi se‑ntoarce.Ea tresare adânc: consideră că pentru ea. Elîi arată motivul şi pleacă. Povestită ca atare,întâmplarea din bar ar putea să sugereze şi

79

Mircea Radu Iacoban: „Looser”

Jeana Morărescu

80

oarecare iz melodramatic. Dacă în desfăşu‑rarea literală a textului ea se denudeazăcrudă‑existenţial până la paroxism, jupuindsufletele la „carnea lor vie” lipsită de anes‑tezic – e şi pentru că scriitura dramaturgicăe admirabilă în ştiinţa conducerii replicii,adesea jonglată pe „parşivenia” situaţieiumoristice de suprafaţă – Mircea RaduIacoban ştiind să regizeze în plus, în scriitu‑ră, şi jocul tensiunilor dintre replici – ce vaduce la momentele de autenticitate autosco‑pică, ale personajelor.

Un amănunt semnificativ al biografieicelor doi: Unul, ratase o firmă cu obiectiv deconstrucţii. Ea – lucrase un timp la o firmă cuprofil de demolări de construcţii. Intrat deja înpuşcărie, fostul patron al celei din urmă tre‑cuse pentru un timp, această firmă, penumele Ei. Textul înstrăvede aluzii satiricela elanul demolator al României „postrevolu‑ţionare”, dar această perspectivă deplorabi‑lă pătrunde – spuneam – mult mai adânc,degradarea economică devenind una ontolo‑gică: demolarea de suflete!

Dramaturgul Mircea Radu Iacoban şi‑a

regizat la Giurgiu propriul text şi a făcut‑ocu aceeaşi stringenţă a intuirii auditive şivizuale a proporţiilor semnificatoare, pe careo cuprindea şi scriitura. O regie pliată fărăreproş pe intenţionalităţile de profunzimeale piesei. Şi o scenografie schiţată sumar şisugestiv – adică atât cât trebuie. Şi o ilustraţiemuzicală, haşurând stări nerostite şi ideirostite sau nu, exact cât şi cum trebuie. Toate,sub aceeaşi semnătură a unui integralconstructor şi creator.

Un spectacol interpretat la o cotă înaltă şipură a dramatismului şi subtilităţilor de joc,de o foarte mare actriţă a teatruluigiurgiuvean, al cărei palmares de roluri, dele‑ar fi întrupat pe o scenă bucureşteană –sau pe scena unui teatru mai mult cunoscut,ar fi situat‑o de mult (am mai afirmat asta!)drept a doua Silvia Popovici a teatruluiromânesc! Numele ei e Violeta Teaşcă.Partenerul, cu un joc robust şi totuşi subtil,are şansa de a fi deja mai cunoscut publicu‑lui de teatru, ca un foarte apreciat actorbucureştean: e Alexandru Georgescu, de laTeatrul Naţional.